Gestionarea deşeurilor

CLASA A XI-a
• Gestionarea deşeurilor, cunoscută şi ca
managementul deşeurilor, se referă la
colectarea, transportul, tratarea, reciclarea
şi depozitarea deşeurilor. De obicei,
termenul se referă la materialele rezultate
din activităţi umane, şi la reducerea
efectului lor asupra sănătăţii oamenilor, a
mediului, sau aspectului unui habitat.
Gestionarea deşeurilor are ca scop şi
economisirea unor resurse naturale prin
refolosirea părţilor recuperabile.
• Deşeurile gestionate pot fi atât solide, cât şi
lichide sau gazoase, precum şi cu diverse
proprietăţi (de exemplu radioactive), necesitând
metode de tratare specifice fiecărora. În
România activitatea de gestionare a deşeurilor
este fundamentată pe OUG 78/2000, care
implementează o serie de directive ale
Consiliului Europei. Coordonarea acestei
activităţi cade în sarcina Ministerului Mediului şi
Dezvoltării Durabile şi a Agenţiei Naţionale
pentru Protecţia Mediului (ANPM). Din punct de
vedere economic, activitatea de gestionare a
deşeurilor în România are o pondere de 10
miliarde de EUR.
 Tipuri de deşeuri
A. Deşeuri municipale şi asimilabile, care sunt deşeuri generate în mediul urban şi
rural. Ele sunt grupate în:
A1 - Deşeuri menajere, provenite din activitatea casnică, magazine, hoteluri,
restaurante, instituţii publice.
A2 - Deşeuri stradale, specifice fluxurilor stradale (hârtii, mase plastice, frunze,
praf).
A3 - Deşeuri din construcţii şi demolări, provenite din activitatea de construcţii şi
modernizarea şi întreţinerea străzilor.
A4 - Nămol orăşenesc, rezultat din staţiile de tratare a apelor uzate şi menajere.
B. Deşeuri sanitare, provenite din spitale, dispensare şi cabinete medicale.
C. Deşeuri de producţie, rezultate din procesele tehnologice industriale sau
agricole.
C1 Deşeuri industriale stocabile, pe care normele europene le clasifică în:
Clasa 1 Deşeuri industriale periculoase, dar netoxice, de exemplu azbest.
Clasa 2 Deşeuri industriale nepericuloase şi netoxice.
Clasa 3 Deşeuri inerte, de exemplu cele provenite din construcţii.
Clasa 4 Deşeuri toxice, de exemplu cele medicale, radioactive.
Clasa 5 Deşeuri industriale produse în cantităţi foarte mari, de exemplu
cenuşile produse de termocentralele care funcţionează pe cărbune.
C2 Deşeuri agro-zootehnice, provenite din agricultură şi, în special, din zootehnie.
C3 Deşeuri speciale, categorie în care intră explozibilii şi substanţele radioactive.
Colectarea şi transportul deşeurilor
Precolectarea deşeurilor se referă
la adunarea lor în diferite recipiente:
coşuri de gunoi, pubele (pentru
deşeurile menajere) şi containere
(pentru deşeurile stradale şi cele
produse de agenţii economici). Pentru
a permite reciclarea, colectarea
deşeurilor care conţin materiale
refolosibile se face separat în
recipiente de culori diferite. Culorile
recipientelor disponibile sunt: galbenă,
roşie, verde, albastră, maro şi negru
antracit.
 Culorile recomandate pentru recipientele destinate diferitelor tipuri de deşeuri sunt:
roşu (portocaliu) - materiale plastice,
galben - metale,
verde - biodegradabile,
albastru - hârtie, carton şi sticlă,
maro - electrice şi electronice,
negru - nereciclabile (acestea nu sunt respectate întotdeauna).

Pe recipente există etichete care precizează exact ce fel de deşeuri se pot pune în
recipientul respectiv
 Etichete pe recipientele de
precolectare selectivă

• Pentru materiale plastice

• Pentru metale

• Pentru hârtie şi carton

Container de 1,1 m3 zincat

Container de 4 mc

Container de 8 mc de tip Abroll

Container de tip Abroll.

Utilaje pentru colectarea deşeurilor
• Autogunoieră tipică
•
• Încărcarea unei pubele

• Autogunoieră cu încărcător frontal

• Autospecială pentru cupe

 Metode de eliminare
Eliminarea deşeurilor trebuie făcută prin metode care nu periclitează sănătatea oamenilor
şi fără utilizarea unor procese sau metode care pot fi dăunătoare pentru mediu.
• Depozitare pe sol şi în sol (de exemplu, depozite de deşeuri etc.),
• Tratarea în sol (de exemplu, biodegradarea deşeurilor lichide sau a nămolurilor
depozitate în sol)Injectare la adâncime (de exemplu, injectare a deşeurilor care pot fi
pompate în puţuri domuri de sare sau falii geologice naturale etc.)
• Descărcare pe suprafeţe (de exemplu, descărcarea de deşeuri lichide sau de nămoluri în
puţuri, iazuri sau lagune etc.)
• Loc de descărcare special amenajat (de exemplu, dispunerea în celule etanşe separate,
acoperite şi izolate unele de altele şi de mediul înconjurător etc.)
• Evacuare în mediu acvatic, exceptând mările/oceanele
• Evacuarea în mări/oceane, inclusiv îngroparea în subsolul marin
• Tratare biologică, nespecificată în altă parte în prezenta anexă, având ca rezultat
compuşi sau amestecuri finale care sunt eliminate prin intermediul oricăreia dintre
operaţiunile numerotate D1-D7 şi D9-D12
• Tratare fizico-chimică, nespecificată în altă parte în prezenta anexă, având ca rezultat
compuşi sau amestecuri finale care sunt eliminate prin intermediul oricăreia dintre
operaţiunile numerotate D1-D8 şi D10-D12 (de exemplu, evaporare, uscare, calcinare etc.)
• Incinerare pe sol
• Incinerare pe mare
• Depozitare permanentă (de exemplu, amplasarea de containere într-o mină etc.)
• Amestecare sau mixare înainte de efectuarea oricăreia dintre operaţiunile numerotate D1-
D12
• Reambalare înainte de efectuarea oricăreia dintre operaţiunile numerotate D1-D13
• Stocare în aşteptarea oricăreia dintre operaţiunile numerotate D1-D14 (excluzând
stocarea temporară, până la colectare, în locul unde se produc deşeurile)
 Depozite

• Depozit de gunoi în Hawaii.

 Compactarea deşeurilor într-un depozit

Compactarea deşeurilor într-un depozit

Instalaţia de incinerare Spittelau, la Viena.

 Metode de recuperare
Prelucrarea biologică

Deşeuri de oţel sortate şi

balotate în vederea reciclării

Amenajare de compostare.
 Gestionarea integrată a deşeurilor

Ierarhizarea măsurilor de gestionare integrată a

deşeurilor conform principiului prevenirii.
 Principiile pe baza cărora se face coordonarea
masurilor de eliminare a deşeurilor sunt:
• Principiul prevenirii, conform căruia activităţile sunt ierarhizate în
ordinea importanţei: evitarea apariţiei deşeurilor, minimizarea
cantităţilor de deşeuri produse, reutilizarea, tratarea prin recuperare,
tratarea prin eliminare.
• Principiul BATNEEC, care stipulează că se vor folosi cele mai bune
metode disponibile care nu presupun costuri excesive (engleză Best
Available Technique Not Entailing Excessive Cost ).
• Principiul poluatorul plăteşte, conform căruia costurile de gestionare a
deşeurilor şi de acoperire a pagubelor produse mediului să cadă în
sarcina celui care le produce.
• Principiul substituţiei, care stipulează înlocuirea materialelor
periculoase cu materiale nepericuloase.
• Principiul proximităţii, care prevede că deşeurile să fie tratate cât mai
aproape de sursa lor. Transportul (exportul) este admis doar spre
capacităţi care dispun de tehnologia necesară tratării lor.
• Principiul subsidiarităţii, care promovează iniţiativa nivelelor de decizie
inferioare, pe baza unor criterii uniforme.
• Principiul integrării stabileşte că activităţile de gestionare a deşeurilor
fac parte integrantă din activităţile social-economice care le generează.