Managementul deşeurilor

Stanciu Dinu Elena , profesor Colegiul Economic

Ghiţă Vasilica, profesor Colegiul Economic

Rezumat
Dezvoltarea predominantă a politicilor și programelor de creștere economică și implicit a factorilor
perturbatori de natură umană asupra capitalului natural din ultimul secol a condus, pe de o parte, la creşterea
nivelului de trai, la o producţie mereu crescătoare, la diversificarea produselor şi serviciilor oferite consumatorilor,
creșterea consumului dar, pe de alta parte, şi la un consum neraţional de resurse naturale, la deteriorarea - uneori
ireversibilă - a mediului şi a sănătăţii umane.
"ABSTRACT"
Develop policies and programs prevailing economic growth and hence the disturbances of human nature on
natural capital in the last century has led , on the one hand, rising living standards , the ever increasing production ,
diversification of products and services offered to consumers increasing consumption, but on the other hand, and
irrational consumption of natural resources damage - sometimes irreversible - the environment and human health .

menegementul deşeurilor, societate a reciclării

Conţinutul lucrării
Deșeurile sunt resturi materiale rezultate dintr-un proces tehnologic (sau casnic) de
realizare a unui anumit produs, care nu mai pot fi valorificate direct în realizarea produsului
respectiv. Ele pot fi substanțe, materiale, obiecte, resturi de materii prime provenite din
activitatile economice, menajere și de consum. Majoritatea activităților umane reprezintă și surse
de producere de deșeuri.
Provocările ecologice de la sfârşitul secolului XX au condus la o reorientare a percepţiilor
referitor la modul încare “mediul” şi societatea umană se influenţează reciproc, statele lumii
făcând eforturi conjugate pentru a facefaţă noilor probleme apărute: globalizarea, criza
economică, energetică, schimbările climatice, pierderea diversităţii sistemelor biologice şi
ecologice, deteriorarea calităţii mediului abiotic.
Depozitarea deşeurilor nu este o soluţie viabilă, iar distrugerea acestora nu este o
soluţie acceptabilă, datorită emisiilor rezultate şi reziduurilor extrem de concentrate şi poluante.
Cea mai bună soluţie este, ca întotdeauna, să prevenim generarea unor astfel de deşeuri şi să le
reintroducem în ciclul produselor prin reciclarea elementelor componente, atunci când există
metode viabile din punct de vedere ecologic şi economic.
În acest sens noua strategie privind gestionarea deşeurilor în România propune cadrul de
măsuri care să asigure trecerea de la modelul actual de dezvoltare bazat pe producţie şi consum la
un model bazat peprevenirea generării deşeurilor şi utilizarea materiilor prime din industria de
valorificare, asigurând astfel prezervarea resurselor naturale naţionale, creînd premisele
reconcilierii imperativelor economice şi “de mediu “.
În sensul celor afirmate, scopul este de a ȋndrepta România către o ”societate a reciclării”
iar pentru ȋndeplinirea acestuia este nevoie de: * (1)
 1. Prioritizarea eforturilor din domeniul gestionării deşeurilor, în conformitate
cu ierarhia deşeurilor:
În ce consta filosofia celor 3 R?

1.

Filosofia celor 3 R e conceputa ca o ierarhie, in ordinea importantei. Desi in timp a luat

diverse forme, principiul de baza ramane acela de minimizare a deseurilor, astfel incat sa se
obtina maximul de beneficii practice din produse si sa se genereze o cantitate cat mai mica de
deseuri. Reducerea se refera la diminuarea consumului si in consecinta a deseurilor generate.
Logica e simpla, cumparand si consumand mai putin (sau mai rational), se arunca la cos mai
putin. Reutilizarea, asa cum ii spune si numele, consta in reutilizarea cat mai mult posibil a unui
produs in forma sa originala. Astfel se elimina nevoia procesarii de noi materiale asemanatoare.
Reciclarea inseamna sa dai materialelor vechi sau uzate sansa la o noua viata, realizandu-se
produse noi din procesarea celor vechi.
Ierarhia "Redu – Reutilizeaza – Recicleaza" raspunde la trei imperative ecologice si
anume diminuarea deseurilor, conservarea resurselor naturale si extragerea de beneficii din
bunurile deja produse. Cei 3 R reprezinta o clasificare a strategiilor de management al deseurilor
in functie de dezirabilitatea acestora. Reducerea consumului si deci a producerii de deseuri e
primul si cel mai eficient pas in minimizarea deseurilor. Insa cum nimeni nu traieste cu aer,
consumul e necesar. In aceste conditii, e indicat sa reutilizam si sa reciclam cat mai mult posibil
din produsele achizitionate. * (2)
2.Încurajarea prevenirii generării deşeurilor şi reutilizarea pentru o mai mare
eficienţă a resurselor:
Deşeurile reprezintă o problemă presantă de mediu, socială şi economică. Creşterea
consumului şi economia în dezvoltare continuă să genereze cantităţi mari de deşeuri – ceea ce
necesită eforturi mai mari pentru a reduce cantitatea acestora şi pentru a le preveni. Dacă în trecut
se considera că deşeurile nu erau refolosibile, în prezent acestea sunt recunoscute din ce în ce mai
mult ca fiind resurse; acest lucru se reflectă în gestionarea deşeurilor, unde s-a trecut de la
eliminarea deşeurilor la reciclarea şi recuperarea acestora. În funcţie de modul în care sunt
gestionate, deşeurile pot avea un impact atât asupra sănătăţii oamenilor, cât şi asupra mediului
prin emisiile în aer, sol, suprafaţa apelor şi apele subterane. Însă, acestea pot duce şi la pierderea
de resurse materiale (respectiv metale şi alte materiale reciclabile), având în acelaşi timp şi un
potenţial de sursă energetică.
Deşeurile sunt generate în toate fazele ciclului de viaţă al materialelor:
 extracţie (deşeuri miniere);
 producţie şi distribuţie (deşeuri industriale, periculoase şi de ambalaje);
 consumul de produse şi servicii (deşeuri municipale şi deşeuri de echipamente electrice şi
electronice, deşeuri de baterii şi acumulatori);
 tratare (de exemplu, reziduuri de sortare din instalaţiile de reciclare sau zgura rezultată în urma
incinerării).
Reciclarea este metoda ce vizează două aspecte importante: eficienţa folosirii resurselor şi
impactul asupra mediului.
Deşeurile nu mai reprezintă, în societatea de astăzi, acel rău inevitabil, ci o sursă importantă de
resurse secundare, tocmai de aceea se promovează din ce în ce mai mult reciclarea şi avantajele în ceea
ce priveşte utilizarea durabilă a resurselor. * (2)
3.Dezvoltarea si extinderea sistemelor de colectare selectivă a deșeurilor în vederea
promovării unei reciclării de înaltă calitate :
Fiecare dintre noi, ca reprezentat al comunităţii, are puterea şi obligaţia de a influenţa
procesul de ecologizare a propriului oraş sau a zonei unde îşi petrece vacanţa. Soluţia este la
îndemâna noastră şi constă în depozitarea selectivă a deşeurilor. Mai precis, trebuie să depozităm
deşeurile în locurile special amenajate şi, pe cât posibil, pe următoarele categorii:
• hârtie şi cartoane (ziare, reviste, tipărituri, cutii de detergenţi, de cereale etc.),
• ambalaje PET şi alte materiale plastice (pungi, folii, cutii de iaurt, butelii de la produse de
curăţenie),
• sticle şi cioburi; vânzarea ambalajelor din sticlă la centrele care se ocupă cu achiziţionarea
acestora;
• deşeuri feroase (fier, tablă ş.a) şi doze metalice, ce pot fi valorificate la punctele “REMAT”;
• deşeuri umede (resturi vegetale, animale etc.) * (3)
4.Dezvoltarea/implementarea tehnologiilor/instalatiilor de reciclare şi/sau
valorificare cu randament ridicat de extragere și utilizare a materiei prime din deșeuri :
Hârtia şi cartonul. Atât reciclarea cât şi valorificarea cu recuperare de energie aduc beneficii în
ceea ce priveşte reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră şi bineînţeles beneficii semnificative
depozitelor de deşeuri. Cu toate acestea, beneficiile aduse de reciclare comparativ cu cele aduse
de valorificarea cu recuperare de energie depind de (i) calitatea şi disponibilitatatea hârtiei
(calitatea superioară tinde să favorizeze reciclarea) şi de (ii) eficienţa procesului de valorificare
cu recuperare de energie.
Acţiunile pot include:
 promovarea împreună cu industria hârtiei de noi obiective mai ridicate privind reciclarea
deşeurilor de hârtie;
 promovarea achizițiilor publice ecologice (verzi) cu analiza ciclului de viaţă al
produsului;
 încurajarea achiziţionării produselor provenite din hârtie reciclată.
Aluminiul. Reciclarea tuturor metalelor conferă randamente crescute în ceea ce priveşte
reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, deoarece sunt necesare cantităţile ridicate de energie
pentru a le extrage şi prelucra. Fiecare tonă de aluminiu reciclat economiseşte 11 tone de CO2.
Acţiunile pot include:
 promovarea împreună cu sectorul economic şi industrial de noi obiective mai ridicate
decât cele din legislaţia europeană.
Sticla. Reciclarea sticlei poate aduce beneficii semnificative crescute în ceea ce priveşte
reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, în funcţie de traseul de prelucrare. Reciclarea cu
circuit închis (de ex. - reciclarea buteliilor din sticlă tot în butelii de sticlă) oferă beneficii
semnificativ mai mari decât utilizările de calitate inferioară (de ex - utilizarea ca şi agregate) care
ar putea produce numai beneficii marginale.
Acţiunile pot include:
 promovarea recipientelor mai uşoare;
 dezvoltarea unor sisteme de colectare a deşeurilor de sticlă de la IMM-uri sau de la
întreprinderile din sectorul de alimentaţie publică;
 încurajarea iniţiativelor de utilizare a produselor din sticlă reutilizabile;
 punerea la dispoziţia publicului a informaţiilor disponibile cu privire la caracterul
reutilizabil şi reciclabil al sticlei.
Plasticul. Incinerarea/co-incinerarea plasticului are un impact general net negativ asupra
emisiilor de gaze cu efect de seră, ca urmare a eliberării carbonului fosil. Reciclarea are un
potenţial semnificativ pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră prin nefolosirea
materialelor prime virgine, însă amploarea acestui proces variază foarte mult în funcţie de traseul
de prelucrare.
Acţiunile pot include:
 promovarea prin acorduri voluntare împreună cu sectorul economic şi industrial de noi
obiective mai ridicate decât cele din legislaţia europeană.
5.Evitarea exporturilor și încurajarea importurile fluxurilor de deșeuri pentru care
există tehnologie de reciclare/valorificare și utilizarea acestora ca resurse:
Taxa de depozitare: constituie un instrument economic care se doreşte a determina
reducerea cantităţilor de deşeuri eliminate prin depozitare. Ca efect secundar, presupune
reaşezarea ierarhiei deşeurilor din punct de vedere al intrării dintr-o etapă în cealaltă, practic,
cantităţile de deşeuri care sunt direcţionate spre reciclare şi tratare trebuie să crească pentru a
reduce cantitatea de deşeuri care rămâne pentru etapa de eliminare finală. Acest instrument, însă,
trebuie bine fundamentat atât din punct de vedere al motivaţiei precum şi din punct de vedere al
cuantificării. Important este ca impactul acestui instrument economic să se resimtă până în prima
etapă a fluxului de deşeuri şi să aibă ca efect secundar, cel puţin, reducerea cantităţilor de deşeuri
generate.
Taxa de depozitare nu se presupune a fi doar un instrument economic de reducere a
cantităţilor de deşeuri eliminate prin depozitare, ci şi un instrument care reflectă o mai atentă
considerare a externalităţilor de mediu pe care activitatea de depozitare le presupune. Acestea ar
fi de dorit a se considera în toate etapele ierarhiei gestionării deşeurilor, astfel încât toate să aibă
un numitor şi o bază comună de comparaţie. Astfel, ar trebui cuantificate externalităţile şi în cazul
celorlalte operaţii de tratare şi eliminare, punând la dispoziţie un criteriu important de evaluare a
impactului unui intreg sistem integrat de gestionare a deşeurilor.
6.Susţinerea recuperarii energiei din deşeuri, după caz, pentru deşeurile care nu pot
fi reciclate:
Conform unui studiu realizat în 2012, dacă legislația UE în domeniul deșeurilor ar fi pusă
pe deplin în aplicare, Europa ar putea realiza economii de 72 de miliarde de euro pe an, cifra
de afaceri a sectorului gestionării și reciclării deșeurilor ar crește cu 42 de miliarde de euro și
s-ar crea 400 000 de locuri de muncă până în 2020.
 De ce nu sunt posibile toate acestea? Deseori, prețurile nu includ costul real al eliminării
bunurilor după utilizare. Dacă s-ar întâmpla acest lucru, s-ar preveni producerea de deșeuri.
Practicile ilegale sunt larg răspândite, în special în țările în care deșeurile nu se sortează, iar
reciclarea, recuperarea și controlul juridic nu sunt practici curente.
UE depune eforturi pentru a îmbunătăți gestionarea deșeurilor în statele membre care au politici
neadecvate în domeniu, recomandându-le diverse instrumente economice, cum ar fi impunerea de
taxe pe depozitele de deșeuri, pentru a-i motiva pe producători să recupereze bunurile la sfârșitul
ciclului lor de viață. De asemenea, cetățenii ar putea fi obligați să plătească pentru deșeurile pe
care le produc.
Educaţia ecologică se fundamentează în familie. Cu toţii ştim că atitudinile şicomportamentul
nostru faţă de tot ceea ce ne înconjoară încep să se formeze în copilărie. La început părinţii, iar
apoi profesorii ne familiarizează cu diferite norme şi valori morale. În primul rând prin exemplul
propriu şi apoi prin cuvânt. „Există două cuvinte magice care indică felul în care copilul intră
într-o relaţie cu mediul său înconjurător. Acestea sunt: imitaţia şi modelul. Nu frazele
moralizatore, nici poveţele pline de sens sunt cele care au efect asupra copilului ci tot ce
săvârşesc sub privirea sa adulţii în mediul înconjurător” (Steiner, 1994).

BIBLIOGRAFIE :

1.Documente publicate pe site-ul Ministerului Mediului şi a Agenţiei Naţionale pentru Protecţia

Mediului (ANPM);
2.Eco-Citizen;
3.Wikipedia;
4. http://www.ecologic.rec.ro/articol/read/politici-economie/8470/;
5.http://www.envirobg.eu/documents/182/17367/Managementul+deseurilor+U.pdf/9aeb6cde-
447e-4cfa-861a-3a014e8d6c03;
6.Hotărârea de Guvern nr. 870/2013 privind Strategia Naţională de gestionare a deşeurilor
(SNDG) 2014-2020;
7.Raport national privind starea mediului pentru anul 2013 – A.N.P.M ;
8.Pagini de internet şi directive  http://www.mmediu.ro/beta/wp-content/uploads/2012 ;
9.Pagina de legislaţie UE ;
10.http://europa.eu/legislation_summaries/environment/waste_management/l11022_ en.htm
11.http://ec.europa.eu/environment/waste/compost/index.htm Directiva 2008/98/EC privind
deşeurile şi de abrogare a anumitor Directive;
12.http://eurlex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:L:2008:312:0003:0030:en:PDF;
13.http://www.ecologic.rec.ro/blog/wp-content/uploads/2013/03/strategia7.jpg;
14.http://www.ecoteca.ro/managementul-deseurilor/deseuri-reciclabile;
15.BĂDULESCU, Camelia. Biotehnologii în protecţia mediului. Camelia Bădulescu ; ref. şt.
prof. univ. dr. Mircea Georgescu. Petroşani : Universitas, 2010;
16.Apa, resursa fundamentală a dezvoltării durabile : metode şi tehnici neconvenţionale de
epurare şi tratare a apei. coord. Letiţia Oprean ; Constantin Oprean, Ioan Danciu, Ovidiu Tiţa, Gligor
Ciortea, ... Bucureşti : Editura Academiei Române, 2012;
17.Ecologie şi protecţia mediului. Gheorghe Gămăneci, Emil Hristov, Biliana Petrova.... Târgu
Jiu : Academica Brâncuşi, 2008.