Turismul si importanta lui in economie

1.1 Delimitari conceptuale si ipoteze

Turismul este una dintre cele mai importante activitati economice din lume, reprezinta un
fenomen economico-social , un promotor al globalizarii si un factor al dezvoltarii durabile.

Receptiv la prefacerile civilizatiei contemporane, turismul evolueaza sub impactul acestora,

dinamica sa integrandu-se procesului general de dezvoltare. La randul sau, prin vastul potential
uman si material pe care il antreneaza in desfasurarea sa, ca si prin efectele benefice asupra
domeniilor implicate, turismul actioneaza ca un factor stimulator al progresului si dezvoltarii.
Multiplele sale conexiuni si implicatii in plan economic, social, cultural si politic, rolul sau activ in
societate pe de o parte si transformarile sale ca fenomen pe de alta, argumenteaza actualitatea
preocuparilor pentru cunoasterea continutului turismului, a sensibilitatilor si incidentelor sale,
pentru descifrarea mecanismelor de functionare. In acest context se inscriu si eforturile
specialistilor privind definirea, cu rigurozitate stiintifica, a sistemului categorial integrat
turismului, a interdependentelor cu celelalte componente ale economiei, de cuantificare a
efectelor sale.

Schimbarile majore din economia mondiala, concretizate in cresteri semnificative ale productiei
in fiecare tara, dar si in reducerea barierelor politice si comerciale dintre tari, au condus, dupa
1970, la o evolutie exploziva a numarului calatoriilor si a tarilor participante la circulatia turistica,
intensificand comunicarea in acest domeniu si sporind nevoia de informatii avand caracter
turistic.

Pe de alta parte, cresterea numarului si diversificarea tipologica a celor implicati in organizarea si

gestionarea calatoriilor - administratii nationale de turism, organisme profesionale, colectivitati
locale, institute de cercetare - precum si realizarea obiectivelor lor vizand evaluarea pietelor,
determinarea eficientei campaniilor comerciale, orientarea investitiilor, valorificarea resurselor
umane si altele au accentuat cererea de informatii turistice.

A avut loc, in acest context, o largire a surselor de date, dar care utilizau concepte diferite; ca
urmare, au aparut dificultati in cunoasterea si evaluarea cu rigurozitate a fenomenului turistic, s-
au diminuat sensibil posibilitatile realizarii unor comparatii internationale relevante.

Turismul, sub diferitele sale forme, a cunoscut o dezvoltare si o diversificare accentuata in

ultimele decenii astfel incat, la inceputul secolului XXI este considerat ca unul dintre cele mai
dinamice domenii ale civilizatiei actuale. Argumentul principal il reprezinta permanenta
transformare, ca urmare a adaptarii fenomenului turistic la cerintele economice mondiale de
globalizare si dezvoltare durabila a sectorului serviciilor. Schimbarile din domeniul turismului
sunt rezultatul derularii unui proces continuu de innoire cantitativa si calitativa in principal a
ofertei turistice si a motivatiilor care au determinat alegerea practicarii activitatilor si a
destinatiilor turistice.

Multiplicarea formelor de turism, derularea mai profunda si accelerata a activitatilor turistice au

avut ca efect valorificarea si promovarea zonelor turistice in conditiile protectiei, conservarii si
ameliorarii mediului, adica a respectarii unor principii de dezvoltare durabila.

Una dintre recomandarile facute tarii noastre, in cadrul unui interviu televizat, de catre reputatul
profesor american Philip Kotler, de la Kellog School of Management, Northwestern University, in
luna mai 2005, cu prilejul Conferintei sustinute la Palatul Parlamentului, a fost, pe langa
cresterea exporturilor, sporirea investitiilor in anumite domenii si cea referitoare la „atragerea a
cat mai multi turisti”, adaugand faptul ca turismul poate deveni un domeniu reprezentativ pentru
Romania, mai ales in contextul actual european.

Un argument in plus, daca mai era nevoie, pentru a considera turismul unul dintre sectoarele
prioritare ale economiei si chiar daca afirmatia apartine unui „om de marketing”, aceasta vine in
sprijinul specialistilor din turism care sustin rolul important al turismului in cadrul procesului
economic, prin resursele pe care le antreneaza si prin conexiunile cu celelalte ramuri ale
economiei nationale.
Un alt mare economist, de data aceasta roman, respectiv academicianul N.N. Constantinescu, in
lucrarea sa „Reforma si redresare economica” referitor la domeniile mari ale economiei
nationale, afirma in anul 1997, faptul ca „structura pe ramuri a economiei nationale de care
avem nevoie este industrie- agricultura- turism competitive.”

Parerile referitoare la turism si rolul lui in plan economic, pot continua iar parerile fiind pe deplin
indreptatite si apartinand unor recunoscuti si experimentati observatori ai procesului economic,
acestea devin chiar argumente ale studierii fenomenului turistic romanesc, mai ales ca, daca pe
plan mondial, analistii considera ca este sectorul cu cea mai rapida dezvoltare, se impune ca si in
Romania sa i se acorde o mai mare importanta (in sensul dezvoltarii, modernizarii si promovarii
acestuia) intr-o perspectiva apropiata.

In plus, realitatea arata ca turismul a devenit unul dintre cele mai vaste fenomene sociale ale
anilor nostri, cu implicatii importante asupra economiilor nationale ale multor tari, precum si
asupra relatiilor economice internationale, acest fapt fiind determinat si de cresterea timpului
liber ca rezultanta a nivelului general de dezvoltare economica, sociala, culturala, turismul
putand deveni o modalitate importanta de folosire a acestuia.[1]

In sprijinul acestei idei, putem aminti evolutia timpului liber in decursul a doua secole, respectiv,
daca in 1800 acesta era de 3 ani (8%), in anul 2000 a ajuns la 19 ani (27%), crescand bineinteles
si durata medie de viata de la 36 ani la 72 ani, pe aceleasi perioade, calculele fiind facute dupa
datele prezentate de Roger Sue in lucrarea „Vers une sociėtė du temps libre?”, Presses
Universitairea de France.

In fapt, turismul, vazut ca ansamblu de relatii si fenomene care rezulta din deplasarea si sejurul
persoanelor in afara domiciliului lor, atata timp cat acestea nu sunt motivate printr-o stabilire
permanenta si activitate lucrativa oarecare (Hunziker, 1942), este un fenomen social-economic
nou care a patruns cu adevarat in realitatile cotidiene dupa cel de-al doilea razboi mondial, mai
exact incepand cu anii 1960, dupa profundele transformari realizate in plan social-economic,
respectiv: introducerea automatizarii, industrializarea agriculturii, modernizarea mijloacelor de
transport etc., toate acestea determinand industrializarea societatii omenesti la scara planetara.
[2]

Societatile industrializate sunt caracterizate printr-o profunda concentrare a populatiei in centre

urbane, in cadrul carora, pe suprafete restranse, se inregistreaza aglomerari de diferite activitati
(industriale, de constructii, de transport etc.), care la un anumit moment creeaza nevoia de
evadare, de schimbare radicala a mediului, de trecere de la culoarea preponderent „gri- cenusiu”
(constructii, asfalt) la preponderent „verde” (natura).

Sintetizand, se poate afirma ca, printre factorii favorizanti in extinderea practicii turistice se
remarca:

- cresterea timpului liber determinat de sporirea productivitatii muncii;

- dezvoltarea transporturilor, permitand deplasarea in scopuri turistice mai usor si mai putin
costisitor;

- agresivitatile tehnologice si cele de ordin nervos asupra oamenilor cauzate de societatea

moderna;

- transformarea turismului intr-un punct forte al vietii sociale, in timp ce in secolele precedente
era un subprodus accesoriu al altor motivatii pentru calatorii: descoperiri stiintifice, pelerinaje,
cuceriri militare.

Un numar tot mai mare de tari dezvoltate sau mai putin dezvoltate, au descoperit posibilitatile si
perspectivele acestei activitati constientizand-o ca pe o resursa suplimentara in echilibrarea
schimburilor externe si in crearea unei imagini la nivel mondial.
1.2. Impactul turismiului asupra economiei

Privit prin prisma continutului sau si in corelatie cu ansamblul economiei nationale, turismul
actioneaza ca un factor stimulator al sistemului economic global. Desfasurarea calatoriei turistice
presupune o cerere si, respectiv, un consum de bunuri si servicii specifice, ceea ce antreneaza o
crestere in sfera productiei acestora. Totodata, cererea turistica determina o adaptare a ofertei,
care se materializeaza, intre altele, in dezvoltarea bazei tehnico-materiale a acestui sector si,
indirect, in stimularea productiei ramurilor participante la construirea si echiparea spatiilor de
cazare si alimentatie, modernizarea retelei de drumuri, realizarea de mijloace de transport, de
instalatii pentru agrement.

Prin dezvoltarea turismului se obtine, asadar, un semnificativ spor de productie; turismul intern
si international contabilizau la nivelul anului 2002, aproape 11,0% din produsul mondial brut,
insumand circa 3.500 miliarde USD[3]. Aportul turismului la PIB difera sensibil intre zonele si
statele lumii in functie de nivelul acestuia si de dezvoltarea si structura economiei tarilor
respective. Astfel, in Europa - principala zona turistica a lumii - cota de participare a turismului la
PIB este de 14,0%, pe continentul american de circa 11,0%, in Asia si Pacific 10,0%, in Africa
aproape 9,0%; in privinta situatiei pe tari, in cazul celor mici tributare turismului, cota de
participare este foarte ridicata: circa 84% in insulele Maldive, 50% in Malta, peste 34% in
Jamaica; in tarile cu o bogata activitate turistica, dar si cu o economie dezvoltata, ponderea
turismului la realizarea PIB se situeaza in apropierea mediei mondiale; de exemplu, in Spania
11,4%, in Franta 7.5%, in Elvetia 7,7%, in SUA 5,5%, in Canada 4,1%, in Anglia 4,0%[4]; in unele
dintre aceste tari, aportul turismului la PIB este comparabil cu cel al unor ramuri de baza,
precum agricultura - in Franta, industria automobilului - in Italia, industria otelului - in Marea
Britanie.

Desigur, sunt si tari in care turismul este mai slab dezvoltat si, corespunzator, aportul lui la
crearea PIB este mai modest; in aceasta categorie se include si tara noastra, unde, la nivelul
ultimilor ani, turismul a participat doar cu 2-3% la realizarea PIB (3.5% in 2008).

Turismul este nu numai creator de PIB, ci are si o contributie importanta la realizarea valorii
adaugate. Prin specificul sau - activitate de servicii, consum mare de munca vie, de inteligenta si
creativitate - turismul participa la crearea VA intr-o proportie superioara ramurilor apropiate din
punctul de vedere al nivelului de dezvoltare.

Turismul are, totodata, si un important efect de antrenare, de stimulare a productiei in alte

domenii, rezultat al caracterului sau de ramura de interferenta si sinteza. Studii elaborate in
acest sens au evidentiat ca activitatea unor ramuri este determinata in mare parte de nevoile
turismului. De exemplu. in Marea Britanie, 42% din activitatea din hoteluri si restaurante, 25%
din serviciile culturale si recreative, 23% din transporturi si serviciile legate de calatorie, 3% din
comertul cu amanuntul sunt generate de turism[5]. in Franta, unde turismul este mult mai
dezvoltat, proportiile participarii acestuia sunt mai mari si, de asemenea, sunt influentate mai
multe sectoare: 75% in hoteluri si restaurante, 39% pentru vagoanele de dormit si vagoane
restaurant, 75% din transporturile aeriene, 20% pentru cursele taxi, 17% din
transporturile rutiere, 50% in constructia de automobile, 33% din locurile in teatre, 50% din
productia de aparate foto si materiale fotografice[6]

In conexiune cu dezvoltarea si modernizarea economiei unei tari, turismul se manifesta si ca un

mijloc de diversificare a structurii acesteia. Astfel, nevoia de adaptare la cerintele turistilor
favorizeaza, pe de o parte, aparitia unor ramuri (activitati) specifice: industria agrementului,
transportul pe cablu, agentiile de voiaj, productia de artizanat si, pe de alta parte, imprima
dimensiuni noi unora dintre ramurile existente: agricultura, industria alimentara, constructii,
transporturi, servicii culturale.

Turismul reprezinta, totodata, o cale de valorificare superioara a tuturor categoriilor de resurse

si, in mod deosebit, a celor naturale - altele decat cele traditionale - si/sau a celor de mici
dimensiuni. Elemente cum sunt: frumusetea peisajului, calitatile curative ale apelor minerale sau
termale, conditiile de clima, evenimente cultural-artistice, monumente de arta, vestigii istorice,
traditia populara isi gasesc cea mai buna valorificare, in unele situatii chiar singura, prin
intermediul turismului. Mai mult, in cazul comercializarii acestor resurse in turismul international
se asigura un spor de venit, rezultat al costurilor comparative (de productie) mai mici pe piata
interna fata de cea internationala. De asemenea, fata de alte ramuri dominate de economiile de
scala, turismul se poate dezvolta si prin exploatarea resurselor de mici dimensiuni, dispersate,
fiind, din acest punct de vedere, o componenta importanta a economiilor locale.
Consecinta fireasca a acestor efecte, turismul este capabil sa provoace mutatii in dezvoltarea in
profil teritorial; din acest unghi, el este considerat o parghie de atenuare a dezechilibrelor
interregionale, privite la scara nationala sau mondiala, „o solutie pentru prosperitatea zonelor
defavorizate, un remediu pentru localitatile dezindustrializate'[7].

Pe langa incidentele asupra economiei regiunilor si zonelor receptoare de turisti, rezultate din
atragerea lor in circuitul de valori, dezvoltarea turismului are consecinte asupra geografiei
acestora, asupra urbanizarii si constructiei de locuinte, amenajarii de drumuri, realizarii de
servicii publice. El favorizeaza, de asemenea, utilizarea pe plan local a diferitelor resurse, a
disponibilitatilor de forta de munca.

Efectele economice ale turismului imbraca si alte forme de manifestare; dintre acestea, se
impune a fi mentionata contributia sa la asigurarea unei circulatii banesti echilibrate realizata
deopotriva pe seama turismului intern si international. Astfel, in cazul turismului intern, prin
cheltuielile facute de turisti pentru procurarea de bunuri si servicii specifice, este redata
circulatiei o parte din veniturile obtinute de acestia; se realizeaza, in acest fel, o echilibrare a
cererii solvabile cu oferta (productia), atenuandu-se presiunile inflationiste. Pe de alta parte,
produsele turistice mai rafinate, mai complexe, presupun, din partea turistilor, cheltuieli mai
mari fata de consumurile casnice; cu alte cuvinte, preluarea unei parti din veniturile populatiei
sub forma cheltuielilor pentru turism nu inseamna sporirea, in aceeasi masura, a consumului
intern de resurse regenerabile[8]. in privinta turismului international, incasarile valutare
contribuie la atenuarea deficitului balantei de plati, la consolidarea monedei nationale si a liberei
convertibilitati
1.3 Impactul social al turismului

Pe langa consecintele economice, turismul are si o profunda semnificatie socio-umana. El

actioneaza, prin natura sa, atat asupra turistilor in mod direct, cat si asupra populatiei din zonele
vizitate. De asemenea, efectele turismului se rasfrang si asupra calitatii mediului, a utilizarii
timpului liber si nu in ultimul rand asupra legaturilor dintre natiuni.

Turismul este, dincolo de toate, un element care favorizeaza comunicarea, schimbul de idei, de
informatii, stimuland largirea orizontului cultural cu efect asupra formarii intelectuale.

Una dintre cele mai importante functii ale turismului consta in rolul sau reconfortant, in calitatea
sa de a contribui la regenerarea capacitatii de munca a populatiei, atat prin formele de odihna,
cat si prin formele de tratamente balneo-medicale. Totodata, turismul reprezinta un mijloc de
educatie, de ridicare a nivelului de instruire, de cultura si civilizatie a oamenilor.

Asadar, turismul contribuie nu doar la satisfacerea nevoilor materiale, ci si la satisfacerea

nevoilor spirituale ale oamenilor. „Orice pas al unei calatorii devine o aventura a cunoasterii; la
fiecare pas mori si invingi de bucurie, ineditul te face sa renasti, natura te reinalta pe soclul
fiecarei zile, martor la propriul miracol”.[9]

Raspunzand unor cerinte de ordin social, turismul se afirma si ca un important mijloc de utilizare
a timpului liber. Evolutia contemporana a economiei mondiale este caracterizata de tendinta de
crestere a timpului liber, fapt ce ridica probleme privind organizarea si utilizarea eficienta a
acestuia.
Daca privim activitatea turistica ca pe una de productie, cu intrari si iesiri, se observa ca aceasta
presupune exploatarea unei game variate de resurse, cele naturale avand un rol fundamental. In
consecinta, turismul exercita influenta asupra mediului si componentelor sale.

Tot in plan socio-economic, dar si politic, trebuie amintit rolul deosebit de important al
turismului in intensificarea si diversificarea legaturilor intre natiuni pe plan mondial. Intr-adevar,
alaturi de comertul propriu-zis, turismul international tinde sa devina una din formele principale
de legatura dintre oameni situati pe continente diferite.

Dupa toate probabilitatile, calatoriile turistice spre destinatii tot mai indepartate (in alte tari
decat cele vecine) si vizitarea a doua-trei tari in timpul unei singure vacante, tind sa devina
caracteristice pentru circulatia turistica viitoare. Ca rezultat, turismul va contribui din ce in ce mai
mult la sensibilizarea fiintei umane fata de realitatile din locurile vizitate, la cultivarea unui climat
de intelegere reciproca intre popoare, tocmai prin forta de convingere de care este capabil. Prin
natura sa intima, turismul este o negatie a conflictelor politice, o antiteza a razboiului.

[1] I. Nita , C. Nita -Piata turistica a Romaniei, Ed. Ecran Magazin, Brasov, 2000, pg. 9

[2] M. C. Iordache- Perspectivele turismului romanesc in dinamica turismului mondial, teza de

doctorat, A.S.E. Bucuresti, 2004, pg. 7

[3] W.T.T.C. Tourism Satellite Accounting Research. 2002

[4] W.T.T.C. Annual Report, 2002

[5] S. Medlik, op. cit., p. 24

[6] Studiu elaborat sub coordonarea prof. Bernard Krief si mentionat de P. Py in op.cit., p. 108.

[7] Y. Tinard, op. cit., p. 79.

[8] I. Istrate, Florina Bran, Anca Gabriela Rosu, Economia turismului si mediul inconjurator,
Editura Economica, Bucuresti, 1996, p. 47

[9] Ion Ionescu, Turismul fenomen social economic si cultural, Bucuresti, Editura Oscar Print,
2000, p. 17

http://www.qreferat.com/referate/turism/Turismul-si-importanta-lui-in-224.php