INTRODUCERE

Turismul reprezintă un fenomen economico-social propriu civilizației moderne, puternic

ancorat în viața societății și, ca atare, aflat într-o relație de intercondiționalitate cu aceasta.
Astfel, tendințele înregistrate în evoluția economiei mondiale, atât cele pozitive exprimate de
sporirea producției și, pe această bază, a prosperității generale, de intensificare a schimburilor
internaționale și lărgirea cooperării dintre state, de industrializare și terțiarizare, cât și cele
negative precum crizele sau perioadele de recesiune economică, extinderea sărăciei și șomajului,
inflația, deteriorarea mediului au influențat cantitativ și structural activitatea turistică, stimulând
călătoriile și diversificând orientarea lor spațială.
Deasemenea, faptul că turismul se adresează unor segmente largi ale populației, că
răspunde pe deplin nevoilor materiale și spirituale ale acesteia s-a reflectat în intensificarea
circulației turistice, imprimând fenomenului unul dintre cele mai înalte ritmuri de creștere. Pe de
altă parte, prin amploarea și conținutul său complex, turismul antrenează un vast potențial
natural, material și uman având implicații profunde asupra dinamicii economiei și societății,
asupra relațiilor internaționale1.
Lucrarea de faţă se intitulează “Turismul și dezvoltarea durabilă” şi este structurată pe
patru capitole.
În primul capitol am prezentat noţiuni teoretice referitoare la turism și importanța lui
economică, noţiuni legate de conceptul de turism, cererea și oferta turistică, serviciile turistice și
rolul turismului în economie.
În cel de-al doilea capitol am prezentat deasemenea noțiuni teoretice legate de
dezvoltarea durabilă, noțiuni ce se referă la obiectivele, principiile, indicatorii și importanța
dezvoltării durabile în creșterea economică.
Cel de-al treilea capitol face referire la analiza dezvoltării turismului în zona de sud a
litoralului românesc, analiză ce cuprinde aspecte cum ar fi: piața turistică și problemele de mediu
aferente zonei alese.

Minciu Rodica, Economia Turismului, Editura Uranus, București, 2005, p. 9

1

1
 În ultimul capitol am încercat să îmbunătăţesc activitatea turistică a staţiunilor prin câteva
propuneri de dezvoltare și amenajare turistică şi, nu în ultimul rând, am realizat previziuni asupra
evoluţiei circulaţiei turistice a stațiunilor analizate.

CAPITOLUL 1
TURISMUL ȘI IMPORTANȚA LUI ECONOMICĂ

Turismul reprezintă astăzi, prin conținutul și rolul său, un domeniu distinct de activitate, o
componentă de primă importanță a vieții economice și sociale pentru un număr tot mai mare de
țări ale lumii.
Turismul prezintă o complexitate în continuă creştere, în plan psiho-social constituindu-se
ca modalitate superioară de organizare a timpului liber, în care se recuperează energiile cheltuite
în procesul muncii de orice fel; are loc deasemenea dezvoltarea personalităţii umane, sporirea
capacităţii sale creative2.
Receptiv la prefacerile civilizației contemporane, turismul evoluează sub impactul
acestora, dinamica sa integrându-se procesului general de dezvoltare. La rândul său, prin vastul
potențial uman și material pe care îl antrenează în desfășurarea sa, ca și prin efectele benefice
asupra domeniilor de interfață, turismul acționează ca un factor stimulator al progresului, al
dezvoltării.

1.1 Conceptul de turism

Deși considerat de cei mai mulți dintre experții în domeniu un fenomen specific epocii
contemporane, turismul s-a cristalizat în a doua jumătate a secolului al XIX-lea și ca atare,
primele încercări de definire și caracterizare a lui datează din această perioadă. Preț de un secol
de la apariție, turismul a avut o evoluție relativ lentă, ceea ce s-a reflectat și în planul
clarificărilor conceptuale. După cel de-al doilea război mondial, mai exact începând cu anii ’60,
și ca urmare a profundelor transformări din economia mondială, turismul cunoaște o expansiune
deosebită – de unde și caracteristica pe care i-o atribuie numeroși autori, aceea de “fenomen

2
Ionescu I., Turismul, fenomen social-economic şi cultural, Editura Oscar Print, Bucureşti, 2000, p. 123
2
specific lumii moderne” – antrenând tot mai multe resurse, angrenând în mecanismele sale un
număr în creștere de țări și organisme3.
Astfel, în 1883, în Elveția, un prim document oficial se referă la activitatea hotelieră, iar
în 1896, E. Guyer Freuler publică studiul “Contribuții la o statistică a turismului”, în care
turismul este definit ca “un fenomen al timpurilor moderne, bazat pe creșterea necesității de
refacere a sănătății și schimbare a mediului, de cultivare a sentimentului de receptivitate față de
frumusețile naturii... rezultat al dezvoltării comerțului, industriei și perfecționării mijloacelor de
transport”4.
Simultan sau ceva mai târziu, în țări ca Austria, Germania, Belgia, Spania, Franța, Italia,
apar lucrări consacrate cercetării turismului ca fenomen, definirii sau evaluării lui, analizei
impactului acestuia asupra economiei. Dintre acestea, se impune a fi menționată, pentru
originalitatea și complexitatea abordărilor, lucrarea profesorului belgian Ed. Picard – Industria
călătorului – în care turismul este înțeles ca “ansamblul organismelor și funcțiilor acestora
privite deopotrivă din punctul de vedere al celui care se deplasează, al călătorului propriu-zis, dar
și al celor ce profită de pe urma cheltuielilor făcute de acesta”5.
Unul dintre specialiștii consacrați în cercetarea fenomenului turistic, a cărui opinie a fost
îmbrățișată de un număr mare de teoreticieni, este profesorul elvețian W. Hunziker. El definește
turismul prin “ansamblul relațiilor și fenomenelor ce rezultă din deplasarea și sejurul persoanelor
în afara locului de reședință, atât timp cât sejurul și deplasarea nu sunt motivate de o stabilire
permanentă sau o activitate lucrativă oarecare”6.
Mutațiile majore din practica turismului au favorizat intensificarea cercetărilor cu privire
la conținutul și trăsăturile definitorii ale acestui domeniu, au impus crearea unui cadru
metodologic unitar pentru înregistrarea și evaluarea dimensiunilor și efectelor sale.
Turismul este considerat, în primul rând, “o formă de recreere alături de alte activități și
formule de petrecere a timpului liber”7; el presupune “mișcarea temporară a oamenilor spre
destinații situate în afara reședinței obișnuite și activitățile desfășurate în timpul petrecut la acele

3
Minciu Rodica, Economia Turismului, Editura Uranus, București, 2005, p. 11
4
Guyer Freuler E., Contributions ὰ une statisque du tourisme, CHET, Aix-en-Provence, 1963, citat de Minciu
Rodica, op. cit., p. 12
5
*** Revue économique internationale, Universitatea din Bruxelles, vol. IV/1910
6
Hunziker W., Individual und Sozial Turisme in Westereuropäische Raun, Berne, 1940
7
Holloway J. Ch., The Business of Tourism, Ed. IV, Pitman Publishing, London, 1994
3
destinații”8; deasemenea, în cele mai multe situații, el implică efectuarea unor cheltuieli cu
impact asupra economiilor zonelor vizitate9.
Potrivit noilor precizări, turismul se referă la activitățile desfășurate de persoane, pe
durata călătoriilor și sejururilor, în locuri situate în afara re ședinței obișnuite, pentru o
perioadă consecutivă ce nu depășește un an (12 luni), cu scop de loisir, pentru afaceri sau alte
motive10.
Corespunzător accepțiunii prezentate, pot fi identificate formele principale ale turismului,
și anume:
 Turism intern (domestic tourism): rezidenții unei țări date care călătoresc numai
în interiorul acesteia;
 Turism receptor (inbound tourism): non-rezidenții care călătoresc în țara dată;
 Turism emițător (outbound tourism): rezidenții țării date care călătoresc în alte
țări.
Aceste trei forme de bază pot fi asociate în modalități diferite, dând naștere altor categorii
ale turismului, și anume:
 Turism interior – formă ce regrupează turismul intern și turismul receptor;
 Turism național – constituit din turismul intern și turismul emițător;
 Turism internațional – alcătuit din turismul receptor și turismul emițător.

Turismul se prezintă, așadar, ca o activitate complexă, cu o multitudine de fațete, cu

încărcătură economică semnificativă, poziționată la intersecția mai multor ramuri și sectoare din
economie; toate acestea își găsesc reflectarea în varietatea punctelor de vedere cu privire la
conținutul noțiunii de turism și a conceptelor adiacente.

1.2 Cererea și consumul turistic

Ca parte componentă a pieței, cererea, în sens generic, reprezintă “dorința pentru un

anumit produs, dublată de posibilitatea și decizia de a-l cumpăra”11. Astfel, ea este expresia unei
8
Witt St. F., Brooke M. Z., Buckley P. J., The Management of International Tourism, Unwin Hyman Ltd., London,
1991
9
Holloway J. Ch., The Business of Tourism, Ed. IV, Pitman Publishing, London, 1994
10
OMT, Recommandations sur les statistique du tourisme, Nations Unies, New York, 1993
11
Kotler Ph., Managementul marketingului, Editura Teora, București, 1997, p. 36
4
nevoi determinate de anatomia omului și condițiile existenței sale sociale, răspunde unei aspirații
către anumite lucruri, susținute de posibilitatea de cumpărare, dar și de voința de achiziționare a
lucrurilor respective.
Așa cum piața turistică este înțeleasă ca parte integrantă a pieței, în general, și cererea
turistică poate fi privită ca un segment al cererii globale, ca o formă particulară a acesteia. Într-o
astfel de abordare, cererea turistică răspunde acelorași determinări, dar se diferențiază prin faptul
că dorința, aspirația se îndreaptă către un produs turistic, o vacanță.
Pe de altă parte, cererea turistică beneficiază și de alte definiții proprii, care reflectă cu
mai multă fidelitate specificitatea acestui domeniu. Astfel, numeroși autori se aliniază punctului
de vedere exprimat de R. Lanquar, potrivit căruia cererea turistică este “aceea a persoanelor
care se deplasează periodic și temporar, în afara reședinței obișnuite, pentru alte motive decât
pentru a munci sau pentru a îndeplini o activitate remunerată”12. Și în această formulare, cererea
răspunde comandamentelor: nevoie, dorință, putere și voință de cumpărare, adăugându-se
particularități ce decurg din conținutul activității turistice.
O altă categorie ce necesită clarificări teoretice este consumul turistic. Acesta, ca
expresie a cererii efective, a cererii care s-a întâlnit cu oferta, reprezintă ansamblul cheltuielilor
făcute de subiecții cererii pentru cumpărarea de bunuri și servicii cu motivație turistică13. Astfel
definit, consumul este, mai degrabă, rezultatul interacțiunii dintre cerere și ofertă; el are
caracteristicile unui indicator agregat, iar exprimarea sa în termeni monetari evidențiază că
volumul său depinde, în esență, de nivelul veniturilor consumatorilor și prețurile produselor
turistice.
În privința raporturilor cu cele două categorii corelative ale pieței, situația se prezintă
astfel: consumul turistic are o sferă de cuprindere mai mare decât cererea, întrucât și în domeniul
turismului se poate vorbi de autoconsum – atunci când vacanțele sunt petrecute în reședințele
secundare sau în vizite la rude și prieteni -, după cum există și consumuri turistice subvenționate
într-o proporție mai mare sau mai mică, suportate din fondurile pentru protecție socială (vacanțe
pentru pensionari, elevi și studenți, membri de sindicat, etc); față de ofertă, consumul turistic are
o sferă mai restrânsă, fiind echivalent cu producția; cu alte cuvinte, se produce ceea ce se
consumă, produsele turistice, datorită caracterului lor intangibil, neputând fi stocate în vederea
unor vânzări și consumuri ulterioare.
12
Lanquar R., op. cit., p. 20, citat de Minciu Rodica, op. cit. p. 137
13
Cristureanu Cristina, op. cit., p. 106
5
 Deasemenea, din punctul de vedere al conținutului, cererea se formează la locul de
reședință al turistului (în țara sa de origine), fiind determinată de caracteristicile economico-
sociale ale zonelor respective, și migrează spre locul ofertei, în timp ce consumul se manifestă în
cadrul bazinului ofertei și depinde, în egală măsură, de particularitățile ofertei și cererii.
Atât cererea, cât și consumul turistic prezintă o serie de trăsături proprii care, așa cum s-
a arătat, își pun amprenta asupra modului de formare și manifestare a acestora, asupra condițiilor
de realizare a echilibrului pieței.
Astfel, cererea și consumul turistic se caracterizează printr-un dinamism accentuat; ele
evoluează sub influența unei multitudini de factori de natură economică, socială, demografică,
psihologică, politică, etc. acțiunea acestor factori își pune amprenta asupra mărimii și structurii
cererii, asupra dimensiunilor și tendințelor consumului, exprimat prin intermediul circulației
turistice.
Deasemenea, cererea și consumul turistic se caracterizează prin labilitate în motivații.
Cererea și consumul turistic se caracterizează și prin complexitate și eterogenitate; ele
cunosc o diversitate de forme de exprimare, fie ca rezultat al varietății segmentelor de
consumatori și diversității gusturilor acestora, fie ca urmare a specificității ofertei, la rândul ei
complexă și eterogenă, alcătuită din atracții, echipamente, forță de muncă, etc., sau datorită
varietății serviciilor ce compun prestația turistică (transport, cazare, alimentație, agrement) și
modalităților de combinare a acestora.
Și nu în ultimul rând, cererea și consumul turistic se particularizează prin concentrare;
aceasta poate fi: în timp (sub forma sezonalității), în spațiu (generând formarea și manifestarea
fluxurilor turistice) și în motivație14.

Rezultă ca între cererea și consumul turistic există mai multe puncte comune, referitoare,
mai ales, la conținut și determinanți, dar și mai multe deosebiri, motive pentru care ele pot fi, la
fel de bine, abordate distinct sau în unitate organică.

1.3 Oferta și producția turistică

14
Minciu Rodica, op. cit., p. 141
6
 Oferta reprezintă cea de-a doua categorie esențială definitorie a pieței, inclusiv a celei
turistice, conținutul și caracteristicile sale imprimând, o serie de particularități formelor de
manifestare a pieței și mecanismelor de echilibrare a acesteia.
În privința conținutului, oferta turistică poate fi definită, în spiritul accepțiunii clasice
(similitudinii cu oferta de bunuri) prin “valoarea serviciilor și bunurilor finale create de sectorul
turistic în timpul unei perioade determinate, în general, un an” sau cu accent pe caracterul de
activitate terțiară (de servicii) a turismului, prin capacitatea economică și organizatorică a rețelei
specifice (echipamente turistice și infrastructură) de a satisface, în anumite condiții, cererea
turiștilor15. Există însă și definiții mai apropiate de specificul activității: astfel, oferta este
considerată “ansamblul atracțiilor care pot motiva vizitarea lor de către turiști”16 sau, mai
complet, elementele de atracție care motivează călătoria și cele destinate să asigure valorificarea
primelor17.
Aceste abordări nu reușesc să surprindă însă oferta turistică în complexitatea sa și sub
aspectul diferențierii de celelalte tipuri; astfel, trebuie înțeles că aceasta (oferta turistică) nu se
limitează la elementele potențialului (natural și antropic), deși esențiale; lor trebuie adăugate
“mijloacele” de producție a serviciilor turistice, respectiv baza materială (echipamentele) și forța
de muncă, iar în opinia unor autori18, chiar și de condițiile de comercializare.
Pe de altă parte, totalitatea bunurilor și serviciilor create în sfera turismului desemnează,
mai degrabă, producția turistică.
În aceste condiții, sfera de cuprindere a ofertei este mai largă decat cea a producției, deși
unii autori pun semnul egalității între ele19, incluzând elemente de atracție și bază materială, cu o
existență potențială și care sunt transformate în produse efective prin acțiunea forței de muncă, în
momentul formării cererii.
În sinteză, oferta turistică este constituită din:
 Potențialul turistic (atracții naturale și antropice), situat într-un anumit spațiu
geografic, deci dependent de teritoriu, cu o anumită structură, valoare și
capacitate, având rol determinant în dezvoltarea turismului;

15
Olteanu V., op. cit., p. 20
16
Snak O., op. cit., p. 358
17
Olteanu V., Marketingul serviciilor. Teorie și practică, Editura Uranus, București, 1999, p. 117
18
Cristureanu Cristina, op. cit., p. 120
19
Lanquar R., op. cit., p. 35, citat de Minciu Rodica, op. cit., p. 150
7
  Baza materială specifică – de cazare, alimentație, agrement - și infrastructura
generală, componentă ce permite exploatarea potențialului;
 Forța de muncă, numărul, structura, nivelul de pregătire, determinând
valoarea producției;
 Serviciile (sectorul terțiar în ansamblul său, în opinia unor autori 20); pe de o parte,
forma sub care se exteriorizează, cel mai adesea, produsele turistice o reprezintă
serviciile și, pe de altă parte, factorii de producție ai turismului (capital, resurse,
forță de muncă) sunt incluși în sfera terțiarului.
Aceste elemente, considerate, pe bună dreptate, determinanți ai ofertei, se pot prezenta
distinct, alcătuind o ofertă separată – de locuri de cazare, de transport, de posibilități de odihnă,
tratament, schi, etc. – sau împreună, sub forma pachetelor de vacanță. Deasemenea, ele au
importanță diferită, care se poate modifica în timp, pentru satisfacerea nevoilor consumatorilor,
valoarea lor poate spori sau se poate reduce prin dezvoltarea economică și turistică21.
Toate acestea conferă ofertei turistice o serie de particularități, între care mai importante
sunt: complexitatea și eterogenitatea, creșterea diversificată, rigiditatea și adaptarea parțială sau
imperfectă la cerere22.
Complexitatea și eterogenitatea sunt expresia faptului că oferta și producția turistică
sunt alcătuite dintr-un amalgam de elemente; acestea se diferențiază din punctul de vedere: al
conținutului, putând fi grupate în atractive (resursele turistice) și funcționale (echipamentele și
serviciile); al comportamentului, unele fiind rigide (atracțiile și echipamentele) și altele variabile
(serviciile); al sectorului economiei din care provin: naturale, industriale, agricole, transporturi,
etc.
Creșterea diversificată, o altă caracteristică a ofertei, este consecința eterogenității
componentelor dar, mai ales, a rigidității unora dintre ele. Creșterea diversificată trebuie privită
nu numai ca un rezultat obiectiv al condițiilor specifice turismului, ci și ca o preocupare a
ofertanților/producătorilor de apropiere de gusturile și dorințele consumatorilor, ca un mijloc de
stimulare a cererii. Concretizată în noi forme de vacanță, în noi tipuri de echipamente,
diversificarea este, în acest caz, mult mai ușor de asigurat.

20
Cristureanu Cristina, op. cit., p. 122
21
Olteanu V., Marketingul serviciilor, p. 118
22
P. Py, op. cit., p. 35, citat de Minciu Rodica, op. cit., p. 151
8
 O altă particularitate a ofertei turistice este rigiditatea; ea se manifestă sub diverse forme,
și anume: prin imobilitate, produsele turistice neputând fi expediate în vederea întâlnirii cu
cererea și realizării consumului, este necesară deplasarea turiștilor, iar aceasta pune o serie de
probleme suplimentare, mai ales în cazul turismului internațional; prin imposibilitatea stocării
produselor în scopul satisfacerii unor nevoi viitoare sau acoperirii unor oscilații bruște ale cererii;
prin capacitatea limitată – în timp și spațiu – a atracțiilor, echipamentelor și chiar forței de
muncă.
Caracterul rigid, inelastic al ofertei limitează posibilitățile alinierii acesteia la variațiile
cererii, determinând o altă caracteristică, și anume inadaptabilitatea relativă sau adaptabilitatea
parțială și imperfectă la cerere.

Oferta turistică are, așadar, o existență de sine stătătoare, este fermă, cu o structură bine
definită, în timp ce producția nu poate exista în afara ofertei, este efemeră și se realizează numai
pe măsura afirmării și manifestării cererii.
1.4 Serviciile turistice

Exprimat, în general, prin ansamblul activităților, relațiilor și măsurilor determinate de

organizarea și desfășurarea călătoriilor de agrement sau în alte scopuri, turismul se manifestă ca
un fenomen economico-social complex, rezultat din integrarea mai multor subdiviziuni (ramuri
distincte) ale economiei; este vorba de activitatea din hoteluri și restaurante, transporturi, agenții
de voiaj și tour-operatori, etc., domenii angajate direct și în principal în servirea turiștilor, ca și
din telecomunicații, cultură și artă, sport, sănătate și altele, implicate în mai mică măsură și
indirect în această privință.
1.4.1 Conținutul și caracteristicile serviciilor turistice
Având ca obiect satisfacerea nevoilor persoanelor apărute cu ocazia și pe durata
călătoriilor, turismul poate fi privit, în conținutul său, și ca o succesiune de servicii (prestații),
cum sunt cele de organizare a voiajului, de transport, de odihnă și alimentație, de recreere, etc. O
parte a acestora vizează acoperirea unor necesități obișnuite, cotidiene (odihnă, hrană), altele sunt
destinate unor trebuințe specific turistice și, respectiv, formelor particulare de manifestare a
acestuia (agrement, tratament, organizarea călătoriilor)23.
23
Minciu Rodica, Baron P., Neacșu N., op. cit., p. 87
9
 Prin natura lor, serviciile turistice trebuie să creeze condiții pentru refacerea capacității
fizice a organismului, simultan cu petrecerea plăcută și instructivă a timpului liber; deasemenea,
ele trebuie concepute astfel încât, în urma consumării lor, turistul să dobândească un plus de
informații, cunoștințe, chiar deprinderi noi. Numai astfel se poate vorbi de un conținut al
prestației turistice în concordanță cu cerințele epocii moderne, cu exigențele turistului
contemporan. Iar în condițiile actuale ale țării noastre, angajate pe coordonatele unei noi
dezvoltări, o asemenea orientare a serviciilor turistice înseamnă competitivitate cu oferta
internațională.
Serviciile turistice prezintă o suită de trăsături distinctive ce decurg din modul particular
de desfășurare a activității, din natura proprie a producției și a muncii. Unele sunt comune cu
cele ale tuturor componentelor terțiarului – ceea ce subliniază odată în plus apartenența
turismului la acest sector - , având doar concretizare distinctă, altele sunt specifice numai
serviciilor turistice. Acestea din urmă sunt determinate de caracteristicile ofertei și cererii
turistice, de modul în care se realizează întâlnirea lor, de condițiile în care au loc actele de
vânzare-cumpărare24 și asupra lor ne vom opri în continuare.
Din categoria trăsăturilor specifice trebuie evidențiată, în primul rând, personalizarea
serviciilor, particularizarea lor la nivelul grupului sau chiar al individului.
Urmând îndeaproape evoluția cererii, serviciile turistice se caracterizează și printr-o
dinamică înaltă. Acest lucru se datorează, în primul rând, caracterului lor variabil, flexibil în
raport cu celelalte componente ale ofertei.
Totodată, serviciile turistice manifestă și o puternică fluctuație (variație) sezonieră,
rezultat al oscilațiilor cererii turistice, al concentrării acesteia în anumite momente ale anului
calendaristic.
Prestația turistică se particularizează și prin complexitate; produsul turistic este – așa
cum s-a arătat – rezultatul diferitelor combinații între elemente decurgând din condițiile naturale
și antropice specifice fiecărei destinații și serviciile (de transport, cazare, masă, distracție)
furnizate de organizatori.
Caracteristica de substituibilitate, asociată, mai ales, prestațiilor, trebuie fructificată în
scopul diversificării ofertei și stimulării interesului pentru consumul turistic și nu pentru
acoperirea unor deficiențe organizatorice sau de altă natură.

24
Minciu Rodica, Ispas Ana, op. cit., p. 112
10
 O altă trăsătură distinctivă a serviciilor turistice, determinată de conținutul complex al
acestora, este eterogenitatea (variabilitatea); ea apare în relație atât cu întreg sistemul
serviciilor turistice, cât și cu fiecare în parte și este rezultatul dependenței acestora de dotările
materiale și persoana prestatorului. În acest context, se poate vorbi, tot ca o caracteristică, de
participarea unui număr relativ mare de prestatori (producători) la realizarea produsului
final.
Serviciile turistice, analizate în globalitatea lor, se mai caracterizează și prin solicitarea și
consumarea într-o ordine riguroasă, determinată de specificul prestației, locul și momentul
acțiunii, forma de turism, etc25.
1.4.2 Tipologia serviciilor turistice
Caracteristicile serviciilor și rolul deosebit în oferta turistică se regăsesc în nenumăratele
preocupări de structurare a acestora, în varietatea unghiurilor de abordare. Ele reflectă interesul
deosebit de care s-a bucurat această problemă și, totodată, cerințele practice cărora au fost
chemate să le răspundă.
Astfel, serviciile înglobate în conținutul produsului turistic (pachetul de vacanță) pot fi
grupate, în funcție de etapele principale din desfășurarea unei călătorii în: servicii legate de
organizarea voiajului și servicii determinate de sejur.
În raport cu importanța în consum și motivația cererii, serviciile turistice pot fi: de
bază (transport, cazare, alimentație, tratament sau orice altă activitate ce reprezintă chiar scopul
final al vacanței ca: schi, vânătoare, iahting) și suplimentare (informații, activități cultural-
sportive, închirieri de obiecte).
O altă posibilitate de clasificare a serviciilor folosește drept criteriu forma de
manifestare a cererii și, corespunzător, modul de formulare a deciziei de cumpărare. Din acest
punct de vedere, se poate vorbi despre servicii ferme (transport, cazare) angajate anterior
desfășurării consumului turistic prin intermediul agențiilor de specialitate și pentru care decizia
de cumpărare este formulată în localitatea de reședință a turistului și servicii spontane, solicitate
în momentul în care turistul intră în contact direct cu oferta (de regulă, în locul de petrecere a
vacanței).
În funcție de natura relațiilor financiare angajate între prestatori și clienți, serviciile
turistice pot fi cu plată (este cazul majorității prestațiilor) și gratuite (efectiv sau aparent, după

25
Minciu Rodica, Baron P., Neacșu N., op. cit., p. 93
11
cum costul lor este cuprins în prețul prestațiilor de bază sau suportat din cheltuielile generale ale
organizatorilor).
Serviciile turistice se mai diferențiază și după categoria de turiști cărora se adresează;
astfel, se poate vorbi de servicii pentru turiști interni și servicii pentru turiști internaționali
(schimb valutar, ghid interpret, comercializarea unor produse specifice).
După natura (caracterul) lor, se poate face delimitare între serviciile specifice (cazare,
alimentație, transport, agrement, ghid), determinate de desfășurarea propriu-zisă a activității
turistice și servicii nespecifice (transport în comun, telecomunicații, reparații, prestații cultural-
artistice), rezultat al existenței unei infrastructuri generale, care se adresează în egală măsură
turiștilor și rezidenților.
După conținutul acestora se evidențiază servicii de26: pregătire și educație, marketing
și consultanță, reprezentare, publicitate și promovare, sisteme computerizate (rezervări,
procesarea informațiilor, etc).

Lărgirea gamei serviciilor, de bază și suplimentare, oferite turiștilor și creșterea calității

lor se reflectă pozitiv asupra circulației turistice, conducând la mai buna folosire a bazei materiale
și forței de muncă, la sporirea eficienței întregii activități. Totodată, se impune sublinierea că
serviciile suplimentare au o contribuție deosebită în acest sens, prin prelungirea sejurului și
sezonului turistic, prin creșterea încasărilor medii pe zi-turist.

1.5 Locul și rolul turismului în economie

Diversitatea activităților încorporate în conținutul prestației/industriei turistice ca și

prezența unora dintre ele în structura altor ramuri ale economiei, conferă turismului caracterul
unei ramuri de interferență și sinteză. De aici decurge amploarea și complexitatea legăturilor
dintre turism și celelalte componente ale economiei.
Toate acestea ilustrează poziția importantă a turismului în structura mecanismului
economic și rolul său activ în procesul de dezvoltare și modernizare a economiei și societății. În
acest context, “a analiza impactul economic al turismului înseamnă a evalua locul pe care acesta
îl ocupă în comerțul internațional și în economia națională;...a identifica și examina rezultatele
26
Holloway J. Ch., op. cit., p. 201-209
12
activității turistice în comparație cu alte sectoare ale economiei atât în țările industrializate cât și
în cele în curs de dezvoltare”27.
1.5.1 Contribuția turismului la creșterea economică
Este bine cunoscut faptul că mutațiile social-economice din epoca contemporană au creat
și au dezvoltat turismul. La rândul său, această ramură stimulează dezvoltarea altor ramuri ale
economiei naționale, prin obiectul activității sale, cum ar fi industria și agricultura, construcțiile,
transporturile, comerțul, etc.
Din punct de vedere economic, turistul este consumator de bunuri și beneficiază de
servicii; din cheltuielile acestuia și, implicit, din mijloacele financiare rezultate prin activitatea
unităților economice ale industriei turismului (transporturi, cazare, alimentație, agrement,
tratament balneomedical, etc), o parte revine direct acestor unități sub formă de profit și de
fonduri bănești pentru plata salariilor lucrătorilor ocupați în unitățile respective, altă parte intră în
bugetul statului sau în cel local sub formă de impozite, taxe, etc., iar a treia parte este absorbită
direct în alte ramuri ale economiei pentru plata produselor și bunurilor livrate și a serviciilor
prestate de aceste sectoare pentru necesitățile industriei turismului28.
Efectele economice ale consumului turistic trebuie evaluate și prin prisma veniturilor
realizate de forța de muncă angrenată direct sau indirect în industria turismului: procesul de
servire a turiștilor face apel la o forță de muncă numeroasă, cu un profil variat de calificare, ale
cărei cheltuieli de consum sporesc, deasemenea, ca rezultat al creșterii nivelului de trai, tocmai
datorită utilizării mai raționale și mai complete a forței de muncă pe măsura dezvoltării
turismului.
În momentul în care un obiectiv turistic a fost dat în folosință, el exercită o influență
pozitivă asupra economiei regiunii, zonei, stațiunii, etc., unde a fost localizat și, într-o accepțiune
mai largă, asupra întregii economii naționale, prin veniturile generate de exploatarea obiectivului
respectiv pentru turismul internațional și intern, prin consumul de bunuri și servicii și prin
veniturile realizate de forța de muncă utilizată.
Eficiența dezvoltării turismului mai rezidă și în faptul că activitățile specifice ale acestuia
nu epuizează “materia primă” pe baza căruia se dezvoltă. Resursele (naturale și antropice) sunt
permanente și nu pot fi valorificate – fără teama de epuizare – decât prin intermediul turismului.

27
Lanquar R., op. cit., p. 7
28
Snak O., Baron P., Economia Turismului, Editura Expert, București, 2001, p. 61
13
 1.5.2 Influența turismului internațional asupra balanței de plăți externe
Între turismul internațional și balanța plăților externe există aceeași legătură ca între parte
și întreg.
Creșterea considerabilă a încasărilor din turismul internațional receptor și respectiv a
plăților pentru turismul internațional emitent de fluxuri turistice, duce implicit la creșterea
influenței turismului internațional în cadrul balanțelor de plăți externe ale diverselor țări.
Cu toate că turismul internațional, ca și alte servicii (transporturi internaționale, servicii
bancare, asigurări, etc.) face obiectul unor clasificări distincte din punctul de vedere al statisticii
economice, specialiștii consideră că turismul internațional poate găsi un element de comparație
pe măsura lui numai în volumul comerțului exterior (mondial).
Avantajul economic pe care îl reprezintă turismul internațional a determinat multe țări în
curs de dezvoltare să-și sporească eforturile pentru dezvoltarea industriei lor turistice, ca
activitate susceptibilă de a le furniza o parte din devizele necesare pentru a-și dezvolta economia
națională.

1.5.3 Efectul multiplicator al turismului

Analiștii pot lua în considerare trei elemente care contribuie la măsurarea impactului
economic total al unui volum determinat de cheltuieli turistice29:
 Impactul direct măsoară efectele primei runde de circuit monetar provenit de la un
turist;
 Impactul indirect măsoară efectele derivate ale rundelor adiționale cauzate de
recircularea unității monetare inițiale a turistului;
 Impactul indus (stimulat) măsoară efectele derivate cauzate de angajații unei firme
turistice care cheltuiesc o parte din salariilor lor în alte sectoare de afaceri;
În această situație, impactul economic total este egal cu efectele impactului direct, plus
impactul indirect, plus impactul indus al cheltuielilor turistului.
De aici rezultă că efectul multiplicator al turismului (K) este exprimat prin însumarea
celor trei impacturi, raportate la impactul direct:

29
Snak O., Baron P., Economia Turismului, Editura Expert, București, 2001, p. 72
14
 K=

Prin urmare, orice cheltuială inițială a unui turist trece prin numeroase runde; aidoma
impactului provocat de o piatră aruncată într-o oglindă liniștită de apă, suma inițială a
cheltuielilor turistului reverberează, respectiv se răspândește în cercuri concentrice tot mai largi,
dar și tot mai puțin sesizabile, în toată economia unui areal turistic.

În concluzie, turismul joacă un rol important în viața economică și socială a statelor lumii,
suscitând interesul pentru identificarea incidențelor și evaluarea rezultatelor sale.

15
 CAPITOLUL 2
DE LA CREȘTEREA ECONOMICĂ LA DEZVOLTAREA
DURABILĂ

Conceptul de dezvoltare durabilă desemnează totalitatea formelor şi metodelor de

dezvoltare socio-economică, al căror fundament îl reprezintă în primul rând asigurarea unui
echilibru între aceste sisteme socio-economice şi elementele capitalului natural.
Cea mai cunoscută definiţie a dezvoltării durabile este cu siguranţă cea dată de Comisia
Mondială pentru Mediu şi Dezvoltare (WCED) în raportul "Viitorul nostru comun", cunoscut
şi sub numele de Raportul Brundtland: "Dezvoltarea durabilă este dezvoltarea care urmăreşte
satisfacerea nevoile prezentului, fără a compromite posibilitatea generaţiilor viitoare de a-şi
satisface propriile nevoi"30.
Dezvoltarea durabilă urmareşte şi încearcă să găsească un cadru teoretic stabil pentru
luarea deciziilor în orice situaţie în care se regăseşte un raport de tipul om/mediu, fie că e vorba
de mediu înconjurător, economic sau social.
Deşi iniţial dezvoltarea durabilă s-a vrut a fi o soluţie la criza ecologică determinată de
intensa exploatare industrială a resurselor şi degradarea continuă a mediului şi caută în primul
rând prezervarea calităţii mediului înconjurător, în prezent, conceptul s-a extins asupra calităţii
vieţii în complexitatea sa, şi sub aspect economic şi social. Obiect al dezvoltării durabile este
acum şi preocuparea pentru dreptate şi echitate între state, nu numai între generaţii.

2.1 Scurt istoric al dezvoltării durabile

Creşterea economică este unicul şi cel mai puternic motor care poate genera creşteri pe
termen lung ale standardului de viaţă. În general, se afirmă tot mai mult că, ceea ce se întâmplă în
timp cu standardele noastre de viaţă se datorează, în primul rând, creşterii venitului naţional,
analizat în corelaţie cu creşterea populaţiei. În primele şapte decenii ale secolului XX, PIB per
capitală a crescut, în timp ce distribuţia sa a devenit relativ tot mai puţin inegală. Drept rezultat,
cei mai mulţi cetăţeni, din cele mai multe ţări ale U.E., au un standard de viaţă tot mai bun, de la
30
http://ro.wikipedia.org/wiki/Dezvoltare_durabilă
16
un deceniu la altul; nu de puţine ori, copiii au condiţii de viaţă mai bune decât cele pe care le
aveau la aceeaşi vârstă părinţii lor. Se pare însă că, în anii, ‘70, motorul care a susţinut o astfel de
creştere a eşuat. Ratele de creştere au scăzut şi inechităţile înregistrate în distribuţia venitului au
început să se adâncească. Drept rezultat, veniturile reale ale familiilor europene au rămas relativ
constante... mulţi autori începând să considere că s-ar putea să ne aflăm spre sfârşitul epocii în
care fiecare generaţie se aşteaptă să o ducă mult mai bine decât predecesorii săi31.
Finalitatea socială a creşterii şi dezvoltării economice o constituie realizarea progresului
individului şi societăţii nu numai la nivelul fiecărei ţări şi pentru o perioadă scurtă de timp, ci şi la
nivel mondial şi pe termen îndelungat. Procesele evolutive ce au loc în cadrul societăţii în
vederea asigurării progresului individului şi umanităţii, pe fondul convergenţei intereselor
generaţiilor prezente şi viitoare şi al compatibilităţii sistemului economic cu cel natural şi
tehnologic – la nivel naţional şi planetar – sunt exprimate, în plan teoretic, prin conceptul de
dezvoltare economică (economico-socială) durabilă sau sustenabilă, viabilă32.
Conceptul de dezvoltare durabilă a fost legat inițial de problemele de mediu și de criza
resurselor naturale, în special a celor legate de energie de acum 30 de ani. Termenul însuși este
foarte tânăr și s-a impus în vara lui 1992, după Conferința privind mediul și dezvoltarea,
organizată de Națiunile Unite la Rio de Janeiro.
Durabilitatea pleacă de la ideea că activitățile umane sunt dependente de mediul
înconjurător și de resurse. Sănătatea, siguranța socială și stabilitatea economică a societății sunt
esențiale în definirea calității vieții.
Discuțiile de la care s-a ajuns la dezvoltarea durabilă au pornit la începutul anilor 70. În
1972, Conferința privind Mediul care a avut loc la Stockholm a pus pentru prima dată în mod
serios problema deteriorării mediului înconjurător în urma activităților umane, ceea ce pune în
pericol însuși viitorul omenirii. În 1983, își începe activitatea Comisia Mondială pentru Mediu și
Dezvoltare (WCED), condusă de Gro Bruntland, după o rezoluție adoptată de Adunarea Generală
a Națiunilor Unite.
Doi ani mai târziu, în 1985, este descoperită gaura din stratul de ozon de deasupra
Antarcticii și, prin Convenția de la Viena se încearcă găsirea unor soluții pentru reducerea
consumului de substanțe care dăunează stratului protector de ozon care înconjoară planeta. În
1986, la un an după catastrofa de la Cernobâl, apare așa-numitul Raport Brundtland, al WCED,
31
Lipsey R., Chrystal K. A., Economia pozitivă, Editura Economică, Bucureşti, 1999, p. 686
32
http://www.scribd.com/doc/25371977/Capitolul-15-Creșterea-Economică-Dezvoltarea-Durabilă
17
cu titlul „Viitorul nostru comun” care dă și cea mai citată definiție a dezvoltării durabile
(„sustainable development”): “Dezvoltarea durabilă este cea care urmărește nevoile prezentului,
fără a compromite posibilitatea generațiilor viitoare de a-și satisface nevoile lor”33.
Totodată, Raportul admitea că dezvoltarea economică nu poate fi oprită, dar că strategiile
trebuie schimbate astfel încât să se potrivească cu limitete ecologice oferite de mediul
înconjurător și de resursele planetei. În finalul raportului, comisia susținea necesitatea organizării
unei conferințe internaționale asupra dezvoltării durabile.
Astfel, în 1992, are loc la Rio de Janeiro „Summit-ul Pământului”, la care au participat
reprezentanți din aproximativ 170 de state. În urma întâlnirii, au fost adoptate mai multe
convenții, referitoare la schimbările de climă (reducerea emisiilor de metan și dioxid de carbon),
diversitatea biologică (conservarea speciilor) și stoparea defrișărilor masive. Deasemenea, s-a
stabilit un plan de susținere a dezvoltării durabile, Agenda 21.
La 10 ani de la Conferința de la Rio, în 2002, a avut loc, la Johannesburg, Summitul
privind dezvoltarea durabilă.
Fiecare dintre noi, conștient sau nu, putem contribui la dezvoltarea durabilă. De fapt,
putem spune că avem o gândire durabilă atunci când aruncăm deșeurile din plastic sau hârtie în
locurile special amenajate.
La nivel industrial, lucrurile s-au mișcat mult mai repede. Astfel, multe fabrici folosesc
deșeuri drept combustibil, iar în anumite localități se încearcă implementarea unor sisteme de
încălzire casnică pe bază arderii deșeurilor. Companiile sunt primele care au conștientizat
importanța economică (dar și ecologică) a recuperării și refolosirii deșeurilor.
Lester R. Brown a creat în 1974 „Worldwatch Institute” și este promotorul unor serii de
studii, materializate în rapoartele anuale privind progresele pe calea structurării unei societăți
durabile: “Starea lumii” sau „Semne vitale”.
Lester R. Brown atrage atenția, în lucrarea „Planul B 2.0” asupra conflictului dintre
civilizația industrială și mediul ambiant și menționează două aspecte: tendința de epuizare a
resurselor naturale de energie, de materii prime și de hrană, sau consumarea celor regenerabile
într-un ritm superior capacității lor de regenerare și deteriorarea fizică și poluarea factorilor de
mediu: apă, aer, sol. În acest context, el punctează importanța reciclării deșeurilor.

33
http://ro.wikipedia.org/wiki/Dezvoltare_durabilă
34
http://ro.wikipedia.org/wiki/Dezvoltare_durabilă
18
 „O societate durabilă este cea care își modelează sistemul economic și social astfel încât
resursele naturale și sistemele de suport ale vieții să fie menținute”34.
2.2 Obiectivele și principiile dezvoltării durabile

Terra are o capacitate limitată de a satisface cererea crescândă de resurse naturale din
partea sistemului socio-economic și de a absorbi efectele distructive ale folosirii lor. Schimbările
climatice, fenomenele de eroziune și deșertificare, poluarea solului, apei și aerului, reducerea
suprafeței sistemelor forestiere, tropicale și a zonelor umede, dispariția sau periclitarea existenței
unui numar mare de specii de plante și animale terestre sau acvatice, epuizarea accelerată a
resurselor naturale neregenerabile au început să aibă efecte negative, măsurabile, asupra
dezvoltării socio-economice și calității vieții oamenilor în zone vaste ale planetei.
Conceptul de dezvoltare durabilă are ca premisă constatarea că civilizația umană este un
subsistem al ecosferei, dependent de fluxurile de materie și energie din cadrul acesteia, de
stabilitatea și capacitatea ei de autoreglare. Politicile publice care se elaborează pe această bază
urmăresc restabilirea și menținerea unui echilibru rațional, pe termen lung, între dezvoltarea
economică și integritatea mediului natural în forme înțelese și acceptate de societate.
Este subliniată, deasemenea, importanța unei strânse conlucrări cu societatea civilă,
partenerii sociali, comunitățile locale și cetățenii pentru atingerea obiectivelor dezvoltării
durabile.
În acest scop, sunt identificate patru obiective-cheie35:
 Protecția mediului, prin măsuri care să permită disocierea creșterii economice de
impactul negativ asupra mediului;
 Echitatea și coeziunea socială, prin respectarea drepturilor fundamentale, diversității
culturale, egalității de șanse și prin combaterea discriminării de orice fel;
 Prosperitatea economică, prin promovarea cunoașterii, inovării și competitivității
pentru asigurarea unor standarde de viață ridicate și unor locuri de muncă abundente
și bine plătite;

34

35
http://strategia.ncsd.ro/
19
  Îndeplinirea responsabilităților internaționale ale Uniunii Europene prin promovarea
instituțiilor democratice în slujba păcii, securității și libertății, a principiilor și
practicilor dezvoltării durabile pretutindeni în lume.
Pentru a asigura integrarea și corelarea echilibrată a componentelor economice, ecologice
și socio-culturale ale dezvoltării durabile, Strategia Uniunii Europene statuează următoarele
principii directoare36:
 Promovarea și protecția drepturilor fundamentale ale omului;
 Solidaritatea în interiorul generațiilor și între generații;
 Cultivarea unei societăți deschise și democratice;
 Informarea și implicarea activă a cetățenilor în procesul decizional;
 Implicarea mediului de afaceri și a partenerilor sociali;
 Coerența politicilor și calitatea guvernării la nivel local, regional, național și global;
 Integrarea politicilor economice, sociale și de mediu prin evaluări de impact și
consultarea factorilor interesați;
 Utilizarea cunostințelor moderne pentru asigurarea eficienței economice și
investiționale;
 Aplicarea principiului precauțiunii în cazul informațiilor științifice incerte;
 Aplicarea principiului “poluatorul platește”.

Pentru România, ca stat membru al Uniunii Europene, dezvoltarea durabilă nu este una
dintre opțiunile posibile, ci singura perspectivă rațională a devenirii naționale, având ca rezultat
statornicirea unei noi paradigme de dezvoltare prin confluența factorilor economici, sociali și de
mediu37.

2.3 Indicatorii dezvoltării durabile

Monitorizarea tendințelor dezvoltării folosind și indicatori situați în afara activității

economice precede formularea principiilor dezvoltării durabile și s-a afirmat paralel cu procesul

36
http://strategia.ncsd.ro/
37
http://strategia.ncsd.ro/
20
de definire a strategiilor de dezvoltare durabilă elaborate sub egida Națiunilor Unite și, respectiv,
a Uniunii Europene.
Astfel de instrumente de monitorizare au fost produse de o varietate de instituții, de la
întreprinderi sau formațiuni ale societății civile, grupuri de experți sau centre de cercetare până la
administrații locale, guverne naționale, organizații inter-guvernamentale sau instituții financiare
internaționale. Amploarea acestor eforturi, care s-au intensificat în ultimii ani atât la nivel
național cât și în formule multinaționale colaborative, reflectă nevoia percepută de a dispune de
astfel de instrumente, de a acoperi o plajă diversă de aplicații și de a depăși o seamă de dificultăți
metodologice.
Diferențele, încă notabile, dintre modalitățile de construcție, stadiul de dezvoltare și
gradul de utilizare efectivă a unor seturi coerente de indicatori ilustrează complexitatea sarcinii de
a regăsi compatibilități reale între abordările empirice și normative din domeniile distincte care
se integrează în conceptul dezvoltării durabile: economia, societatea și capitalul natural. În aceste
condiții, aspectele metodologice, aflate încă într-o fază de fundamentare teoretică, sunt preluate
dinamic în procesul de dezvoltare a aplicațiilor de raportare statistică.
Convenirea unui set de indicatori acceptați ai dezvoltării durabile, inclusiv reflectarea în
sistemul conturilor naționale, prin instrumente specifice, a factorilor ecologici și sociali ai
dezvoltării, constituie în continuare un subiect de preocupare prioritară din partea Oficiului de
Statistică al Comunităților Europene (Eurostat), Comisiei Economice ONU pentru Europa
(UNECE) și Organizației pentru Colaborare și Dezvoltare Economică (OCDE)38.
România, prin Institutul Național de Statistică, este angajată în mod activ în acest proces.
În faza actuală, Institutul Național de Statistică transmite la Eurostat un sistem parțial de
indicatori, integrat în sistemul european al dezvoltării durabile, în funcție de datele disponibile. În
această etapă, sursele de date pot fi perfecționate printr-o directă și eficientă cooperare inter-
instituțională, în special pentru cuantificarea elementelor capitalului uman și social și a
capacității de suport a ecosistemelor naturale.
Sistemul actual, folosit pentru monitorizarea implementării Strategiei reînnoite pentru
Dezvoltare Durabilă a Uniunii Europene (2006), recunoaște în mod explicit existența acestor
probleme și recomandă statelor membre să-și revizuiască în continuare sursele de date pentru

38
http://strategia.ncsd.ro/
21
seturile de indicatori, pentru a le asigura calitatea, nivelul de comparație și relevanța în raport cu
obiectivele Strategiei UE.
Unul dintre punctele nodale ale Strategiei pentru Dezvoltare Durabilă reînnoite a Uniunii
Europene îl reprezintă instituirea unui proces reglementat de monitorizare și raportare care să
armonizeze cerințele naționale specifice ale statelor membre cu nevoile de coordonare și sinteză
la nivelul instituțiilor Uniunii. S-a stabilit că obiectivele de atins și instrumentele de măsurare a
performanțelor economice în raport cu responsabilitățile sociale și de mediu să fie definite printr-
un dialog constructiv angajat de Comisia Europeană și de fiecare stat membru al Uniunii
Europene cu comunitatea de afaceri, partenerii sociali și formațiunile relevante ale societății
civile.
Comisia Europeană, cu asistența grupului de lucru pentru indicatorii dezvoltării durabile,
a fost însărcinată să continue dezvoltarea setului de indicatori pentru a îmbunătății omogenitatea
raportării.
O primă versiune a acestui set de indicatori a fost folosită pentru primul raport de evaluare
(2007) a Strategiei Uniunii Europene reînnoite. În forma sa curentă, mecanismul de monitorizare
evidențiază anumite categorii de indicatori aflate încă în stadiul de dezvoltare. Setul existent de
indicatori este considerat adecvat pentru monitorizarea țintelor cantitative ale Strategiei Uniunii
Europene, dar incomplet sau insuficient pentru urmărirea și evaluarea obiectivelor calitative (de
exemplu, buna guvernare).
Structura de indicatori produsă de Eurostat pentru primul raport de monitorizare a
Strategiei Uniunii Europene reînnoite asociază fiecărei dimensiuni strategice un indicator
reprezentativ (Nivel 1), un set de indicatori pentru obiectivele operaționale subordonate (Nivel 2)
și indicatori descriptivi ai domeniilor de intervenție pentru politicile asociate (Nivel 3)39. Un set
suplimentar de indicatori, în afara acestei structuri (indicatorii contextuali), este inclus pentru
fenomenele greu de interpretat normativ sau al căror răspuns la intervenții rămâne neidentificat.
În conformitate cu deciziile adoptate de Consiliul European, statele membre ale Uniunii
Europene au obligația să-și creeze forme de suport instituțional adecvate pentru coordonarea
dezvoltării și utilizării instrumentelor statistice de monitorizare și pentru revizuirea periodică (la
2 ani) a fiecarei Strategii Naționale, într-un mod congruent cu efortul de sistematizare a
raportărilor asupra implementării Strategiei pentru Dezvoltare Durabilă la nivelul Uniunii

39
http://strategia.ncsd.ro/
22
Europene. Este vorba, prin urmare, de un proces continuu, în care revizuirea la intervale scurte a
Strategiilor Naționale și a Strategiei UE reduce marja de eroare în privința evaluării resurselor
necesare pentru implementarea obiectivelor convenite.
Pentru urmărirea și verificarea implementarii Strategiei Naționale se va crea și întreține
un sistem național de indicatori statistici ai dezvoltării durabile, armonizat și congruent cu
sistemul relevant de indicatori utilizat la nivelul Uniunii Europene, pentru monitorizarea
progreselor naționale în raport cu Strategia pentru Dezvoltare Durabilă a Uniunii Europene.
Colectarea și prelucrarea informațiilor de încredere, cuantificate și actualizate regulat, agregate la
nivelul indicatorilor de dezvoltare durabilă, va permite măsurarea performanțelor în atingerea
obiectivelor stabilite de Strategie și raportarea corectă asupra rezultatelor. Se are în vedere
operaționalizarea a două tipuri de indicatori40:
 Indicatorii naționali de dezvoltare durabilă, focalizați pe prioritățile cheie exprimate prin
ținte cuantificabile care să permită, totodată, compararea performanțelor naționale cu cele
ale partenerilor internaționali și cu obiectivele Strategiei pentru Dezvoltare Durabilă a
Uniunii Europene reînnoite. Acest set de indicatori se va baza pe rezultatele grupului de
lucru Eurostat – UNECE - OCDE și va fi reactualizat în permanență.
 Indicatorii de progres ai Strategiei Naționale pentru Dezvoltare Durabilă a României,
acoperind întregul pachet de politici pe care aceasta le generează, inclusiv a celor ce nu
sunt cuprinse în Strategia Uniunii Europene. În acest mod, toate politicile vor forma
obiectul monitorizării, urmărind responsabilizarea decidenților politici și permițând
opiniei publice să evalueze succesul acțiunilor întreprinse.
Ansamblul activităților legate de elaborarea sistemului național de indicatori ai
dezvoltării durabile se va desfășura sub îndrumarea și controlul Comitetului Interdepartamental
pentru Dezvoltare Durabilă.

În concluzie, urmează să se stabilească mandatul, componența și modul de organizare a

grupului de lucru pentru indicatorii dezvoltării durabile, termenele de execuție, pe etape, precum
și rolul de coordonare conceptuală și metodologică al Institutului Național de Statistică.

40
http://strategia.ncsd.ro/
23
2.4 Dezvoltarea durabilă și promovarea turismului

Măsurile stabilite vizează în principal valorificarea sustenabilă a patrimoniului cultural și

a resurselor naturale cu potențial turistic precum și îmbunătățirea calității infrastructurii turistice
de cazare și agrement în vederea creșterii atractivității regiunilor, dezvoltării economiilor locale
(comerț, construcții, transporturi, alimentație publică, industria mică și artizanat) și creării de noi
locuri de muncă.
În acest fel regiunile, zonele și localitățile își identifică și consolidează o identitate
proprie și își îmbunătățesc avantajele competitive în sectoare cu valoare adăugată mare și
conținut calitativ și cognitiv ridicat, atât pe piețele tradiționale cât și pe cele noi, în formare. O
parte însemnată a locurilor de muncă nou create oferă oportunități sporite pentru ocuparea forței
de muncă feminine și a unor categorii defavorizate.
Cele mai importante măsuri sunt prezentate în continuare41:
 Restaurarea și valorificarea patrimoniului cultural și modernizarea infrastructurii
conexe;
 Crearea, dezvoltarea și modernizarea infrastructurilor specifice pentru
valorificarea sustenabilă a resurselor naturale și pentru creșterea calității
serviciilor
turistice prin: amenajarea obiectivelor turistice naturale cu potențial turistic (canioane,
defileuri, peșteri, lacuri glaciare, Delta Dunării și alte zone umede, etc.) în condițiile
monitorizării permanente a presiunii asupra mediului în conformitate cu planurile de
management pentru ariile naturale protejate, inclusiv siturile Natura 2000;
 Valorificarea potențialului turismului montan, inclusiv amenajarea căilor de acces,
a platformelor de campare și a refugiilor alpine, marcarea traseelor turistice,
instalarea de posturi Salvamont;
 Dezvoltarea turismului balnear - crearea, modernizarea și extinderea structurilor
de cazare și de agrement precum și ale utilităților aferente;
 Promovarea potențialului turistic și crearea infrastructurii necesare în scopul
creșterii atractivității României ca destinație turistică, prin proiectarea unei
imagini pozitive a României, definirea și promovarea brandului turistic național,

41
http://strategia.ncsd.ro/
24
 dezvoltarea turismului intern prin diversificarea ofertei și a activităților de
marketing specifice, inclusiv prin realizarea unui sistem unitar de informare și
statistică turistică on-line.
La nivelul anului 2015 se prevede implementarea a 400 de proiecte în domeniul
infrastructurii de turism, sprijinirea directă sau indirectă a 350 firme în domeniul turismului,
desfășurarea a cel puțin 10 campanii de promovare a brandului turistic la nivel național și
internațional și înființarea a 10 centre naționale de informare și promovare turistică, având ca
rezultat, printre altele, crearea unui numar de 1.000 de noi locuri de muncă42.
În plus față de prevederile specifice ale Programului privind turismul balnear, se propune
extinderea și diversificarea, în stațiunile balneo-climaterice, a procedurilor de tratament pe baza
factorilor naturali, dezvoltarea unei rețele de parcuri balneare care să ofere servicii complexe de
tip wellness, promovarea tratamentelor gerontologice cu medicamente și preparate originale
românești.

Astfel, acest domeniu de intervenție vizează activități menite să facă Romania o

destinație atractivă pentru turism și afaceri, împreună cu dezvoltarea durabilă a produselor
turistice și creșterea utilizării internetului în serviciile de rezervare și promovare turistică (E-
turism)43.

2.5 Integrarea europeană și dezvoltarea durabilă

Integrarea europeană este un proces complex, cu caracter istoric, juridic, politic,

economic, științific, educațional, cultural, social, național, internațional, statal, interstatal și
supranațional.
Caracterul istoric este dat de faptul că desfășurarea procesului integrativ se întinde pe o
perioadă îndelungată în decursul căreia au avut loc transformări structurale fundamentale de
natură politică, economică și socială. Procesul integrativ vest-european este în egală măsura unul
politic, deoarece decizia de integrare exprimă voința politică a forțelor politice. Este un proces
juridic, deoarece desfășurarea și realizarea se bazează pe apropierea legislativă a fiecărei țări
participante la normele structurii nou create. Este un proces economic deoarece se concretizează
42
http://strategia.ncsd.ro/
43
http://www.finantare.ro/pag67,Axa-5_-Dezvoltarea-durabila-si-promovarea-turismului,id2.html
25
în formarea unor structuri economice care permit obținerea de performanțe economice ce conduc
în ultima instanță la creșterea standardului de viață, a creșterii și dezvoltării societății în
ansamblu. Caracterul științific ne este redat de faptul că se bazează pe cercetarea și cunoașterea
realității economice și a tendințelor ce dau sens și mișcare acesteia. Integrarea, mai putem spune
că, este un proces social, deoarece exclude orice discriminare bazată pe naționalitate în privința
accesului la muncă și a protecției sociale44.
În contextul integrării europene cu implicații asupra dezvoltării durabile trebuie sa vorbim
și despre activitatea comercială.
Astfel, activitatea comercială responsabilă se referă la asigurarea succesului economic al
unei organizații, prin includerea în operațiunile acesteia a unor considerente sociale și ecologice,
astfel încât organizația să poată gestiona în mod corespunzator impactul proceselor asupra
mediului înconjurator și să poată contribui la rezolvarea problemelor comunității în ansamblu. Cu
alte cuvinte, ea înseamnă a satisface solicitările clienților, care doresc un furnizor fiabil, cu o
bună reputație pentru produse și servicii de calitate având în același timp grijă și de așteptările
altor oameni, cum sunt: furnizorii, care doresc să vândă unui client care va reveni pentru a
cumpăra din nou și va plăti la timp; angajații, care doresc să lucreze pentru o firmă de care sunt
mândri și care știe să le aprecieze contribuția precum și comunitatea, care dorește să fie sigură că
firma operează într-o manieră responsabilă din punct de vedere social și ecologic.
Legătura dintre activitatea comercială și dezvoltarea durabilă este complexă și poate fi
atât pozitivă, cât și negativă. Prin potențialul său de susținere a creșterii economice, activitatea
comercială contribuie la dezvoltarea durabilă, dar ea o poate afecta și negativ atunci când efectele
sale pozitive sunt depășite de creșterea poluării.
Preocupările privind asigurarea unei activități comerciale în concordanță cu dezvoltarea
durabilă au devenit mai insistente, îndeosebi în contextul globalizării economiei și a recunoașterii
tot mai largi a interdependențelor dintre natură și societate, ceea ce a determinat formularea unor
cerințe noi din partea clienților, a comunităților locale, a autorităților de reglementare, băncilor,
finanțatorilor și furnizorilor de servicii de asigurare. În noile condiții, tot mai multe organizații
sunt interesate să-și îmbunătățească modul de operare, astfel încât să poată contribui la binele
general al comunității45.
44
http://www.fedei.ro/
45
Dinu Vasile, Activitatea comercială și dezvoltarea durabilă, Revista Amfiteatru Economic, Academia de Studii
Economice din București, Facultatea de Comerț, Anul XII, Februarie 2010, Nr. 27, p. 5
26
 Dezvoltarea durabilă spre deosebire de alte modele de organizare economică urmărește nu
numai creșterea economică și îmbunătațirea stării sociale, dar și protecția mediului.
România, ca țară integrată în Uniunea Europeană, trebuie să respecte legile UE, să atingă
un anumit nivel de dezvoltare economică, să urmeze obiectivele, prioritățile, politicile UE,
propuse pe termen lung, mediu și scurt, să îndeplinească cerințele stabilite în tratatul de
negociere.
Politica de mediu a Uniunii Europene, așa cum a fost stabilită prin Tratatul CE, are ca
scop asigurarea sustenabilității protecției mediului, prin includerea acesteia în politicile sectoriale
ale UE, prin elaborarea de măsuri de prevenire, prin respectarea principiului “poluatorul
plătește”, prin combaterea poluarii la sursă. În urma integrării României în UE politica de mediu
a UE, se regăsește și în politica de mediu a țării noastre. In acest fel s-a conturat începutul
încadrării României spre dezvoltarea durabilă46.
Acquis-ul comunitar: “poluatorul plătește” acoperă un număr mare de sectoare, precum:
calitatea aerului și schimbările climatice, managementul deșeurilor, calitatea apei, protecția
naturii, controlul poluării industriale și managementul riscului.
“Problematica de mediu a reprezentat una din buturugile procesului de negociere a
capitolelor acquis-ului comunitar cu care s-au confruntat autoritățile române în relația cu
instituțiile UE, datorită decalajului ecologic substanțial existent între cele 2 spații – cel comunitar
și cel românesc – atât în ceea ce privește economia cât și cel al protecției mediului”47. Totuși spre
sfârșitul anului 2004 au fost încheiate capitolele de negociere, respectiv și capitolul nr. 22
“Mediu”. Încheierea acestui capitol de negocieri a demonstrat că România poate atinge
dezvoltarea durabilă. Implementarea acquis-ului comunitar de mediu va costa 29,5 miliarde de
euro in perioada 2004-2021, din care 9,3 miliarde din fonduri comunitare. Acest ajutor
substanțial din partea UE ne confirmă faptul că integrarea europeană este calea spre dezvoltarea
durabilă.
“Un aspect caracteristic al UE este Piața internă, care a cunoscut mai multe forme de
existentă: zona de comerț liber, uniune vamală, piața comună. Piața comună se bazează pe
desăvârșirea liberalizărilor anterioare, la care se adaugă înlăturarea frontierelor vamale în
interiorul zonei”48.

46
http://www.fedei.ro/
47
http://www.fedei.ro/
48
http://www.fedei.ro/
27
 Pentru a vinde produsele industriale și agricole pe piața internă, este nevoie ca acestea să
corespundă standardelor de calitate și standardelor ecologice. Printre scopurile standardelor de
calitate se numară și protecția mediului. Standardele ecologice sunt:
 standarde Europene – reglementate prin Directive Europene – obligatorii pentru
toate firmele care doresc să producă și să vândă în UE, indiferent de originea
acestora;
 standarde de mediu – obligatorii.
Prestarea serviciilor pe piața internă, în special în domeniul transporturilor au obiectivul
de protecție și conservare a mediului, reducând efectele negative asupra mediului, ca: poluarea
aerului, zgomot, aglomerare, impact asupra pământului.
Deci piața internă asigură un nivel ridicat al protecției mediului și este un instrument al
UE care asigură drumul spre dezvoltarea durabilă.
Printre politicile de integrare europeană se numară și Politica Agricolă Comună (PAC), cu
un rol important în protecția mediului, conceptul de agricultură durabilă, fiind un pilon al acestei
politici. Agricultura durabilă are 3 componente: creșterea economică, starea socială și mediul
înconjurator, deci este un concept ce aparține dezvoltării durabile.
Agricultura durabilă se caracterizează prin49:
 creșterea fertilității solului – prin aplicarea unor asolamente echilibrate, cu
plante premergătoare și intercalate, dar și prin folosirea fertilizanților organici din
circuitul închis al propriei exploatații agricole;
 utilizarea de culturi săritoare – prin fixarea azotului și evitarea eroziunii;
 combaterea bolilor și dăunătorilor prin metoda biologică, fără ca solul, apa
freatică și de suprafață să fie poluate;
 Promovarea unor concepte și măsuri specifice agriculturii biodinamice.
Asigurarea unei agriculturi durabile în România devine o realitate în condițiile integrării
în UE. Acceptand și implementând PAC, Romania va merge spre dezvoltarea durabilă, fapt ce se
datorează deciziei de integrare europeană.
Alte politici europene, ca politica industriei, politica în domeniul concurenței, politica
regională au deasemenea ca obiective protejarea mediului.
În urma integrării europene se realizează câteva performanțe:

49
http://www.fedei.ro/
28
  conservarea și sporirea resurselor naturale;
 întreținerea diversității ecosistemelor;
 supravegherea impactului dezvoltării economice asupra mediului;
 descentralizarea formelor de guvernare, creșterea gradului de participare la luarea
deciziilor și unificarea deciziilor privind mediul și economia.

În condiţiile dezvoltării civilizaţiei, cu toate avantajele şi dezavantajele ei, protecţia şi

îmbunătăţirea condiţiilor de mediu au devenit pentru întreaga umanitate un obiectiv primordial, o
sarcină dificilă a cărei realizare presupune nu numai eforturi material–financiare şi organizatorice
naţionale şi internaţionale, ci şi fundamentarea unor concepţii ştiinţifice pentru această activitate,
formarea şi dezvoltarea unei cunoştinţe ecologice.

29
 CAPITOLUL 3
ANALIZA DEZVOLTĂRII TURISMULUI ÎN ZONA DE SUD A
LITORALULUI ROMÂNESC

Dezvoltarea turismului în România trebuie să fie un obiectiv şi un mijloc al dezvoltării

economico-sociale de ansamblu, în contextul politicii naţionale de dezvoltare şi de integrare în
structurile europene50.
Direcţiile de dezvoltare a turismului românesc sunt determinate de dezvoltarea
macroeconomică a României, de mai buna reglementare, din punct de vedere legislativ, a
problemelor acestei forme de turism şi de implicarea Guvernului României în susţinerea
turismului românesc.

3.1 Analiza pieței turistice în zona de sud a litoralului românesc

Voi prezenta mai jos componentele pieței turistice, și anume: oferta turistică, potențialul
turistic, structurile de primire turistică și oferta de agrement.
3.1.1 Analiza stadiului actual al pieţei
Litoralul românesc al Mării Negre se întinde pe o lungime de circa 245 km, între Ucraina
şi Bulgaria, de la Delta Dunării, în Nord, până la localitatea litorală Vama Veche, situată la
graniţa cu Bulgaria.
Din punct de vedere al valorificării turistice, exceptând zonele din Delta Dunării, litoralul
românesc este amenajat şi exploatat în scopuri turistice doar pe o distanţă de circa 82 km, de la
Capul Midia (în Nord) şi până la frontiera cu Bulgaria (în Sud), zonă în care se găsesc 18
localități litorale, dintre care 13 sunt staţiuni turistice de interes naţional.
De la Nord spre Sud, acestea sunt: oraşul Năvodari, staţiunea Mamaia, oraşul (municipiul)
Constanţa, staţiunile Eforie Nord, Eforie Sud, Techirghiol, Costineşti, Olimp, Neptun, Jupiter,
Cap Aurora, Venus, Saturn, oraşul (municipiul) Mangalia şi localităţile 2 Mai şi Vama Veche.
Posibilităţi de dezvoltare turistică viitoare le au şi localităţile litorale Tuzla şi 23 August.

50
Stănciulescu Gabriela, Managementul operaţiunilor de turism, Editura All Beck, Bucureşti, 2002, p. 29.

30
 Majoritatea staţiunilor turistice litorale din România au fost dezvoltate, în urmă cu 4-5
decenii, pentru a satisface două segmente importante ale pieţei turistice: segmentul pasiv, de tip
“sunlust”, constând în cererea pentru soare şi plajă şi segmentul de turism balnear (de
balneoterapie). În prezent, ambele tipuri de produse oferite sunt depăşite pe piaţa europeană şi se
află în declin. Cu puţine excepţii, staţiunile litorale se caracterizează, în general, prin prezenţa
structurilor de primire turistică specifice anilor 1960-1970, cu puţin spaţiu alocat pentru
amenajări sau pentru vederi panoramice, cu numeroase clădiri neatractive, ca aspect, pentru
turiştii din secolul 21. În plus, peste 70% dintre hoteluri sunt clasificate la categoria de două stele.
Staţiunile de pe litoralul românesc se confruntă, în ultimii ani, cu o reducere a traficului
de vizitatori, oferta turistică nereuşind să se ridice decât parţial la nivelul aşteptărilor turiştilor.
Staţiunile balneare (balneoclimaterice) de pe litoral necesită, la rândul lor, acţiuni de modernizare
şi retehnologizare. Au apărut, însă, în ultimii ani, noi centre de sănătate, de tip SPA, foarte
moderne (ANA ASLAN HEALTH SPA, din Eforie Nord). De curând, la începutul anului 2009,
au fost finalizate lucrările la un nou centru SPA, ce funcţionează în sudul litoralului românesc:
COCOR SPA Center.
Pe litoralul românesc se află 40% din capacitatea de cazare a României, însă majoritatea
bazei este de două stele. Sezonul propriu-zis ţine cam 3 luni, iar capacitatea de cazare totală este
de 120.000 locuri. Deşi cantitativ lucrurile stau bine, este destul loc pentru calitate.
3.1.2 Oferta turistică
În continuare voi prezenta componentele ofertei turistice aferente zonei de sud a
litoralului românesc.
a) Localizare
Litoralul românesc este situat în partea sud-estică a României, cuprinzând limitele estice
ale judeţelor Constanţa şi Tulcea. La nord este limitat de Dunăre şi Delta Dunării, iar la sud de
graniţa cu Bulgaria. Este situat la 235 km faţă de capitala ţării, Bucureşti.
b) Accesibilitate
Accesul spre această zonă se realizează pe căi diverse: rutiere, feroviare, aeriene şi navale.
Accesul rutier:
 Drumuri europene:
 E60: Oradea - Cluj-Napoca - Braşov - Bucureşti – Constanţa;
 E68: Arad - Deva - Sebeş - Sibiu - Braşov (legătură cu E60);
 E70: Timişoara - Craiova - Caracal - Alexandria - Bucureşti (legătură cu E60);

31
  E81: Halmeu - Satu Mare - Cluj-Napoca - Sebeş - Sibiu - Râmnicu Vâlcea - Piteşti -
Bucureşti (legătură cu E60);
 E87: Galaţi - Tulcea – Constanţa.
 Din capitală accesul rutier se poate realiza astfel: A2: București – Cernavodă; DN22C:
Cernavodă – Constanţa (235 km);
 Din Constanţa se ajunge în sudul litoralului urmând DN39: Constanţa – Eforie Nord –
Eforie Sud – Mangalia – Vama Veche – frontiera Bulgaria;
Accesul feroviar din Bucureşti, magistrala Bucureşti – Constanţa – Mangalia;
Accesul aerian: Aeroportul Internaţional Mihail Kogălniceanu, situat la 25 de km de
Constanţa;
Accesul naval: porturi maritime - Constanţa şi Mangalia.
În cele ce urmează voi face o scurtă descriere a stațiunilor ce vor fi analizate ulterior.
Eforie Nord
Staţiunea Eforie Nord este situată în extremitatea de sud-est a României, în judeţul
Constanţa, pe ţărmul Mării Negre, între Agigea, la nord (5 Km) şi Eforie Sud, la sud (2 km), la
12 km de municipiul Constanţa.
Techirghiol
Oraş aflat în extremitatea de sud-est a României (județul Constanta), situat pe malul
lacului Techirghiol (12 km pătraţi, adâncime de 10-15 m), la 16 km de oraşul Constanţa, la 2 km
de Eforie Nord, aproape de Marea Neagră (3 km).
Eforie Sud
Staţiunea Eforie Sud (Carmen Sylva) este situată în extremitatea sud-estică a României, în
judeţul Constanţa, pe fâşia de litoral cuprinsă între Marea Neagră şi Lacul Techirghiol, la 8-20 m
peste nivelul mării, la 5 km distanţă de Eforie Nord şi la 19 km distanţă de municipiul Constanţa.
Tuzla
Localitatea Tuzla se află la 20 de km de Constanţa, la 2,2 km faţă de Eforie Sud şi la 10
km faţă de Costineşti.
Costinești
Staţiunea este situată în raza comunei Tuzla, în zona mediană a litoralului Mării Negre, la
10 m altitudine (30 km de municipiul Constanţa, 13 km de Eforie Sud).

32
 23 August
23 August este o localitate în judeţul Constanţa, situată pe şoseaua Constanţa - Mangalia,
în apropiere de lacul Tatlageac, la 31 de km de Constanţa. Staţia de tren cea mai apropiată este
cea din Neptun (4 km).
Olimp
Staţiunea Olimp este situată pe ţărmul Mării Negre, la 7 km nord de oraşul Mangalia.
Numeroasele hoteluri amenajate elegant poartă numele unor provincii istorice româneşti (H.
Banat, H. Transilvania, H. Maramures, H. Oltenia, H. Muntenia, H. Moldova, H. Dobrogea, etc.).
Staţiunea constituie, de fapt, o parte a staţiunii Neptun. Hotelurile sunt aşezate pe un dig natural
la 20-30 m deasupra nivelului mării.
Neptun
Staţiunea Neptun este situată în extremitatea de sud-est a României, în judeţul Constanţa,
pe ţărmul Mării Negre, la 6 km nord de Mangalia, pe pragul de nisip dintre pădurea Comorova şi
mare, între staţiunile Olimp şi Jupiter, la 5–20 m altitudine.
Jupiter
Staţiunea Jupiter este situată între Neptun şi Venus, la numai 5 km de Mangalia, de care
aparţine din punct de vedere administrativ.
Cap Aurora
În continuarea staţiunii Jupiter, pe o lungime de 1 km, se întinde staţiunea Cap Aurora,
cea mai mică şi mai tânără dintre staţiunile litoralului românesc.
Venus
Staţiunea Venus este situată în extremitatea de sud-est a României, în judeţul Constanţa,
pe ţărmul Mării Negre, la 3-20 m altitudine, la 3 km nord de oraşul Mangalia (de care aparţine
administrativ).
Saturn
Staţiunea Saturn este situată în extremitatea de sud-est a României, în judeţul Constanţa,
pe ţărmul Mării Negre, în imediata apropiere a Mangaliei (1 km).
Mangalia
Municipiul Mangalia este situat la limita de sud – est a ţării, la aproximativ 45 km sud de
Constanţa şi la 11 km nord de punctul de frontieră Vama Veche cu Bulgaria. Mangalia este şi
staţiune balneoclimaterică permanentă, aflându-se pe aceeaşi latitudine cu renumitele localităţi

33
Nice, Monaco, San Remo. Mangalia s-a dezvoltat ca staţiune balneară după al doilea război
mondial.
Limanu
Limanu este o comună situată în extremitatea sud-estică a judeţului Constanţa şi se
învecinează la sud cu Bulgaria, la vest cu comuna Albeşti, la nord cu comuna Pecineaga şi cu
oraşul Mangalia, iar la est cu Marea Neagră. În apropierea satului se află peştera Limanu şi lacul
Mangalia.
2 Mai
Localitatea 2 Mai se află situată între Vama Veche la sud (6 km ) şi oraşul Mangalia (5
km) la nord. Din gara Mangalia se poate lua microbuzul care ajunge în 2 Mai în maxim 7 minute.
Pe timpul verii aceste microbuze circulă inclusiv noaptea, la intervale de aproximativ 15 min.
Vama Veche
Vama Veche este situată la o distanţă de 6 km de 2 Mai şi la 12 km de Mangalia. La
Vama Veche se poate ajunge de la Mangalia, care este punctul terminus al căii ferate, şi cu
ajutorul microbuzelor care se pot lua din gară.
c) Potențialul turistic
Potenţialul turistic reprezintă condiţia esenţială a dezvoltării turismului, iar din punct de
vedere al conţinutului el reuneşte o mare diversitate de elemente ce se constituie în motive de
călătorie.
Resurse naturale
De-a lungul celor 245 km ai săi, litoralul românesc prezintă o mare varietate de atracţii
naturale, oferind posibilităţi de a face cură heliomarină sau tratament balneo-medical, de a
practica sporturi nautice, de a efectua cercetări ştiinţifice şi, bineînţeles, pentru recreere.
Apa de mare, prin compoziţia chimică, salinitatea relativ redusă comparativ cu cea a altor
mări, contrastul termic cu aerul, acţiunea valurilor, prezenţa aerosolilor rezultaţi din spargerea
valurilor, constituie un factor important de cură în forme specifice, ca băile de mare şi
talasoterapia. Totodată, apa de mare creează cadrul propice practicării sporturilor nautice sau
plonjărilor subacvatice.
Plaja se diferenţiază faţă de oferta altor ţări printr-o serie de particularităţi precum:
orientarea spre est şi sud-est, ceea ce determină o îndelungată expunere la soare (circa 10 ore pe
zi), coborârea în mare cu o pantă lină, lăţimea relativ mare, calitatea nisipului (tip, puritate,
granulaţie, grad de uscare), asigurând condiţii excelente pentru cura heliomarină (băi de soare,

34
băi de mare), din acest punct de vedere având puţini concurenţi în Europa (coastele sudice ale
Italiei şi, în parte, cele ale Bulgariei).
Bioclimatul marin, caracterizat prin temperaturi moderate, mare stabilitate termică,
regimul redus al precipitaţiilor, număr mare de zile însorite (140 zile/an), puritatea aerului,
uniformitatea gradului de umiditate, etc., are un efect benefic asupra organismului, contribuind,
alături de ceilalţi factori, la crearea condiţiilor de cură heliomarină şi de odihnă.
Resursele balneare, în principal apele minerale sau mineralizate şi nămolul terapeutic,
asigură elementele necesare tratamentului complex (profilactic, terapeutic, recuperator), sporind
atractivitatea şi valoarea potenţialului turistic al litoralului. Apa sărată a lacului Techirghiol este o
altă resursă balneară extrem de importantă.
Resurse antropice
Un obiectiv turistic renumit al sudului litoralului este Mănăstirea Sf. Maria (Techirghiol)
construită în jurul anului 1750 de bătrânii satului Maioreşti – județul Mureş, din goruni bătrâni, a
fost împodobită cu o pictură naivă, în tempera pe lemn de meşterii zugravi ai satului.
Epava de la Costineşti - Evanghelia a fost o nava comercială greacă aparţinând vestitului
om de afaceri Aristotel Onassis care a eşuat la sfârşitul anilor ’60 datorită condiţiilor atmosferice
nefavorabile şi a vizibilităţii reduse.
Muzeul de Arheologie (Mangalia) care găzduieşte câteva exponate unice în ţară,
descoperite în zonă, colecţia de pipe şi curiozităţi ,,Mercurius'' (stampe, litografii, ceasuri, lucrări
de pictură, sculptură, grafică) şi ruinele cetăţii Callatis.
Geamie Esmahan Sultan (Mangalia) – una dintre cele mai vechi moschei din România.
Geamia este înconjurată de un cimitir musulman, la fel de valoros prin vechimea sa, atât din
punct de vedere cultural, cât şi spiritual, ce conţine morminte vechi de peste 300 de ani.
Centrul de Cercetări Speologice (Mangalia), unde este reconstituit biotopul peşterii
Movile, celebră în toată lumea pentru formele de viaţă unice existente acolo.
d) Forme de turism
Din punct de vedere al formelor de turism practicate pe litoralul românesc, staţiunile mai
sus prezentate oferă condiţii pentru practicarea următoarelor forme de turism:
Turism de agrement / turism activ / turism sportiv
Există numeroase posibilităţi de agrement pe litoral: plimbări cu hidrobiciclete, ridicări cu
paraşuta, scufundări, windsurfing, yachting, tractări cu banane gonflabile, tractări cu colaci
gonflabili, scutere acvatice, agrement cu bărci cu vele tip Catamaran şi Caravelle. Deasemenea, la

35
dispoziţia turiştilor se află piscine, terenuri de sport (tenis, volei, baschet şi minigolf) sau puncte
de închiriere biciclete duble.
Turism balnear, de întreţinere şi recuperare
Cura balneară pe litoralul românesc constituie o formă particulară, utilizând toţi factorii
naturali existenţi (apa de mare şi plajă, bioclimatul marin, apele termominerale, apa şi nămolul
lacurilor terapeutice).
O serie de hoteluri (în special cele clasificate la categorii superioare) pun la dispoziţia
turiştilor centre de întreţinere / recuperare dotate cu echipamente moderne. Din acest punct de
vedere oferta cuprinde saună, masaj, fitness, jacuzzi, piscină, săli de gimnastică, tratament
balnear, tratament cosmetică facială, etc.
Dintre localităţile analizate Techirghiol, Eforie Nord, Mangalia sau Saturn sunt destinaţii
cunoscute pentru practicarea turismului balnear, aici existând şi infrastructura necesară tratării
diferitelor tipuri de afecţiuni.
Turismul de odihnă şi recreere - dezvoltat ca urmare a existenţei unui bioclimat excitant
– solicitant;
Turismul de afaceri favorizat de existenţa facilităţilor pentru seminarii, conferinţe,
reuniuni din cadrul hotelurilor; este o formă de turism în plină ascensiune a cărui promovare va
conduce la atenuarea sezonalităţii;
Turismul ecvestru - posibilităţi de practicare a echitaţiei la Herghelia de la Mangalia;
Turism ştiinţific - existenţa a numeroase rezervaţii naturale în zonă;
Turismul de croaziere - existenţa portului turistic din Mangalia facilitează practicarea
acestei forme de turism;
Turismul de week-end favorizat de apropierea faţă de litoral a unor centre urbane
importante (Constanţa, Brăila, Galaţi, Tulcea, Medgidia, Bucureşti).
e) Structuri de primire turistică
În continuare voi prezenta structurile de primire turistică cu funcțiuni de cazare și cu
funcțiuni de alimentație publică.
Structuri de primire turistică cu funcţiuni de cazare
Dezvoltarea turismului se poate realiza numai în ipoteza existenţei posibilităţilor de
cazare şi odihnă a turiştilor. De aceea capacitatea de cazare condiţionează în cea mai mare
măsură volumul activităţii turistice.

36
 Având în vedere calităţile sale fizico-geografice, litoralul românesc s-a bucurat de-a
lungul timpului de o atenţie deosebită, zona beneficiind în perioada 1966-1980 de cele mai mari
investiţii turistice. La nivelul sezonului 2008 (iulie 2008) pe litoralul românesc erau deschise 935
unităţi cu un total de 116.853 locuri de cazare, concentrate în 12 staţiuni turistice, pe circa 120
km de coastă. Prin urmare, litoralul ocupă în prezent primul loc, în privinţa echipării, cu 39,5%
din totalul locurilor de cazare din România.
Numărul total de structuri şi de locuri pentru partea de sud a litoralului românesc
este prezentat în tabelul de mai jos:

Numarul total de structuri de primire turistică cu funcțiuni de cazare în anul 2009

Tabel Nr.1
Tip structură Nr. structuri Nr. locuri
Eforie Nord 199 15.595
Eforie Sud 133 8.698
Techirghiol 36 1.455
Costineşti 179 5,741
Olimp 12 4.806
Neptun 80 11.866
Jupiter 34 7.516
Cap Aurora 9 2.432
Venus 70 9.177
Saturn 38 12.907
Mangalia 11 1.395
2 Mai 7 306
Vama Veche 7 320
TOTAL 815 82.214
Sursa: Institutul Național de Cercetare – Dezvoltare în Turism

Numărul de structuri de primire cu funcţiuni de cazare reprezintă 87,16% din numărul

total de structuri de primire de pe litoralul românesc. Numărul de locuri de cazare din sudul
litoralului românesc reprezintă 70,35% din numărul total de locuri de cazare de pe litoral. Zona
de sud a litoralului este deficitară în structuri de cazare modernizate, majoritatea fiind de două
stele. Numărul structurilor de cazare de 3 şi 4 stele este foarte mic, iar cele de 5 stele sunt aproape
inexistente. Structurile de cazare sunt variate ca tipuri de unităţi, dar predomină hotelurile, care
au totodată şi cele mai multe locuri disponibile.
Structura locurilor de cazare în funcție de gradul de confort pentru fiecare stațiune
analizată în parte este prezentată în Anexele Nr. 1-13.
37
 Structuri de primire cu funcţiuni de alimentaţie
Numărul total de structuri de primire cu funcțiuni de alimentație pentru partea de
sud a litoralului românesc este prezentat în tabelul de mai jos:

Numărul total de structuri de primire cu funcțiuni de alimentație în anul 2009

Tabel Nr.2
Staţiunea Nr. structuri Nr. locuri Raport nr. locuri alim/ nr. locuri cazare
Eforie Nord 130 17.549 1,12
Eforie Sud 56 8.947 1,02
Techirghiol 12 2.270 1,56
Costineşti 44 8.132 1,41
23 August 2 136 -
Olimp 23 4.928 1,02
Neptun 90 17.128 1,44
Jupiter 31 5.551 0,73
Cap Aurora 20 4.227 1,73
Venus 51 8.206 0,89
Saturn 47 12.526 0,97
Mangalia 54 7.089 5,08
2 Mai 7 579 1,89
Vama Veche 10 1.321 4,12
TOTAL 577 98.589 1,19
Sursa: Institutul Național de Cercetare – Dezvoltare în Turism

Raportul optim dintre numărul locurilor de alimentaţie şi cele de cazare este cuprins între
1,2 şi 1,5. În cazul analizat – sudul litoralului românesc – acest raport este optim pentru staţiunile
Techirghiol, Costineşti, Neptun, Cap Aurora, Mangalia, 2 Mai şi Vama Veche. La nivel global
situaţia locurilor de alimentaţie din sudul litoralului românesc este aproape de cea optimă.
f) Oferta de agrement
Oferta de agrement în cadrul unei destinaţii de litoral are două componente: agrementul
terestru (de interior/incintă şi de exterior/în aer liber) şi agrementul acvatic (de plajă şi nautic).
Agrementul terestru are două componente: agrementul de interior şi agrementul în aer
liber51.
Agrementul de interior/incintă - oferta de agrement trebuie să-şi facă simţită prezenţa,
încă din incinta structurilor de primire. Aceasta presupune existenţa unor spaţii amenajate

51
Stănciulescu Gabriela, Jugănaru I. D., Animaţia şi animatorul în turism, Editura Uranus, Bucureşti, 2006, p. 11

38
destinate desfăşurării unor activităţi de agrement pentru turiştii cazaţi în hotel. Aceste spaţii pot
servi pentru deconectarea celor care au petrecut prima parte a zilei la plajă şi în special a
persoanelor de vârsta a treia sau a familiştilor însoţiţi de copii. Deasemenea, aceste spaţii pot
suplinii imposibilitatea petrecerii timpului în cadrul staţiunii în perioadele de timp nefavorabil. În
aceste spaţii se pot oferi audiţii muzicale, vizionări de filme, jocuri distractive, etc. Forme de
agrement de incintă:
 hotelul organizat pe sistem „club de vacanţă”;
 sălile de agrement din staţiuni, care dispun de echipament şi aparatură
modernă;
 discoteci, săli de jocuri, baruri de noapte, cazinouri, etc.
Agrementul de exterior/în aer liber cuprinde amenajări precum: terenuri polivalente de
sport şi minigolf, parcuri de distracţie, teatre de vară şi grădini cinematograf, cluburi de echitaţie
etc. Echitaţia, a cunoscut, în ultimii ani, pe plan internaţional, o cerere tot mai mare. Pe lângă
rolul recreativ, practicarea călăriei sub supraveghere este tot mai mult recomandată de medicina
modernă în tratarea şi combaterea anumitor boli psihice, metodă care dă rezultate pozitive.
Astfel, pot fi făcute: plimbări pe malul mării la răsăritul soarelui, în zonele de plajă neamenajate;
plimbări de agrement cu trăsura prin staţiuni; curse de trap şi galop, etc. O componentă
importantă a ofertei de agrement în aer liber, o constituie activităţile sportive.
Agrementul acvatic
Agrementul de plajă. Pe plajă sunt amenajate terenuri de sport şi agrement a căror ofertă
se adresează atât copiilor cât şi adulţilor. Astfel, întâlnim terenuri de tenis, volei, badminton pe
plajă, dar şi locuri special amenajate pentru skateboard şi patinaj pe rotile.
Agrementul nautic include amenajări cu un rol hotărâtor în realizarea unei atmosfere de
vacanţă, plăcute şi reconfortante. În cadrul acestuia porturile de agrement reprezintă punctul de
plecare pentru un număr mare de acţiuni. Dotările uzuale pentru agrementul nautic sunt scuterele,
bărcile şi hidrobicicletele. Cluburile nautice, în cadrul cărora există şcoli de navigaţie (yachting,
wind-surfing, schi nautic, plonjări subacvatice, etc.) dispun de o ofertă variată şi diversificată de
agrement.
În cadrul staţiunilor de litoral oferta de agrement este dispersată ea începând chiar din
incinta structurilor de primire şi continuând cu amenajările terestre situate în spaţii special
destinate, până la bazele de agrement acvatic.

39
 Accesul la bazele de agrement necesită servicii suplimentare: cadru informaţional,
mijloace de transport la locul de destinaţie şi evidenţierea, prin indicatoare şi reclame luminoase,
a spaţiului în care se află amplasat obiectivul.
Serviciile de agrement reprezintă o motivaţie de călătorie esenţială şi, prin urmare,
oferirea de cât mai multe oportunităţi în acest sens este esenţială. De aceea, în staţiunile de pe
litoralul românesc al Mării Negre s-au dezvoltat o serie de structuri de agrement care oferă
turiştilor cele mai variate posibilităţi de recreere şi petrecere a timpului liber.
3.1.3 Analiza circulației turistice
Circulaţia turistică exprimă cererea reală sub diferite aspecte şi trebuie analizată prin
prisma a patru indicatori principali: sosiri turişti, înnoptări în structurile de cazare, durata medie
a sejurului și coeficientul de utilizare a capacității de cazare (CUC).
Numărul turiştilor ( ) este unanim recunoscut ca unul dintre cei mai reprezentativi şi
importanţi indicatori ai circulaţiei turistice; el este un indicator fizic și cantitativ și se determină
pentru întreaga activitate şi pentru fiecare din componentele sale, se detaliază pe zone turistice,
motive de călătorie, mijloace de transport, perioade de timp (lună, an calendaristic)52.
În continuare voi prezenta situația sosirilor de turiști în stațiunile din sudul litoralului
românesc:
Sosiri turiști Tabel Nr. 3
Nr.
Anii Total sosiri turişti Turişti români Turişti străini
crt.
Nr. % Nr. % Nr. %
1 2007 450805 100 419871 93.15 30841 6.84
2 2008 483858 100 460125 95.09 23638 4.89
3 2009 420647 100 407628 96.9 12922 3.07
Sursa: Evidențele Primăriei Municipiului Mangalia
După cum se poate observa din tabelul de mai sus numărul total de turiști sosiți în sudul
litoralului românesc a înregistrat o creștere semnificativă între anii 2007 și 2008, de la 450.805 la
483.858 de turiști. În anul 2009, odată cu apariția crizei economice, care a afectat aproape toate
domeniile economice de la noi din țară, numărul total de turiști s-a redus considerabil, ajungând
la 420.647. Numărul turiștilor români și cel al celor străini a avut parte de aceleași circumstanțe
favorabile între anii 2007 și 2008, înregistrându-se creșteri foarte mari, dar diminuându-se

52
Minciu Rodica, op. cit., p. 96
40
semnificativ în 2009 ajungând de la 460.125 la 407.628 de turiști, respectiv de la 30.841 la
12.922 de turiști.
Dinamica sosirilor de turiști împreună cu graficul aferent sunt prezentate în Anexa Nr.
14.
Un alt indicator, cu aceeaşi arie de răspândire ca şi primul, este numărul înnoptărilor
sau zile-turist ( ). Acesta se calculează ca sumă a produselor între numărul turiştilor şi durata
activităţii turistice exprimată în zile. De regulă, el se obţine prin preluarea/cumularea
informaţiilor din statisticile unităţilor hoteliere53.
Situația înnoptărilor de turiști în stațiunile din sudul litoralului românesc este prezentată
în tabelul de mai jos:
Înnoptări turiști Tabel Nr. 4
Nr.
Anii Total înnoptări turişti Turişti români Turişti străini
crt.
Nr. % Nr. % Nr. %
1 2007 2751057 100 2523575 91.73 227482 8.27
2 2008 2673860 100 2524339 94.41 149521 5.92
3 2009 2214121 100 2124710 95.96 89411 4.21
Sursa: Evidențele Primăriei Municipiului Mangalia
Așa cum reiese din acest tabel, numărul total de înnoptări are un trend descendent de-a
lungul anilor analizați, scăzând de la 2.751.057 în 2007 la 2.214.121 în 2009. Situația turiștilor
români stagnează oarecum în perioada anilor 2007-2008, valorile fiind foarte apropiate, urmând
ca în 2009 să aiba loc aceeași scădere semnificativă datorată crizei economice. Numărul
înnoptărilor turiștilor străini scade, deasemenea, de la 227.482 în 2007 la 89.411 în 2009.
Dinamica înnoptărilor de turiști și graficul aferent sunt prezenate în Anexa Nr. 15.

Un alt indicator semnificativ pentru circulaţia turistică este durata medie a sejurului (
). Acesta reprezintă numărul mediu de zile de şedere (rămânere) a turisţilor într-o anumită zonă
(ţară, staţiune, etc.); el este rezultatul raportului între numărul înnoptărilor şi cel al turiştilor54.
Voi prezenta în continuare durata medie a sejurului în stațiunile din sudul litoralului
românesc:
Durata medie a sejurului Tabel Nr. 5
Nr. Dinamica sejurului
Anii
Crt. Sejur mediu (zile) mediu (%)

53
Minciu Rodica, op. cit., p. 96
54
Minciu Rodica, op. cit., p. 96
41
 Total Turişti Turişti români Turişti străini Bf Bl
1 2007 6.1 6.01 7.38 100 _
2 2008 5.53 5.49 6.33 90.66 90.66
3 2009 5.26 5.21 6.92 86.23 95.12
Sursa: Evidențele Primăriei Municipiului Mangalia
Se observă din statistici că durata medie a sejurului în anul 2007 a fost de 6 zile, aceasta
fiind durata obişnuită a unui sejur pe litoral în ţara noastră. Începând cu anul 2008 are loc o
scădere, nu foarte semnificativă, dar în medie un sejur a fost de peste 5 zile.
Următorul grafic înfaţişează durata medie a sejurului în stațiunile din sudul litoralului
românesc (vezi Anexa Nr. 16).
Un ultim indicator al raportului cerere/ofertă, tratat în această lucrare, este reprezentat de
coeficientul de utilizare a capacităţii (CUC). Acesta se calculează ca raport procentual între
numarul de înnoptări şi numărul de locuri-zile. Teoretic, acest coeficient ia valori cuprinse în
intervalul [ 0, 100 ]55.
Voi prezenta în continuare evoluţia coeficientului de utilizare a capacităţii de cazare:
Evoluţia coeficientului de utilizare a capacităţii de cazare Tabel Nr. 6
Nr.
Anii Indici de dinamică (%)
Crt. CUC (%)
Bf Bl
1 2007 29.33 100 _
2 2008 28.58 97.44 97.44
3 2009 23.75 80.98 83.10
Sursa: Evidențele Primăriei Municipiului Mangalia
În anii 2007 şi 2008 nu se observă modificări semnificative ale gradului de ocupare a
hotelurilor din sudul litoralului românesc, în schimb în anul 2009 observăm o scădere
considerabilă, ajungând la 23.75% pe durata unui sezon.
Următorul grafic prezintă evoluția coeficientului de utilizare a capacităţii de cazare (vezi
Anexa Nr. 17).

În practica turistică se mai întâlnesc şi alţi indicatori, fizici sau valorici, cum sunt:
numărul mediu de turişti într-o perioadă dată, distribuţia anuală a sosirilor de turişti, gradul de
fidelitate a clientelei etc. – indicatori mai mult sau mai puţin relevanţi pentru dimensiunile,
structura şi evoluţia circulaţiei turistice. La acestea, trebuie adăugat că statisticile proprii

55
Minciu Rodica, op. cit., p. 98
42
diferitelor ţări oferă posibilităţi pentru calcularea unui număr sporit de indicatori, conţinutul şi
valoarea lor informaţională fiind expresia acurateţei metodelor utilizate56.

3.2 Probleme ale mediului înconjurător în zona de sud a litoralului românesc

Înţelegerea fenomenelor legate de evoluţia societăţii omeneşti sub aspectul protejării și

gestionării mediului trebuie să fie o parte a educaţiei elementare a fiecărui cetăţean.
2008 ar fi trebuit să fie primul an în care se aplică noile normative privind monitorizarea
calității apelor conform standardelor UE. Buletinele de analiză recoltate în vara anului 2009 din
stațiunile autohtone au fost declarate satisfăcătoare, însă, în realitate, lucrurile stau mult mai
prost. Turiștii români – dar, mai ales, străini – s-au plâns de calitatea apei mării pe litoralul
românesc. Autoritățile române dau vina pe factorii naturali care accelerează procesul ireversibil
de toxifiere a mării. De-a lungul litoralului există mai multe zone critice din punctul de vedere al
protecției mediului. Prima este în nord, respectiv între Năvodari și Mamaia. Urmează Eforie Sud
și Venus, unde există concentrații mari de sulf. Periodic sunt recoltate probe de apă pentru
stabilirea concentrației de nitrați, nitriți și agenți patogeni. Aceștia din urmă provin exclusiv din
activitățile umane, iar apariția lor într-un procent ridicat indică prezența unor deversări de resturi
menajere.
Apa mării a fost și anul trecut, ca și în sezoanele trecute, plină de alge. Chiar în mijlocul
sezonului, peste zece utilaje grele strângeau de zor cele aproape 100 de tone de alge aduse
noaptea pe nisip. Algele apar din cauza fenomenului numit eutrofizare, vara, când crește
cantitatea de nutrienți din ape. Mirosul pe care îl emană este pestilențial, iar dacă acest lucru nu
este de ajuns pentru a alunga turiștii de pe plajă, cu siguranță că utilajele grele care le strâng
reprezintă un motiv decisiv, din cauza zgomotului infernal pe care îl produc. Zonele cele mai
grav afectate au fost cele din sudul litoralului. Totuși, cantitatea de alge de anul trecut a fost mai
mică decât în 2008, când s-au strâns 26.000 de tone.
Pe de altă parte, problema gunoiului nu a fost rezolvată nici anul trecut pe litoralul
românesc. În stațiunea Costinești, de exemplu, cu greu s-a găsit un loc să-ți pui prosopul, în
august mai ales, nu doar din cauza faptului că plajele tot mai mici sunt ocupate de foarte mulți
oameni, ci pentru că nisipul rămas liber e inundat de PET-uri, mucuri de țigară sau ambalaje de

56
Minciu Rodica, op. cit., p. 98
43
înghețată. Vina pentru această situație rușinoasă este împărțită între autorități și turiști. Primii nu
au montat suficiente coșuri de gunoi, așa că cele care există se umplu foarte repede și dau pe
afară. Cei din urmă aruncă ceea ce nu mai intră în coș oriunde se nimerește, apoi se așează fără
nicio reținere, la soare, printre aceleași resturi fermentând57.
Turismul de litoral are foarte multe alte probleme legate de calitatea serviciilor, legate de
prețuri, dar are probleme legate de felul în care s-a construit în ultimii 20 de ani în stațiuni
ignorându-se interesele generale, interesul public, respectându-se un interes privat imediat care pe
termen lung a dus la situația în care ne aflăm astăzi.
Oamenii vin pe litoral nu numai pentru hotelurile de aici sau mai puțin pentru hotelurile
de aici, pentru mâncarea de pe litoral, vin pentru plajă și soare. Ori plajele au început să fie
ocupate de construcțiile fie abuzive, fie construcții care au autorizație de construire date de
autoritățile publice locale, iar accesul la plajă este din ce în ce mai greu, suprafața este din ce în
ce mai mică.
Se întreprinde o opoziție fantastică din partea celor care au ignorat și legile și interesele
generale și au construit cum au vrut. În Costinești, spre exemplu, cei care au construit încălcând
legea au ignorat somațiile date, acțiunile statului de demolare, și au revenit pe teren încercând să-
și definitiveze lucrarea până la începutul sezonului.
În Eforie Nord s-a construit în jurul Lacului Belona fără să se respecte nicio legislație, iar
acum Ministerul Turismului se luptă cu niște proprietari. La Belona nu se știe cum au putut să
construiască pentru că lacul este monument istoric. Nu aveau voie să construiască în jurul lacului.
Acolo sunt proprietari pe teren, au autorizație de construire, legea nu-ți permite să faci nimic
decât să expropriezi. Exproprierile sunt foarte dificile în momentul acesta, având nevoie de o
modificare a legislației58.

Resursele necesare vieţii scad îngrijorător, atât la scară planetară cât şi pe plan
continental, naţional, zonal şi local, iar consecinţele directe pe care cetăţeanul de rând le simte nu
întârzie să apară. Degradarea de astăzi a mediului afectează siguranţa zilei de mâine.

57
http://www.romanialibera.ro/exclusiv-rl/reportaj/bilant-dezolant-pe-litoralul-romanesc-133233.htm
58
http://www.hotnews.ro/stiri-esential-7164817-litoralul-romanesc-construit-haotic-ultimii-20-ani.htm
44
 CAPITOLUL 4
PROPUNERI DE AMENAJARE ŞI DEZVOLTARE A
TURISMULUI ÎN ZONA DE SUD A LITORALULUI ROMÂNESC

În urma analizei pieții turistice din zona de sud a litoralului românesc, rezultă evident
necesitatea concentrării eforturilor umane, materiale şi financiare pentru realizarea în zona
analizată - pe staţiuni şi unităţi teritorial-administrative a următoarelor propuneri de amenajare
turistică.

4.1 Propuneri de amenjare și dezvoltare turistică

În continuare voi prezenta câteva propuneri de amenajare și dezvoltare turistică în

stațiunile din sudul litoralul românesc, acolo unde cred eu că este nevoie de o schimbare
imediată.
1. Eforie
Un proiect prioritar îl reprezintă realizarea unui acces rutier la plaja Belona şi Portul
Turistic în Eforie Nord. Accesul rutier ce urmează a se amenaja este amplasat în zona de Sud a
staţiunii Eforie Nord, urmând a se racorda din strada Mării. Prin realizarea parcelării din zona
lacului Belona şi refacerea Planului Urbanistic General din zonă este necesară realizarea
amenajărilor pentru noua stradă ce asigură accesul la magazinele şi localurile realizate în
parcelarea din zona lacului Belona şi la portul de agrement din zonă. Amenajarea accesului rutier
se execută pe o suprafaţă de 7.250 mp ce aparţin domeniului public administrat de Primăria
Eforie. Alte propuneri de amenajare şi dezvoltare în domeniul turismului sunt următoarele:
Amenajare pentru agrement Lac Belona; Reabilitare spaţii verzi şi parcuri; Amenajare parc
acvatic şi de agrement; Modernizarea şi extinderea infrastructurii şi utilităţilor; Consolidarea
şi reabilitarea falezelor Lacului Techirghiol şi a zonei costiere; Realizarea a circa 10.000
locuri de parcare; Înfiinţarea unui port turistic în Eforie Sud, reabilitarea digurilor existente
şi execuţia unor diguri noi pentru protecţia plajelor;
2. Techirghiol
Cred că cea mai importantă propunere ar fi Amenajarea malului lacului Techirghiol.
Aceasta ar trebui să se realizeze în 3 zone distincte:
45
 a) în zona luciului de apă intervenţiile sunt de mică anvergură şi constau în executarea
unui debarcader (punte de lemn pe piloni de lemn) cu un vaporaş care va face curse
regulate între lac şi mare şi a unor platforme de acces în apă; turiştii vor avea
posibilitatea să se plimbe cu hidrobicicleta pe lac sau să se relaxeze într-unul dintre
barurile din lemn care vor fi deschise pe malul apei.
b) în zona de la marginea apei se propune ameliorarea aspectului dezagreabil al
arocamentelor amplasate pentru protecţia conductei de evacuare a apei dulci din coada
lacului – prin executarea unui mal pereiat utilizând arocamentele existente ca suport,
completarea cu pietre de mai mici dimensiuni şi făţuirea cu beton;
c) în partea de uscat se propune:
- amenajare plajă;
- amenajarea unui parc terapeutic în faţa sanatoriului balnear;
- amenajarea grădinii botanice care va avea si o seră pentru plante exotice;
- amenajare băi reci;
- executarea de spaţii verzi cu vegetaţie înaltă, arbuşti, iarbă pe taluzul sectorului
estic al falezei şi în partea de la sud de debarcaderul pentru transbordare nămol;
- executarea de alei pietonale şi a unei piste pentru biciclişti adiacent malului.
3. Costinești
Se doreşte proiectarea unui bazin de înot olimpic acoperit, destinat atât antrenamentelor,
competiţiilor sportive, cât şi publicului larg. Proiectul ar putea cuprinde: bazinul de înot; anexe
pentru sportivi, antrenori şi arbitri; tribune şi anexe pentru spectatori; spaţii administrative şi
spaţii tehnice. Obiectul de studiu propus face parte din categoria dotărilor sportive. Zona
judeţului Constanţa se caracterizează printr-o insuficientă prezenţă a acestor dotări. Se propune
prin această temă realizarea unei dotări sportive, pentru diverse competiţii, încadrându-se astfel în
categoria mai largă a dotărilor de loisir. Pe de altă parte propun amenajarea unui teren de tenis și
a unei piste de carting. În prezent, staţiunea se remarcă prin numărul redus de locuri de parcare,
un aspect negativ fiind supraaglomerarea străzilor şi aleilor, chiar ocuparea trotuarelor şi a
spaţiilor verzi. Se propune astfel, realizarea unei platforme de parcare cu o capacitate de circa
500 autoturisme (circa 1,2 ha), amplasată în sudul staţiunii, adiacent căii ferate, cu acces din zona
intrării rutiere de serviciu în tabără.
4. Mangalia
Pentru Municipiul Mangalia propun următoarele oportunități de dezvoltare:

46
 a) Elaborarea strategiei de dezvoltare durabilă
b) Callatis – istorie la malul Marii Negre - Proiectul vizează măsuri de conservare,
restaurare și valorificare a patru situri arheologice de pe raza municipiului Mangalia:
- zidul de incintă al cetății Callatis (latura de nord – tronson est) - zidul romano-
bizantin și “basilica siriană”;
- zidul de incintă al cetății Callatis (latura de nord – tronson vest), colțul de nord-vest
al incintei romano-bizantine;
- mormintele paleo-creștine de tip hypogeum;
- complexul funerar tumular de la Movila Documaci.
c) Amenajarea unui teren de golf profesionist miniatural (3000 mp) în parcul Balnear
d) Reabilitare și modernizare zona Port Turistic Mangalia – amenajare peisagistică

4.2 Previziuni asupra evoluţiei circulaţiei turistice în zona de sud a litoralului

românesc

Chiar dacă mediul în care firmele își desfășoară activitatea în prezent este unul dinamic,
caracterizat prin incertitudine și risc, previziunile sunt necesare, având în vedere, că viitorul nu
poate fi separat în totalitate de evoluțiile înregistrate în trecutul mai mult sau mai puțin
îndepărtat.
În vederea efectuării previziunii, pentru fiecare indicator (serie de date) se vor folosi cel
puţin două metode de previziune şi se va alege cea pentru care coeficientul de variaţie (v) este
mai mic de 5 %59.
1. Pentru previziunea numărului de turişti am folosit trei metode: a sporului mediu, a
indicelui mediu de dinamică şi a trendului liniar.
a) Metoda sporului mediu
Previziune pentru total sosiri turişti Tabel Nr. 7
Anii Yi
2007 450805 0 450805 0
2008 483858 1 435726 2316689424
2009 420647 2 420647 0
Total 1355310 2316689424
Sursă: Calcule pe baza datelor de la Primăria Municipiului Mangalia

59
Ioncică Maria, Pădurean Mihaela, Popescu Delia, Economia Serviciilor, Aplicaţii, Editura Uranus, 2004, p. 94
47
 = =-15.079; σ= ; v=

=451.770
Deci metoda nu ajustează bine seria de date deoarece coeficientul de variaţie este mai
mare de 5%.
b) Metoda indicelui mediu de dinamică
Previziune pentru total sosiri turişti Tabel Nr. 8
Anii Yi
2007 450805 0 450805 0
2008 483858 1 435465.01 2341881937
2009 420647 2 420647 0
Total 1355310 2341881937
Sursă: Calcule pe baza datelor de la Primăria Municipiului Mangalia

; σ= ; v=

; 451.770
Nici această metodă nu ajustează bine seria de date.
c) Metoda trendului liniar
Previziune pentru total sosiri turişti Tabel Nr. 9
Anii Yi
2007 450805 -1 1 -450805 466849 257409936
2008 483858 0 0 0 451770 1029639744
2009 420647 1 1 420647 436691 257409936
Total 1355310 0 2 -30158 1544459616
Sursă: Calcule pe baza datelor de la Primăria Municipiului Mangalia

48
a ; b

; σ=

v= 5.02% > 5%;

Rezultă că nici această metodă nu ajustează bine seria de date.
Întrucât la niciuna dintre metode nu s-a obţinut coeficienul de variaţie mai mic de 5%
vom alege metoda la care valoarea acestuia este cea mai mică, respectiv metoda trendului
liniar.
Previziunea evoluţiei numărului total de sosiri turişti Tabel Nr. 10
Anii
2010 3 406533
2011 4 391454
Sursă: Calcule pe baza datelor de la Primăria Municipiului Mangalia
După cum reiese din tabelul de mai sus se observă o scădere semnificativă a numărului de
turişti, astfel că în anul 2010 numărul turiştilor sosiţi în sudul litoralului va ajunge la 406.533 iar
în anul 2011 la 391.454.
Următoarea figură înfăţişează previziunea evoluţiei numărului total de sosiri turişti în
zona de sud a litoralului românesc (vezi Anexa Nr. 18):

49
 2. Pentru previziunea numărului total de înnoptări turişti am folosit deasemenea, trei
metode: a sporului mediu, a indicelui mediu de dinamică şi a trendului liniar.
a) Metoda sporului mediu
Previziune pentru total înnoptări turişti Tabel Nr. 11
Anii Yi
2007 2751057 0 2751057 0
2008 2673860 1 2482589 36584595441
2009 2214121 2 2214121 0
Total 7639038 36584595441
Sursă: Calcule pe baza datelor de la Primăria Municipiului Mangalia

= =-268.468; σ= ;

v=

=2.546.346
Metoda ajustează bine seria de date întrucât coeficientul de variaţie este mai mic de 5%.

b) Metoda indicelui mediu de dinamică

Previziune pentru total înnoptări turişti Tabel Nr. 12
Anii Yi
2007 2751057 0 2751057 0
2008 2673860 1 2468030.20 42365905919
2009 2214121 2 2214121 0
Total 7639038 42365905919
Sursă: Calcule pe baza datelor de la Primăria Municipiului Mangalia

; σ= ; v=

; 2.546.346
50
 Rezultă că metoda ajusteză bine seria de date deoarece coeficientul de variaţie este mai
mic de 5%.
c) Metoda trendului liniar
Previziune pentru total înnoptări turişti Tabel Nr. 13
Anii Yi
2007 2751057 -1 1 -2751057 2814814 4064955049
2008 2673860 0 0 0 2546346 16259820196
2009 2214121 1 1 2214121 2277878 4064955049
Total 7639038 0 2 -536936 24389730294
Sursă: Calcule pe baza datelor de la Primăria Municipiului Mangalia

a ; b

σ= ;

v= 3.54% < 5%; 2.546.346

Și această metodă ajustează seria de date bine, întrucât coeficientul de variaţie este mai
mic de 5%. Cum la toate dintre cele trei metode coeficientul de variaţie a fost mai mic de 5%, o
vom alege pe cea care are coeficientul cel mai mic (metoda trendului liniar).

Previziunea evoluţiei numărului total de înnoptări turişti Tabel Nr. 14

Anii
2010 3 1740942

51
 2011 4 1472474
Sursă: Calcule pe baza datelor de la Primăria Municipiului Mangalia
După cum se observă în tabel previziunea numărului total de înnoptări turişti în sudul
litoralului are o evoluţie negativă, numărul înnoptărilor scăzând semnificativ din anul 2010, când
va atinge valoarea de 1.740.942 turişti, până în anul 2011 când va ajunge la valoarea de
1.472.474 turişti.
Figura de mai jos prezintă previziunea evoluţiei numărului total de înnoptări turişti în
stațiunile din sudul litoralului românesc (vezi Anexa Nr. 19):
3. Previziunile pentru durata medie a sejurului în sudul litoralului românesc s-au
realizat după formula:

Previziunea evoluţiei duratei medii a sejurului Tabel Nr. 15

Anii
2010 4.28
2011 3.76
Sursă: Calcule pe baza datelor de la Primăria Municipiului Mangalia
După cum reiese din tabelul anterior previziunea duratei medii a sejurului va avea o
evoluţie negativă, astfel că sejurul mediu al unui turist va scădea în anul 2010 de la 4.28 zile la
3.76 zile în anul 2011.
Figura următoare prezintă previziunea duratei medii a sejurului în stațiunile din sudul
litoralului românesc (vezi Anexa Nr. 20):

Prin urmare, majoritatea propunerilor stabilite în acest capitol pot fi uşor acceptate şi puse
în aplicare, mai ales, că în situaţia de faţă, în cazul litoralului românesc, este nevoie de orice idee
de a atrage vizitatori străini şi mai ales români şi de a îmbunătăţi oferta de servicii.

52
 CONCLUZII

Am structurat prezenta lucrare în patru capitole, care tratează aspecte diferite legate de
turismul și dezvoltarea durabilă.
Astfel, în primul capitol am încercat să prezint aspecte teoretice legate de turism, cum ar
fi: conceptul de turism, cererea și consumul turistic, oferta și producția turistică, serviciile
turistice și rolul turismului în economie.
În cel de-al doilea capitol am prezentat noțiuni teoretice legate de dezvoltarea durabilă,
plecând de la un scurt istoric al acesteia și legătura ei cu creșterea economică și ajungând la
princiipiile, obiectivele și indicatorii dezvoltării durabile.
În capitolul trei am realizat o analiză a dezvoltării turismului în zona de sud a litoralului
românesc. Astfel, am făcut o mică prezentare a staţiunilor, referitoare la aspecte legate de
aşezarea acestora, resurse naturale, resurse antropice, forme de turism practicate, oferta de
agrement şi unităţile de cazare și alimentație aferente anul 2009. În continuare am analizat
indicatorii circulaţiei turistice, cu date statistice referitoare la sosirile, înnoptările, sejurul mediu
al turiştilor și coeficientul de utilizare a capacității de cazare, preluate de la Primăria
Municipiului Mangalia. În ultimul subcapitol am prezentat problemele mediului înconjurător în
zona de sud a litoralului românesc.
În cel de-al patrulea capitol, am încercat să aduc câteva propuneri de amenajare şi
dezvoltare turistică a stațiunilor, în urma cărora activitatea turistică se va îmbunătăţii
semnificativ. Am realizat, deasemenea, previziuni asupra evoluţiei circulaţiei turistice a
stațiunilor, din care, din păcate, a rezultat o scădere semnificativă a numărului de sosiri şi
înnoptări de turişti în anii 2010-2011 şi o scădere a duratei medii a sejurului, în aceeaşi ani
analizaţi.
În încheiere, aş dori să precizez că pe parcursul realizării lucrării am dobândit cunoştinţe
importante legate de activitatea turistică a unei stațiuni, calitatea serviciilor prestate de aceasta şi
importanţa promovării acesteia pe piaţa internă şi internaţională.

53
 CUPRINS

INTRODUCERE......................................................................................................1
CAPITOLUL 1.........................................................................................................2
TURISMUL ȘI IMPORTANȚA LUI ECONOMICĂ..........................................2
1.1 Conceptul de turism...............................................................................................................2
1.2 Cererea și consumul turistic..................................................................................................4
1.3 Oferta și producția turistică...................................................................................................6
1.4 Serviciile turistice..................................................................................................................9
1.4.1 Conținutul și caracteristicile serviciilor turistice............................................................9
1.4.2 Tipologia serviciilor turistice........................................................................................10
1.5 Locul și rolul turismului în economie..................................................................................12
1.5.1 Contribuția turismului la creșterea economică.............................................................12
1.5.2 Influența turismului internațional asupra balanței de plăți externe..............................13
1.5.3 Efectul multiplicator al turismului................................................................................14
CAPITOLUL 2.......................................................................................................15
DE LA CREȘTEREA ECONOMICĂ LA DEZVOLTAREA DURABILĂ....15
2.1 Scurt istoric al dezvoltării durabile.....................................................................................15
2.2 Obiectivele și principiile dezvoltării durabile....................................................................18
2.3 Indicatorii dezvoltării durabile............................................................................................19
2.4 Dezvoltarea durabilă și promovarea turismului..................................................................22
2.5 Integrarea europeană și dezvoltarea durabilă.....................................................................24
CAPITOLUL 3.......................................................................................................28
ANALIZA DEZVOLTĂRII TURISMULUI ÎN ZONA DE SUD A
LITORALULUI ROMÂNESC.............................................................................28
3.1 Analiza pieței turistice în zona de sud a litoralului românesc.............................................28
3.1.1 Analiza stadiului actual al pieţei....................................................................................28

54
 3.1.2 Oferta turistică................................................................................................................29
3.1.3 Analiza circulației turistice...........................................................................................38
3.2 Probleme ale mediului înconjurător în zona de sud a litoralului românesc.........................41
CAPITOLUL 4.......................................................................................................43
PROPUNERI DE AMENAJARE ŞI DEZVOLTARE A TURISMULUI ÎN
ZONA DE SUD A LITORALULUI ROMÂNESC.............................................43
4.1 Propuneri de amenjare și dezvoltare turistică......................................................................43
4.2 Previziuni asupra evoluţiei circulaţiei turistice în zona de sud a litoralului românesc........45
CONCLUZII....................................................................................................................................... 50
BIBLIOGRAFIE
ANEXE

55