Tema 1.

Definirea noțiunilor legate de tehnica turismului

Comunicare: “Turismul în activitatea economică”
1.1 Delimitari conceptuale si ipoteze

Turismul este una dintre cele mai importante activitati economice din lume, reprezinta un
fenomen economico-social , un promotor al globalizarii si un factor al dezvoltarii durabile.

Receptiv la prefacerile civilizatiei contemporane, turismul evolueaza sub impactul acestora,

dinamica sa integrandu-se procesului general de dezvoltare. La randul sau, prin vastul
potential uman si material pe care il antreneaza in desfasurarea sa, ca si prin efectele
benefice asupra domeniilor implicate, turismul actioneaza ca un factor stimulator al
progresului si dezvoltarii. Multiplele sale conexiuni si implicatii in plan economic, social,
cultural si politic, rolul sau activ in societate pe de o parte si transformarile sale ca fenomen
pe de alta, argumenteaza actualitatea preocuparilor pentru cunoasterea continutului
turismului, a sensibilitatilor si incidentelor sale, pentru descifrarea mecanismelor de
functionare. In acest context se inscriu si eforturile specialistilor privind definirea, cu
rigurozitate stiintifica, a sistemului categorial integrat turismului, a interdependentelor cu
celelalte componente ale economiei, de cuantificare a efectelor sale.

Schimbarile majore din economia mondiala, concretizate in cresteri semnificative ale

productiei in fiecare tara, dar si in reducerea barierelor politice si comerciale dintre tari, au
condus, dupa 1970, la o evolutie exploziva a numarului calatoriilor si a tarilor participante
la circulatia turistica, intensificand comunicarea in acest domeniu si sporind nevoia de
informatii avand caracter turistic.

Pe de alta parte, cresterea numarului si diversificarea tipologica a celor implicati in

organizarea si gestionarea calatoriilor - administratii nationale de turism, organisme
profesionale, colectivitati locale, institute de cercetare - precum si realizarea obiectivelor lor
vizand evaluarea pietelor, determinarea eficientei campaniilor comerciale, orientarea
investitiilor, valorificarea resurselor umane si altele au accentuat cererea de informatii
turistice.

A avut loc, in acest context, o largire a surselor de date, dar care utilizau concepte diferite;
ca urmare, au aparut dificultati in cunoasterea si evaluarea cu rigurozitate a fenomenului
turistic, s-au diminuat sensibil posibilitatile realizarii unor comparatii internationale
relevante.

Turismul, sub diferitele sale forme, a cunoscut o dezvoltare si o diversificare accentuata in

ultimele decenii astfel incat, la inceputul secolului XXI este considerat ca unul dintre cele
mai dinamice domenii ale civilizatiei actuale. Argumentul principal il reprezinta permanenta
transformare, ca urmare a adaptarii fenomenului turistic la cerintele economice mondiale de
globalizare si dezvoltare durabila a sectorului serviciilor. Schimbarile din domeniul
turismului sunt rezultatul derularii unui proces continuu de innoire cantitativa si calitativa in
principal a ofertei turistice si a motivatiilor care au determinat alegerea practicarii
activitatilor si a destinatiilor turistice.

Multiplicarea formelor de turism, derularea mai profunda si accelerata a activitatilor

turistice au avut ca efect valorificarea si promovarea zonelor turistice in conditiile
protectiei, conservarii si ameliorarii mediului, adica a respectarii unor principii de
dezvoltare durabila.
Una dintre recomandarile facute tarii noastre, in cadrul unui interviu televizat, de catre
reputatul profesor american Philip Kotler, de la Kellog School of Management,
Northwestern University, in luna mai 2005, cu prilejul Conferintei sustinute la Palatul
Parlamentului, a fost, pe langa cresterea exporturilor, sporirea investitiilor in anumite
domenii si cea referitoare la „atragerea a cat mai multi turisti”, adaugand faptul ca
turismul poate deveni un domeniu reprezentativ pentru Romania, mai ales in contextul actual
european.

Un argument in plus, daca mai era nevoie, pentru a considera turismul unul dintre
sectoarele prioritare ale economiei si chiar daca afirmatia apartine unui „om de
marketing”, aceasta vine in sprijinul specialistilor din turism care sustin rolul important al
turismului in cadrul procesului economic, prin resursele pe care le antreneaza si prin
conexiunile cu celelalte ramuri ale economiei nationale.

Un alt mare economist, de data aceasta roman, respectiv academicianul N.N.

Constantinescu, in lucrarea sa „Reforma si redresare economica” referitor la domeniile
mari ale economiei nationale, afirma in anul 1997, faptul ca „structura pe ramuri a
economiei nationale de care avem nevoie este industrie- agricultura- turism competitive.”

Parerile referitoare la turism si rolul lui in plan economic, pot continua iar parerile fiind pe
deplin indreptatite si apartinand unor recunoscuti si experimentati observatori ai procesului
economic, acestea devin chiar  argumente ale studierii fenomenului turistic romanesc, mai
ales ca, daca pe plan mondial, analistii considera ca este sectorul cu cea mai rapida
dezvoltare, se impune ca si in Romania sa i se acorde o mai mare importanta (in sensul
dezvoltarii, modernizarii si promovarii acestuia) intr-o perspectiva apropiata.

In plus, realitatea arata ca turismul a devenit unul dintre cele mai vaste fenomene sociale ale
anilor nostri, cu implicatii importante asupra economiilor nationale ale multor tari, precum
si asupra relatiilor economice internationale, acest fapt fiind determinat si de cresterea
timpului liber ca rezultanta a nivelului general de dezvoltare economica, sociala, culturala,
turismul putand deveni o modalitate importanta de folosire a acestuia.

In sprijinul acestei idei, putem aminti evolutia timpului liber  in decursul a doua secole,
respectiv, daca in 1800 acesta era de 3 ani (8%), in anul 2000 a ajuns la 19 ani (27%),
crescand bineinteles si durata medie de viata de la 36 ani la 72 ani, pe aceleasi perioade,
calculele fiind facute dupa datele prezentate de Roger Sue in lucrarea „Vers une sociėtė du
temps libre?”, Presses Universitairea de France.

In fapt, turismul, vazut ca ansamblu de relatii si fenomene care rezulta din deplasarea si

sejurul persoanelor in afara domiciliului lor, atata timp cat acestea nu sunt motivate printr-o
stabilire permanenta si activitate lucrativa oarecare (Hunziker, 1942 , este un fenomen
social-economic nou care a patruns cu adevarat in realitatile cotidiene dupa cel de-al doilea
razboi mondial, mai exact incepand cu anii 1960, dupa profundele transformari realizate in
plan social-economic, respectiv: introducerea automatizarii, industrializarea agriculturii,
modernizarea mijloacelor de transport etc., toate acestea determinand industrializarea
societatii omenesti la scara planetara.

1.2. Impactul turismiului asupra economiei

Privit prin prisma continutului sau si in corelatie cu ansamblul economiei nationale, turismul
actioneaza ca un factor stimulator al sistemului economic global. Desfasurarea calatoriei
turistice presupune o cerere si, respectiv, un consum de bunuri si servicii specifice, ceea ce
antreneaza o crestere in sfera productiei acestora. Totodata, cererea turistica determina o
adaptare a ofertei, care se materializeaza, intre altele, in dezvoltarea bazei tehnico-materiale a
acestui sector si, indirect, in stimularea productiei ramurilor participante la construirea si
echiparea spatiilor de cazare si alimentatie, modernizarea retelei de drumuri, realizarea de
mijloace de transport, de instalatii pentru agrement.

Prin dezvoltarea turismului se obtine, asadar, un semnificativ spor de productie; turismul

intern si international contabilizau la nivelul anului 2002, aproape 11,0% din produsul
mondial brut, insumand circa 3.500 miliarde USD. Aportul turismului la PIB difera sensibil
intre zonele si statele lumii in functie de nivelul acestuia si de dezvoltarea si structura
economiei tarilor respective. Astfel, in Europa - principala zona turistica a lumii - cota de
participare a turismului la PIB este de 14,0%, pe continentul american de circa 11,0%, in
Asia si Pacific 10,0%, in Africa aproape 9,0%; in privinta situatiei pe tari, in cazul celor mici
tributare turismului, cota de participare este foarte ridicata: circa 84% in insulele Maldive,
50% in Malta, peste 34% in Jamaica; in tarile cu o bogata activitate turistica, dar si cu o
economie dezvoltata, ponderea turismului la realizarea PIB se situeaza in apropierea mediei
mondiale; de exemplu, in Spania 11,4%, in Franta 7.5%, in Elvetia 7,7%, in SUA 5,5%, in
Canada 4,1%, in Anglia 4,0%; in unele dintre aceste tari, aportul turismului la PIB este
comparabil cu cel al unor ramuri de baza, precum agricultura - in Franta, industria
automobilului - in Italia, industria otelului - in Marea Britanie.

Desigur, sunt si tari in care turismul este mai slab dezvoltat si, corespunzator, aportul lui la
crearea PIB este mai modest; in aceasta categorie se include si tara noastra, unde, la nivelul
ultimilor ani, turismul a participat doar cu 2-3% la realizarea PIB (3.5% in 2008).

Turismul este nu numai creator de PIB, ci are si o contributie importanta la realizarea valorii
adaugate. Prin specificul sau - activitate de servicii, consum mare de munca vie, de
inteligenta si creativitate - turismul participa la crearea VA intr-o proportie superioara
ramurilor apropiate din punctul de vedere al nivelului de dezvoltare.

Turismul are, totodata, si un important efect de antrenare, de stimulare a productiei in alte

domenii, rezultat al caracterului sau de ramura de interferenta si sinteza. Studii elaborate in
acest sens au evidentiat ca activitatea unor ramuri este determinata in mare parte de nevoile
turismului. De exemplu. in Marea Britanie, 42% din activitatea din hoteluri si restaurante,
25%  din serviciile culturale si recreative, 23% din transporturi si serviciile legate de calatorie,
3% din comertul cu amanuntul sunt generate de turism. in Franta, unde turismul este mult
mai dezvoltat, proportiile participarii acestuia sunt mai mari si, de asemenea, sunt influentate
mai multe sectoare: 75% in hoteluri si restaurante, 39% pentru vagoanele de dormit si
vagoane restaurant, 75% din transporturile aeriene, 20% pentru cursele taxi, 17% din
transporturile rutiere, 50% in constructia de automobile, 33% din locurile in teatre, 50%  din
productia de aparate foto si materiale fotografice

In conexiune cu dezvoltarea si modernizarea economiei unei tari, turismul se manifesta si ca

un mijloc de diversificare a structurii acesteia. Astfel, nevoia de adaptare la cerintele
turistilor favorizeaza, pe de o parte, aparitia unor ramuri (activitati) specifice: industria
agrementului, transportul pe cablu, agentiile de voiaj, productia de artizanat si, pe de alta
parte, imprima dimensiuni noi unora dintre ramurile existente: agricultura, industria
alimentara, constructii, transporturi, servicii culturale.

Turismul reprezinta, totodata, o cale de valorificare superioara a tuturor categoriilor de

resurse si, in mod deosebit, a celor naturale - altele decat cele traditionale - si/sau a celor de
mici dimensiuni. Elemente cum sunt: frumusetea peisajului, calitatile curative ale apelor
minerale sau termale, conditiile de clima, evenimente cultural-artistice, monumente de arta,
vestigii istorice, traditia populara isi gasesc cea mai buna valorificare, in unele situatii chiar
singura, prin intermediul turismului. Mai mult, in cazul comercializarii acestor resurse in
turismul international se asigura un spor de venit, rezultat al costurilor comparative (de
productie) mai mici pe piata interna fata de cea internationala. De asemenea, fata de alte
ramuri dominate de economiile de scala, turismul se poate dezvolta si prin exploatarea
resurselor de mici dimensiuni, dispersate, fiind, din acest punct de vedere, o componenta
importanta a economiilor locale.

Consecinta fireasca a acestor efecte, turismul este capabil sa provoace mutatii in dezvoltarea
in profil teritorial; din acest unghi, el este considerat o parghie de atenuare a dezechilibrelor
interregionale, privite la scara nationala sau mondiala, „o solutie pentru prosperitatea zonelor
defavorizate, un remediu pentru localitatile dezindustrializate'.

Pe langa incidentele asupra economiei regiunilor si zonelor receptoare de turisti, rezultate din
atragerea lor in circuitul de valori, dezvoltarea turismului are consecinte asupra geografiei
acestora, asupra urbanizarii si constructiei de locuinte, amenajarii de drumuri, realizarii de
servicii publice. El favorizeaza, de asemenea, utilizarea pe plan local a diferitelor resurse, a
disponibilitatilor de forta de munca.

Efectele economice ale turismului imbraca si alte forme de manifestare; dintre acestea, se

impune a fi mentionata contributia sa la asigurarea unei circulatii banesti
echilibrate  realizata deopotriva pe seama turismului intern si international. Astfel, in cazul
turismului intern, prin cheltuielile facute de turisti pentru procurarea de bunuri si servicii
specifice, este redata circulatiei o parte din veniturile obtinute de acestia; se realizeaza, in
acest fel, o echilibrare a cererii solvabile cu oferta (productia), atenuandu-se presiunile
inflationiste. Pe de alta parte, produsele turistice mai rafinate, mai complexe, presupun, din
partea turistilor, cheltuieli mai mari fata de consumurile casnice; cu alte cuvinte, preluarea
unei parti din veniturile populatiei sub forma cheltuielilor pentru turism nu inseamna
sporirea, in aceeasi masura, a consumului intern de resurse regenerabile. in privinta
turismului international, incasarile valutare contribuie la atenuarea deficitului balantei de
plati, la consolidarea monedei nationale si a liberei convertibilitati.