1

NOTE DE CURS
la disciplina

ECONOMIA SERVICIILOR
DE AGREMENT

CHIȘINĂU 2016
2
CUPRINS
Subiectul 1. Agrementul – componentă de bază a prestaţiei turistice
1.1 Noţiunea şi rolul agrementului în turism……………………………..
…………..3
1.2 Funcţiile agrementului şi divertismentului………………………………….
….....5
1.3 Structura şi concepţia de organizare a
agrementului……………………………...6
Subiectul 2. Obiectivele turistice cu destinaţie de agrement şi divertisment
2.1. Edificii şi amenajări culturale şi pentru
sport……………………………………7
2.2. Construcţii tehnice şi de destinare divertismentului………………………….…
11
2.3. Activităţi sociale cu funcţie turistică………………………………………….
…13
Subiectul 3. Caracteristica obiectivelor turistice internaţionale cu funcţiune de
agrement şi divertisment
3.1. Renumitele muzee ale
lumii……………………………………………………..17
3.2. Grandioasele construcţii tehnice atractive pentru
turişti………………………..22
3.3. Remarcabilele parcuri tematice (sau de agrement) din
lume…………………....25
3.4. Renumitele festivaluri şi carnavaluri cu caracter
international………………...27
Subiectul 4. Potenţialul turistic de agrement în RM
4.1. Patrimoniul muzeal al Republicii
Moldova…………………………………....29
4.2. Săli de expoziţii…………………………………………………………..
…….31
4.3. Teatre, palate de cultură…………………………………………………..……
32
4.4. Localuri pentru distracţii ………………………………………………..……
33
4.5. Festivaluri
naţionale………………………………………………………….....34
Subiectul 5. Animaţia în turism
5.1. Noţiunea şi conţinutul animaţiei…………………………………………….
…..35
5.2. Animaţia în parcurile tematice, cinematografe. Ture costumate……….....
…….39
5.3. Tendinţe ale industriei parcurilor de
distracţie………………………………….39
3
Subiectul 1. Agrementul – componentă de bază a prestaţiei turistice
1.4 Noţiunea şi rolul agrementului în turism
1.5 Funcţiile agrementului şi divertismentului
1.6 Structura şi concepţia de organizare a agrementului
1.1. Noţiunea şi rolul agrementului în turism
Definitie: agrementul turistic reprezinta ansamblul mijloacelor,
echipamentelor, evenimentelor si formelor oferite de unitati, statiuni sau zone
turistice, capabile sa asigure individului sau unei grupari sociale o stare de buna
dispozitie, de placere, sa dea senzatia unei satisfactii, unei impliniri, sa lase o
impresie si o amintire favorabile.
Componenta importanta a unei oferte turistice atractive, agrementul se
constituie ca un element fundamental in satisfacerea nevoilor turistilor, indiferent
de motivatia de vacanta sau forma de turism practicata, mai multi chiar indiferent
de varsta sau profilul socio-profesional al turistilor. Cererea pentru agrement in
timpul vacantei a devenit atat de mare incat aceasta a capatat statut de motivatie
turistica propriu-zisa. Ca urmare diversitatea si originalitatea ofertei de agrement
pot constitui elemente hotaratoare in atragerea fluxurilor turistice.
Se constata ca principala dimensiune a conceptului de agrement este distractia,
placerea, iar orice activitate turistica sau preocupare capabila sa-l deconecteze pe
turist se incadreaza in sfera larga a activitatii de agrement.
Agrementul vizeaza in principal:
▪ destinderea si reconfortarea fizica;
▪ divertismentul si dezvoltarea capacitatilor turistului ;
▪ satisfactia psihica, prin activitati cultural distractive si instructiv-educative;
▪ amuzamentul, comunicarea si sporirea volumului de cunostinte etc.
Dezvoltarea si diversificarea mijloacelor de agrement vin in intampinarea
exigentelor de crestere a atractivitatii statiunilor turistice si au un rol important in
cresterea eficientei economice a activitatii turistice dintr-o zona, statiune, complex
turistic etc. Concurenta-competitia stimuleaza procesul de dezvoltare –
diversificare – individualizare a ofertei turistice, care poate asigura si/sau prin
intermediul activitatii de agrement.
Prin stimularea cresterii circulatiei turistice ( cresterea gradului de atractivitate )
agrementul devine o sursa importanta de incasari, de crestere a eficientei
economice a activitatii de turism.
4
Agrementul poate determina cresterea competivitatii statiunilor turistice prin
satisfacerea, la un nivel superior, a nevoilor turistilor (exemplu : Poiana
Brasov/Predeal/Sinaia, comparativ cu celelalte statiuni montane ).
In unele cazuri agrementul se poate transforma in motivatia principala de calatorie,
conducand la aparitia unor noi tipuri de vacante, cum ar fi :
▪ vacanta de schi sau de alpinism ;
▪ vacanta de tenis ;
▪ vacanta de iahting sau surfing ;
▪ vacanta de hipism ;
▪ vacanta pentru turism cultural etc.
Strategia de dezvoltare a agrementului trebuie sa aiba in vedere urmatoarele:
▪ profilul, structura si specificul statiunilor ;
▪ motivatiile, aspiratiile si asteptarile turistilor ;
▪ asigurarea implicarii efective a turistului in desfasurarea programelor de
divertisment (nu numai ca spectator, ci si ca participant activ
Intensificarea preocuparilor pentru realizarea dezideratului de odihna active
caracteristica esentiala a vacantelor in societatea contemporana – stimuleaza
eforturile de dezvoltare a acelor activitati (servicii) care sa contribuie la
satisfacerea nevoilor fizice si psihice ale turistului, creand cadrul necesar petrecerii
placute a timpului liber.
Aceste activitati sunt cunoscute sub denumirea generica de agrement –
domeniu ce poate fi definit prin ansamblul mijloacelor si formelor capabile sa
asigure individului sau unei grupari sociale o stare de buna dispozitie, de placere,
sa dea senzatia unei satisfactii, a unei impliniri, sa lase o impresie si o amintire
placuta.
Aceasta acceptiune, evidentiaza, pe de o parte, varietatea activitatilor de agrement
si multitudinea planurilor pe care actioneaza, iar pe de alta parte, faptul ca
agrementul se constituie ca un element fundamental pentru satisfacerea nevoilor
turistilor, ceea ce ii confera statutul de componenta de baza a prestatiei turistice.
De astfel, acest punct de vedere este frecvent argumentat in literatura de
specialitate si intalnit in limbajul organizatorilor de turism din tarile cu traditie in
acest domeniu.
Privit in calitate de componenta de baza a serviciului turistic alaturi de
transport, cazare, alimentatie, agrementul indeplineste o serie de functii
particularizate in raport cu nevoile turistului sau ale organizatorilor. Astfel, in
concordanta cu cerintele turistului, agrementul vizeaza destinderea si reconfortarea
fizica a acestuia, divertismentul si dezvoltarea capacitatilor sale. In cazul acoperirii
nevoilor fizice, activitatile sportive, cele care pun in miscare organismul – de la
simpla plimbare pana la realizarea unor performante – detin un loc important. In
ceea ce privette latura psihica, activitatilor cultural-distractive si celor instructiv-
educative le revine un rol 5hotarator: ele au ca obiectiv crearea unei atmosfere de
destindere, amuzament si comunicare, contribuind la imbogatirea bagajului de
cunostinte ale turistului.
Pe plan economic, dezvoltarea agrementului raspunde exigentelor de crestere a
atractivitatii statiunilor turistice. Totodata, agrementul reprezinta mijlocul principal
de individualizare a ofertei turistice, de diversificare a produselor. In consecinta, el
stimuleaza circulatia turistica, fiind o sursa importanta de incasari, de crestere a
eficientei economice a activitatii. De asemenea, dezvoltarea agrementului
reprezinta un mijloc de asigurare a competivitatii statiunilor turistice. Cresterea
rolului agrementului in caracterizarea localitatilor turistice, in satisfacerea nevoilor
turistilor a determinat transformarea sa in motivatie turistica propriu-zisa,
conducand la aparitia unor noi tipuri de vacante: vacanta de schi, alpinism,
yachting, tenis, hipism, vanatoare, turism cultural etc.
Pe alt plan, agrementul reprezinta un element important de care trebuie sa se
tina seama in amenajarea zonelor turistice. Tot mai frecvent se vorbeste – in
procesul de amenajare – de o strategie a agrementului, care sa valorifice
component economica a fiecarei zone, sa realizeze o planificare a ansamblu si pe
termen lung a raporturilor om-natura, sa asigure o dimensionare ponderat –
rationala a dotarilor, o adaptare a acestora la configuratia spatiilor si peisajelor.
O forma particulara de agrement si corespunzator, de vacanta in care tara
noastra are vechi traditii si care se bucura de aprecierea turistilor o reprezinta
calaria; existenta unor herghelii renumite – cum sunt cele din Mangalia, Izvin,
Lucina etc –favorizeaza dezvoltarea acestei forme de agrement, careia i se asociaza
plimbarile cu trasura, sania si alte mijloace hipo.
In general, strategia de dezvoltare a agrementului va tine seama, pe de o parte,
de motivatiile, aspiratiile si asteptarile turistilor iar, pe de aalta parte, de profilul,
structura si specificul statiunilor. Corespunzator, desfasurarea activitatii de
agreement presupune existenta unor echipamente adecvate (porturi de agrement,
puncte de inchiriere, mijloace de transport pe cablu, piscine, centre de achizitie,
terenuri si Sali de sport etc.), personal cu pregatire de specialitate (animatori),
programe (excursii, concursuri, expozitii, festivaluri, activitate artizanala s.a). Un
alt aspect ce trebuie avut in vedere in elaborarea conceptiei de organizare a
agrementului este asigurarea implicarii efective a turistului in desfasurarea
programelor de divertisment. Are loc astfel o trecere a acestuia de la calitatea de
„spectator‖ la cea de „participant activ‖, acesta constituind o caracteristica a
conceptiei moderne de agrementare a statiunilor.
In concluzie, se poate afirma ca dezvoltarea activitatilor de agrement
influenteaza direct orientarea fluxurilor turistice si implicit desfasurarea unei
activitati eficiente.
6
1.2. Funcţiile agrementului şi divertismentului
Realizarea scopului fundamental al vacantei – odihna, recreere si distractie,
evadarea din cotidian – presupune, intre altele, crearea unui cadru, unei ambiante si
deconectare. Totodata, cresterea preocuparilor pentru materializarea deziderentului
de odihna activa – caracteristica esentiala a vacantelor in societatea moderna –
stimuleaza aparitia si dezvoltarea unor servicii specifice, a celor de agrement.
Avand in vedere definitia data agrementului turistic, se evidentiaza varietatea
activitatilor de agrement si multitudinea planurilor pe care actioneaza, dar si faptul
ca acesta se constituie intr-un element fundamental pentru satisfacerea nevoilor
turistilor, ceea ce ii confera statutul de componenta de baza a prestatiei turistice.
Clasificarea functiilor agrementului:
a) in raport cu turistul si nevoile sale fizice si psihice agrementul are urmatoarele
functii: satisfacerea nevoilor fizice ale turistului;
reconfortarea psihica a turistului.
b) in raport cu organizatorii de turism, agrementul are urmatoarele functii:
factor de competitivitate pentru statiunile sau unitatile ofertante, de crestere a
atractivitatii acestora prin diferentierea ofertelor;
mijloc de individualizare a produselor si de personalizare a destinatiilor;
importanta sursa de incasari, de crestere a eficientei economice a activitatii;
contributia la prelungirea sezonului turistic.
In ceea ce il priveste pe turist, agrementul ( animatia ) are in vedere, in primul
rand, satisfacerea nevoilor sale fizice de odihna, destindere, miscare si chiar
dezvoltarea capacitatilor sale. In acest sens, sunt stimulate activitatile sportive, cele
care pun in miscare organismul (de la simpla plimbare pana la practicarea unor
sporturi complexe) si instalattiile aferente ( terenuri de sport, trasee pentru
drumetie sau alpinism, partii de schi, bazine de inot etc. )
Cea de-a doua latura urmareste reconfortarea psihica a turistului prin relaxare,
distractie, crearea unei atmosfere de comunicare, de buna dispozitie, si chiar prin
imbogatirea bagajului de cunostinte. Satisfacerea acestor cerinte presupune
organizarea activitatilor cultural-distractive si instructiv-educative ( excursii,
vizitarea diverselor obiective, participarea la spectacole, concursuri, stimularea
creatiei etc. ).
Din perspectiva organizatorilor de turism, agrementul se manifesta, in primul rand,
ca un factor de competivitate a statiunilor sau unitatilor, de crestere a atractivitatii
acestora prin diferentierea ofertelor. Totodata, el se constituie ca un mijloc de
individualizare a produselor si de personalizare a destinatiilor, cu efecte stimulative
asupra circulatiei turistice.
7
« Strategia agrementului » - cum este denumita de specialisti noua viziune in
procesul de amenajare turistica a teritoriului – isi propune valorificarea
potentialului turistic al fiecarei zone printr-o mai buna planificare de ansamblu si
pe termen lung a relatiei om-natura, o dimensionare ponderat-rationala a dotarilor
si o adaptare la configuratia spatiilor si peisajelor.
Agrementul turistic ocupa un loc tot mai important in existenta oricarei statiuni,
localitati turistice, indiferent de specificul acesteia ( montan, de litoral, balnear ).
Dotarile necesare trebuie sa fie in concordanta cu capacitatea de cazare, de
transport,a acestora. Functional, in cadrul unei statiuni sau centru turistic, dotarile
de agreement se diferentiaza in :
▪ dotari pentru agrement de interior, incluse in spatiile de cazare, alimentatie ;
▪ dotari situate in perimetrul statiunilor ;
▪ dotari in afara statiunilor ( plaje, paduri, agrement nautic etc. )
Pentru ca orice statiune sa fie competitiva, cu larga deschidere spre turismul
international, trebuie sa dispuna de o baza tehnico-materiala de agrement complexa
si moderna.
Normele de indicatori prezentati joaca un rol important in analizele de perspectiva
a statiunilor turistice si ierarhizeaza prioritatile de dezvoltare si determinare a
mijloacelor de punere in practica. In functie de dezvoltarea economica generala si a
celei turistice, in special, acesti parametri de evaluare pot suferi modificari, ca
urmare a nivelului de valorificare a resurselor si a gradului de poluare inregistrat

1.3. Structura şi concepţia de organizare a agrementului

Recunoscute ca o componenta de baza a serviciilor turistice, activitatile de

agrement se structureaza in functie de locul unde se desfasoara, de nivelul de
organizare (unitate de cazare si alimentatie publica, statiune, sau de catre terti
pentru intreaga activitatea turistica), de forma de participare a turistilor etc. Cel
mai frecvent, organizarea agremnetului se particularizeaza pe forme de turism: de
litoral, montan de vara si/sau de iarna, balnear s.a.m.d., iar mijloacele si formele de
agrementare se diferentiaza in interiorul acestora dupa numeroase caracteristici
dependente de specificul zonei sau grupurilor de turisti. De exemplu, in cazul
turismului de litoral – a carui motivatie o reprezinta cura helio-marina si/sau
practicarea sporturilor nautice – organizarea agrementului inseamna: amenajarea
plajelor pentru o cura active (topogane, jocuri, concursuri); existenta unor centre de
initiere in practicarea sporturilor nautice si puncte de inchiriere a materialului
sportiv (barci, hidrobiciclete, schiuri, role, surf-uri etc.); realizarea unor porturi de
agrement, cluburi de vacanta s.a.
Aceste componente se intalnesc si in dotarea litoralului romanesc iar lor li se mai
pot 8 adauga alte mijloace de agrement ca: parcuri de distractii, sali de spectacol,
terenuri de sport etc.

tipologia serviciilor de agreement

a) din punct de vedere al continutului:

animatia de pura deconectare (bai de soare, drumetii, bai de mare);
animatia recreativa (parc de distractii, cazinouri);
animatia comerciala (shopping);
animatia orientata spre realizarea unei depline forme fizice (tratament);
animatia culturala;
animatia spectacol;
animatia gastronomica;
animatia profesionala (targuri pentru specialisti).
b) dupa forma de turism sau destinatie de vacanta:
agrement specific turismului de litoral;
agrement specific turismului montan;
agrement specific turismului balnear;
agrement specific turismului de week-end;
agrement specific turismului rural, etc..
c)in functie de modalitatea de participare a vizitatorilor:
agrement activ (turistul participa a activitati);
agrement pasiv (turistul este un simplu spectator).
d)dupa nivelul de organizare:
servicii organizate de catre unitatile de cazare si / sau alimentatie;
servicii organizate la nivelul statiunilor;
servicii organizate de terti.

Subiectul 2. Obiectivele turistice cu destinaţie de agrement şi divertisment

2.1. Edificii şi amenajări culturale şi pentru sport
2.2. Construcţii tehnice şi de destinare divertismentului
2.3. Activităţi sociale cu funcţie turistică
2.1. Edificii şi amenajări culturale şi pentru sport
Obiectivul turistic este orice element natural, economic, social, cultural etc. care
prezintă un interes de cunoaştere sau folosire de către o masă de oameni în cadrul
unei activităţi turistice; este un component de bază în oferta turistică.
Obiectivele turistice se clasifică în două mari categorii:
9
Obiectivele
turistice naturale
Obiective turistice antropice
reprezintă acele
elemente ale
cadrului fizicogeografic
dintr-un
loc ce au vocaţie
pentru turism.
Constituie rezultatul gândirii şi activităţilor multiple ale oamenilor
de-a lungul mileniilor. Sunt concentrate îndeosebi în spaţiul
aşezărilor, dar există şi separat în afaraacestora.
În această grupă se includ:
1. Obiective turistice de natură istorică
a) ruinele unor cetăţi medievale, cetăţi ţărăneşti, biserici întărite
b) locuri de bătălii însemnate
2. Obiective turistice cu însemnătate arhitectonică şi artistică
a) Biserici, mănăstiri, moschee, sinagogi
b) Edificii civile
c) Monumente, statui şi busturi
d) Muzee, expoziţii şi case memoriale
3. Obiective turistice cu caracter etno-folcloric
a) Muzee cu profil de artă şi arhitectură populară
b) Construcţii de lemn
c) Ateliere şi colecţii de linguri, furculiţe, furci de tors, linguri
d) Ceramica populară
e) Sărbătorile populare, târgurile şi nedeile legate de păstorit, de
ciclurile vegetative ale diferitelor plante, târgurile
f) -concurs ale olarilor
4. Obiective cu caracter economic
a) unele poduri din piatră
b) podurile peste Dunăre
c) furnale vechi
d) calea ferată
e) farul genovez
f) barajele
g) mori din piatră sau de vânt,
h) planul înclinat
i) vechi exploatări de aur
j) sare
k) cărbune, ardezie, petrol
5. Alte obiective artistice sau commemorative
a) festivalurile artistice
b) locurile
c) în aer liber unde sunt concentrate
d) rezultate ale creaţiei artistice populare
e) cimitire ale eroilor
Patrimoniul cultural naţional cuprinde următoarele categorii de bază:
patrimoniul arheologic, patrimoniul cultural construit, patrimoniul cultural mobil,
patrimoniul cultural imaterial, patrimoniul cultural audiovizual şi monumentele de
for public. În Republica Moldova sînt cunoscute peste 10 mii de obiecte de
patrimoniu imobil, dintre care 5 596 au fost incluse în Registrul monumentelor
Republicii 10 Moldova ocrotite de stat (în continuare – Registru), aprobat prin
Hotărîrea
Parlamentului nr. 1531-XII din 22 iunie 1993.
Legea nr. 1530-XII din 22 iunie 1993 privind ocrotirea monumentelor stipulează
că monumentele situate pe teritoriul Republicii Moldova fac parte din patrimoniul
cultural şi se află sub protecţia statului. Responsabilitatea de a ocroti aceste
monumente îi revine autorităţilor administraţiei publice centrale de specialitate,
autorităţilor administraţiei publice locale şi proprietarilor/gestionarilor
monumentelor.
Cadrul legal existent nu a devenit garant al protejării patrimoniului cultural în
Republica Moldova. Obiectele cu statut de monument protejat incluse în Registru
nu sînt documentate corespunzător şi nu dispun de dosare de inventar. Totodată,
Registrul a rămas practic necunoscut nu doar publicului larg, ci şi autorităţilor
administraţiei publice locale şi centrale, deoarece a fost publicat în Monitorul
Oficial al Republicii Moldova abia la 2 februarie 2010. Legea prevede
responsabilitatea unităţilor administrativ-teritoriale ale Republicii Moldova la
elaborarea şi adoptarea unor registre locale şi la adoptarea măsurilor ce se impun
pentru ocrotirea monumentelor situate pe teritoriul administrat, care continuă a fi,
în mare parte, ignorate. Una dintre carenţele de bază ale Legii privind ocrotirea
monumentelor constă în faptul că ea nu a cuprins nici o prevedere referitoare la
instrumentele instituţionale ale Ministerului Culturii menite să asigure
implementarea politicilor statului în domeniu.
Patrimoniul arheologic este prezent în toate zonele Republicii Moldova, în
preajma sau în spaţiul localităţilor contemporane, în arii agricole, industriale,
forestiere, acvatice etc. Pe plan naţional, pînă în anul 2012 erau cunoscute 7 411
situri arheologice, care cuprindeau 2 428 de aşezări, 70 de fortificaţii de pămînt,
135 de necropole plane şi 4 778 de tumuli. Cercetările anuale de teren şi
descoperirile întîmplătoare completează în permanenţă lista siturilor arheologice,
de aceea numărul acestora poate creşte cu peste 20% în decurs de un deceniu.
În ultimele două decenii, patrimoniul arheologic naţional a rămas neglijat de
sistemul de administrare şi protejare din partea statului. În aceste condiţii,
desfăşurarea necontrolată a procesului de privatizare a pămîntului şi a lucrărilor de
construcţii noi au condus la distrugerea irecuperabilă a sute de situri arheologice,
alte sute de situri fiind supuse unor agresiuni permanente pînă în prezent.
Un impact negativ asupra siturilor arheologice din ultimii 15 ani l-au avut
activităţile ilicite ale căutătorilor de comori cu utilizarea detectoarelor de metale,
care au extras din straturile culturale şi au comercializat sute de tezaure monetare şi
mii de 11 obiecte arheologice mobile de o valoare cultural-ştiinţifică inestimabilă,
ceea ce constituie un prejudiciu financiar de zeci de milioane de euro adus statului.
În acelaşi timp, patrimoniul arheologic imobil inclus în Registru n-a fost nici
documentat, nici inclus în documentaţia cadastrală şi nici integrat în sfera
serviciilor publice. Cercetarea arheologică a suferit din cauza subfinanţării cronice,
a lipsei dotărilor minime necesare, precum şi lipsei cadrelor în domeniul
managementului, conservării şi restaurării patrimoniului arheologic.
Patrimoniul cultural construit cuprinde aproape trei mii de obiecte: edificii
separate, complexe arhitecturale şi zone construite (case de locuit şi edificii
administrative, conace urbane şi rurale, biserici, mănăstiri, amenajări tehnice şi
industriale, nucleul istoric al Chişinăului etc.) ce au fost înscrise în Registru.
Conform Registrului, în Republica Moldova sînt luate sub ocrotirea statului 2
913 de monumente construite. Totodată, la elaborarea planurilor urbanistice
generale ale municipiilor Chişinău, Bălţi şi ale altor localităţi, în majoritatea
cazurilor, nu s-a ţinut cont de componenţa patrimoniului cultural, iar soluţiile
propuse în aceste documente nu respectă sau apar în contradicţie cu documentele
Consiliului Europei şi Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi
Cultură (în continuare – UNESCO), precum şi cu bunele practici internaţionale în
domeniul protejării monumentelor. Republica Moldova, alături de alte ţări din
regiunea Mării Negre şi a Caucazului de Sud, s-a angajat în Programul Regional
„Iniţiativa de la Kiev‖ (2006).
De asemenea s-a implicat, în comun cu Uniunea Europeană şi Consiliul Europei, în
diverse proiecte, inclusiv în Proiectul-pilot „Reabilitarea patrimoniului cultural în
oraşe istorice‖.
Analiza realizată de către Agenţia de Inspectare şi Restaurare a Monumentelor a
relevat o discordanţă totală între diverse autorităţi publice la capitolul
implementarea legislaţiei în domeniul protejării patrimoniului cultural construit,
precum şi lipsa precedentelor juridice de tragere la răspundere a persoanelor care
se fac vinovate de distrugerea sau deteriorarea patrimoniului cultural construit şi
incapacitatea organelor de drept de a aplica sancţiuni.
Situaţia actuală creată în domeniul protejării patrimoniului material imobil poate
fi caracterizată succint prin aprecierile făcute de Misiunea de experţi a Consiliului
Europei în Republica Moldova (5-7 iunie 2012):
a) patrimoniu cultural important şi variat, dar aflat în pericol;
b) viziuni ambiţioase, dar uneori limitate vizavi de patrimoniul cultural;
c) cadru de reglementare existent, dar cu dificultăţi reale în coordonare;
12
d) echipe motivate, dar cu puţini angajaţi;
e) societate civilă activă şi plină de aşteptări;
f) necesitatea formării profesionale.
Pentru studeți de adus informație adăugătoare despre amenajerile culturale.
Ex stare edificiilor, bibliotecilor, muzeelor.

2.2. Construcţii tehnice şi de destinare divertismentului

Executarea lucrărilor de construcţii este permisă numai pe baza unei autorizaţii

de construire sau de desfiinţare, emisă în condiţiile prezentei legi, la solicitarea
titularului unui drept real asupra unui imobil – teren şi/sau construcţii - identificat
prin număr cadastral, în cazul în care legea nu dispune altfel.
Autorizaţia de construire constituie actul final de autoritate al administraţiei
publice locale pe baza căruia este permisă executarea lucrărilor de construcţii
corespunzător măsurilor prevăzute de lege referitoare la amplasarea, conceperea,
realizarea, exploatarea şi postutilizarea construcţii lor.
Autorizaţia de construire se emite în baza documentaţiei pentru autorizarea
executării lucrărilor de construcţii, elaborată în condiţiile prezentei legi, în temeiul
şi cu respectarea prevederilor documentaţiilor de urbanism, avizate şi aprobate
potrivit legii.
Procedura de autorizare a executării lucrărilor de construcţii începe odată cu
depunerea cererii pentru emiterea certificatului de urbanism în scopul obţinerii, ca
act final, a autorizaţiei de construire şi cuprinde următoarele etape:
a) emiterea certificatului de urbanism;
b) emiterea punctului de vedere al autorităţii competente pentru protecţia mediului
pentru investiţiile care nu se supun procedurilor de evaluare a impactului asupra
mediului;
c) notificarea de către solicitant a autorităţii administraţiei publice competente cu
privire la menţinerea solicitării de obţinere, ca act final, a autorizaţiei de construire,
pentru investiţiile la care autoritatea competentă pentru protecţia mediului a stabilit
necesitatea evaluării impactului asupra mediului şi a emis îndrumarul conform
legislaţiei privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice şi private asupra
mediului;
13
d) emiterea avizelor şi acordurilor, precum şi a actului administrativ al autorităţii
pentru protecţia mediului competente privind investiţiile evaluate din punctul de
vedere al impactului asupra mediului;
e) elaborarea documentaţiei tehnice necesare pentru autorizarea executării
lucrărilor de construcţii, denumită în continuare documentaţie tehnică - D.T.;
f) depunerea documentaţiei pentru autorizarea executări Și lucrărilor de construcţii
la autoritatea administraţiei publice competente;
g) emiterea autorizaţiei de construire.
Autorizaţiile de construire pentru reţele magistrale, căi de comunicaţie, amenajări
pentru îmbunătăţiri funciare, reţele de telecomunicaţii ori alte lucrări de
infrastructură, care se execută în extravilanul localităţilor, se emit cu respectarea
planurilor de amenajare a teritoriului, avizate şi aprobate potrivit legii.
Autorizaţiile de construire pentru reţele magistrale, căi de comunicaţie,
amenajări pentru îmbunătăţiri funciare, reţele de telecomunicaţii ori alte lucrări de
infrastructură, care se execută în extravilanul localităţilor, se emit cu respectarea
planurilor de amenajare a teritoriului, avizate şi aprobate potrivit legii.
Prin exceptare de la prevederile alin. (2) se pot emite autorizaţii de construire şi
fără documentaţii de amenajare a teritoriului şi de urbanism aprobate, pentru:
a) lucrări de modificare, de reparare, de protejare, de restaurare şi de conservare a
clădirilor de orice fel, cu condiţia menţinerii aceleiaşi funcţiuni, a suprafeţei
construite la sol şi a volumetriei acestora;
1) lucrări de supraetajare a clădirilor cu încă un nivel, o singură dată, în suprafaţă
de maximum 20% din suprafaţa construită desfăşurată a clădirilor, cu condiţia
situării acestora în afara zonelor construite protejate sau a zonelor de protecţie a
monumentelor, după caz;
2) lucrări de extindere a clădirilor sociale, de învăţământ, de sănătate, de cultură şi
administrative aparţinând domeniului public şi privat al statului şi unităţilor
administrativ-teritoriale, dacă extinderea se încadrează în prevederile
regulamentului local de urbanism aferent planului urbanistic general - PUG sau
planului urbanistic zonal - PUZ, aprobat, în vigoare;
3) schimbarea folosinţei construcţiilor existente, dacă noua folosinţă corespunde
prevederilor regulamentului local de urbanism aferent planului urbanistic general -
PUG sau planului urbanistic zonal - PUZ, aprobat, în vigoare;
b) lucrări de reparare privind căi de comunicaţie, dotări tehnico-edilitare şi altele
asemenea, fără modificarea traseului şi, după caz, a funcţionalităţii acestora;
14
c) lucrări de reparare privind împrejurimi, mobilier urban, amenajări de spaţii
verzi, parcuri şi grădini publice, pieţe pietonale şi celelalte lucrări de amenajare a
spaţiilor publice;
d) lucrări de cercetare şi de prospectare a terenurilor - foraje şi excavări -, necesare
în vederea efectuării studiilor geotehnice, exploatărilor de cariere, balastierelor,
sondelor de gaze şi petrol, precum şi altor exploatări;
e) organizarea de tabere de corturi.
Construcţiile civile, industriale, agricole, cele pentru susţinerea instalaţiilor şi
utilajelor tehnologice, pentru infrastructură de orice fel sau de oricare altă natură se
pot realiza numai cu respectarea autorizaţiei de construire, precum şi a
reglementărilor privind proiectarea şi executarea construcţiilor, pentru:
a) lucrări de construire, reconstruire, consolidare, modificare, extindere, reabilitare,
schimbare de destinaţie sau de reparare a construcţiilor de orice fel, precum şi a
instalaţiilor aferente acestora, b) lucrări de construire, reconstruire, extindere,
reparare, consolidare, protejare, restaurare, conservare, precum şi orice alte lucrări,
indiferent de valoarea lor, care urmează să fie efectuate la construcţii reprezentând
monumente istorice, inclusiv la anexele acestora, identificate în acelaşi imobil -
teren şi/sau construcţii, la construcţii amplasate în zone de protecţie a
monumentelor şi în zone construite protejate, stabilite potrivit legii, ori la
construcţii cu valoare arhitecturală sau istorică deosebită, stabilite
prin documentaţii de urbanism aprobate;
c) lucrări de construire, reconstruire, modificare, extindere, reparare, modernizare
şi reabilitare privind căile de comunicaţie de orice fel, drumurile forestiere,
lucrările de artă, reţelele şi dotările tehnico-edilitare, branşamente şi racorduri la
reţele de
utilităţi, lucrările hidrotehnice, amenajările de albii, lucrările de îmbunătăţiri
funciare, lucrările de instalaţii de infrastructură, lucrările pentru noi capacităţi de
producere, transport, distribuţie a energiei electrice şi/sau termice, precum şi de
reabilitare şi retehnologizare a celor existente;
d) împrejmuiri şi mobilier urban, amenajări de spaţii verzi, parcuri, locuri de joacă
şi agrement, pieţe şi alte lucrări de amenajare a spaţiilor publice;
2.3. Activităţi sociale cu funcţie turistică
Legea cu privire la organizarea şi desfăşurarea activităţii turistice în Republica Moldova
defineşte turismul ca unul din domeniile prioritare ale economiei naţionale.
Fiind un sector de prestare servicii, turismul contribuie la dezvoltarea
economiei prin acumularea de capital în cadrul a cca 12 tipuri de activităţi specific
15 ramurii, atrăgînd în activitatea sa cca 20 de ramuri conexe cu cca 140 de servicii
aferente sectorului turismului: alimentaţie publică, transport, producere şi
comercializare de mărfuri, echipamente, suvenire, activităţi culturale, sportive, de
agrement, servicii medicale etc.
Agrementul în conceptul său clasic de definire, reprezintă petrecerea activă a
timpului liber, însoţit de distracţie, bună dispoziţie şi relaxare.
Agrementul este element important în satisfacerea nevoilor turiştilor, indiferent
de motivaţia principală de vacanţă sau forma de turism practicată (odihnă, cură
balneară, excursie, etc.). Mai mult chiar, indiferent de vîrsta sau profilul
socioprofesional al turiştilor, cererea pentru agrement în perioada vacanţei a
devenit atît de mare, încît aceasta a căpătat statut de motivaţie turistică propriu-
zisă.
Agrementul constituie un argument decisiv în alegerea unei destinaţii turistice,
deoarece el este capabil să diferenţieze ofertele propuse de agenţii pieţelor
turistice, să determine amploarea circulaţiei turistice. Astfel, diversitatea şi
originalitatea ofertei de agrement pot constitui elemente hotărîtoare în atragerea
fluxurilor turistice.
Deficienţe: Perspective:
1) agrementul, ca parte a pachetelor de
servicii turistice, este valorificat
nesemnificativ;
2) activităţile de agrement nu au un
caracter permanent;
3) lipseşte un calendar anual al
evenimentelor şi activităţilor de agrement;
4) majoritatea activităţilor de agrement
sînt desfăşurate în zonele urbane;
5) se constată insuficienţa unităţilor de
agrement;
6) majoritatea ofertelor de servicii turistice
nu prevăd individualizarea acestora;
7) turistul, de regulă, este un consumator
pasiv, mai puţin implicat în desfăşurarea
programelor de divertisment;
1) individualizarea ofertei turistice şi diversificarea
produselor turistice;
2) stimularea circulaţiei turistice, care reprezintă o
sursă de încasări importante pentru zona rurală
inclusă în circuitul turistic;
3) asigurarea competitivităţii zonelor rurale unde
este dezvoltat agrementul;
4) motivarea turiştilor să viziteze zonele de
agrement. Motivaţia turistică şi individualizarea
ofertei turistice trebuie să ţină cont, pe de o parte,
de motivaţiile şi aspiraţiile turiştilor, iar pe de altă
parte, de profilul, structura şi specificul zonei
turistice. Desfăşurarea activităţii de agrement
presupune existenţa unor echipamente adecvate
tipului de agrement şi a personalului cu pregătire
specială;
5) asigurarea implicării efective a turistului în
desfăşurarea programelor de divertisment.
Antrenarea acestuia într-o activitate poate să-l determine pe viitor să aleagă
anume această destinaţie pentru odihnă.
Din punctul de vedere al turismului internaţional, Moldova se bucură de o
amplasare reuşită, aflîndu-se într-o regiune uşor accesibilă pentru turiştii din
Uniunea Europeană, dar şi pentru cei din spaţiul CSI. Astfel, toate tipurile de
transport (aerian, auto, feroviar), cu excepţia celui naval, sînt pe larg utilizate de
către vizitatori. De 16 menţionat că, Portul Internaţional Giurgiuleşti, deşi deţine un
terminal modern şi bine dotat, nu înregistrează flux internaţional de pasageri.
Aeroportul Internaţional Chişinău rămîne a fi unica alegere pentru turiştii
străini care preferă zborul pentru a ajunge la destinaţie. Aeroportul denotă o stare
generală satisfăcătoare în materie de capacitate şi corespundere la standardele
internaţionale, dar pe termen lung se solicită investiţii suplimentare. Cu toate
aceste plusuri, cu regret se constată că preţul biletelor la cursele aeriene nu sînt
competitive pe piaţa din regiune.
Transportul feroviar prezintă o acoperire avantajoasă pe teritoriul republicii,
precum şi conexiuni cu cele mai importante oraşe din regiune. În acelaşi timp,
vagoanele utilizate sînt preponderent de tip vechi, cu restanţe evidente la capitolul
confort.
Republica Moldova este străbătută de artere rutiere importante care
interconectează pieţele turistice din regiune (3669 km). Reţeaua de drumuri locale
este relativ diversificată (6834km). Starea fizică nesatisfăcătoare a căilor rutiere
reprezintă o problemă de amploare, care necesită un volum impunător de investiţii.
Din fericire, pe parcursul ultimilor ani, se observă un progres, în special, datorită
ajutorului partenerilor externi ai Republicii Moldova. Pe termen mediu şi de durată
se preconizează un efort şi mai mare în acest sens.
Deficienţe: Perspective:
1) starea fizică a drumurilor în ţară este la
nivel foarte scăzut;
2) Republica Moldova dispune de un
singur aeroport internaţional;
3) preţurile la rutele aeriene nu sînt
competitive pe piaţa din regiune;
4) transportul naval de călători practic
lipseşte;
5) preţurile la transportul turistic nu
stimulează dezvoltarea turismului intern;
6) nu există diferenţiere de preţuri pentru
diverse forme de turism, în special pentru
turismul social;
7) personalul de deservire în transportul
turistic rutier, în special taxi, necesită
instruiri pentru îmbunătăţirea calificării;
8) grupurile sanitare pe arterele rutiere de
bază ale ţării sînt insuficiente şi
necalitative, iar pe drumurile de importanţă
locală lipsesc.
1) îmbunătăţirea situaţiei fizice a reţelelor rutiere şi
a infrastructurii adiacente (parcări, popasuri,
grupuri sanitare);
2) majorarea numărului de zboruri low-cost spre
principalele destinaţii turistice ce prezintă interes
pentru Republica Moldova;
3) aplicarea diferenţiată a politicii de preţ în funcţie
de forma de turism;
4) elaborarea şi aplicarea standardelor de calitate
pentru personalul de deservire din transport.
17
Serviciile turistice prestate de către agenţii economici din industria turismului,
includ, în special, cazarea, masa şi transportarea turiştilor, serviciile de agrement,
tratamentul balnear şi alte servicii complementare.
Nivelul de competenţă din sectorul prestării serviciilor turistice este redus, ca
urmare a lipsei standardelor de calitate actualizate, a standardelor adecvate de
instruire şi perfecţionare. Pregătirea pentru prestarea de servicii în domeniul
ospitalităţii şi turismului este încă slab dezvoltată şi necesită o atenţie deosebită în
anii următori.
Deficienţe: Perspective:
1) deşi Legea nr. 352-XVI din 24
noiembrie 2006 permite doar
turoperatorilor formarea pachetelor de
servicii turistice, la etapa actuală formează
pachete de servicii turistice şi agenţiile de
turism. Impactul asupra pieţei turistice este
unul negativ, deoarece marea majoritate a
agenţiilor de turism nu dispun de personal
calificat, de resurse financiare suficiente,
de tehnologii informaţionale şi platforme
operaţionale necesare formării pachetelor
de servicii turistice. Toate aceste
consecinţe sînt suportate de consumatorii –
turişti;
2) lipsesc standarde de calitate pentru
serviciile turistice;
3) este imperfect mecanismul de control al
calităţii serviciilor turistice;
4) în legislaţie nu există prevederi specifice
privind protecţia consumatorului de
servicii turistice.
1) introducerea în Legea nr. 352-XVI din 24
noiembrie 2006 a cerinţelor specifice pentru
formarea pachetelor de servicii turistice;
2) includerea în legislaţie a răspunderii
contravenţionale pentru încălcarea prevederilor
legale la formarea pachetelor de servicii turistice;
3) elaborarea şi implementarea standardelor de
calitate pentru serviciile turistice;
4) sporirea responsabilităţii din partea agenţilor
economici titulari ai licenţei de turism la formarea
pachetului de servicii turistice;
5) sporirea calităţii produselor şi serviciilor
comercializate şi protecţia consumatorilor;
6) dezvoltarea pieţei turistice într-un mediu
competitiv cu prestarea serviciilor turistice de
calitate înaltă;
7) diminuarea riscurilor de achiziţionare a
produselor turistice de calitate joasă;
8) specializarea turoperatorilor pe anumite
segmente, care ar permite diversificarea ofertelor
turistice, capabile să satisfacă cele mai variate
doleanţe ale consumatorilor – turişti.
18
Subiectul 3. Caracteristica obiectivelor turistice internaţionale cu funcţiune de
agrement şi divertisment
Conţinuturi
1. Renumitele muzee ale lumii
2. Grandioasele construcţii tehnice atractive pentru turişti
3. Remarcabilele parcuri tematice (sau de agrement) din lume
4. Renumitele festivaluri şi carnavaluri cu caracter internaţional
3.1. Renumitele muzee ale lumii
Muzeul este o instituție permanentă, aflată în serviciul societății, deschisă
publicului, care se ocupă cu strângerea, păstrarea, identificarea, catalogarea,
analizarea, menținerea, conservarea și expunerea de diverse obiecte sau artefacte
ce prezintă interes științific, istoric, artistic, tehnologic ș.a.m.d., în scopul studierii,
educării, relaxării vizitatorilor, a oamenilor de știință.
Termenul de „muzeu‖ desemnează, de asemenea, clădirea propriu-zisă în care
se găsesc păstrate, conservate și expuse acele obiecte, artefacte și/sau lucruri care
au o legătură, într-un fel sau altul, cu civilizația umană.
Cuvântul „muzeu‖ provine din latinescul museum (la plural musea), care la
rândul său a fost preluat din greaca veche, mouseion, semnificând un loc sau un
templu dedicat muzelor, divinități patronatoare a artelor și literelor în Grecia
Antică.
Ca atare, mouseion era, pentru grecii antici, o clădire special dedicată studiului și
creației. Spre exemplu, unul din primele muzee create în istorie a fost un institut
pentru filosofie și cercetare de pe lângă [[Biblioteca din Alexandria|biblioteca din
Alexandria, fondat de Ptolomeu I Soter în jurul anului 280 î.Hr.
Muzeele exercită funcţiile de:
a) constituire şi dezvoltare a patrimoniului muzeal în conformitate cu profilul
muzeului; de evidenţă şi conservare a acestui patrimoniu;
b) cercetare a patrimoniului muzeal propriu în scopul completării colecţiilor;
c) promovare a patrimoniului muzeal în scop educaţional şi cognitiv;
d) asigurare a securităţii patrimoniului muzeal;
e) elaborare şi derulare de proiecte şi programe cultural-ştiinţifice în vederea
punerii în valoare a patrimoniului muzeal şi dezvoltării spiritului comunitar;
f) elaborare şi editare a cataloagelor de colecţii muzeale, a altor publicaţii ştiinţifice
şi de popularizare a ştiinţei;
g) realizare a schimburilor şi cooperării intermuzeale interne şi internaţionale.
19
Colecţie - ansamblul de bunuri culturale şi naturale, constituit în mod sistematic şi
coerent de către persoane fizice sau persoane juridice de drept public ori de drept
privat.
Funcţiile principale ale colecţiilor publice sunt:
a) gestionarea, evidenţa, cercetarea, dezvoltarea, protejarea, conservarea şi
restaurarea patrimoniului propriu;
b) punerea în valoare a patrimoniului propriu.
Statul, prin autorităţile administraţiei publice centrale, precum şi autorităţile
administraţiei publice locale, protejează muzeele, colecţiile publice şi colecţiile
private accesibile publicului, garantează libera lor funcţionare şi dezvoltare şi poate
acorda proprietarilor şi titularilor de alte drepturi reale sprijin financiar şi logistic,
conform prevederilor legale.
După forma de organizare, muzeele şi colecţiile publice au personalitate
juridică; prin excepţie de la regulă, se pot organiza muzee şi colecţii publice fără
personalitate juridică.
Muzeele şi colecţiile aflate în proprietate publică se înfiinţează şi se
organizează în subordinea autorităţilor administraţiei publice centrale sau locale, a
altor autorităţi publice ori instituţii şi funcţionează potrivit regulamentelor proprii
de organizare şi funcţionare, aprobate de autorităţile sau instituţiile tutelare.
Muzeele şi colecţiile publice aflate în proprietate privată se înfiinţează, se
organizează şi funcţionează în subordinea persoanelor juridice private sau a
persoanelor fizice. Organizarea muzeelor de către persoanele fizice şi juridice se
efectuează în condiţiile prezentei legi şi ale altor acte normative, cu avizul prealabil
al Ministerului Culturii.
Factorii constitutivi ai unui muzeu sînt:
a) patrimoniul muzeal specific;
b) dotarea tehnico-materială (local, instalaţii, amenajări);
c) personalul care asigură activitatea instituţiei;
d) mijloacele economico-financiare necesare activităţii instituţiei.
În funcţie de semnificaţia, valoarea şi mărimea patrimoniului muzeal, de
capacitatea ştiinţifică şi tehnică de evidenţă, cercetare, restaurare şi punere în
valoare a acestuia, muzeele pot fi:
20
În cadrul Ministerului Culturii se instituie Registrul muzeelor din Republica
Moldova, în care, în mod obligatoriu, sînt luate la evidenţă toate muzeele care
activează sau se organizează în ţară.
Muzeele naţionale sînt organizate şi clasificate prin hotărîre de Guvern, iar cele
menţionate (b-i)) - prin decizii ale organelor în a căror subordine se vor afla, cu
avizul prealabil al Ministerului Culturii.
Muzeele aflate în proprietatea publică a statului se organizează şi funcţionează în
conformitate cu prevederile prezentei legi şi ale altor acte normative.
Muzeele aflate în proprietatea unităţilor administrativ-teritoriale se organizează
prin hotărîre a autorităţii administraţiei publice locale respective, cu avizul
prealabil al Ministerului Culturii.
Întreprinderile, instituţiile, organizaţiile au dreptul, cu avizul prealabil al
organelor de cultură ale autorităţilor administraţiei publice locale, de a organiza
muzee, asigurînd instituţiilor fondate condiţiile de activitate necesare. În cazul
lichidării muzeelor de acest tip, fondatorii lor pot transmite colecţiile muzeale în
gestiunea muzeelor aflate în proprietatea publică a statului.
Cetăţenii Republicii Moldova - proprietari de bunuri culturale - au dreptul de a
organiza muzee private, cu condiţia respectării legii şi ale altor acte normative. În
eele
pot fi:
a) naţionale
b)
departamentale;
c)raionale;
d) municipale,
orăşeneşti;
e) comunale, săteşti;
f) ale unităţilor
teritoriale
autonome;
g) obşteşti;
h) private;
ale întreprinderilor,
instituţiilor, organizaţiilor,
asociaţiilor, confesiunilor
religioase etc.
21
cazul lichidării muzeelor de acest tip, fondatorii lor pot transmite colecţiile
muzeale în gestiunea muzeelor aflate în proprietatea publică a statului.
Securitatea colecţiilor muzeale din muzeele private se asigură de către
fondatorii acestora, în conformitate cu legislaţia în vigoare.
Organizaţiile obşteşti, asociaţiile, confesiunile religioase au dreptul de a
organiza muzee în condiţiile respectării prevederilor prezentei legi şi ale altor acte
normative, cu avizul prealabil al organelor de cultură ale autorităţilor administraţiei
publice locale. În cazul lichidării muzeelor de acest tip, fondatorii lor pot transmite
colecţiile muzeale în gestiunea muzeelor aflate în proprietatea publică a statului.
Funcţionarea muzeelor se asigură de către personalul de conducere, de
specialitate şi de întreţinere.
Conducerea muzeelor se efectuează de către un director general (în cazul
muzeelor naţionale) sau un director (în cazul muzeelor menţionate la art.18 alin.(1)
lit.b)-i), numit şi eliberat din funcţie de către autoritatea în a cărei subordine se află
muzeele respective.
În cadrul muzeului funcţionează:
a) consiliul de administrare, desemnat, după caz, de către proprietarul sau
administratorul muzeului;
b) consiliul ştiinţific, desemnat prin ordinul ministrului culturii (pentru muzeele
subordonate direct ministerului) sau prin hotărîrea organului de cultură al
autorităţii administraţiei publice locale (pentru muzeele din subordinea acestuia);
c) comisia de achiziţii ale bunurilor culturale, desemnată, după caz, prin
ordinul directorului general sau al directorului de muzeu.
Baza tehnico-materială a muzeelor o constituie totalitatea bunurilor imobiliare
(clădiri, spaţii etc.) transmise muzeelor în gestionare operativă.
Se interzice amplasarea sau transferarea muzeelor în clădiri care afectează
buna desfăşurare a activităţii acestora. În cazul transmiterii edificiilor muzeelor în
gestiune altor organe de stat, ultimele sînt obligate să pună la dispoziţia muzeelor
în cauză spaţii adecvate şi să suporte cheltuielile necesare pentru reamplasarea
colecţiilor muzeale.
Finanţarea muzeelor aflate în proprietatea publică a statului se asigură din surse
bugetare şi din mijloace speciale, conform legislaţiei în vigoare.
Finanţarea activităţilor muzeale poate fi asigurată - pe bază de proiecte şi
programe avizate şi aprobate în condiţiile legii - de la bugetul de stat, de la
bugetele22 locale sau prin cofinanţare publică şi privată, indiferent de subordonare
sau tipul de proprietate.
Autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia de a prevedea în bugetele
locale fondurile necesare finanţării muzeelor din subordine.Muzeele aflate în
proprietatea publică a statului, subordonate autorităţilor administraţiei publice
centrale, sînt finanţate de către acestea din urmă.
În timp ce muzeele din alte epoci aveau tendința de a fi universale, muzeele
moderne se concentrează pe un subiect particular sau chiar aparțin uneia sau mai
multor categorii, precum artă, artă modernă, arte vizuale, arte aplicate, arheologie,
antropologie și etnologie, etnologie și folclor, filatelie, istorie, istorie culturală,
istorie militară, istorie naturală, numismatică, tehnologie, știință. În cadrul acestor
subiecte de interes, muzeele se pot specializa și mai departe, devenind muzee de
agricultură, geologie, istorie locală, de istoria aviației, pedologie sau petrografie.
Orice muzeu are o colecție de fond de obiecte și/sau artefacte selecționate din
domeniul specific de reprezentare. Toate piesele muzeelor sunt catalogate și
inventariate, având o evidență a achiziționării și provenienței lor. Sunt de asemenea
periodic supuse analizei stării lor de conservare și trecute regulat printr-un proces
de menținere și restaurare. Colecțiile tematice au fiecare cel puțin câte o persoană
responsabilă de menținerea, păstrarea, conservarea și expunerea artefactelor.
Finanțarea activității muzeelor
Activitatea muzeelor aflate în proprietate publică se finanţează din alocaţii
acordate de la bugetul de stat, de la bugetele locale și din venituri colectate.
Veniturile colectate ale muzeelor aflate în proprietate publică provin din tarifele
pentru serviciile oferite de muzee, din donaţii şi sponsorizări, din comercializarea
tuturor tipurilor de produse cu utilizarea imaginilor pieselor și ale colecțiilor
muzeale, ale edificiilor muzeelor, ale obiectelor amplasate pe teritoriul muzeelor,
cu utilizarea denumirilor și a simbolurilor muzeelor, precum și din proiecte și alte
activități legale, inclusiv din darea în arendă a spațiilor, și sînt gestionate în regim
extrabugetar.
Prețurile și tarifele pentru serviciile oferite de muzeele publice sînt stabilite de
Guvern, în cazul instituțiilor din subordinea autorităților publice centrale, sau de
către administrația autorităților publice locale, în cazul muzeelor din subordinea
acestora.
În cazul muzeelor aflate în proprietate privată, prețurile și tarifele pentru
serviciile oferite de acestea sînt stabilite de către fondator.
Muzeele aflate în proprietate publică sînt finanţate de către autoritățile publice
fondatoare.
Autorităţile publice alocă muzeelor din subordine mijloacele financiare
necesare pentru asigurarea cu salarii a personalului, pentru întreţinerea edificiilor,
pentru asigurarea pazei şi a dotării tehnice, inclusiv pentru asigurarea accesului
23
persoanelor cu dizabilități, de asemenea pentru achiziţia, conservarea şi restaurarea
bunurilor culturale deţinute de acestea.
După caz, autoritățile publice fondatoare alocă suplimentar, pe bază de proiect,
mijloace financiare pentru desfăşurarea activităţilor de cercetare şi valorificare a
patrimoniului muzeal, de cercetare sociologică a publicului, pentru cercetări de
teren, investigaţii arheologice etc.
Autorităţile publice garantează asigurarea de condiţii adecvate pentru
desfăşurarea activităţilor muzeale în conformitate cu legislaţia în vigoare şi poartă
răspundere pentru nerespectarea acesteia.
3.2. Grandioasele construcţii tehnice atractive pentru turişti
Există o categorie de turiști aparte – cei care caută în permanență senzații tari,
experiențe inedite, care i-ar face pe mulți alții să tremure. Ei bine, pentru genul
acesta de turiști au fost gândite structurile construite pe stânci.
De la case la hoteluri, restaurante sau biserici, pe glob există o sumedenie de
structuri construite în cele mai periculoase și inaccesibile locații din munți. Pentru
cei care se încumetă să le viziteze merită efortul, fiindcă odată ajunși la destinație,
experiența și peisajul sunt spectaculoase.
Nature Vive Skylodge Hotel, Peru
Acest hotel deosebit este format din trei capsule transparente atașate de marginea
unei stânci, la 1.312 metri altitudine față de frumoasa Vale Sacră, în Cusco, Peru.
Călătoria până la acest loc unic este o aventură în sine, dar odată ajunși în
interiorul „păstăilor‖ transparente, curajoșii se pot bucura de peisajele uimitoare ale
acestui paradis natural.
24
Restaurantul Fangweng, China
Se spune că aerul curat de munte crește pofta de mâncare. Pentru cei care optează
pentru o vacanță în munții din China, acest lucru nu este o problemă. La 12 km la
nord de orașul Yichang, pe Cheile Xiling, stă agățat Restaurantul Fangweng, care
oferă o vedere uluitoare a împrejurimilor sale naturale, dar și mâncăruri fine pentru
drumeții înfometați.
Pensiunea Aescher, Elveția
Pensiunea Aescher este situată la aproximativ 1.500 de metri înălțime, pe o
stâncă a muntelui Ebenalp, în Appenzell, Elveția. La această pensiune nu există
niciun televizor și are doar o singură toaletă. Toate cele 40 de paturi sunt în stil
internatșcoală.
Claudia și Beny Knechtle-Wyss au deschis casa lor pentru oaspeți acum 27 de
ani. În 2012, a fost numită ―pensiunea de munte a anului‖ de către Consiliul
Internațional UNESCO pentru Monumente și Situri.
Mănăstirea Ortodoxă Sf. Gheorghe, Israel
25
Mănăstirea Sf. Gheorghe este un complex sculptat într-un perete de stâncă pură
în Deșertul Iudeei, cu vedere spre o grădină neașteptat de luxuriantă cu măslini și
chiparoși. Este unul dintre cele mai apreciate obiective turistice din Țara Sfântă.
Peisajul pitoresc în care se află mânăstirea înfățișează un defileu adânc și îngust
numit
Wadi Qelt – o față de stâncă cu peșteri și adâncituri care au oferit adăpost pentru
călugări și pustnici timp de multe secole.
Toaleta de pe stâncă, Rusia
Toaleta singuratică care aparține de stația meteo Kara-Tyurek stă pe marginea
unei stânci la peste 2.500 m înălțime, în Munții Altai din Siberia și este considerată
cea mai periculoasă toaletă din lume. Aceasta deservește un personal de 5 oameni,
care este vizitat doar o dată pe lună de către un poștaș care colectează date despre
vreme, și un elicopter care livrează mâncare, apă, și lemn (nu există copaci pe
muntele acoperit cu zăpadă). Dacă echipajul trebuie să fie îndrăzneț, în general,
pentru a lucra în acest mediu extrem și izolat, atunci când trebuie să meargă la baie
adrenalina crește exponențial.
26
Casa de pe stâlp, Australia
Această casă de la malul mării este cunoscută pentru vederea impresionantă.
Locuința este situată pe o stâncă, dar mai mult, a fost plasată pe un stâlp, ceea ce
dă senzația ocupanților că această casă plutește pur și simplu deasupra apei.
Desigur, casa vine cu tot confortul aferent unei locuințe moderne și poate fi
închiriată pentru
suma de 2.500 $ pe săptămână.
3. 3. Remarcabilele parcuri tematice (sau de agrement) din lume
Parcurile tematice sunt o experiență multidimensională care îmbină
activitățile fizice cu povestea. Au rolul de a povesti senzorial celor care le trec
pragul subiecte care mai de care mai ciudate. Dacă v-ați imaginat vreodată o altă
lume, plină numai cu lucrurile care vă pasionează, atunci fiți siguri că există cineva
care a construit deja un parc tematic bazat pe acea lume.
Parcurile tematice de distractii sunt concepute pentru a ne atrage direct in
poveste, indiferent daca este pusa in scena o lupta epica cu roboti sau o aventura pe
apa.
La a patru decenii de la deschidere, Magic Kingdom, Walt Disney, Florida
continua sa atraga cei mai multi vizitatori din lume (17 milioane de turisti anual).
Turistii, dornici sa dea mana cu eroii animati favoriti si sa imortalizeze imagini
cu castelul emblematic al Cenusaresei, cu Piratii din Caraibe si Muntele Splash,
vin in Magic Kingdom in numar mare. Paradele personajelor Dinsey, alaturi de
jocurile de lumini si artificii fac din acest parc tematic un taram al fagduintei.
Pe locul secund in topul parcurilor tematice se afla Disneyland Park din
Anaheim, deschis pentru intaia oara publicului larg in 1955.
27
Vizitat de 16.140.000 de turisti, Disneyland Park organizeaza tururi aventuroase in
celebrul parc tematic din California.
Tokyo Disneyland este un parc tematic japonez care se intinde pe 126 acrii de
teren. Se apropie de parcurile de distractii americane prin numarul impresionant de
turisti sositi in Tara Soarelui Rasare pentru a-si descreti fruntile.
Lumea magica a parcurilor Disney aduce la Tokyo aproape 14 milioane de
vizitatori, iar maretia orasului nipon ii face pe turisti sa isi rezerve bilete de avion
pentru o sedere de cel putin cateva zile.
Turistii sositi la Tokyo nu trebuie sa isi ia ramas bun de la capitala Japoniei
inainte de a vizita cel de-al doilea parc tematic: Tokyo Disney Sea.
Construit pe apa, acest parc acvatic unic in lume cuprinde sapte zone
tematice, replici ale celor mai pitoresti porturi de pe Glob. Inchis timp de o luna in
2011 dupa cutremurele devastatoare care au lovit Japonia, a fost redeschis si
populat de 12 milioane de suflete dornice de distractie pe lac.
Disneyland Paris ocupa locul 5 in topul parcurilor tematice cu o cifra de
10990.000 turisti.
Cel mai popular parc tematic din Europa isi sarbatorete in acest an cea de-a 20-
a aniversare, iar cei prezenti vor lua parte la spectacole de lumini, sunete, o
paradacarnaval si un tur cu trenul, Evident, personajele Disney vor fi prezente la
spectacol.
Animal Kingdom, Walt Disney World se intinde pe o suprafata de 500 de
hectare si este un omagiu adus Africii. Parcul tematic are o zona de jungla
luxurianta si de savana, aici fiind adapostite 1700 animale din 250 de specii. Daca
va place jungla africana, puteti ingrosa numarul celor 9.783.000 de vizitatori
mergand la Animal Kingdom.
H ollywood Studios, Walt Disney World este un parc tematic dedicat
divertismentului si aduce anual 9699000 de turisti. Cascadoriile demne de Cartea
Recordurilor si imaginea starurilor indragite fac parte din decorul parcului, de
aceea o vizita la Hollywood Studios nu trebuie ratata!
Universal Studios Japonia, Osaka este o combinatie intre plimbari si
spectacole 4D, inspirate de la Hollywood si Orlando. In 2014 lumea vrajitorilor din
celebrul Harry Potter va aduce cel putin 8500000 de turisti, cifra cu care parcul din
Osaka se mandreste chiar in acest moment.
Topul parcurilor tematice este incheiat cu stil: Insulele de Aventura, Universal
Orlando, FL se lauda cu 7674000 de turisti in prezent, dar si cu proiecte de magie
in care nelipsitul vrajitor Harry Potter va face parte din peisaj cat de curand.
3.4. Renumitele festivaluri şi carnavaluri cu caracter internaţional
28
Un festival constă dintr-o serie de manifestări artistice, întinse de obicei pe
durata mai multor zile, în cadrul cărora se manifestă artiști sau sunt prezentate
opera artistice care au de obicei o supratemă comună.
Cultura, tradițiile, muzica, dansul și folclorul moldovenesc prind viață în cadrul
festivalurilor și evenimentelor. Festivalul anual al vinului este unul dintre cele mai
populare. Festivalurile de muzică contemporană, dramă și cinema sărbătoresc
creativitatea Moldovei și scena artei și spectacolelor ei vibrante și oferă un bun
pretext pentru întâlnirile cu prietenii, savurarea vinului, bucatelor și pentru
dragoste.
Festivalurile au promovat dintotdeauna protecţia dreptului fundamental la
libertatea de expresie iar programele lor au catalizat circulatja ideilor şi oamenilor,
crearea unei convieţuiri paşnice şi promovarea unei cetatenii europene active.
Festivalurile artistice europene au iniţiat procesul vital al circulaţiei şi al punerii
în evidenta a diferitelor curente culturale din arta şi cultura europeană, fapt ce
reprezintă un important pas inainte spre dezvoltarea aptitudinilor interculturale.
În timp ce respectau şi promovau diversitatea regională şi naţionala a
comunitaţilor, culturilor, valorilor şi tradiţiilor locale, festivalurile au scos în
evident şi o moştenire europeană comună. Acest fapt a fost posibil şi datorită
promovării unei culturi a schimburilor reciproce şi a respectării diversitaţii
culturale de către festivaluri.
Trebuie acordată posibilitatea exercitării unei cetatenii active şi persoanelor cu
dizabilitati, tinerilor şi grupurilor minoritare care trăiesc în această societate din ce
în ce mai deschisă şi mai complexă, in acelaşi fel în care acest drept este acordat
tuturor celorlaţi.
Diversitatea culturală, dialogul intercultural şi impactul economic pe care îl are
cultura ocupă acum un loc de frunte în agenda Uniunii Europene , al cărui scop
este de a crea o legătură şi mai strânsă între popoarele europene şi de a oferi tuturor
cetatenilor posibilitatea de a participa activ în dialogul intercultural astfel încât să
întărească coexistenta diferitelor credinţe şi identitati culturale şi, în acelaşi timp,
să scoată în evidenta moştenirea lor comună şi să recunoască şi să respecte
diferenţele dintre experienţele individuale şi locale.
Festivalurile joacă un rol important in transformarea unei societăţi
multiculturale într-o societate interculturală, fapt ce constituie o etapă strategică a
procesului de integrare:
În primul rând, festivalurile atrag un public foarte larg.
Numărul oamenilor care participă la festivaluri este în continuă creştere, ceea
ce implică şi sporirea interesului fată de evenimentele organizate în cadrul
acestora.
Este foarte important să ajungi să comunici principiile dialogului intercultural unui
29
număr foarte mare de oameni pentru că nu putem vorbi de interacţiune intercultural
atâta vreme cât oamenii nu au la dispoziţie modalitati de a intra in contact unii cu
altii.
Festivalurile oferă artistilor din lumea fntreagă posibilitatea de a-şi dezvolta
experienţa artistică, iniţiind astfel un proces de schimb de experienta în domeniul
excelenţei artistice între diferite tari. De exemplu, programele rezidenţelor artistice
permit artiştilor să trăiască şi să lucreze într-un context nou şi să-şi completeze
experienţele proprii cu tradiţia locală, creând astfel un bun exemplu de integrare
Spre deosebire de ce se întamplă în mass-media, publicul care participă la
evenimentele organizate în cadrul festivalurilor este încurajat să ia parte activ la
aceste evenimente. Festivalurile, gândite să fie nişte momente de comuniune
deschise unui număr mare de persoane întăresc ideea de participare şi promovează
un sentiment de apartenenţă deoarece acestea sunt create de o comunitate locală
dar abordează subiecte de interes european şi internaţional.
Festivalurile impulsionează şi turismul cultural. Milioane de vizitatori aleg în
fiecare an să participe la diferite festivaluri organizate în diferite ţări şi localitati,
intrând astfel în contact cu alte culturi şi învăţând lucruri noi despre alte tradiţii şi
despre istoria altor locuri.
Festivalurile sunt o expresie unică a comunităţii locale deoarece acestea sunt
puternic legate de mediul în care se desfăşoară, dar şi de contextul naţional şi
internaţional.
Festivalurile constituie şi o provocare pentru traditiile locale – pe măsură ce
recunosc diversitatea culturală şi, în acelaşi timp, stimulează inovaţia şi respectă
patrimoniul cultural comun.
Festivalurile au un rol unic în contextul educaţional prin faptul că promovează
o cultură de pace, bună înţelegere şi respect între diferitele grupuri de oameni.
Prin derularea unor activitaţi de nisă, festivalurile reuşesc să includă în
activitaţile culturale un public foarte variat şi prin acest fapt încurajează procesul
de includere socială şi alte activitati gândite special pentru a atrage publicul tânăr şi
de a le împărtasi valori fundamentale cum ar fi respectul pentru alte culturi,
implicându-I în alte procese educaţionale în domeniul schimburilor interculturale.
Evenimentele din cadrul festivalurilor se desfasoară din ce în ce mai mult într-o
atmosferă convivială şi în locuri deschise la care practic toată lumea poate să
ajungă, inclusiv persoanele cu dizabilitaţi sau minoritaţile culturale.
Centrul de Conservare iniţiază anual o serie de manifestări de importanţă
internaţională, naţională şi locală atât la centrul judeţului cât şi în multe alte
localităţi implicate în fenomenul cultural-artistic.
Punem accent pe revitalizarea unor tradiţii, a unor manifestări tradiţionale la
sate. În Ageş de pildă avem «Rapsodia păstorească» la Corbi, «Întrecerea
Căluşarilor»
30
la Stolnici, «Sârba de la Berevoieşti », « Brâul de la Boteni ». Sunt doar câteva
exemple de manifestări cu sălile arhipline de lumea dornică să cunoască tradiţiile şi
obiceiurile străvechi ale neamului nostru.
Există interes mare al sătenilor pentru creaţia şi arta autentică. Cred că ar dori
mult ca şi copiii lor să înveţe hora satului, folclorul şi legendele locului şi să refacă
frumuseţea pierdută a tradiţiei. Împotriva manelelor şi a degradării folclorului nu
se luptă decât prin promovarea valorilor fundamentale existente în patrimoniul
cultural al satelor.
Subiectul 4. Potenţialul turistic de agrement în RM
Conţinuturi
4.1. Patrimoniul muzeal al Republicii Moldova
4.2. Săli de expoziţii
4.3. Teatre, palate de cultură
4.4. Localuri pentru distracţii
4.5. Festivaluri naţionale
4.1. Patrimoniul muzeal al Republicii Moldova
Patrimoniul muzeal este parte a patrimoniului public al statului, al unităţilor
administrativ-teritoriale sau poate fi proprietatea privată a persoanelor fizice sau
juridice.
Patrimoniu muzeal - ansamblu de bunuri culturale ale unui muzeu, cu calităţi de
inalienabilitate (care nu se poate instrăina), transmisibilitate şi stabilitate, care se
completează şi se dezvoltă încontinuu;
Din patrimoniul muzeal pot face parte:
a) bunuri mobile de o deosebită valoare istorică şi documentară, artistică,
arheologică, etnografică, reprezentînd istoria naturală, tehnica, arta şi literatura,
viaţa şi activitatea unor personalităţi de vază din cele mai diverse domenii;
b) opere de artă plastică;
c) manuscrise, tipărituri vechi, ediţii rare, obiecte de anticariat;
d) colecţii de arme, harnaşament;
e) obiecte de numismatică, bonistică, medalistică, filatelie, faleristică etc.;
f) colecţii de piese din metale şi pietre preţioase de o deosebită valoare istorică,
artistică şi muzeală;
g) bunuri imobile clasificate ca monumente istorice, arhitecturale, etnografice;
h) rezervaţii naturale care reprezintă flora şi fauna, landşafturi naturale sau
amenajate, edificii constituind mărturii ale valorificării mediului natural;
31
i) alte bunuri culturale care pot avea valoare documentară, educativă, ilustrativă şi
care sînt folosite în cadrul activităţilor muzeale.
Completarea patrimoniului muzeal aflat în proprietate publică a statului se
efectuează prin:
a) achiziţia pieselor din contul mijloacelor bugetare alocate muzeelor;
b) achiziţia pieselor din contul mijloacelor speciale obţinute de către muzee de la
prestarea diverselor servicii şi de la desfăşurarea activităţilor muzeale;
c) sponsorizări şi donaţii;
d) achiziţia operelor de artă plastică contemporană în baza hotărîrilor Consiliului
de experţi pentru omologarea, estimarea şi achiziţia operelor de artă plastică al
Ministerului Culturii şi ale comisiilor de achiziţii ale muzeelor;
e) primirea în gestiunea muzeelor a pieselor muzeale de la persoane fizice şi
juridice
străine în urma retrocedării pieselor respective către ţara de provenienţă sau prin
donaţii ale acestora;
f) primirea în gestiunea muzeelor a pieselor muzeale de la alte muzee în
urma reorganizării sau lichidării acestora;
g) primirea în gestiunea muzeelor a pieselor muzeale de la organele vamale şi cele
de drept, în conformitate cu legislaţia în vigoare.
Se transmit muzeelor aflate în proprietate publică a statului, în modul stabilit de
lege:
a) colecţii şi piese muzeale confiscate în baza hotărîrilor instanţei de judecată sau
trecute, în baza dreptului de moştenire, în proprietatea publică a statului;
b) bunuri culturale, parte componentă a comorilor arheologice, istorice, culturale
descoperite pe teritoriul Republicii Moldova.
Completarea patrimoniului muzeal aflat în proprietate privată se realizează, în
conformitate cu legislaţia în vigoare, din mijloacele proprietarilor sau din
investiţiile altor persoane fizice sau juridice.
Bunurile culturale din patrimoniul muzeal al Republicii Moldova se înscriu în
Registrul de stat al patrimoniului cultural mobil, denumit în continuare Registru de
stat.
Registrul de stat se instituie în cadrul Ministerului Culturii, abilitat cu
funcţiile respective, şi include informaţii vizînd cercetarea şi atestarea ştiinţifică,
istorică, culturală, artistică a bunurilor culturale. Formularele cu informaţiile în
cauză se completează la fiecare muzeu de către specialiştii corespunzători.
Evidenţa, în Registrul de stat, a bunurilor culturale din colecţiile particulare se
ţine cu acordul posesorilor colecţiilor respective.
Restaurarea bunurilor culturale din patrimoniul muzeal al Republicii Moldova,
indiferent de tipul lor de proprietate, se permite doar specialiştilor în domeniu.
32
Utilizarea bunurilor culturale din patrimoniul muzeal al Republicii Moldova se
permite doar în condiţii care asigură securitatea deplină a acestora.
Exportul definitiv al bunurilor culturale din patrimoniul muzeal al Republicii
Moldova se interzice.
Exportul provizoriu al bunurilor culturale din patrimoniul muzeal al Republicii
Moldova, în scopul organizării expoziţiilor, efectuării expertizelor de specialitate,
restaurării în laboratoarele din afara ţării, se permite în baza deciziei Comisiei de
experţi a Ministerului Culturii şi a ordinului ministrului culturii în conformitate cu
legislaţia în vigoare.
Retrocedarea definitivă către persoanele fizice sau juridice a bunurilor
culturale înscrise în registrele patrimoniului muzeal din muzee se interzice.
4.2. Săli de expoziţii
C.I.E. „Moldexpo este unicul complex expoziţional din Moldova, cu infrastructură
modernă, cu echipamente inginereşti de ultimă generaţie, care dispune de spaţii
expoziţionale proprii (5000 m.p. pe interior, 10000 m.p. – pe exterior, din totalul
de 24,2 ha pe care este amplasat respectivul complex).
În baza unui plan special, aprobat de Guvernului Republicii Moldova, au
demarat un şir de proiecte, a căror realizare va spori şi mai mult atenţia faţă de ţara
noastră. Obiectivele care urmează a fi finisate pînă în 2016 sunt diverse – un
complex expoziţional şi de afaceri, un centru de congrese, centru de business,
centru de agrement, parc de agrement, aquaparc, hotel, pistă de ciclism etc. Aceste
proiecte vor permite alinierea la standardele mondiale din domeniu, precum şi
consolidarea imaginii Centrului „Moldexpo‖ drept spaţiu inedit de afaceri, cultură
şi agrement.
Obiectivele principale ale „Moldexpo”:
Organizarea şi desfăşurarea manifestărilor expoziţionale în ţară şi peste hotare;
Organizarea şi desfăşurarea conferinţelor, seminarelor, prezentărilor, programelor
de afaceri etc.;
Elaborarea şi realizarea acţiunilor promoţionale;
Elaborarea, designul, proiectarea şi montarea standurilor expoziţionale;
Darea în chirie a echipamentului expoziţional.
Multe dintre expoziţiile ―Moldexpo‖ sînt adevărate evenimente ale anului, în
domeniile lor de referinţă. ―MoldAgrotech‖, ―Farmer‖, ―Food & Drinks", Food
Technology‖, ―MoldMedizin & MoldDent‖, ―Beauty‖, ――MoldConstruct‖,
―MoldEnergy‖, ―Furniture‖ – expoziţiile nominalizate au valoare de treceri în
revistă, reflectînd situaţia reală în ramurile respective ale economiei, prezintă
realizările, punctează tendinţele şi perspectivele de dezvoltare ale acestora.
33
4.3. Teatre, palate de cultură
Cultura Republicii Moldova prezintă o paletă largă de activităţi culturale:
literatura, teatrul, muzica, artele plastice, arhitectura, cinematografia,
radiodifuziunea şi televiziunea, arta fotografică, designul, circul, arta populară,
arhivele şi bibliotecile, editarea de cărţi, cercetarea ştiinţifică, turismul cultural şi
altele.
Activitatea concertistică academică este asigurată de trei instituţii concertistice:
Filarmonica Naţională ‖Serghei Lunchevici‖ (2 săli de concert, orchestră
simfonică, capelă corală, ansamblu de muzică populară);
Sala cu Orgă (orchestră de cameră şi cor de cameră);
Palatul Naţional (Organizaţia Concertistică şi de Impresariat „Moldovaconcert‖:
formaţii artistice de muzică şi dansuri populare, de muzică uşoară).
Republica Moldova are un total de 22 instituţii de spectacol: 18 teatre dramatice,
un teatru de operă şi balet, un teatru etno-folcloric şi 2 teatre de păpuşi. 17 teatre
sînt situate în capitala ţării şi 5 — în alte localităţi. Cele mai importante teatre
participă cu succes la festivaluri în străinătate, organizează festivaluri
internaţionale acasă, întreprind turnee în Franţa, Italia, SUA, Rusia, Japonia,
China, România, în alte ţări.
Termenul „arte plastice‖ încetăţenit în Republica Moldova înglobează trei genuri:
pictura (monumentală şi de şevalet)
grafica (de şevalet, de carte, afiş, reclamă şi altele)
sculptura (plastica "en ronde-bosse", basorelieful, relieful înalt, relieful de
perspectivă)
În ultimii ani, în Moldova şi-au făcut apariţia "instalaţiile", "video-art", "sculptura
cinetică", "grafica de calculator", "body-art", "performance" şi altele.
Arta populară este prezentată într-o varietate bogată de genuri, tipuri şi specii.
Majoritatea dintre ele ţin de sfera „artelor decorative‖: ceramică, covor popular,
vestimentaţie tradiţională, prelucrarea pietrei şi a lemnului, obiecte confecţionate
din piele, lozie, prelucrarea metalelor, jucării populare etc.
Săli de expoziţii: Centrul Expoziţional „Constantin Brâncuşi‖, Muzeul Naţional
de Artă al Moldovei, galerii de expoziţii private.
Folclorul în Republica Moldova are o puternică bază de origine daco-latină şi
cuprinde un sistem de credinţe şi obiceiuri populare, concretizate în muzică şi
dans, în poezia şi proza orală, mitologie, ritualuri, teatru popular etc.
Acest patrimoniu cultural, în ansamblul manifestărilor sale, constituie un domeniu
amplu, de o valoare deosebită, al artei naţionale, care nu numai a precedat formele
ei culte, ci a şi continuat să se dezvolte în epoca modernă, asigurînd culturii
profesioniste substanţa originalităţii ei etnice.
34
În Republica Moldova s-a păstrat, fiind răspîndit în teritoriu, un important
patrimoniu cultural de certă valoare: situri arheologice, case de locuit, conace,
cetăţi, mănăstiri şi biserici, lucrări de artă monumentală, monumente şi instalaţii
tehnice, ansambluri de construcţie — pieţe, străzi, cartiere, sate şi centre urbane
sau zone etnografice cu arhitectură tradiţională.
Patrimoniul cultural mobil este deţinut de către 87 muzee din ţară, dintre care 5
muzee şi 7 filiale sînt subordonate direct Ministerului Culturii şi Turismului, iar 66
—
organelor administraţiei publice locale. Fondurile acestora conţin circa 700.000
piese de patrimoniu ce ţin de istoria şi cultura naţională şi cea universală.
Patrimoniul arheologic al Republicii Moldova este bogat în opere de artă de o
vechime considerabilă. Au fost depistate mostre de sculptură încă din perioada
paleoliticului tîrziu.
Ceramica culturii „Cucuteni-Tripolie‖ din perioada eneolitică este atestată în mai
multe localităţi ale Republicii Moldova şi posedă valenţe artistice incontestabile,
prezentînd o întreagă mitologie în imagini.
În Republica Moldova activează zeci de asociaţii etnoculturale. 18 minorităţi —
ucraineni, ruşi, bulgari, găgăuzi, evrei, belaruşi, polonezi, germani, ţigani, greci,
lituanieni, armeni, azeri, tătari, ciuvaşi, italieni, coreeni, uzbeci — dispun de
asociaţii care activează sub formă de comunităţi, societăţi, uniuni, centre, fundaţii
culturale etc.
În virtutea principiului egalităţii şi universalităţii legislaţiei culturale, minorităţile
etnice au posibilitatea să-şi dezvolte cultura tradiţională, arta naţională. La
Chişinău funcţionează Teatrul Dramatic Rus „A.P.Cehov‖; la Ceadîr-Lunga (UTA
Gagauzia) Teatrul Dramatic Găgăuz „Mihail Cekir‖; la Taraclia — Teatrul
Bulgarilor din
Basarabia „Olimpii Panov‖.
4.4. Localuri pentru distracţii (informații adăugatoare)
4.5. Festivaluri naţionale
Noţiunea de festival grupează, de fapt, realităţi foarte diferite: de la simplele
reprezentaţii ale unor amatori, până la marile festivaluri, la care participă unii
dintre cei mai cunoscuţi şi apreciaţi profesionişti ai genului.
Cele mai cunoscute tipuri de festivaluri sunt următoarele:
1. Festivalurile de cinema
2. Festivalurile de muzică
3. Festivalurile de teatru
4. Festivalurile de artă
Evenimente si festivaluri de toamna din R.M
1.FESTIVALUL BOSTANIADA
35
A trei-a editie a festivalului național BOSTANIADA Festival Etno
Gastronomic va avea loc pe 28 septembrie in s.Lozova r.Straseni.
Festivalul va sarbatori roadele toamnei precum si splendoarea acestui anotimp,
printr-o expozitie deosebita unde dovleacul este prezentat în diferite forme şi
ipostaze de la cele mai mari si ciudati.Se va asculta muzica etno,vor fi prezente
parade si multe concursuri si jocuri, sculpture in dovleci , degustari de vin si bucate
de casa dintre cele mai alese. Evenimentul promovează cultura consumului de
dovleci şi calitatea bucatelor tradiţionale
Programul festivalului cuprinde: târgul gastronomic, muzică, târgul obiectelor
de artizanat, târgul fructelor şi legumelor proaspete.
2.FESTIVALUL VINULUI DIN MOLDOVA
―Ziua Naţională a Vinului‖ an de an are loc în Chişinău, în primul weekend al
lunii
octombrie (4,5 Octombrie ) după recoltarea strugurilor celebrind tradiţiile bogate
ale vinificaţiei în Moldova. În timpul festivalului, vinăriile din Moldova îşi expun
cu mare fast vinurile pe standuri individuale care sunt decorate în stil naţional si
oferind vizitatorilor posibilitatea de a degusta din produsele lor. Oaspeţii la
eveniment pot găsi o gamă largă de vinuri,produse conform celor mai noi
tehnologii acum 10-20 de ani şi depozitate în vestitele beciuri din Moldova. Chiar
dacă perla atracţiei o constituie vinul, zecile de restaurante şi cafenele locale oferă
bucate tradiţionale de care se pot bucura toti vizitatorii.Festivalul este dominat de
colorit local, cu muzică şi dansuri populare şi cu oameni îmbrăcaţi în costume
naţionale.
3.ZIUA ORAȘULUI CHIȘINĂU Ziua Orașului Chișinău sau Hramul Chișinăului
are loc la 14 octombrie a fiecărui an. Oaspeţii capitalei aşteaptă cu nerăbdare
aceasta sarbatoare cînd va fi posibilă petrecerea sărbătorii în spiritul autohton. În
această zi traficul pe strada principală a orașului, este închis, desfășurându-se un
enorm festival în aer liber.
O mulțime de feluri de bucate tradiționale și vin sunt servite la terasele de pe
bulevard si peste tot răsună muzică națională si toti danseaza ( în special hora).
Unii oameni poartă costume naționale valorificind traditiile. De obicei în Scuarul
Piața Marii Adunări Naționale se organizează un concert, care se sfârșește cu un
impresionant foc de artificii.
4. FESTIVALUL rîului BîC „Iubește-ți rîul!” Festivalul rîului Bîc – locul, unde
natura şi dragostea se contopesc în folclor.
Cea de-a doua ediţie a festivalul va avea loc pe 21 septembrie, în cadrul
complexului etno-cultural „Vatra‖, unde artişti populari din regiune vor reînvia
tradiţiile strămoşilor noştri pentru a transmite o suflare nouă rîului Bîc. Acesta
durează o zi. Oaspeții și invitații festivalului vor putea savura bucate tradiţionale şi
vin de casă, muzică bună, multă distracție, voie bună și atmosferă de sărbătoare. Iar
pe 36 copii îi aşteaptă distracţii pe măsură: body art, modelare în lut polimeric,
teatru de păpuşi, plimbări cu poneiul, ateliere de arta olăritului. Evenimentul va
include şi un târg la care veţi găsi cele mai frumoase și autentice ii și costume
naționale, obiecte din lemn și lozie, tablouri, oale din lut, suvenire și cadouri
confecționate de iscusiți meșteri populari din regiune.
5.AIRPORT AIRSHOW – ZIUA AVIATIEI CIVILE
La cea de-a 70-a aniversare a Aviației Civile din Republica Moldova. Doritorii
sunt aşteptaţi să viziteze platforma Aeroportului, Oaspeţii vor avea ocazia să
urmărească un show aerian de excepţie, să viziteze expoziţia de echipament
aeronautic, dar şi multe alte surprize plăcute.
Subiectul 5. Animaţia în turism
Conţinuturi
5.1. Noţiunea şi conţinutul animaţiei
5.2. Animaţia în parcurile tematice, cinematografe. Ture costumate
5.3. Tendinţe ale industriei parcurilor de distracţie
5.1. Noţiunea şi conţinutul animaţiei
Animaţia este un concept care derivă din verbul a anima, care înseamnă a da
viaţă, a pune în mişcare. În legătură cu activitatea turistică, animaţia desemnează
un ansamblu de activităţi organizate, de genul sporturilor recreative sau simplelor
jocuri, la care participarea este liberă, având drept scop destinderea fizică şi psihică
şi facilitarea contactelor reciproce, respectiv crearea unei bune dispoziţii. De
regulă, ea este supervizată de anumiţi animatori, putând fi plasată într-un context
de reflexive care comportă: aventură, mişcare, sociabilitate, formare şi creativitate.
Pentru industria ospitalitatii animatia reprezinta o activitate organizata si
adaptata care are drept scop crearea tuturor conditiilor pentru petrecerea intr-un
mod cat mai placut si util a sejurului, informarea clientilor si simularea consumului
serviciilor hoteliere cu plata si fara plata .
In prezent, animatia a devenit o componenta obligatorie a activitatilor
desfasurate de toate tipurile de hoteluri si adaptata la specificul ofertei si a
clientilor.
Din perspectiva turistilor, animatia reprezinta tot ceea ce contribuie la
realizarea unui sejur agreabil prin evitarea plictiselii si a tendintelor de pasivitate
pe care le induce viata moderna
Pentru prestatorii de servicii animatia reprezinta tehnica de organizare a
divertismentului in centrele de vacanta
Cele mai cunoscute forme de animaţie, în funcţie de conţinutul activităţilor, sunt
următoarele:
37
animaţia de pură deconectare, de ruptură în raport cu activităţile cotidiene;
sunt cuprinse în această categorie activităţi precum băile de soare şi mare,
plimbăriledrumeţia, vizitarea diferitelor obiective, întâlnirile cu rudele şi prietenii
etc;
animaţia recreativă, constituită, în principal, din parcurile de loisir: generale (cu
instalaţii de distracţie şi/sau populate cu personaje din basme sau benzi desenate),
tematice (nautice, planetariu, zoologice), rezervaţii şi cazinouri. Fiecare dintre
aceste componente se bucură de aprecierea unui număr mare de vizitatori (de ex.,
un parc de distracţie înregistrează, în funcţie de mărime şi amplasare, între
500.000 şi 2,0 mii. de vizitatori pe an, un cazino între 100 şi 3500 jucători pe zi –
la mesele de joc şi aparatele de jocuri mecanice), reprezentând, nu de puţine ori,
motivaţia principală a călătoriei (parcuri, precum Disneyland, oraşe precum Las
Vegas, Atlantic City, Nisa, Cannes, Monaco, Dortmund, Baden-Baden).
animaţia comercială, generată de faptul că efectuarea unor cumpărături uzuale
sau specifice (cadouri, amintiri, articole de artizanat) deţine o pondere importantă
(circa 6%) în structura motivelor călătorie şi reprezintă un mod agreabil de
ocupare a timpului liber, presupune adoptarea unei strategii adecvate, în sensul
dezvoltării unei reţele comerciale (densitate unităţi, tipologie, orar de funcţionare)
şi asigurării unei game sortimentale în concordanţă cu cerinţele clientelei.
animaţia orientată spre realizarea unei depline forme (condiţii) fizice se
referă la tipologia largă a curelor - de la cea balneară, ca produs medical, la cele
de slăbire, înfrumuseţare, fitness –şi practicarea diferitelor sporturi ca modalitate
de întreţinere a sănătăţii.
animatia culturală, având ca obiectiv cunoaşterea, formarea şi educarea
turistului, cu accente pe latura morală a personalităţii sale, se prezintă într-o
multitudine de faţete şi se realizează printr-o gamă largă de activităţi între care:
vizite la muzee şi case memoriale, participarea la diverse evenimente culturale,
circuite legate de viaţa şi opera unor personalităţi ale literaturii, muzicii, artei
naţionale şi universale, burse de studii, sejururi de învăţare a unor limbi străine.
Dintre formele pe care le cunoaşte animaţia culturală se remarcă, şi adesea sunt
tratate distinct în literatura de specialitate, cea religioasă, privitoare la vizitarea
unor edificii de factură religioasă (biserici, mănăstiri, catedrale, moschei) şi
efectuarea de pelerinaje şi cea istorică, incluzând în aria sa de referinţă vizitarea
unor obiective istorice - cetăţi, palate, castele, monumente -şi participarea la
comemorarea (aniversarea) unor evenimente sau personalităţi istorice.
animaţia spectacol, la fel ca şi cea culturală are o mare adresabilitate şi cunoaşte
o varietate de forme de manifestare; între subiectele privite şi admirate de turişti
în călătoriile lor se numără natura, pentru diversitatea peisagistică, bogăţia florei
şi faunei, evenimentele (festivalurile) teatrale, cinematografice, muzicale, de artă,
38
folclorice şi competiţiile sportive -campionate naţionale sau internaţionale,
olimpiade, raliuri, concursuri etc;
animaţia gastronomică, exprimată prin prezenţa la expoziţii sau concursuri de
artă culinară precum şi circuite cu tematică specifică (cunoaşterea bucătăriei
tradiţionale a unor zone, degustări de vinuri);
animaţia profesională, care se adresează, de regulă, unui public specializat,
avizat; între formele sale cele mai cunoscute sunt târgurile şi expoziţiile,
congresele, circuite având un conţinut industrial, agricol.
Animaţia din categoria „agrementului atipic” Există şi alte forme de animaţie,
greu de clasificat în categorii omogene, datorită eterogenităţii lor. Dintre acestea,
poate fi mentionata
o Animaţia de tip „aventura” .
Obiectivele animatiei turistice
Pentru organizator • Pentru clientii sai
• să acţioneze in asa fel incat sa stimuleze
personalul pentru dinamizarea activitatii;
organizaţiei sau unităţii respective;
• să creeze o stare de spirit, un climat, o
anumită dinamică în cadrul organizaţiei,
ceea ce permite tuturor participanţilor
(oaspeţi şi personal) să se asocieze într-o
acţiune globală de animaţie;
• să se centreze pe nevoile, dorinţele şi
problemele pe care le are fiecare membru
al grupului;
• să determine interesul personalului si al
clientilor de a participa la viaţa grupului;
• să definească un mod de organizare al
participantilor: personal si clienti;
• să favorizeze adeziunea tuturor membrilor
grupului la obiectivele animaţiei;
• să suscite interesul reciproc intre
participanti în scopul convietuirii în
armonie, acceptând-si şi respectându-si
valorile, credinţele, mediul şi modul de
viaţă al fiecăruia;
• să favorizeze relaţiile, să promoveze
schimburile şi să creeze, un nou mod de
viaţă, bazat pe relaţionarea cu alţii
Un program de animaţie de succes trebuie să asigure:
• experienţe plăcute de-a lungul întregii şederi; nimeni nu doreşte vacanţe cu
un sejur plictisitor;
• activităţi adecvate tipologiei clientului; trebuie ţinut seama de vârsta şi
obiceiurile de origine ale clienţilor;
• stimularea şi încurajarea clienţilor activi şi detaşarea faţă de cei pasivi;
activităţi diferite pentru caractere psihologice diferite;
39
• oportunităţi pentru contactul social şi relaţiile personale; o persoană nouă,
căreia să-i povestim viaţa noastră;
• ritm adaptat serviciilor şi orarului centrului de vacanţă; urmărind orarul şi
profitând de spaţiile disponibile, fără a-i incomoda pe ceilalţi turişti.
Tipologia animatiei turistice
• Animaţia de tip «socializare» - având ca scop facilitarea comunicării între
turişti, prin organizarea unor manifestări, a unor acţiuni de animaţie, cum ar fi
seratele dansante sau unele jocuri de societate (jocuri de cărţi, scrabble etc.);
• Animaţia de tip «mişcare» - ce contribuie la dezvoltarea activităţilor fizice şi
sportive;
• Animaţia de tip «creativitate» - prin care se oferă turiştilor posibilitatea să
desfăşoare activităţi manuale, de îndemânare, de creativitate (desen, picturi,
împletituri, olărit etc.);
• Animaţia de tip «cultură, descoperire, viaţă» - ce permite satisfacerea
nevoilor de informare, de curiozitate, de schimbare, prin participarea la
manifestări sau activităţi diverse (festivaluri de muzică, seminarii, conferinţe,
cursuri de limbi străine, de gastronomie, de iniţiere în tehnici noi, raliuri,
excursii, vizite însoţiţi de ghid etc.);
• Animaţia de tip «aventură» - ce se adresează turiştilor aflaţi în căutare de
neprevăzut, de necunoscut, dar şi de dificultăţi, de pericole, fie prin întoarcerea
către natură, într-un mod mai mult sau mai puţin organizat (călătorii, circuite,
expediţii etc.), fie prin practicarea unui sport considerat riscant, precum
paraşutismul, alpinismul şi chiar a unor sporturi extreme (ex: parapantă,
bungee-jumping etc.) şi chiar prin deplasări ce presupun confruntarea cu unele
elemente naturale ce prezintă un anumit risc (vulcanologia, speologia etc.)
• Animaţia de tip «linişte, calm, odihnă» - menită să compenseze stresul vieţii
cotidiene, nu prin distracţie zgomotoasă şi mişcare, ci prin activităţi precum:
practicarea de exerciţii de tip yoga, meditaţii în grup, plimbări uşoare în
mijlocul naturii etc
5.2. Animaţia în parcurile tematice, cinematografe. Ture costumate
Mondializarea se manifestă şi în cazul parcurilor de distracţie prin răspândirea
lor geografică, şi prin internaţionalizarea conceptelor, a structurilor financiare şi
decizionale şi a alianţelor între operatorii şi partenerii acestei industrii.
Oferta parcurilor de distracţie se diferenţiază de oferta parcurilor recreative
clasice prin tematizarea ansamblului unui parc.
40
Parcurile de distracţie reprezintă astăzi un sector economic de importanţă
mondială. Cele mai importante grupuri industriale, financiare sau sectoare de
distribuţie, multimedia sau de comunicaţie se interesează în ultimul timp de ceea
ce
constituie unul din segmentele emergente ale consumului, adică de parcurile de
distracţie.
În ceea ce priveşte tipologia parcurilor tematice (de loisir), este dificil de realizat
o clasificare a acestora dată fiind diversitatea lor conceptuală şi funcţională. Cu
toate acestea, în 1988, Dr. Heinz Rico Scherrieb realizează cea mai completă
prezentare a funcţiilor parcurilor de loisir şi, pe această bază, o delimitare a
acestora, astfel:
• parcuri-eveniment- Disneyland, parcuri urbane, safari, ecomuzee,
parcurigrădini, muzee ştiinţifice şi de tehnologie, etc.;
• parcuri de odihnă - naturale, forestiere, grădini botanice, expoziţii horticole,
etc.;
• parcuri acvatice - piscine de loisir, băi termale şi de distracţii, etc.;
• parcuri de joacă şi sport - grădini pentru copii, complexuri sportive, etc.;
• complexurile de loisir urbane sau rurale;
• alte categorii - baze de agrement situate în spaţii periurbane, terenuri de golf,
tenis, case de cultură, etc.
5.3. Tendinţe ale industriei parcurilor de distracţie
• Vor avea teme legate de ţară/ regiune şi se va ţine cont mult şi de diferenţele
culturale, parcurile tematice devenind simboluri pentru mândria naţională. În timp
ce, japonezii preferă atracţiile western şi magazinele de suveniruri bine
aprovizionate, chinezii sunt iubitori de spectacole culturale şi parcuri în miniatură.
• Vor deveni părţi ale unor proiecte cu folosinţă multiplă.
• Participare activă şi interacţiune a vizitatorilor, putând controla şi intensifica
experienţa.
• Integrarea de tehnologie a atracţiilor, jocurilor, spectacolelor într-o manieră
modernă şi creativă, ajutând ca un parc să fie în pas cu piaţa contemporană.
Dealtfel, folosirea de simulări şi realitate virtuală este mai ieftină, ocupă mai puţin
loc, iar în caz că se doreşte schimbarea atracţiei, trebuie schimbat decât soft-ul.
• Reinvestire care poate include expansiune în noi regiuni. În Asia, industria
experimentează cea mai rapidă creştere.
• Extinderea experienţelor de la 7 ore la 7 zile prin construirea mai multor parcuri
în aceeaşi zonă, hoteluri, magazine diverse, şi, de asemenea, posibilităţi mult mai
variate de petrecere a timpului liber.
41
• Adăugarea de noi atracţii periodic va rezulta într-o creştere a numărului de
vizitatori chiar între 5-10%, lucru care s-a întâmplat la Disney’s Animal Kingdom
care a avut în 2006 o creştere de 8 %.
• Orientare acvatică. SeaWorld este încă popular, dar în viitor probabil va fi
interzisă ţinerea în captivitate a vieţuitoarelor acvatice, industria orientându-se spre
experienţe chiar în ocean şi ajutându-se şi de realitatea virtuală.
• Proiectare pentru orice anotimp/ medii artificiale, noile parcuri tematice având
mai multe atracţii acoperite şi funcţionează pe o perioadă mai îndelungată a anului.
• Prin urmare au apărut din ce în ce mai multe parcuri acvatice acoperite. În 2000
existau 18 astfel de parcuri în Statele Unite ale Americii; numărul a ajuns la peste
100 în 2006, încă 33 s-au deschis in anul 2007, anul 2008 începând cu 169 de
parcuri acvatice acoperite şi cu mai mult de 50 de proiecte în curs de desfăşurare.
• Se va acorda o atenţie din ce în ce mai mare ţărilor în curs de dezvoltare,
deoarece pentru acestea turismul poate fi un factor de lansare economică. Ţările
care au potenţial ridicat pentru această industrie sunt: Brazilia, Mexic, India,
Tailanda, Orientul Mijlociu, Singapore, Malaezia şi Indonezia. Va trebui să mai
treacă câţiva ani până se vor vedea rezultatele, spre exemplu, Universal are în plan
Dubai-ul, proiect care va fi gata anul acesta, iar Disney un parc în China.
• Diversificarea parcurilor orientându-se pe nişe de piaţă, care poate nu sunt
acoperite în marile parcuri de distracţie. Exemple de noi atracţii sunt: zonele de
distracţie pentru familii din centrele comerciale, centre de recreere pentru familii în
natură, mini-golf, restaurante tematice, mini-acvarii.__