9.

Agrementul şi animaţia în turism

 Delimitări conceptuale
 Forme de manifestare
 Delimitări conceptuale

Cresterea rolului turismului in realizarea unei noi calitati a vietii presupune, prioritar,
asigurarea unei odihne active a turistilor. In acest sens, amplificarea preocuparilor pentru realizarea
dezideratului de odihna activa-caracteristica fundamentala a vacantelor in epoca contemporana-
stimuleaza eforturile de dezvoltare a acelor prestatii care sa contribuie la satisfacerea nevoilor fizice si
psihice ale turistului, conturind cadrul necesar petrecerii placute si instructive a timpului liber.
Activitatile avind acest obiectiv se prezinta intr-o mare diversitate tipologica, in concordanta
cu varietatea modalitatilor si locurilor de petrecere a vacantei. Ele sunt definite cu termenul generic de
agrement si se constituie intr-o componenta distincta si importanta a produsului turistic.
Agrementul turistic se poate defini prin ansamblul mijloacelor, echipamentelor,
evenimentelor şi formelor oferite de unităţî, staţiuni sau zone turistice, capabile să asigure individului
sau unei grupări sociale o stare de bună dispoziţie, de plăcere, să dea senzaţia unei satisfacţii, unei
împliniri, sa lase o impresie şi o amintire favorabile.
Aceasta definiţie şi respectiv accepţiune a conceptului de agrement turistic evidenţiază pe de
o parte, varietatea activităţilor care intră în componenţa acesteia, iar pe de altă parte faptul că
reprezintă o latură esenţială a prestaţiei turistice. Sectorul agrementului turistic oferă distracţie,
modalităţi de petrecere a timpului liber care întrunesc deziderate comune precum uşurinţă, implicare
şi evadare din rutina zilnică.
În literatura de specialitate, acest sector al ospitalităţii turistice cunoaşte diferite abordări, atât
în ceea ce priveşte terminologia utilizată, cât mai ales referitor la tipologia activităţilor ce sunt incluse
în componenţa agrementului turistic. Referitor la primul aspect, cel terminologic, în literatura de
profil din ţara noastră, termenii consacraţi sunt “agrementul turistic” (Rodica Minciu) sau “animaţia”
(N. Lupu)
Continutul si functiile agrementului

Conceput in calitate de componenta de baza a serviciului turistic, alaturi de cazare,

alimentatie, agrementul raspunde unor nevoi si interese specifice turistilor si organizatorilor din
domeniu.
Realizarea scopului fundamental al vacantei –odihna, recreere si distractie, evadarea din
cotidian-presupune, intre altele, crearea unui cadru, unei ambiante de deconectare.
Semnificind etimologic placere, distractie, agrementul turistic se poate defini prin ansamblul
mijloacelor, echipamentelor evenimentelor si formelor oferite de unitati, statiuni sau zone turistice,
capabile sa asigure individului sau unei grupari sociale o stare de buna dispozitie, de placere, sa dea
senzatia unei satisfactii, unei intimplari, sa lase o impresie si o amintire favorabile.
Privit in calitate de componenta de baza a produsului turistic, agrementul indeplineste si o
serie de functii particularizate in raport cu nevoile turistului sau al organizatorilor.
- agrementul vizeaza destinderea si reconfortarea fizica ale turistului, divertismentul si
dezvoltarea capacitatilor sale. In cazul acoperirii nevoilor fizice, activitatile sportive, cele
care pun in miscare organismul- de la simpla plimbare pina la realizarea unor
performante- detin un loc important. In ceea ce priveste latura psihica, activitatilor
cultural-distractive si celor instructiv-educative le revine un rol hotaritor: ele au ca
obiectiv crearea unei atmosfere de destindere, amuzament si comunicare, contribuind la
imbogatirea bagajului de cunostinte ale turistului.
- din perspectiva organizatorilor de turism, agrementul se manifesta, in primul rind ca un
factor de competitivitate a statiunilor sau unitatilor, de crestere a atractivitatii acestora
prin diferentierea ofertelor. Totodata, el se constituie ca un mijloc de individualizare a
produselor si de personalizare a destinatiilor, cu efecte stimulative asupra circulatiei
turistice. Prezenta agrementului si varietatea formelor sale trezesc interesul turistului
pentru o anumita zona si asigura, de cele mai multe ori, revenirea acestuia.
 - agrementul reprezinta o sursa importanta de incasari, de crestere a eficientei economice a
activitatii. In general, in practica turistica, agrementul detine in medie cca. 10-15% din
totalul cheltuielilor de vacanta, dar cu diferente semnificative pe forme de turism; astfel
schiul, vinatoarea, iahtingul, sporturile extreme presupun alocarea pentru aceste activitati
a unor sume peste nivelul mediu. Ca urmare, dezvoltarea si diversificarea prestatiilor de
agrement se concretizeaza in sporirea volumului global al incasarilor si, corespunzator, in
modificarea locului acestor activitati in structura bugetului de vacanta.
Agrementul reprezinta un element important de care trebuie sa se tina seama in amenajarea
zonelor turistice. In acest context, tot mai frecvent se vorbeste- in procesul de amenajare- despre o
strategie a agrementului care sa valorifice componenta economica a fiecarei zone, sa realizeze o
planificare de ansamblu si pe termen lung a raporturilor om-natura, sa asigure o dimensionare
ponderat-rationala a dotarilor, o adaptare a acestora la configuratia spatiilor si peisajelor.
Vorbind despre semnificatiile agrementului nu trebuie omis aportul acestuia la prelungirea
sezonului turistic si, respectiv, la atenuarea sezonalitatii activitatii. Existenta a numeroase si variate
posibilitati de petrecere a timpului, puse la dispozitie de mijloacele si formele de agrement, reduce
sensibil dependenta ofertei de cadrul natural, diminuind influenta acestuia asupra cererii si permitind
manifestarea interesului pentru anumite destintii perioade mai indelungate.
In general, apreciaza specialistii, strategia de dezvoltare a agrementului trebuie sa aiba in
vedere, pe de o parte, motivatiile, aspiratiile si asteptarile turistilor, iar pe de alta parte, de profilul,
structura si specificul statiunilor.
Concluzionind, putem afirma ca dezvoltarea activitatilor de agrement influenteaza direct
orientarea fluxurilor turistice si implicit desfasurarea unei activitati utile si eficiente

Tipologia serviciilor de agrement

Reprezentind o componenta de baza a serviciilor turistice, activitatile de agrement se

grupeaza si se regrupeaza, in timp, in functie de locul unde se desfasoara, de nivelul de organizare
(statiune, unitate de cazare si alimentatie publica, sau de catre terti pentru intreaga activitate turistica),
de forma de participare a turistilor etc.
Una din cele mai expresive si complete modalitati de clasificare a prestatiilor de agrement are
in vedere continutul acestora, respectiv:
- animatia de pura deconectare, de ruptura in raport cu activitatile cotidiene; sunt cuprinse
in aceasta categorie activitati precum baile de soare si mare, plimbarile- drumetia,
vizitarea diferitelor obiective, intilnirile cu rudele si prietenii etc.;
- animatia recreativa, constituita, in principal, din parcurile de loisir: generale (cu instalatii
de distractie si/sau populate cu personaje din basme sau benzi desenate), tematice
(nautice, planetariu, zoologice), rezervatii si cazinouri. Fiecare dintre aceste componente
se bucura de aprecierea unui numar mare de vizitatori, reprezentind, nu de putine ori,
motivatia principala a calatoriei.
- animatia comerciala - generata de faptul ca efectuarea unor cumparaturi uzuale sau
specifice (cadouri, amintiri, articole de artizanat) detine o pondere importanta (cca.6%) in
structura motivelor calatoriei si reprezinta un mod agreabil de ocupare a timpului liber.
- animatia orientata spre realizarea unei cat mai bune forme fizice se refera la tipologia
larga a curelor – de la cea balneara, ca produs medical, la cele de slabire, infrumusetare,
fitness – si practicarea diferitelor sporturi ca modalitate de intretinere a sanatatii.
Gama ofertelor avind caracter sportiv este foarte larga, cuprinzind diverse jocuri (tenis, volei,
golf), innot, schi dar si activitati care implica o pregatire speciala si o anumita doza de risc (sarituri cu
parasuta, deltaplanul, plonjari subacvatice etc.).
Animatia culturala avand ca obiectiv cunoasterea, formarea si educarea turistului, cu accente
pe latura morala a personalitatii sale, se prezinta intr-o multitudine de fatete si se realizeaza printr-o
gama larga de activitati intre care: vizite la muzee si case memoriale, participarea la diverse
evenimente culturale, circuite legate de viata si opera uno personalitati ale literaturii, muzicii, artei
nationale si universale, burse de studii, sejururi de invatare a unor limbi straine.
Intre formele ce mai intilnite si cunoscute amintim:
 - cea religioasa – privitoare la vizitarea unor edificii de factura religioasa si efectuarea de
pelerinaje.
- cea istorica – referitoare la vizitarea unor obiective istorice si participarea la comemorarea
unor evenimente sau personalitati istorice.
- animatia spectacol cunoaste o varietate de forme de manifestare; intre subiectele privite si
admirate de turisit in calatoriile lor se numara natura, pentru diversitatea peisagistica,
bogatia florei si faunei, evenimentele teatrale, cinematografice, muzicale, de arta,
folclorice si competitiile sportive- campionate nationale sau internationale, olimpiade,
raliuri, concursuri etc.
- animatia gastronomica, exprimata prin prezenta la expozitii sau concursuri de arta
culinara precum si circuite cu tematica specifica (cunoasterea bucatariei traditionale a
unor zone, degustari de vinuri).
- animatia profesionala, care se adreseaza, de regula, unui public specializat, avizat; intre
formele sale cele mai cunoscute sunt tirgurile si expozitiile, congresele, circuite avind un
continut industrial, agricol.
O alta modalita de structurare a serviciilor de agrement o reprezinta forma de turism sau
destinatia de vacanta. Astfel putem vorbi de agrement specific turismului de litoral, montan, balnear,
de week-end, rural etc. Pentru toate aceste destinatii pot fi identificate, in primul rind, prestatii
comune precum: practicarea diferitelor sporturi, vizitarea de muzee sau de alte obiective naturale sau
cultural-istorice, participarea la spectacole, parcuri de distractie, cazinouri si apoi forme particulare.
De exemplu, in cazul destinatiilor de litoral se remarca, in calitate de forme specifice: talazoterapia,
sporturile nautice, inot, schi, iahting, plonjari subacvatice- si bineinteles amenajarea plajelor pentru o
cura helio-marina activa, realizarea de porturi de agrement si clubuir nautice, organizarea de regate.
In privinta destinatiilor de week-end, agrementul va fi caracterizat prin simplitatea si
diversitatea formelor, avindu-se in vedere durata redusa a deplasarilor, motivatia si tipologia larga a
clientelei.
Prestatiile de agrement se mai pot grupa si in functie de modalitatea de participare a
vizitatorilor in: active- caracterizate prin implicarea efectiva a turistului in desfasurarea programelor
recreativ-distractive- si pasive- in care turistul este simplu spectator: vizitarea diverselor atractii,
prezenta la evenimente culturale, sportive.
Cu deosebita valoare practica se prezinta clasificarea activitatilor de agrement in functie de
nivelul de organizare. Din acest punct de vedere se disting trei trepte:
- servicii organizate de catre unitatile de cazare si/sau alimentatie- este specifica hotelurilor
si restaurantelor de clasa superioara si includ: practicarea unor sporturi, formatii muzicale
si de dansuri, discoteca, bar de zi si/sau de noapte, gazduirea unor evenimente- expozitii,
festivaluri.
- Servicii organizate la nivelul statiunilor, realizate prin conlucrarea intre societatile
comerciale turistice si/sau intre acestea si administratiile locale; aceste prestatii sunt mai
diversificate avind un grad mai mare de complexitate.
- Servicii organizate de terti, de regula, forme de mare complexitate ce reclama implicarea
unor organisme specializate, altele decit cele turistice; de ex.: parcuri de distractie, turnee
ale ansamblurilor teatrale, de dansuri, muzicale, mijloace de transport de agrement
(aviatie sportiva, ambarcatiuni, trenulete).
In general, buna organizare si desfasurare a agrementului, asociate continutului atractiv al
actiunilor, reprezinta un mijloc suplimentar de atragere a fluxurilor turistice, de stimulare a
calatoriilor.

Servicii de agrement
Serviciile de agrement reprezinta un factor motivational pentru sporirea atractivitatii unei
destinatii turistice. Ele pot fi servicii independente si servicii incluse intr-un program turistic.
Carusele: Londra – 135m / Viena – 60m / Copenhaga – 29.40m.
Timpul liber nu mai este considerat timpul rezidual al timpului de lucru. Daca este bine folosit se
transforma intr-o noua calitate a vietii:
- ocupat activitatii productive
- discretionat.
 ◘ Sport – avantaje:
 plamanii ventileaza o cantitate mai mare de aer
 inima pulseaza mai mult sange
 creste rezistenta si forta musculaturii
 ajuta la scaderea masei de grasime
 creste capacitatea de a dilua concentratia de fructoza
 creste capacitatea muschilor de a prelua grasimi din sange
 creste imunitatea organismului
 ajuta tranzitul intestinal prin prevenirea constipatiei
 creste viteza de reactie.
◘ Conceptul de animatie:
 miscare
 creativitate
 cultura – vizite, excursii
 aventura dirijata – nu depaseste o anumita limita a organismului
 calm, destindere.
◘ Nivele de atractivitate, de animatie:
I. Experienta de explorare: inferior – plimbari in jurul hotelului / mediu / superior – experienta
de explorare – croaziere scurte
II. Experienta biotica – experienta asociata cu diferite cure de tratament; urmareste ca
satisfactie descoperirea, redescoperirea propriului corp: inferior – baile termale, bronzaj /
mediu – degustarile organizate
III. Experienta sociala
IV. Experienta optimizanta

Agrementul pentru turişti

Agrementul: concept şi rolul său în realizarea unui sejur turistic agreabil

Agrementul poate fi definit prin ansamblul mijloacelor materiale şi al activităţilor umane

capabile să asigure turistului individual sau a unui grup de turişti, o stare de bună dispoziţie, de
plăcere şi care dau senzaţia unei satisfacţii, a unei împliniri creând o impresie şi o amintire plăcută.
Această accepţiune evidenţiază, pe de o parte diversitatea activităţilor de agrement şi multitudinea
planurilor pe care ele se manifestă iar pe de altã parte, faptul cã agrementul se constituie ca un
element fundamental pentru satisfacerea nevoilor turiştilor, ceea ce îi conferă statutul de componentã
de bază a prestaţiei turistice.
În concordanţă cu cerinţele turistului, agrementul vizează destinderea şi reconfortarea lui
fizică şi psihică, dezvoltarea capacităţilor sale. În cazul satisfacerii unor nevoilor fizice, activităţile
sportive, cele care pun în mişcare organismul uman, de la simpla plimbare până la realizarea de
performanţe, deţin un loc important. În ceea ce priveşte latura psihicã, activităţile culturale distractive
şi cele instructiv-educative au un rol hotărâtor: ele au ca obiectiv crearea unei atmosfere de
destindere, de amuzament şi comunicare, contribuind la îmbogăţirea bagajului de cunoştinţe al
turistului. Totodată, agrementul reprezintă pentru firma de turism, un mijloc important de
individualizare a ofertei turistice, de diversificare a produselor sale. De asemenea, agrementul
stimulează circulaţia turistică fiind o sursã importantã de încasări, de creştere a rentabilităţii
economice.
Agrementul vizează destinderea şi reconfortarea fizică a turistului, divertismentul şi
dezvoltarea capacităţilor sale. În cazul acoperirii nevoilor fizice, activităţile sportive, cele care pun În
mişcare organismul de la simpla plimbare până la realizarea unor performante deţin un loc important.
În ceea ce priveşte latura psihică, activităţilor cultural-distractive şi celor instructiv-educative le revine
un rol hotărâtor deoarece ele au ca obiect crearea unei atmosfere de destindere, amuzament şi
comunicare, contribuind la îmbogăţirea bagajului de cunoştinţe ale turistului. 1

1
Minciu Rodica, Ispas Ana, Lucrarea cit.,p.114.
 Agrementul reprezintă un element important de care trebuie să se ţină seama în amenajarea
zonelor turistice. Activităţile de agrement se pot structura în funcţie de:
- locul unde ele se desfăşoară;
- nivelul de organizare (unitate de cazare, alimentaţie publicã, staţiune);
- forma de participare a turiştilor.

Tipologia echipamentelor de agrement turistic

Echipamentele de agrement din staţiunile turistice pot fi structurate în patru categorii 2 şi

anume:
a) legate de natură: terenuri de călărie, parcuri naturale, zoologice, muzee oceanografice;
b) cu caracter sportiv care, la rândul lor, pot fi pentru sporturi:
- nautice - ambarcaţiuni, schi nautic, plonjări submarine;
- jocuri terestre - săli de gimnastică, terenuri pentru jocul copiilor, terenuri de tenis, volei, minigolf,
piscine, saune, stadioane de fotbal, elemente pentru sporturi de iarnă, de munte: diverse utilaje
mecanice de remorcare, telecabine, piste de schi, săniuş, bob, patinoare;
- aeriene;
c) cu caracter cultural: teatre, săli pentru spectacole, concerte, cinematografe, muzee, biblioteci,
galerii, ateliere de artizanat, pentru congrese sau reuniuni diverse. Pot fi adăugate la acestea,
activităţile de formare sportivă;
d) pentru divertisment: discoteci, cabarete, săli de bal, cluburi, baruri, jocuri mecanice, bowling-uri.
Pot exista şi alte genuri de echipamente în afară de cele prezentate mai sus, lista acestora
putând fi completată.

Animația
Animația a apărut și s-a dezvoltat ca o componentă a agrementului, având ca scop petrecerea
în mod plăcut și de cele mai multe ori și util a timpului liber, a turiștilor, atât pe perioada călătoriei cât
și în timpul sejurului.
Termenul de animație provine din limba greacă, de la verbul *anima* care se traduce prin *a
da viață* și este utilizat în mai multe domenii ca: cinematografie, marketing, management și începând
cu anii *60 și în turism, perioada din care datează și primele definiții date conceptului de animație în
turism.
Rolul animației în turism este de a da viață activităților de agrement, a antrena mai mult sau
mai puțin activ participanții la acțiunile programului turistic.
Astfel, animația în turism poate fi privită ca o tehnică de organizare a activităților menite să
antreneze participarea turiștilor în scopul de a petrece util și plăcut timpul, de a se distra, de a se
relaxa activ, dând posibilitatea tuturor de a-și exprima personalitatea și spiritul creativ.
Conceptul de animație în turism nu reprezintă o simplă dezvoltare a activității de agrement,
liberul acces al turistului la mecanismul formelor de agrement sau un simplu exercițiu de creativitate,
ci constituie un proces complex de dezvoltare a comunicării umane și a vieții sociale prin metode de
integrare semidirective, un mod de dezvoltare a personalității umane sub aspect cultural, etic, moral și
estetic.
Luând în considerare rolul și funcțiile atribuite timpului liber, se observă că acesta se află în
strânsă legătură cu:
 Odihna și recreerea, care permit recuperarea după oboseala fizică, tensiunea nervoasă sau
intelectuală (stresul), provocate de diverse activități;
 Distracția și divertismentul care permit evadarea din cotidian și înlăturarea rutinei;
 Dezvoltarea personalității conform aspirațiilor fiecăruia, un aspect în care timpul liber creează
noi condiții favorabile pentru îmbunătățirea capacităților fizice, mentale și spirituale.

2
Gerard Guibilato - Economie touristique, Delta &Spes S.A., Denges, Elveţia, 1983. p.80
 Animația în hotel este considerată ca o metodă de integrare și de participare, pornind de la
trei procese strâns unite:
 Un proces de dezvăluire prin crearea de condiții ca orice grup sau individ să se
descopere pe el însuși;
 Un proces de punere în legătură a grupurilor de oameni între ei, cu opere și creatori
sau cu centre superioare, fie prin acceptare ( acordul părților ), fie printr-un conflict
formalizat ( de exemplu joc de echipă );
 Un proces de creativitate, prin interacțiunea indivizilor și grupurilor cu mediul
ambiant prin propria exprimare, propria inițiativă și propria responsabilitate;
 Crearea tuturor condițiilor pentru petrecerea într-un mod cât mai plăcut și util a
sejurului;
 Informarea clienților și stimularea consumului serviciilor hoteliere cu plată și fără
plată;
 Antrenarea clienților în diferite activități recreative, cultural – sportive, ca participanți
activi sau pasivi;
 Antrenarea clienților în activități inedite, altele decât cele pe care le desfășoară în
mod obișnuit în timpul anului, reîntoarcerea la copilărie și la esența lucrurilor;
 Crearea unei atmosfere plăcute pe tot parcursul sejurului.
Pentru unii, animația are ca funcție dezvoltarea comunicării sociale, stabilirea
căldurii și intimității în relații. Pentru alții are ca funcție, raportat la tradiția culturilor
populare, de a pregăti ucenicia și achiziționarea marilor limbaje raționale ale ființei
umane, cu scopul unei eliberări totale, o metodă de organizare estetică, poetică și
economică. Într-o altă viziune, animația nu se întrevede decât printr-o perspectivă de
lărgire a conștiinței, a petrecerii timpului liber și de a face turism în genul tehnicilor
de divertisment sau relaxare nord-americane, într-o concepție de a ocupa timpul liber
al indivizilor și o mișcare socială pe timpul călătoriilor sau al sejurului lor de vacanță.
Organizarea activă de animație turistică presupune analiza următoarelor
componente:
 Animatorii, caracteristicile animatorilor, motivațiile, proiectele, formația
acestora;
 Publicul animatorilor;
 Metodele propuse și tehnicile utilizate;
 Echipamentul în care se desfășoară activitățile;
 Conținutul activității de animație;
 Nivelul cultural sau sportiv al activităților;
 Rezultatele obținute;
 Evaluarea animației;
 Costul animaței.
Fără a neglija efectele economice ale animaței, un rol important revine aspectului social reflectat prin:
 O funcție de adaptare și de integrare care urmărește să asigure socializarea indivizilor și-i
pregătește pentru schimbările multiple legate de societate din punct de vedere cultural,
precum și social – economic;
 O funcție de recreere / relaxare, legată de petrecerea timpului liber, societatea actuală având
tendința de a se ocupa organizat cu divertismentul și activitatea zilnică a indivizilor, mai ales
cu ajutorul echipamentelor sociale și culturale adaptate și a personalului specializat;
 O funcție educativă, cum ar fi școală în paralel, contra-școală complementară, animația
oferind uneori posibilitatea să se completeze formația de bază și să se aprofundeze anumite
interese culturale;
 O funcție de corijare, în măsura în care animația permite acoperirea anumitor carențe
educative sau culturale, mascarea anumitor dezechilibre sau prevenirea conflictelor posibile,
limitarea devierii socio-culturale;
 O funcție critică, având o funcție de normalizare, animația poate, de asemenea, să permită
exercițiul unui spirit critic și să fie locul căutării de noi raporturi între indivizi și grupuri, a
căutării unui nou mod de viață calitativ superior, mai puțin obsedat de productivism, de goana
după bani, confort, refuzând împotmolirea materială și spirituală și pasivitatea.
 Includerea programelor de animație în pachetele de servicii turistice oferite de touroperatori,
poate determina creșterea gradului de atractivitate a ofertei și mărimea duratei de sejur, atât în
cazul turiștilor români, cât mai ales a celor străini.
Pentru a se putea pune în aplicare un astfel de proiect, hotelierii, cu sprijinul administrațiilor
locale și a guvernului trebuie să se preocupe pentru realizarea unor investiții care să permită
crearea bazei materiale și a premiselor de realizare a acestor programe prin: construirea de
piscine, protejarea și amenajarea plajelor, amenajarea teraselor pentru a putea permite
desfășurarea de activități specifice pe tot parcursul zilei.
În cazul stațiunilor balneare, aceste investiții sunt mult mai mici, întrucât fiecare hotel care
dispune de bază proprie de tratament, îndeplinește majoritatea criteriilor necesare pentru
organizarea de activități de animație.
Programele de animație trebuie să satisfacă toate categoriile de preferințe și să fie accesibile
tuturor categoriilor de clienți. Se pot organiza programe de animație culturală, de recreere,
sportică, gastronomică, precum și programe specifice pentru clienții sosiți la tratament sau pentru
programe de punere în formă.
Studierea diferitelor elemente ale unei veritabile politici de animație impune necesitatea
angajării și formării unui personal de specialitate. Chiar de la început, la nivel de hotel este nevoie
de o persoană calificată care să cunoască motivațiile turiștilor și să fie în măsură să:
 Participe la planificarea și punerea în funcțiune a instalațiilor de animație;
 Să organizeze și să coordoneze activitățile și facilitățile;
 Să elaboreze programe de animație și să supravegheze realizarea lor;
 Să asigure informarea turiștilor și publicitatea referitoare la posibilitățile de petrecere a
timpului liber în hotel.
Într-un hotel pot exista mai mulți animatori, fiecare fiind specializat pe un anumit
segment de activitate, precum: animație cultură, animație sportivă și animație pentru copii.
Se preferă însă animatorii care pot desfășura toate tipurile de activități pentru adulți și
animatorii specializați pentru copii.
În majoritatea hotelurilor se face o diferențiere a programelor pentru copii de cele pentru
adulți, deși în multe situații, la programul de dimineață se lucrează mixt, pentru toți clienții
hotelului, indiferent de vârstă.
Animatorii specializați pot avea una sau mai multe specializări de bază, principala
problemă fiind sezonalitatea muncii lor.
Realizarea unei activități de animație poate fi încredințată și ghizilor locali, colaboratori
sau chiar personalului care locuiește în stațiuni și care se ocupă cu altă activitate în afara
sezonului turistic.
Deși organizarea și punerea în aplicare a programelor de animație este costisitoare, în
timp ea produce efecte economice majore prin creșterea gradului de ocupare, creșterea
sejurului mediu și implicit a încasărilor medii pe turist.
În ceea ce priveşte cel de-al doilea aspect, cel referitor la conţinutul agrementului turistic, ne
întâlnim, de asemenea, cu abordări diferite. Y. Tinard oferă una dintre cele mai complete modalităţi
de clasificare a prestaţiilor de agreement, respective (50):
 animaţia de pură deconectare, de ruptură în raport cu activităţile uzuale precum bai de
soare şi mare, plimbări, drumeţii, vizitarea diferitelor obiective, întâlniri cu rude şi
prieteni, etc;
 animaţia recreativă care cuprinde în special parcurile de loisir generale (cu instalaţii de
distracţie), tematice (nautice, zoologice, planetariu), rezervaţii şi cazinouri;
 animaţia comercială, generată de faptul că efectuarea de cumpărături deţine o pondere
importantă (aproximativ 6%) în structura motivelor călătoriei şi reprezintă un mod
agreabil de petrecere a timpului liber;
 animaţia orientată spre obţinerea unei forme fizice depline – cure balneare, programe de
slăbire, înfrumuseţare, fitness şi practicarea diferitelor sporturi în scopul întreţinerii
sănătăţii;
  animaţia culturală – care urmăreşte cunoaşterea, formarea şi educarea turistului şi include
o gamă largă de activităţi , între care vizite la muzee, edificii istorice şi culturale,
participarea la diverse evenimente culturale, sejururi de învăţare a unor limbi străine, etc;
 animaţia spectacol – care cunoaşte, la rândul său, forme dintre cele mai diverse de
manifestare: festivaluri teatrale, evenimente cinematografice, musicale, de artă, folclor,
cunoaşterea naturii, a florei, faunei, participarea la competiţii sportive, etc;
 animaţia gastronomică – care include prezenţa la expoziţii sau concursuri de artă culinară,
precum şi circuite cu tematică specifică (bucătăria tradiţională a unei zone, degustări de
vinuri);
 animaţia profesională – se adresează unui public specializat, avizat şi se manifestă sub
forma târgurilor şi expoziţiilor, congreselor, circuite cu tematică industrială, agricolă, etc.
J. Ch. Holloway consideră că putem identifica cel puţin trei categorii de atracţii, clasificare
care ne ajută să examinăm natura acestor prestaţii (51):
 atracţii naturale şi atracţii antropice. În prima grupă includem parcuri naţionale, cascade,
lacuri sau alte fenomene geografice, iar în cea de-a doua grupă ne referim la clădiri de
orice tip sau atracţii precum Marele Zid Chinezesc. Atracţiile naturale pot fi subdivizate,
la rândul lor, în funcţie de condiţiile climaterice şi sezon;
 atracţii nodale sau lineare sub aspectul caracterului acestora. Astfel, staţiunile litorale sau
oraşele-capitală invită turistul la o focalizare a vizitei întreprinse în limitele unei zone, arii
bine delimitate, în timp ce atracţia lineară implică deplasarea turistului dintr-un loc într-
altul, cum ar fi, de exemplu, circuitul pe teritoriul unei ţări sau în scopul vizitării unei
coaste litorale, etc;
 atracţii care implică existenţa unui amplasament si cele care implică prezenţa unui
eveniment. O parte din evenimente sunt temporare, altele sunt de foarte scurtă durată;
ambele pot fi naturale sau antropice; ceremonia de schimbare a gărzilor la Palatul
Buckingham din Londra atrage cu certitudine numeroşi turişti străini, în timp ce migrarea
anuală a animalelor din Parcul Serengeti din Africa de Est sau erupţia geizerului Old
Faithful din Parcul Naţional Yellowstone(SUA), sunt exemple de evenimente naturale
care reprezintă o atracţie şi corespunzător, o motivaţie a deplasării turistice. Multe locuri,
amplasamente, au devenit atracţii datorită unor evenimente produse în trecut: oraşul
Liverpool a devenit un loc de pelerinaj în principal pentru că este oraşul natal al grupului
rock Beatles sau Lourdes în Franţa este un loc de pelerinaj religios a cărui faimă este
legată, în totalitate, de evenimentul care a avut loc în anul 1858, când o fetiţă de 14 ani –
Bernadette Soubirons – se spune că a văzut-o pe Fecioara Maria.
În final, mă voi referi la clasificarea activităţilor de agreement în funcţie de nivelul de
organizare, care are un caracter practic deosebit, realizată de R. Minciu în lucrarea “Economia
Turismului”. Din acest punct de vedere putem distinge trei trepte (52):
 serviciile organizate de către unităţile de cazare şi/sau alimentaţie ; este o modalitate
specifică hotelurilor şi restaurantelor de clasă superioară, iar activităţile sunt în general
simple şi nu presupun eforturi deosebite de personal sau investiţionale. În această
categorie pot fi incluse: practicarea (învăţarea) unor sporturi ca înot, schi, patinaj, golf,
tennis, formaţii musicale şi de dansuri, discotecă, videotecă, bar de zi, bar de noapte,
găzduirea unor evenimente-expoziţii, festivaluri;
 servicii organizate la nivelul staţiunilor , realizate prin conlucrarea între societăţile
comerciale turistice (întreprinderi hoteliere, touroperatori, întreprinderi specializate în
agrement) şi/sau între acestea şi administraţiile locale; aceste prestaţii sunt mai
diversificate şi au un grad mai mare de complexitate, ca de exemplu: centre de echitaţie,
centre sportive multifuncţionale, poligoane, cluburi de vacanţă, porturi de agreement, etc;
 servicii organizate de terţi , de regulă, forme de mare complexitate ce reclamă implicarea
unor organisme specializate, altele decât cele turistice, de exemplu: parcuri de distracţii,
turnee ale ansamblurilor teatrale, de dansuri, musicale, mijloace de transport de agreement
(aviaţia sportivă, ambarcaţiuni, trenuleţe).
Pornind de la aceste abordări, voi încerca să prezint, în mod succinct, cele mai importante
componente ale agrementului turistic (acest subiect având amploarea necesară unei lucrări în sine) şi
să evidenţiez dimensiunea acestui sector turistic în ţara noastră, în măsura informaţiilor furnizate de
organismele coordonatoare (care sunt, în unele situaţii, altele decât Autoritatea Naţională a
Turismului).

Arii protejate
Ariile protejate ocupă în România o suprafaţă de 1 254 600 ha, respective 5,26% din
teritoriul naţional. Pe teritoriul României sunt declarate 844 areale protejate, cu statut de:
 parcuri naţionale – (11 la număr), reprezintă 23,82% din totalul suprafeţei protejate. Toate
aceste zone permit practicarea turismului active sub diferite forme: ture obişnuite pentru
începători (Ceahlău, Măcin, Cozia); până la trasee dificile pentru avansaţi (Cheile
Bicazului – Hăşmaş, Piatra Craiului, Retezat); canioning; rafting; alpinism; mountain
Bike, speoturism. Acestea sunt: Munţii Rodnei, Munţii Ceahlău, Cheile Bicazului –
Hăşnaş, Munţii Măcinului, Munţii Piatra Craiului, Munţii Cozia, Munţii Retezat, Munţii
Domogled-Valea Cernei, Cheile Nerei-Beuşniţa, Semenic-Cheile Caraşului.
 parcuri naturale ( 6 ) constiuie 30,25% din totalul suprafeţei protejate: Vânători-Neamţ,
Balta Mică a Brăilei, Munţii Bucegi, Grădiştea Muncelului-Cioclovina în Munţii
Sebeşului, Porţile de Fier, Munţii Apuseni. Zona Grădiştea Muncelului este renumită
pentru cetăţile dacice construite în urmă cu 2000 de ani şi care sunt incluse pe lista
patrimoniului mondial al UNESCO. Munţii Apuseni şi Bucegi oferă toate condiţiile
practicării turismului activ
 rezervaţii ale biosferei ( 3 ) Delta Dunării (cu o suprafaţă care reprezintă 45,93% din
totalul suprafeţei protejate), Munţii Retezat, Munţii Rodnei
 rezervaţii ştiinţifice ( 52 )
 monumente ale naturii ( 228 )
 rezervaţii naturale ( 527 )
În curs de constituire sunt: 6 parcuri naturale (179 000 ha) şi 42 rezervaţii naturale (53). În
Anexa 2.1. sunt prezentate rezervaţiile biosferei, parcurile naţionale şi parcurile naturale de pe
teritoriul României.
Parcul Naţional Retezat este membru PAN Parks, o fundaţie europeană care îşi propune să
promoveze parcurile naţionale din Europa ca destinaţii eco-turistice deosebite la nivel European.
Parcul Retezat este a cincea arie protejată certificată PAN Parks, alături de parcuri naţionale din
Polonia, Bulgaria, Finlanda şi Suedia.
Parcurile naţionale s-au concretizat într-o idee ce a reuşit să facă înconjurul Pamântului. În
anul 1872 a fost declarat în America primul parc naţional din lume: Yellowstone. De atunci, s-au mai
înfiinţat pe toate continentele peste 1600 parcuri naţionale pentru a menţine şi proteja medii de viaţă
deosebite sau specii şi peisaje rare. Astăzi, menirea acestora constă şi în protejarea proceselor
ecologice care au loc – natura urmând a fi conservată ca atare, în întregime.
În SUA, sub egida NATIONAL PARK, funcţionează 388 parcuri naturale, multe dintre
acestea fiind declarate monumente ale naturii, numărul anual al vizitatorilor acestora ridicându-se la
450 milioane persoane. Cel mai renumit este fără îndoială YELLOWSTONE, înfiinţat la data de 1
martie 1872, desemnat rezervaţie internaţională a biosferei în anul 1976 şi monument al naturii în
1978. Se întinde pe o suprafaţă totală de 8992 km2, pe teritoriul a trei state (Wyoming 91%, Montana
7,6% şi Idaho 1,4%). Lungimea parcului de la Nord-Sud este de 101 km, iar de la Est la Vest de 87
km. Deţine 10 000 izvoare termale, 250 geizere, 100 cascade (cea mai mare Grand Canyon of the
Yellowstone – are o înălţime de 94 km), precum şi unul dintre cele mai largi cratere vulcanice (45 km
x 75 km). În ceea ce priveşte numărul vizitatorilor – în 1872 (anul înfiinţării) acesta era de 300
persoane, în 1900 – 8929 persoane, în 1950 – 1 109 926 persoane, în anul 2003 – 3 019 384 persoane
– cu un total cumulat din 1872 de 130 855 860 persoane (54).
Obiective geonaturale
România este foarte bogată în fenomene geomorfologice care reprezintă obiectul interesului
nu doar pentru specialiştii din domeniu, ci şi pentru o pătură mult mai largă de public, în rândul cărora
ponderea cea mai mare o au turiştii. Aceste obiective naturale se pot grupa astfel:
- carsturi 38
- cascade 43
- chei 107
- circuri glaciare 44
- cratere vulcanice 10
- defilee 15
- izbucuri 22
- lacuri 160
- peşteri 173
- rezervaţii naturale 79
- stânci 187

Resursele naturale, termale şi balneare

România deţine 1/3 din apele minerale ale Europei, unele fiind simple, altele fierbinţi, altele
radioactive. Prin Staţiunea Băile Herculane s-au împlinit 1850 ani de la practicarea turismului balnear
în ţara noastră, unde în prezent există aproximativ 160 staţiuni balneare, unele de talie europeană,
altele cu caracter local.
Organizaţia Patronală a Turismului Balnear din România (OPTBR), creată în anul 1993,
numără în prezent 34 de membrii care îşi desfăşoară activitatea în domeniul turismului de întreţinere
şi sănătate. Staţiunile balneo sunt clasificate după tipurile de afecţiuni care sunt tratate. Acestea sunt
prezentate în tabelul 2.18.
Tabelul 2.18. Lista staţiunilor balneare care fac parte din OPTBR
Afecţiuni tratate Staţiuni
Afecţiuni cardiovasculare Balvanyos, Tuşnad, Covasna, Buziaş, Vatra Dornei
Afecţiuni reumatismale Ocna Sugatag, Felix, Moneasa, Herda, Bazna, Băile Herculane,
Eforie Nord, Saturn, Mangalia, Lacul Sărat
Afecţiuni respiratorii Slănic Moldova, Sovora, Slănic Prahova
Afecţiuni digestive şi
Sângeorz Băi, Pucioasa, Călimăneşti-Căciulata, Baile Olăneşti
boli interne
Afecţiuni ginecologice Sovata
Afecţiuni ale sistemului nervos Soveja, Sinaia, Voineasa, Geoagiu-Băi
Adaptare după www.spas.ro

Monumente istorice
Legea nr. 5/6 martie 2000 privind Aprobarea Planului de Amenajare a teritoriului naţional,
publică în Anexa nr III, o listă a valorilor de patrimoniu cultural de interes naţional. Acestea sunt
inventariate în următoarele grupe:
1. Monumente şi ansambluri de arhitectură
a) Cetaţi – 35
b) Ansambluri curţi domnesti ruinate – 5
c) Biserici fortificate-cetăţi – 22
d) Castele conace, palate – 28
e) Cule – 11
f) Cladiri civile urbane – 70
g) Ansambluri urbane – 20 (de exemplu Centrul istoric al Municipiului Bucureşti)
h) Biserici din lemn – 81
i) Muzee etnografice în aer liber – 7
j) Biserici rupestre – 6
 k) Biserici şi ansambluri mănăstireşti – 197
l) Arhitectură industrială: amenajări căi de comunicaţie – 13
m) Monumente de arhitectură pupulară (locuinţe săteşti) – 15
n) Ansambluri tradiţionale rurale – 7

2. Monumente şi situri arheologice

a) Complexe paleolitice – 6
b) Aşezări neolitice şi eneolitice – 11
c) Aşezări necropole din epoca bronzului – 6
d) Fortificaţii şi aşezări din prima epocă a fierului – 9
e) Fortificaţii dacice – 35
f) Necropole şi zone sacre – epoca fierului – 8
g) Castre şi aşezări civile aferente; fortificaţii romano-bizantine – 33
h) Oraşe antice – 10
i) Edificii – 6
j) Monumente medievale identificate pe baza cercetărilor arheologice – 15
k) Rezervaţii arheologice – 6
În Anexa 2.2. este prezentată lista patrimoniului mondial UNESCO din România (56).
Acestor monumente istorice li se adugă cele 18 000 lăcaşe de cult existente la sfârşitul anului
2004 (Anexa 2.3.), cele 700 muzee care funcţionează pe teritoriul ţării noastre, o colecţie bogată de
incunabula existente în România şi de asemenea acordarea statutului de oraş medieval următoarelor
16 oraşe: Alba-Iulia, Baia Mare, Bistriţa, Braşov, Cluj-Napoca, Făgăraş, Mediaş, Miercurea-Ciuc,
Oradea, Sebeş, Sibiu, Sighişoara, Suceava, Târgovişte, Târgu-Mureş şi Timişoara.

Evenimente
Spre deosebire de atracţiile prezentate anterior, care au drept caracteristică principală
localizarea, deci o latură materială, evenimentele se identifică cel mai bine prin natural or temporală,
respectiv organizarea acestora în anumite momente ale anului. Frecvenţa producerii lor este extreme
de variată – zilnică, ca în cazul schimbării Gărzii la Palat, altele se organizează anual (marea
majoritate), unele se organizează periodic – la 4 ani de exemplu – precum Jocurile Olimpice
Între acestea festivalurile de artă se bucura de o faimă deosebită şi participare numeroasă. În
Europa funcţionează o Federaţie a Festivalurilor de Artă (EFA) sub egida căreia se organizează anual
90 festivaluri de muzică de cameră în 31 ţări. România face parte din această organizaţie prin
Festivalul Internaţional de Muzică – George Enescu (membru din anul 1997). Între ţările vecine
României, trebuie remarcată o participare mai numeroasă. Astfel:

- Bulgaria – cu două festivaluri - Sofia – festival de cultură vocală, operă, balet

- Varna – festival de muzică clasică pentru tineri
- Ungaria – cu trei festivaluri - Budapesta
- Esterhazy – festival Haydn
- Miskolc – festival internaţional de operă
- Cehia – cu patru festivaluri - Praga
- Ostrava
- Brno
- Concentus Moraviae
În Marea Britanie se organizează anual 357 festivaluri de artă cu o durată cuprinsă între două
zile şi câteva săptămâni, iar în marea lor majoritate sunt sprijinite financiar de autorităţile locale. În
topul acestor evenimente, ţinând cont de vânzările obţinute, sunt Festivalul Edinburg şi Concertele de
la Promenada BBC. Pentru multe din oraşele Europei, organizarea unui festival reprezintă o cale de
ieşire din anonimat şi includerea localităţii respective în circuitele turistice. În Norvegia, se
organizează nu mai puţin de 200 de festivaluri, de toate tipurile şi mărimile, de la festivaluri de
cameră, festivaluri naţionale de mari dimensiuni până la festivaluri rock moderne. Anexa 2.4.
cuprinde lista celor mai bune festivaluri de artă organizate în Europa In anul 2005 (57).
 În acelaşi registru de manifestări se înscrie şi desemnarea “Oraşului European al Culturii”, în
fiecare an, începând cu anul 1985 de către o comisie specializată a U.E. Lista oraşelor nominalizate
este prezentată în tabelul 2.19.
Tabelul 2.19. Oraşele Europene ale Culturii
An Oraş
1985 Atena
1986 Florenţa
1987 Amsterdam
1988 Berlin
1989 Paris (100 ani de la construcţia Turnului Eiffel)
1990 Glasgow
1991 Dublin
1992 Madrid
1993 Antwerp
1994 Lisabona
1995 Luxembourg
1996 Copenhaga
1997 Salonic
1998 Stockholm
1999 Weinear
2000 Avignon, Bergen, Bologna, Bruxelles, Cracovia, Helsinki, Praga, Reykjavik, Santiago
(milenium de Compostela
)
2001 Porto, Rotterdam, Basle, Riga
2002 Bruges (Belgia), Salamanca (Spania)
2003 Graz (Austria)
2004 Genova (Italia), Lille (Franţa)
2005 Cork (Irlanda)
2006 Patras (Grecia)
2007 Luxembourg, Sibiu (decizie luată de UE 27 mai 2004)
2008 Liverpool, Stavanger (ambele din Marea Britanie)

Păstrarea tradiţiilor este un lucru important pentru oricare naţiune din lume. Sărbătorile
religioase şi cele de întemeiere a statului sunt completate de o serie de evenimente prin care românii
sărbătoresc etape importante din viaţa lor. Tabelul 2.20 prezintă cele mai importante evenimente
culturale organizate anual în România.
Tabelul 2.20. Evenimente şi festivaluri organizate în România
Denumire Perioada
Festivalul de celebrare a primăverii – Hoteni Maramureş 1 – 14 mai
Festivalul de film internaţional Transilvania 23 – 31 mai
Târgul Meşteşugarilor Iunie
În jur de 20 iulie (sâmbăta
Târgul de Fete de la Muntele Găina
şi duminica)
Festivalul medieval Sighişoara 25 – 27 iulie
Hora de la Prislop – festival de dans folcloric Mijlocul lunii august
Sâmbra Oilor – Bran, Sibiu şi împrejurimi Septembrie
Festivalul Vinului Octombrie
Cerbul de Aur – Braşov
Pelerinaj la Miercurea-Ciuc (cea mai mare sărbătoare religioasă şi de
folclor a secuimii)
Ziua Naţională Decembrie
Sursa: www.hihostels-romania.ro
 Toate acestea sunt completate de o serie de sărbători şi evenimente cu caracter specific pentru
fiecare parte a ţării sau al oraşelor.

Parcurile tematice şi de distracţie

Aceste parcuri se înscriu în grupa serviciilor de agrement recreative, care exercită o atracţie
extraordinară asupra publicului călător, fiind ele însele adevărate destinaţii turistice (şi deci motivaţie
principală a deplasării).
La nivel mondial, în anul 2003, nivelul global de vizitare a parcurilor tematice a scăzut cu
1,5%, iar numărul total al vizitatorilor înregistraţi de operatorii de parcuri tematice a fost de aproape
247 milioane. Activitatea din Europa a fost marcată de un decline de opt procente al nivelului de
vizitare, în timp ce primele 50 de parcuri din America de Nord au raportat o scădere de 1,5% (58).
Succesul incontestabil în materie de construcţie şi operare a acestui tip de animaţie, aparţine
companiei Walt Aisnay, iar SUA reprezintă cea mai importantă gazdă a parcurilor tematice şi
centrelor de agreement pentru familii din toată lumea. Cele mai mari parcuri de acest tip fac parte din
următoarele familii:
 Dsney Parks
 Six Flag Theme Parks care are 30 parcuri în SUA, unul în Canada (Montreal) şi unul în
Mexico City. Deserveşte 34 dintre cele mai mari 50 zone metropolitane din SUA
 Universal Parks
 Anheuser – Busch Parks
 Cedar Fair Parks
 Paramount Parks
 Kennywood Parks
Compania Walt Disney a fost fondată în anul 1923, iar în present este divizată în patru mari
segmente de afaceri:
1. Disney Studio Entertainment se ocupă de activitatea mai multor studiouri cinematografice
(Walt Disney Pictures, Touchstone Pictures, Hollywood Pictures, Miramax Films şi
Dimension Films) şi de distribuţia peliculelor realizate, în special prin Buena Vista
International
2. Disney Parks and Resorts – recrează, în lumea reală, imaginea filmelor de desene animate. În
present, operează 10 parcuri tematice pe trei continente, iar al 11-lea parc, cel din Hong
Kong, este în construcţie, iar împreună cu acestea funcţionează 35 hoteluri, 2 vase de
croazieră de lux şi o gamă extrem de variată de modalităţi de distracţie. În anul 2003, 7 dintre
parcurile tematice Disney s-au înscris în clasamentul primelor 10 cele mai vizibile asemenea
parcuri din lume, conform Amusement Business Magazine. Primul parc Disney deschis a
fost cel din California; cel care a înregistrat numărul cel mai mare de vizitatori în 2003 este
cel din Orlando, Florida (statut deţinut de câţiva ani buni); Disneyland Resort Paris este
destinaţia (parcul) numarul 1 din Europa, iar Tokyo Disney Resort este destinaţia turistică
numărul 1 din Asia (59). În plus, compania deţine şi un club de vacanţă – Disney Vacation
Club
3. Disney Consumer Products – exploatează marca Disney folosită pentru o gamă foarte variată
de produse de la jucării, decoraţiuni interioare, cărţi, până la aparate electronice, jocuri
electronice şi chiar obiecte de artă
4. Disney Media Network – deţine posturi de TV (ABC Television Network), posturi de radio
(deţine în acest sens 72 staţii radio naţionale)
Parcurile Disney sunt parcuri tematice (Magic Kingdome, Epcot, Disney – MGM Studious,
Disney’s Animal Kingdome Park) şi parcuri acvatice (Blizzard Beach, Typhoon Lagoon). Hotelurile
(structurile de cazare în general) sunt clasificate pe 5 categorii de confort (deluxe, moderat, valoare,
club, camping).
Numai în California, încasările din activitatea parcurilor şi structurilor de cazare (2004) au
înregistrat valoarea de 3,6 miliarde $, iar numărul angajaţilor era de 65 700 persoane.
Încasările numai din segmentul al doilea al companiei, respective Disney Parks and Resorts
în anul 2004, era de 7, 750 miliarde $.
 În SUA sunt operate numeroase alte parcuri de distracţii şi petrecerea timpului liber, care
sunt organizate pe tematici precum software, comedii, muzică, golf, circuite, karting, breakdance, etc.
În Europa, principalele parcuri de distracţii sunt Disneyland Paris, Aqualand el Arenal din
Mallorca, parcul Tivoli din Copenhaga, Prater în Viena, Alton Towers în Anglia, Europa Park în
Germania, Gardaland în Italia, Six Flags în Olanda şi Belgia, etc.
În România oferta este foarte redusă din acest punct de vedere. Proiectul Dracula Park ar fi
reprezentat construirea primului parc tematic din ţara noastră, proiect însă, după cum ştim, abandonat.
Funcţionează trei parcuri acvatice, respectiv: Aqua Magic în Mamaia (inaugurat la 1 iulie 2003),
Aqua Park Balada Saturn şi Aqua Parc Bucureşti.

Alte atracţii
Dorinţa de a oferi atracţii noi pentru a satisface preferinţele tot mai sofisticate ale turiştilor
este practice nelimitată. În multe cazuri, atracţiile au character de unicat în limitele unui anumit
spaţiu, dar au trăsături commune cu alte atracţii, din alte zone sau ţări. De exemplu, multe oraşe pe
glob sunt cunoscute şi pentru clădirile lor înalte, turnurile lor – o atracţie permanentă pentru turism,
mai ales dacă sunt deschise vizitării de către publicul larg şi dacă oferă o imagine panoramică asupra
oraşului respectiv.
Federaţia Mondială a celor mai înalte Turnuri (WFGT) reprezintă o asociaţie a celor mai
înalte turnuri şi zgârie-nori din întreaga lume. A fost creată din 1989, nu cuprinde construcţiile cele
mai înalte, întrucât criteriul de includere în clasamentul său impune construcţiei respective să poată fi
vizitată de public şi să aibă amenajată o “punte” de observare. Tabelul 2.21 prezintă cele mai înalte 22
turnuri şi clădiri din lume din clasamentul WFGT.
Tabelul 2.21. Cele mai înalte clădiri WFGT
Nr. Anul
Denumire Oraş,ţară Înălţime
crt inaugurarii
1 C. N. Tower Toronto, Canada 1976 553,3 m
2 Turnul Ostankino Moscova, Rusia 1967 540 m
3 Turnul Perlei Orientale Shanghai, China 1994 468 m
4 John Hancock Center Chicago, SUA
5 Empire State Building New York, SUA 443 m
6 Menara Tower Kuala Lumpur, Malaiezia 1995 421 m
7 Turnul Radio & TV Tianjin, China 1991 415 m
8 Turnul Central de TV Beijing, China 1992 405 m
9 Turnul Tashkent Tashkent, Uzbekistan 1985 375 m
10 Turnul Fernsehturn Berlin, Germania 1969 368 m
11 Turnul din Tokyo Tokyo, Japonia 1958 333 m
12 Sky Tower Anekland, Noua Zeelandă 1997 328 m
13 Sydney Tower Sydney, Australia 1981 309 m
14 Olimpia Tower München 290 m
15 Collserola Tower Barcelona, Spania 1992 288,4 m
16 Rialto Towers Mellbourne, Australia 253 m
17 Donauturn Viena, Austria 1964 252 m
18 Seoul Tower Seul, Coreea de Sud 1975 240 m
19 Turnul de TV Tallin, Estonia
20 The Euromast Rotterdam, Olanda 185 m
21 Olympic Tower Montreal, Canada 175 m
22 Blackpool Tower Blackpool, Marea Britanie 158 m
Sursa: www.absoluteastronomy.com

Alte turnuri se bucură de un prestigiu internaţional deosebit datorită interesului istoric pe

care-l suscită, în special cele care au devenit simboluri ale oraşelor lor, precum:
 Turnul Eiffel din Paris – 381 m înălţime; este cunoscut în întrega lume ca simbol al
Franţei; atrage anual vizitatori în număr aproximativ de 5,5 milioane. A fost inaugurat în
 anul 1889 cu ocazia celebrării a 100 de ani de la Revolutia franceză. Este construit din 18
038 piese de fier şi cântăreşte 10 100 tone
 Euromast din Rotterdam 185 m
 Un alt turn celebru este Turnul înclinat din Pisa, cu o înălţime de 55 m, o înclinaţie
prezentă de aproximativ 10% şi o greutate estimată de 14 453 tone.