Tema:

“Agrementul ca
motivație turistică”

A realizat: Chiriliuc Nadejda gr. T-151.

 CUPRINS
1 Introducere
Agrementul-componenta de bază
2 a produselor și serviciilor turistice

3 Funcțiile agrementului turistic

4 Tipologia serviciilor de agrement

Managementul structurilor turistice
5 de agrement
 INTRODUCERE
• Serviciile au un aport important în crearea condițiilor
pentru petrecerea timpului liber.
• Prin diversificarea ofertei de servicii , în mod special a
ofertei de servicii turistice se produc efecte benefice
asupra dimensiunilor și modului de utilizare a timpului
liber și pentru creșterea calității vieții populației, în
special în condiții de stres accentuat ce caracterizează
civilizația modernă.
• În acest sens dezvoltarea activităților care privesc
petrecerea plăcută , agreabilă a timpului liber la locul
destinației turistice, și anume a serviciilor de agrement
reprezintă o cerință majoră în practicarea unui turism
modern .
• În timp şi spaţiu industria agrementului s-a dezvoltat tot
mai mult, beneficiind şi de realizările din ştiinţă şi
tehnică. Din acest punct de vedere structurile de
agrement s-au diversificat tot mai mult, având forme
specifice adaptate pentru aproape toate tipurile de
turism: montan, balnear, litoral, urban, cultural.
• În general, agrementul deţine în medie 10 – 15%
din totalul cheltuielilor de vacanţă, dar cu diferenţe
semnificative pe forme de turism.
• În unele cazuri, agrementul se poate transforma în
motivaţia principală a călătoriei, conducând la
apariţia unor noi tipuri de vacanţe: vacanţă de schi,
vacanţă de alpinism, vacanţă de tenis, vacanţă de
vînătoare, vacanţă de yachting şi surfing, etc.
• Astfel agrementul
devine, unul din
criteriile de apreciere
a vacanţei şi, implicit,
a calităţii ofertei de
produse turistice.
 2. Agrementul – componenta de bază
a produselor și serviciilor turistice.

• Creșterea rolului turismului în realizarea unei noi

calități a vieții presupune, prioritar asigurarea
unei odihne active a oaspeților turiști.
• Preocupările pentru organizarea unei odihne active,
îi face pe organizatorii pachetelor turistice să
întreprindă unele acțiuni, pentru găsirea soluțiilor
de antrenare a turiștilor în diverse activități
distractive care să contribuie la petrecerea plăcută a
timpului liber cu impresii deosebite.
• Aceste activități sunt cunoscute sub denumirea
generică de agrement .
Agrementul reprezintă - ansamblul mijloacelor,
echipamentelor, evenimentelor şi activităților oferite
de unităţi de cazare, staţiuni sau zone turistice,
capabile să asigure individului sau unei grupări
sociale o stare de bună dispoziţie, de plăcere, să dea
senzaţia unei satisfacţii, unei împliniri, să lase o
impresie şi o amintire favorabile.
• Această accepţiune
evidenţiază varietatea
activităţilor de agrement
şi multitudinea planurilor
pe care acţionează, dar şi
faptul că acesta se
constituie într-un
element fundamental
pentru satisfacerea
nevoilor turiştilor, ceea
ce îi conferă statutul de
componentă de bază a
prestaţiei turistice.
Din perspectiva turismului in general
agrementul reprezintă:
• Ansamblul mijloacelor, echipamentelor,
evenimentelor etc. puse la dispoziția turiștilor sau
unei unități de cazare, stațiuni sau regiuni
turistice, pentru plăcere, distracție sau relaxare.
Din perspectiva turiștilor:

• destindere și relaxare fizica;

• divertisment și dezvoltarea capacităților acestuia;
• satisfacție psihică;
• amuzament, comunicare.
Din perspectiva prestatorilor de servicii:

• sursa importantă de venituri, de sporire a eficienței

economice a activităților turistice;
• modalitate de fidelizare a clienților, etc.
• Organizația Mondială a Turismului (O.M.T.)
definește turiștii de agrement ca fiind persoane ce
călătoresc în locuri din afara zonei lor de reședință
permanentă pentru o durată de minimum
douăzeci și patru de ore , dar nu mai lungă de un
an consecutiv, în scop de recreere, odihnă sau
diferite activități de agrement.
• Concomitent cu
apariția serviciilor de
agrement, se
dezvoltă un alt
concept la fel de
important și anume
animatorul turistic.
• Animatorul este persoana care motiveză turiștii să
participe la diferite activități, cu unicul scop de a
face acestora sejurul cît mai plăcut și mai amuzant
și de a-i ajuta să-și recuprereze forțele, nu doar
fizice cît și cele psihice, înainte de a reveni la viața
cotidiană .
• Dezvoltarea și diversificarea mijloacelor de agrement vin
în întampinarea exigențelor de creștere a atractivității
stațiunilor turistice și au un rol important în creșterea
eficienței economice a activității turistice dintr-o zonă,
stațiune, complex turistic etc.
• Datorită competiției, concurenței existente pe piață se
stimulează cu ajutorul activităților de agrement procesul
de dezvoltare, diversificare și individualizare a
produselor/ofertei turistice .
• Din experienţa internaţională se constată că, în
prezent, competitivitatea staţiunilor turistice nu
poate fi menţinută numai prin crearea unei baze
materiale corespunzătoare.
• Atractivitatea şi succesul unei staţiuni se datorează
din ce în ce mai mult activităţii de animaţie sau
agrementului.
• Ca urmare, diversitatea şi originalitatea ofertei de
agrement pot constitui elemente hotărâtoare în
atragerea fluxurilor turistice şi o bază de apreciere
a competitivităţii turistice din ţara respectivă, pe
plan internaţional.
3. Funcțiile agrementului turistic.
• Funcţiile agrementului pot fi exprimate succint prin
destindere, divertisment şi dezvoltare. Deoarece
anume distractia, divertismentul, recreerea, alaturi
de odihnă și dezvoltarea personalității umane
reprezintă modilitățile de refacere fizică și psihică a
organismului dupa efectuarea orelor de munca.
• Deasemenea nu trebuie de neglijat faptul că
anume distractia și divertismentul reprezintă și o
șansă de îndrăgire a culturii, de largire a
orizontului cunoașterii, de achiziționare și
aprofundare de noi valori.
În calitate de componentă de bază a produsului
turistic, agrementul îndeplinește o serie de funcții,
acestea fiind diferite în raport cu :
• turistul și nevoile sale fizice și psihice ;
• organizatorii de vacanțe ( agenți economici și
stațiuni ) și problemele lor.
 In ceea ce il priveste pe turist, agrementul
( animația ) are în vedere:
• în primul rînd, satisfacerea nevoilor sale
fizice de odihna, destindere, mișcare și
chiar dezvoltarea capacităților sale.
• În acest sens, sunt stimulate activitățile
sportive, cele care pun în mișcare
organismul ( de la simpla plimbare pîna
la practicarea unor sporturi complexe ) și
instalațiile aferente ( terenuri de sport,
trasee pentru drumeție sau alpinism,
pîrtii de schi, bazine de înot etc.)
• Cea de-a doua latură urmarește reconfortarea
psihică a turistului prin relaxare, distracție, crearea
unei atmosfere de comunicare, de bună dispoziție,
și chiar prin îmbogățirea bagajului de cunoștințe.
Din perspectiva organizatorilor de turism
• agrementul se manifestă, în primul
rand, ca un factor de
competivitate a stațiunilor sau
unitatilor, de creștere a
atractivității acestora prin
diferențierea ofertelor.
• Totodată, el se constituie ca un
mijloc de individualizare a
produselor și de personalizare a
destinațiilor, cu efecte stimulative
asupra circulatiei turistice.
• Vorbind despre semnificaţiile agrementului nu
trebuie omis aportul acestuia la prelungirea
sezonului turistic şi, respectiv, la atenuarea
sezonalităţii activităţii.
Dotările necesare trebuie sa fie în concordanță cu
capacitatea de cazare, de transport, a acestora.
• Funcțional, în cadrul unei stațiuni sau centru turistic,
dotările de agrement se diferențiază în :
▪ dotări pentru agrement de interior, incluse în
spațiile de cazare, alimentație ;
▪ dotări situate în perimetrul stațiunilor ;
▪ dotări în afara stațiunilor ( plaje, păduri,
agrement nautic etc. )
• Deaceea pentru ca orice stațiune să fie competitivă,
cu largă deschidere spre turismul international, trebuie
să dispună de o bază tehnico-materială de agrement
complexă și modernă.
 4. Tipologia serviciilor de agrement.

• Activitățile de agrement deși sunt eterogene și

dinamice , cu o multitudine de forme particulare se
pot grupa în funcție de mai multe criterii, alcătuind
o mare diversitate tipologică , în concordanță cu
varietatea modalităților și locurilor de petrecere a
vacanței.
 a) In functie de conținutul acestora:
• Animaţia de pură deconectare - de
ruptură în raport cu activităţile cotidiene.
În această categorie sunt cuprinse activităţi
precum băile de soare şi mare, plimbările,
drumeţia, vizitarea diferitelor obiective,
întâlnirile cu rudele şi prietenii etc.
• Animaţia recreativă - constituită, în
principal, din parcurile de loisir generale
(cu instalaţii de distracţie şi/sau populate
cu personaje din basme sau benzi
desenate), tematice (nautice, planetariu,
zoologice), rezervaţii şi cazinouri.
• Animaţia comercială, generată de
faptul că efectuarea unor
cumpărături deţine o pondere
importantă în structura motivelor
de călătorie şi reprezintă un mod
agreabil de ocupare a timpului liber.
• Animaţia orientată spre realizarea
unei depline forme (condiţii) fizice
se referă la tipologia largă a curelor
- de la cea balneară, ca produs
medical, la cele de slăbire,
înfrumuseţare, fitness şi practicarea
diferitelor sporturi ca modalitate de
întreţinere a sănătăţii.
• Animaţia pentru menţinerea echilibrului
psihic (a moralului) - tot mai mulţi turişti fac
parte din categoria celor care nu mai sunt
dispuşi să meargă în vacanţă doar pentru a
se bronza ori pentru a beneficia de distracţii
facile, ei simţind nevoia unei atitudini
voluntariste.
• Animatia culturală - are ca obiectiv
cunoaşterea, formarea şi educarea
turistului, cu accente pe latura morală a
personalităţii sale, se prezintă într-o
multitudine de faţete şi se realizează printr-
o gamă largă de activităţi între care: vizite la
muzee şi case memoriale, participarea la
diverse evenimente culturale, circuite
legate de viaţa şi opera unor personalităţi
ale literaturii, muzicii, artei naţionale şi
universale, burse de studii, sejururi de
învăţare a unor limbi străine.
• Animaţia spectacol, la fel ca şi cea culturală
cunoaşte o varietate de forme de manifestare.
Între subiectele private şi admirate de turişti în
călătoriile lor se numără natura, pentru
diversitatea peisagistică, bogăţia florei şi faunei,
evenimentele (festivalurile) teatrale,
cinematografice, muzicale, de artă, folclorice şi
competiţiile sportive campionate naţionale sau
internaţionale, olimpiade, raliuri, concursuri etc;
• Animaţia gastronomică, exprimată prin prezenţa
la expoziţii sau concursuri de artă culinară
precum şi circuite cu tematică specifică
(cunoaşterea bucătăriei tradiţionale a unor zone,
degustări de vinuri).
• Unii tour-operatori oferă cu succes circuite
turistice focalizate pe această temă: circuitul
vinurilor, circuite în zonele renumite pentru
fabricarea brânzeturilor etc. 
• Animaţia profesională,
această categorie de animaţie
se adresează, de regulă, unui
public avizat, specializat,
îndeosebi participanţilor la
diferite forme ale turismului
de afaceri: reuniuni (congrese,
conferinţe, colocvii, seminarii,
mese rotunde etc.) sau
manifestări expoziţionale
(târguri, expoziţii, saloane
specializate).  
• Animaţia de tip « aventură » - ce se
adresează turiştilor aflaţi în căutare de
neprevăzut, de necunoscut, dar şi de
dificultăţi, de pericole, prin practicarea
unui sport considerat riscant, precum
paraşutismul, alpinismul şi chiar a unor
sporturi extreme (ex: parapantă, bungee-
jumping etc.) şi chiar prin deplasări ce
presupun confruntarea cu unele elemente
naturale ce prezintă un anumit risc
(vulcanologia, speologia etc.) 
• Animaţia de tip « linişte, calm, odihnă » -
menită să compenseze stresul vieţii
cotidiene, nu prin distracţie zgomotoasă şi
mişcare, ci prin activităţi precum:
practicarea de exerciţii de tip yoga,
meditaţii în grup, plimbări uşoare în
mijlocul naturii etc.
• Animaţia de tip « socializare »
având ca scop facilitarea
comunicării între turişti, prin
organizarea unor manifestări, a
unor acţiuni de animaţie, cum ar fi
seratele dansante sau unele jocuri
de societate (jocuri de cărţi, șah,
scrabble etc.). 
• Animaţia de tip « creativitate » -
prin care se oferă turiştilor
posibilitatea să desfăşoare
activităţi manuale, de
îndemânare, de creativitate
(desen, picturi, împletituri, olărit
etc.).
b) In functie de forma de turism sau
destinaţia de vacanţă:
Din acest punct de vedere, se poate vorbi de
agrement specific turismului de litoral, montan,
balnear, urban, de week-end, rural etc.
• Astfel, în cazul destinaţiilor de litoral se remarcă, în
calitate de forme specifice: talazoterapia, sporturile
nautice, înot, schi, windsurfing, iahting, plonjări
subacvatice -şi bineînţeles amenajarea plajelor pentru
o cură helio-marină activă, realizarea de porturi de
agrement şi cluburi nautice, organizarea de regate.
• Pentru staţiunile montane, formele agrementului se
diferenţiază pe cele două sezoane – cald şi rece:
• vara sunt create condiţii pentru drumeţie, alpinism,
speologie, deltaplanism, patinaj pe role, schi (pe iarbă
sau pârtii din material plastic), mountain bike.
• iarna sunt dezvoltate sporturile de zăpadă: schi, bob,
săniuţe, patinaj precum şi instalaţiile aferente acestora
(în mod deosebit cele de transport pe cablu).
• În staţiunile balneare, în organizarea agrementului se
va ţine seama că vizitatorii sunt în general, persoane
de vârsta a treia şi, de asemenea, se va urmări
armonizarea activităţilor recreativ-distractive cu
natura tratamentului balneo-medical.
• În privinţa destinaţiilor de week-end, agrementul va
fi caracterizat prin simplitatea şi diversitatea formelor,
avându-se în vedere durata redusă a deplasărilor.
• Deplasările turiștilor spre marile centre urbane sunt
motivate de diverse scopuri, în special se remarcă
vizitarea obiectivelor inedite, clădirilor zgîrîe-nori,
vizionarea de spectacole, filme, ediții special.
c) În functie de modalitatea de participare a vizitatorilor:

Active - caracterizate prin implicarea efectivă a

turistului în desfăşurarea programelor recreativ-
distractive:
• sporturi,
• concursuri,
• jocuri,
• lecţii,
• activităţi de creaţie.
Pasive - în care turistul este simplu spectator:
• vizitarea diverselor atracţii,
• prezenţa la evenimente culturale, sportive.
d) Dupa nivelul de organizare:
 
Servicii organizate de către unităţile de cazare şi
alimentaţie, această modalitate este specific
hotelurilor şi restaurantelor de clasă superioară.
Tipurile de animație proprii unităților de cazare
sunt:
• animația recreativă,
• animație culturală,
• animație sportivă
• animația infantilă( pentru copii)
Servicii organizate la nivelul staţiunilor, realizate prin
conlucrarea între societăţile comerciale turistice
(întreprinderi hoteliere, touroperatori, întreprinderi
specializate în agrement) sau între acestea şi
administraţiile locale.
Aceste prestaţii sunt mai diversificate şi au un grad
mai mare de complexitate, ca de exemplu:
• centre de echitaţie,
• centre sportive multifuncţionale,
• poligoane,
• cluburi de vacanţă,
• porturi de agrement etc.;
Servicii organizate de către terţi, de regulă, forme de
mare complexitate ce presupune implicarea unor
organisme specializate:
• parcuri de distracţie;
• turnee ale ansamblurilor teatrale, de dansuri,
musicale;
• mijloace de transport de agrement (aviaţie
sportivă, ambarcaţiuni, trenuleţe).
e) În funcţie de spaţiul de desfăşurare
Serviciile de agrement pot
avea loc într-un spaţiu:  
• Închis (club, hotel, teatru,
cinema, discoteca etc.);
• În aer liber (gradini publice,
parcuri de distractii,
stadioane, complexuri
sportive etc.)
 n) După sezonul turistic:

Activitățile de agrement se clasifică în: 

• de iarnă (sporturile de iarnă);
• de vară (sporturi nautice etc.)
m) După numărul de participanţi:
 

• individuale; • de grup.
k) În funcţie de vârstă:

• pentru copii;
• pentru tineri;
• pentru adulţi;
• pentru vârsta a III-a.
l) Raportat la preţ:

• gratuit;
• preţ unic;
• preţ mediu;
• de lux.
• Astfel , desfășurarea activităților de
agrement presupune existenta unor
echipamente adecvate, a unui personal cu
pregatire de specialitate precum și a unor
programe care să fie pe placul turiștilor.
5) Managementul structurilor turistice de agrement.
 

• Agrementul constituie din perspectivă

economică un avantaj concurenţial a
ofertei turistice, aflate într-o
permanent competiţie.
Din acest motiv, managerii firmelor de turism
trebuie să-şi conceapă strategiile de dezvoltare a
agrementului în funcţie de următoarele aspecte:
• specificul, structura şi profilul staţiunilor;
• motivaţiile şi aşteptările turiştilor;
• gradul de sociabilitate a turiştilor;
• fluxul turistic al zonei;
• programele de agrement oferite de concurenţă;
• bugetele de venituri disponibile.
• Gradul de implicare (de
animaţie) a turistului se va
transpune în felul în care
acesta va aprecia
„experienţa trăită” , într-o
colectivitate diferită de cea
cunoscută pînă atunci.
• Animaţia devine, astfel, unul
din criteriile de apreciere a
vacanţei şi, implicit, a
calităţii ofertei de produse
turistice.
Literatura de specialitate relevă că
experienţa trăită de turist se
orientează spre 4 laturi diferite:
• experienţa de explorare,
• experienţa biotică,
• experienţa socială
• experienţa optimizată.
• Experienţa de explorare se fundamentează pe
atracţia experimentării unei noi trăiri.
• Operatorii de turism ar trebui, de aceea, să
introducă în programul lor şi elemente de
„suspans", de „surpriză" pentru turist, cît şi metode
prin care turistul „să descopere" singur peisajele şi
alte elemente mai puţin cunoscute.
• Experienţa biotică se rezumă la atracţia descoperirii
de către turişti a propriilor aptitudini, posibilităţi
fizice şi intelectuale, în mediul specific al staţiunii
turistice sau cel creat de un anumit program turistic.
• Din grupa experienţelor biotice fac parte: băile
heliotermale, ungerea corpului cu nămol, înotul,
săriturile de pe trambulină, degustarea de
specialităţi culinare şi vinuri, schiatul, yahting-ul,
tenisul de câmp, voley-ul, etc.
• Experienţa socială se bazează pe gradul de
socializare a turistului şi plăcerea pe care aceasta o
resimte practicînd activităţi în mijlocul unei mulţimi
reunite.
• Pentru unele grupuri de turişti (spre exemplu
tinerii), experienţa social constituie un factor
imnortant de decizie în alegerea unei anumite
destinaţii turistice.
• Experienţa optimizată se referă la satisfacţiile
turistului, date de senzaţia de autodepăşire, în
mediul staţiunilor de sejur: satisfacţia practicării
unui anumit sport, a unei anumit proceduri de
tratament, a urmării unei anumite diete, a
contemplării răsăritului sau apusului de soare.
• Manifestarile cu scop de agrement a timpului de
vacanță în cele mai multe cazuri nu cer investiții
costisitoare, cadrul simplu și neformalizat fiind
mai bine apreciat de turiști decît orice altă
manifestație sofisticată.
 CONCLUZIE

O bună diversificare a ofertei de

agrement vă determina succesul sau
eșecul unei întreprinderi prestatoare
de servicii turistice, deoarece anume
acastă componentă “dă viață”
întregii vacanțe și ocupă un loc
important în ocuparea timpului liber
într-un sejur turistic.
• Participarea turistului la diversele programe de agrement,
va fi apreciată de către acestea ca o experiență trăită într-o
colectivitate mult mai diferită de cea în care el trăiește, de
care își va aduce aminte cu plăcere și după întoarcerea sa
din stațiune.
• Acești turiști mulțumiți de ceea ce au văzut și au
experimentat acolo vor povesti și altor prieteni
îndemnandu-i să mearga acolo, dar și ei, la rîndul lor vor
reveni cu plăcere în acele locuri.
În concluzie putem menționa cu certitudine că dezvoltarea structurilor turistice
de agrement prezintă o deosebită importanţă deoarece :

 Agrementul reprezintă un mijloc principal de individualizare

a ofertei turistice;
 Agrementul constituie o sursă importantă de încasări;
 Agrementul reprezintă o cale de manifestare a concurenţei
şi competitivităţii între staţiunile turistice;
 Agrementul a devenit principala motivaţie turistică a
majorităţii solicitanţilor;
 Agrementul constituie un element de fundamentare a
strategiei de amenajare a zonelor turistice.
 Agrementul promoveaza principiul ,,acelaşi acoperiş", adică
a oferirii în aceeaşi incintă a tuturor serviciilor turistice.
 Astfel - animația și
agrementul în turism
prin diversitatea
formelor sale și
larga aplicabilitate
determină o atracție
în sine, furnizînd un
numar tot mai
însemnat de turiști.
 BIBLIOGRAFIE

1) Minciu R., ”Economia turismului”, ediția a III-a revazuta, Ed. Uranus,

Bucureşti, 2004, I.S.B.N. 9737765087.
2) Istrate I., Bran Floina și Roșu Anca, Economia Turismului și mediul
înconjurător , Ed. Economică, București, 1996.
3) Istrate I., Erdeli G. ”Amenajări turistice”, Editura Universității din
București, 1996.
4) N. Platon, Organizarea și gestionarea afacerilor în domeniul turismului
rural, Chișinău, 2015, ISBN 978-9975-66-433-2 .
5) Snack O. , Baron P. , Neacsu N., ”Economia turismului”, Editura Expert,
Bucureşti, 2001, I.S.B.N. 9738177057 .
6) Gabriela Stanciulescu, ”Managementul agentiei de turism”, Ediția a II,
Editura ASE, Bucureşti, 2013, I.S.B.N. 978-606-505-617-6.
7) Ioan Cosmescu, ”Turismul- fenomen complex contemporan”, Editura
Economică, 1998, I.S.B.N. 973-590-057-2.