ECOLOGIE

INDUSTRIALA

COLECTAREA, GESTIONAREA ŞI RECICLAREA DEŞEURILOR

Gestionarea deșeurilor, cunoscută și ca managementul deșeurilor, se referă la

educația privind colectarea, transportul, tratarea, reciclarea și depozitarea deșeurilor. De
obicei, termenul se referă la materialele rezultate din activități umane și la reducerea
efectului lor asupra sănătății oamenilor, a mediului, sau aspectului unui
habitat. Gestionarea deșeurilor are ca scop și economisirea unor resurse naturale prin
reutilizarea părților recuperabile. Deșeurile gestionate pot fi atât solide, cât
și lichide sau gazoase, precum și cu diverse proprietăți (de exemplu radioactive),
necesitând metode de tratare specifice fiecărora.

În România activitatea de gestionare a deșeurilor este fundamentată pe Legea

211/2011, care implementează o serie de directive ale Consiliului Europei. Coordonarea
acestei activități cade în sarcina Ministerului Mediului și a Agenției Naționale pentru
Protecția Mediului (ANPM).

Încă din 1970 s-a conștientizat opinia că deșeurile constituie o problemă și că metodele
de tratare prin depozitare sau incinerare nu sunt satisfăcătoare.
Campania de conștientizare că cea mai eficientă formă de tratare a deșeurilor este
reciclarea lor a avut loc în Europa sub sigla trei R (Reducere, Refolosire, Reciclare,
în engleză Reduce, Reuse, Recycle, în francezăRéduire, Réutiliser, Recycler). Deși în
România s-au demarat inițiative de reciclare ale deșeurilor sub acest generic încă înainte
de 1989, în contextul lipsurilor din acea perioadă acțiunea, fiind impusă de sus în jos, a
întâmpinat rezistență. În prezent reciclarea este reluată, dar reușita politicii de reciclare
ține și de posibilitatea sortării deșeurilor, care trebuie începută chiar din prima fază, prin
colectarea separată a materialelor refolosibile.

Tipuri de deșeuri

După proveniență, pot fi deosebite următoarele tipuri de deșeuri:

A. Deșeuri municipale și asimilabile, care sunt deșeuri generate în mediul urban și rural.
Ele sunt grupate în:[8]

 A1 - Deșeuri menajere, provenite din activitatea

casnică, magazine, hoteluri, restaurante, instituții publice.
 A2 - Deșeuri stradale, specifice fluxurilor stradale (hârtii, mase plastice, frunze,
praf).
 A3 - Deșeuri din construcții și demolări, provenite din activitatea de construcții și
modernizarea și întreținerea străzilor.[9]
 A4 - Nămol orășenesc, rezultat din stațiile de tratare a apelor uzate și menajere.

B. Deșeuri sanitare, provenite din spitale, dispensare și cabinete medicale.

C. Deșeuri de producție, rezultate din procesele tehnologice industriale sau agricole.

 C1 Deșeuri industriale stocabile, pe care normele europene le clasifică în:

 Clasa 1 Deșeuri industriale periculoase, dar netoxice, de exemplu azbest.
 Clasa 2 Deșeuri industriale nepericuloase și netoxice.
 Clasa 3 Deșeuri inerte, de exemplu cele provenite din construcții.
 Clasa 4 Deșeuri toxice, de exemplu cele medicale, radioactive.
 Clasa 5 Deșeuri industriale produse în cantități foarte mari, de exemplu cenușile
produse de termocentralele care funcționează pe cărbune.
 C2 Deșeuri agro-zootehnice, provenite din agricultură și, în special, din zootehnie.
 C3 Deșeuri speciale, categorie în care intră explozibilii și substanțele radioactive.

 Colectarea și transportul deșeurilor

 „Omul ordonat”, simbol al civilizaţiei.

 Precolectarea deșeurilor se referă la adunarea lor în diferite recipiente: coșuri de
gunoi, pubele (pentru deșeurile menajere) și containere (pentru deșeurile stradale
și cele produse de agenții economici). Pentru a permite reciclarea, colectarea
deșeurilor care conțin materiale refolosibile se face separat în recipiente de culori
diferite. Culorile recipientelor disponibile sunt: galbenă, roșie, verde, albastră,
maro și negru antracit. [14]Culorile recomandate pentru recipientele destinate
diferitelor tipuri de deșeuri sunt: roșu (portocaliu) - materiale plastice, galben
- metale, verde - biodegradabile, albastru - hârtie, carton și sticlă, maro - electrice
și electronice, negru - nereciclabile, însă acestea nu sunt respectate întotdeauna.
Pe recipente există etichete care precizează exact ce fel de deșeuri se pot pune în
recipientul respectiv.

Recuperarea (reciclarea deşeurilor)

Simbolul internaţional al reciclării.

Prin recuperare se înțelege extragerea din deșeuri a resurselor care pot fi refolosite.
Recuperarea poate fi făcută prin reciclare, reutilizare, regenerare sau orice alt proces de
extragere a materiilor prime auxiliare. Poate fi recuperată atât partea materială, cât și cea
energetică. Materialele pot fi refolosite pentru a produce noi bunuri, iar energia poate fi
convertită în energie electrică. Ca și în cazul eliminării, recuperarea trebuie făcută fără a
periclita sănătatea oamenilor și fără utilizarea unor procese sau metode care pot fi
dăunătoare pentru mediu.

IDEI DE RECILARE PENTRU ELEVI:

“DESEURILE TE INCONJOARA - RECICLEAZA-LE !”

Preocuparea pentru protejarea mediului inconjurator trebuie insuflata inca de

timpuriu, de cand copilul incepe sa ia contact cu obiectele, aflandu-le functionalitatea si
utilitatea.

In perioada anteprescolara ideal ar fi ca parintii sa profite din plin de multitudinea

de resurse reutilizabile in special pentru a crea jucarii sau compozitii plastice dar si de
puterea exemplului, adunand deseurile selectiv. Fiind educati in acest spirit, de
conservare si protejare a mediului inconjurator, cu siguranta ca cei mici vor continua sa
fie preocupati de acest aspect pe tot parcursul vietii.

Odata cu intrarea copiilor in sistemul de invatamant, cadrele didactice sunt cele

care ar trebui sa continue ( sau sa inceapa) educarea in spiritul respectului fata de ce ne
inconjoara.
 Sun nenumarate modalitati de reciclare a obiectelor numai bune de aruncat.

Cea mai la indemana ramane reutilizarea lor.

Cum putem face asta ?

Iata mai jos doar cateva exemple de refolosire a materialelor, care pot fi realiate cu
usurinta de copii (in anumite cazuri se impune supraveghere din partea adultilor ):

-colaje si jucarii din resturi de fire de lana sau fire sintetice;

-colaje din resturi de hartie de impachetat, ambalaje de ciocolata, bomboane, ziare

si reviste vechi;
-tablouri din coji de oua sfaramate, lipite pe carton sau PFL si pictate (sau compozitii din
coji de oua vopsite la Pasti);

-suporturi cu diferite intrebuintari confectionate din PET-uri folosite;

-jucarii din tuburi de hartie igienica;

-jucarii din sosete si manusi vechi (necesita putina indemanare la cusut);

-ceas de masa sau perete din CD sau DVD vechi (sau chiar discuri de vinil) folosind un
mecanism de la un ceas obisnuit;

-cutii pentru cadouri din diverse cutii (de pantofi, de cereale, de jucarii)imbracate in
hartie de impachetat sau chiar in resturi de hartii;
-poseta confectionata din partea de sus a unor jeansi vechi (impune utilizarea unei masini
de cusut);

-posetica/portofel/suport pentru telefonul mobil confectionate dintr-un buzunar de la o

pereche de jeansi vechi;

-infrumusetarea unui tricou uni, simplu, cu un model abstract(sau nu) din nasturi vechi,
resturi de snur, dantela sau panglici;
-cuvertura sau fata de perna din resturi de jeansi vechi;
-creioane cerate noi obtinute din topirea resturilor de creioane cerate (sortate pe culori)

-sapun obtinut prin topirea resturilor de sapun adunate in timp si intarit in diverse forme;
-lumanari noi obtinute prin topirea de resturi de lumanari (intarite in diverse forme)-se
pot colora adaugand la topire o bucatica de creion cerat in culoarea preferata.

-sticlele si sticlutele de tot felul pot deveni, cu putina imaginatie, obiecte decorative
deosebite, fie pictandu-le, fie umplandu-le cu nisip in diverse culori sau cu seminte si
boabe (asa zisul “spor al casei”)