Sunteți pe pagina 1din 4

Turismul notiuni si definitii

Calatoriile si turismul reprezinta la ora actuala o piata globala, de dimensiuni uriase, unde se manifesta cererea consumatorilor pentru o imensa varietate de produse si servicii. Nu doar dimensiunile si ritmurile sale de crestere fac aceasta piata foarte atractiva, ci si potentialul sau de viitor, nici pe departe epuizat. Potrivit Organizatiei Mondiale a Turismului (OMT), volumul fluxurilor turistice la nivel global va cunoaste o crestere de 27.6% in perioada 2004-2020, ajungand la circa 1.56 miliarde de turisti in anul 2020 (fata de 696 milioane in anul 2000). Definirea turismului pentru scopurile acestei lucrari pleaca de la clasificarile de baza adoptate in 1963 si 1968 de Organizatia Mondiala a Turismului si utilizate in majoritatea statelor din lume. Aceste clasificari utilizeaza doua criterii: motivul sejurului si durata sejurului (sau voiajului). Motivul sejurului este criteriul ce ne ajuta sa distingem grupurile de calatori care fac parte din categoria turistilor de cele care nu apartin acestei categorii. - nu fac parte din categoria turistilor: muncitori straini, imigrantii, nomazii, refugiatii, pasagerii in tranzit precum si persoanele care presteaza o munca remunerata in zona avuta in vedere: diplomati, atasati militari, membrii ambasadelor sau consulatelor etc. - fac parte din categoria turistilor persoanele care calatoresc in scopuri cum ar fi: petrecerea timpului liber, recreere, sport, mitinguri, congrese, studii, vizitarea rudelor si a prietenilor, afaceri, motive profesionale, tratamente medicale, pelerinaje s.a.m.d. De asemenea, in categoria turistilor mai sunt inclusi membrii echipajelor mijloacelor de transport straine (avioane, nave) care apeleaza la serviciile de cazare si masa din locul unde se afla, precum si vizitatorii de scurta durata. In anul 1963, OMT a propus clasificarea in sase grupe a motivelor pentru care oamenii fac turism, si anume: - timp liber, odihna, vacante; - vizitarea rudelor si prietenilor; - afaceri, motive profesionale; - tratament medical; - pelerinaj si alte motive religioase; - alte motive. In 1968, OMT a propus o clasificare a turistilor in trei grupe, in urmatorul mod: - turisti propriu-zisi, care calatoresc in timpul liber, de placere; - turisti de afaceri, carora le sunt asimilati toti cei ce calatoresc din motive profesionale; - alte categorii de turisti. Durata sejurului este un criteriu cu ajutorul caruia putem identifica doua categorii de vizitatori: - excursionisti (vizitatori care nu raman peste noapte); - turisti propriu-zisi, adica vizitatori care stau cel putin o noapte in locul vizitat. Pentru ca o persoana sa fie considerata vizitator intr-o tara, ea trebuie sa ramana in respectiva tara pe o perioada de cel mult un an; in caz contrar, ea va fi considerata rezident. In limbajul curent legat de turism se folosesc o serie de termeni precum: recreere, calatorie, vizita, excursie. Sa vedem care este intelesul fiecaruia dintre ele, in spiritul definitiilor propuse de OMT.

www.referate.k5.ro

Recreerea cuprinde toate activitatile pe care o persoana le intreprinde pentru refacerea capacitatilor sale fizice si psihice. Un fapt foarte important de subliniat este acela ca recreerea nu presupune in mod necesar turismul. O persoana poate gasi modalitati de recreere la domiciliu sau in imediata apropiere a acestuia. Calatoria presupune deplasarea unei persoane, pe jos sau cu un vehicul de transport, intre doua locuri diferite. Sferele de cuprindere ale turismului si calatoriilor se suprapun in mare masura (nu fara motiv se vorbeste de industria turismului si calatoriilor). Exista anumite categorii de calatori care nu pot fi considerati turisti (de exemplu, navetistii), dar este vorba de categorii cu o pondere redusa in totalul calatorilor. Principalele variabile care sunt utilizate pentru descrierea unei calatorii sunt: - perioada (sezonul) in care are loc calatoria. Pentru a defini perioada, se folosesc de obicei cele patru trimestre ale anului. In cazul in care calatoria depaseste un trimestru, perioada este data, prin conventie, de trimestrul in care ea s-a sfarsit. Este uneori util sa distingem calatoriile din week-end de restul calatoriilor. - durata calatoriei. Ca unitati de masura a duratei se folosesc atat zilele, cat si noptile, numarul de nopti fiind mai mic cu 1 decat numarul de zile. - distanta calatoriei. O posibila clasificare a calatoriilor dupa distanta ar fi:

25-49 mile 50-99 mile 100-499 mile 500-999 mile 1000-1499 mile

(40-80 km) (81-160 km) (161-800 km) (801-1600 km) (1601-2400 km)

1500 mile si peste (peste 2400 km).

scopul calatoriei. Dupa cum vom vedea in capitolul 4, scopul calatoriei este unul din cele mai importante criterii de segmentare a pietelor turistice. modalitatea de transport (masina, autocar, tren, avion, ambarcatiune etc.). tipurile de cheltuieli efectuate pe parcursul calatoriei (transport, cazare, masa, taxe de vizitare, suveniruri, alte cheltuieli). tipul de cazare utilizat (hoteluri, moteluri, hanuri, camping, rulota, casa particulara, casa de vacanta etc.).

Ajungerea unui calator la destinatie sau traversarea granitei unei tari sau regiuni este definita ca fiind o vizita. Excursia este o vizita cu durata de cel mult o zi (de dimineata pana seara). Potrivit definitiei date la Conferinta OMT de la Ottawa din iulie 1991, turismul desemneaza activitatile angajate de persoane in cursul voiajului sau sejurului lor in locuri situate in afara mediului rezidential, pentru o perioada de peste 24 de ore sau de cel putin o noapte, fara a depasi un an, in vederea petrecerii timpului liber, pentru afaceri ori pentru alte motive, adica in alte scopuri decat prestarea unei activitati lucrative in locul vizitat.

www.referate.k5.ro

In baza recomandarilor Conferintei de la Ottawa, se pot distinge urmatoarele categorii de turism: turism intern, realizat atunci cand rezidentii unei tari viziteaza locuri din propria lor tara (de exemplu, un turist din Romania care viziteaza Poiana Brasov); - turism emitent (outgoing tourism sau outbound tourism), atunci cand rezidentii dintr-o tara viziteaza o tara straina (de exemplu, totalitatea turistilor francezi care viziteaza o alta tara formeaza turismul emitent al Frantei); - turism receptor (incoming tourism sau inbound tourism), cu referire la situatia in care o tara este vizitata de cetateni straini (de exemplu, totalitatea turistilor straini care viziteaza Romania formeaza turismul receptor al Romaniei). Prin combinarea acestor forme intre ele, doua cate doua, se pot defini alte trei categorii de turism: - turismul interior, cuprinzand turismul intern si cel receptor; - turismul national, cuprinzand turismul intern si cel emitent; - turismul international, compus din turismul receptor si cel emitent.

Cele cinci sectoare ale industriei turistice


Pana in momentul de fata am analizat fenomenul turistic in special prin prisma cererii turistice, definind principalele tipuri de turisti si vizitatori. In cele ce urmeaza vom arunca o privire si asupra ofertei turistice, si anume asupra acelui domeniu pe care specialistii il numesc de obicei industria turismului si a calatoriilor. In capitolul viitor vom descrie pe larg caracteristicile care influenteaza activitatile de marketing din aceasta industrie. Aici ne vom limita la prezentarea celor cinci mari sectoare ale industriei turismului. Pentru a usura expunerea, ne vom folosi de figura 1.1 de pe pagina urmatoare. Cele cinci sectoare ale industriei turismului sunt asadar: sectorul facilitatilor de cazare (unde am inclus si sectorul alimentatiei, dat fiind ca intre acestea doua exista o stransa legatura), sectorul atractiilor (aici sunt incluse toate categoriile de obiective turistice), sectorul transporturilor, sectorul organizatorilor de voiaje si sejururi (care se ocupa cu fabricarea si comercializarea produselor turistice) si sectorul autoritatilor din turism (carora le revine in special sarcina de a elabora reglementarile din domeniu, dar care au adesea un rol insemnat si in promovarea turistica). Dupa cum se poate observa din figura, fiecare din aceste sectoare este foarte eterogen, cuprinzand o mare varietate de elemente. Sectorul facilitatilor de cazare Hoteluri/moteluri Hanuri/ferme Apartamente/vile/cabane Time sharing Sate de vacanta Camping/rulote Sectorul transporturilor Companii aeriene Sectorul atractiilor Parcuri/gradini Muzee/expozitii/galerii de arta Monumente istorice Baze sportive Baze de tratament

www.referate.k5.ro

Linii maritime/ferry boat Cai ferate Autocaristi Rent a car Sectorul organizatorilor de voiaje Turoperatori Agentii de voiaj Organizatorii de conferinte si alte evenimente Centrale de rezervare Sectorul autoritatilor in turism Oficii nationale de turism Oficii regionale de turism Oficii locale de turism Asociatii de turism

Figura 1.1 Cele cinci sectoare ale industriei turistice (adaptare dupa V. Middleton) La finalul acestui capitol dorim sa facem cateva remarci cu privire la cele cinci sectoare ale industriei turismului si calatoriilor. In primul rand, se poate observa ca in unele sectoare activeaza in principal organizatii cu scop lucrativ, care desfasoara activitati comerciale, iar in altele organizatii non-profit (cu precadere in sectorul atractiilor). Problema care se pune in legatura cu acest aspect este urmatoarea: desi entitatile non-profit sunt de regula cele care atrag vizitatorii la o destinatie (este vorba de muzee, monumente istorice, monumente arhitectonice, case memoriale, monumente ale naturii), totusi entitatile comerciale sunt cele care obtin cel mai mare profit de pe urma acestor vizitatori (hoteluri, restaurante, transportatori etc.). Repartitia veniturilor din turism intre cele doua tipuri de sectoare este asadar inechitabila. In aceste conditii, una din preocuparile autoritatilor trebuie sa fie redirectionarea unei parti din aceste venituri catre entitatile non-profit (folosind diverse parghii, cum ar fi de exemplu fiscalitatea), in scopul intretinerii si conservarii calitatii lor. Acest lucru este si in interesul entitatilor comerciale: daca obiectivele turistice de la destinatie se deterioreaza din cauza intretinerii necorespunzatoare, isi pierd atractivitatea, fapt care duce la diminuarea fluxurilor de turisti, deci si a veniturilor prestatarilor turistici. Cea de-a doua remarca priveste valoarea si utilitatea marketingului pentru componentele necomerciale ale industriei turistice. Daca la inceput se considera indeobste ca numai entitatile cu scop lucrativ au nevoie de marketing si de promovare, ulterior (odata cu anii 80) a inceput sa fie recunoscuta importanta utilizarii tehnicilor de marketing profesioniste pentru promovarea unui obiectiv turistic precum un muzeu, un castel sau o gradina botanica. In sfarsit, a treia observatie care se desprinde studiind figura 1.1 priveste faptul ca in fenomenul turistic nu sunt implicate doar organizatii strict specializate in turism si calatorii, ci si entitati care si-ar putea dovedi utilitatea chiar daca industria turismului nu ar exista. De exemplu, unitatile de alimentatie publica sau mijloacele de transport in comun de la o destinatie sunt folosite si de localnici, nu numai de vizitatori. Din acest motiv, este dificila delimitarea precisa a industriei turistice si a pietei turistice, precum si evaluarea beneficiilor aduse de turism intr-o tara sau intr-o regiune. Din fericire, aceasta problema, care constituie obiectul dezbaterilor economistilor si statisticienilor, este de importanta mai mica pentru oamenii de marketing.

www.referate.k5.ro