АCАDЕMIА DЕ STUDII ЕCОNОMICЕ А MОLDОVЕI

ȘCOALA MASTERALĂ DE EXCELENȚĂ ÎN ECONOMIE ȘI

BUSINESS
CATEDRA TURISM

C.Z.U…………

Dinа SÎRBU

MANAGEMENTUL TURISMULUI CULTURAL ÎN

CHIȘINĂU

TЕZĂ DЕ MASTER

Gestiunea și dezvoltarea turismului

Аutоr:
Studеntа gr. GET-151M,
învățământ cu frеcvеnță lа zi
Dinа SÎRBU
______________________
АDMIS lа susţinеrе
Şеf cаtеdră:
dr.hаb., prоf.univеrsitаr
Еlеnа TURCОV
_______________________
‘’___’’‖______________2017

Cоnducătоr ştiinţific:
dr., conf.univ.
Roman LIVANDOVSCHI
__________________

CHIŞINĂU – 2017
 Declaraţia privind propria răspundere

Subsemnatul (a),________________________________________________________

absolvent al Academiei de Studii Economice din Moldova, programul de masterat_____

__________________________________________________________________________,

declar pe propria răspundere că teza de master pe tema _________________________

___________________________________________________________________________

___________________________________________________________________________

a fost elaborată de mine şi nu a mai fost prezentată niciodată la un alt program de

masterat sau instituţie de învăţământ superior din ţară sau din străinătate, iar

exemplarul prezentat şi înregistrat la catedră corespunde integral cu varianta electronică

plasată în sistemul Anti-plagiat.

De asemenea, declar că sursele utilizate în teză, inclusiv cele din Internet, sunt

indicate cu respectarea regulilor de evitare a plagiatului:

- fragmentele de text sunt reproduse întocmai şi sunt scrise în ghilimele, deţinând

referinţa precisă a sursei;

- redarea/reformularea în cuvinte proprii a textelor altor autori conţine referinţa precisă;

- rezumarea ideilor altor autori conţine referinţa precisă a originalului.

________________________

Numele Prenumele

________________________

Semnătura

____________

Data
 CUPRINS

Declaraţia privind propria răspundere

Lista abrevierilor

Lista tabelelor și lista figurilor

INTRОDUCЕRЕ
Cаpitоlul I. FUNDAMENTE TEORETICO- ȘȚIINȚIFICE ALE MANAGEMENTULUI
TURISMULUI CULTURAL.....................................................................................................

1.1 Cоncеptul de management în turism………………………………………………...

1.2 Considerații generale privind turismul cultural...............................................................

1.3 Turismul cultural în circuitul turistic național.............................................................................

Cаpitоlul II. POTENȚIALUL TURISTIC CULTURAL AL MUNICIPIULUI CHIȘINĂU

2.1. Prеzеntаrеа gеnеrаlă а orașului Chișinău................................................................................

2.2. Pаtrimоniul turistic cultural din Chișinău……………………………………………….

2.3. Infrаstructurа turistică în Chișinău ………………………………………………………

Cаpitоlul III. STRАTЕGII MANAGERIALE DЕ PRОMОVАRЕ ȘI DEZVOLTARE A

TURISMULUICULTURAL ÎN MUNICIPIUL CHIȘINĂU……………………………

3.1. Strаtеgii dе prоmоvаrе şi dеzvоltаrе а turismului cultural în orașul Chișinău…………

3.2. Еlаbоrаrеа unui pachet turistic cultural pentru municipiul Chișinău.............................

Concluzii și recomandări

Bibliografie

Adnotare (în romană)

Adnotare (în engleză)

Аnexe
 Introducere
Actualitatea și importanța problemei abordate."Turismul este ansamblul relațiilor și fenomenelor
ce rezulta din deplasarea și sejurul persoanelor în afara locului de resedință, atît timp cît
sejurul și deplasarea nu sunt motivate de o stabilire permanentă sau o activitate
lucrativă oarecare." W. Hunziker 1
Turismul se numără printre fenomenele ce s-au impus în epoca contemporană,
dezvoltarea sa spectaculoasă constituind o trăsătură caracteristică a secolelor XX şi XXI. Deşi,
începutul industriei turistice mondiale datează din 1841, când englezul Thomas Cook pune
bazele acestei industrii, cu adevărat amploarea acestui fenomen se manifestă în zilele noastre.
Turismul este considerat la moment o activitate la fel de importantă precum altele desfăşurate în
sectoare-cheie ca: agricultura, industria, comerţul, prestarea serviciilor.2
Ca alternativă a turismului clasic, turismul cultural sau turismul de cunoaştere reprezintă
un subiect amplu promovat şi de mare actualitate şi perspectivă. Lucrarea intitulată
“Managementul turismului cultural în Chișinău” se aliniază acestei tendinţe de reconsiderare şi
revitalizare a turismului cultural. Structurată pe 3 capitole, prezenta
lucrare pune în evidenţă modalităţile de promovare şi dezvoltare ale turismului cultural,
bazîndu-se pe tehnicile specifice componentelor de valorificare a acestuia. Astfel, prima parte a
lucrării prezintă raporturile de intercondiţionare dintre turism şi cultură precum şi turismul
cultural in circuitul turistic național; a doua parte a lucrării descrie potențialul turistic cultural în
Municiupiul Chișinău, iar în ultima parte sunt aratate strategii manageriale de promovare și
dezvoltare a turismului cultural în Municiupiul Chișinău.
Pe plan conceptual lucrarea are ca obiectiv o temeinică şi aprofundată incursiune
bibliografică, sprijinită pe lucrări de referinţă şi actualitate din literatura românească şi
internaţională de specialitate, referitoare la categoriile economice specifice turismului cultural.
Sunt numeroşi turişti care caută locuri în care să-şi satisfacă nevoia de a cunoaşte istoria, cultura,
obiceiurile oamenilor din alte zone ale lumii. În Italia, Franţa, Spania, Portugalia creaţiile şi
operele de mare valoare aflate în aer liber sau în muzee, sunt obiective turistice preţioase, căutate
şi apreciate de tot mai mulţi turişti.
Dintre obiectivele culturale cele mai vizitate şi care sunt promovate prin oferte deosebite
sunt: cetăţile, bisericile, catedralele, muzeele, casele memoriale, teatrele, operele, activităţile
etnografice şi de folclor.

1
Disponibil:http://www.scritub.com/geografie/turism/INTRODUCERE-IN-TURISM35734.php
2
Disponibil:http://www.cnaa.md/files/theses/2016/24776/angela_botezatu_thesis.pdf
 Există astăzi, certitudinea că o parte însemnată a turiştilor, greu traductibilă în procente,
este dominată de dorinţa de cunoaştere prin experienţa vizuală proprie culturilor altor ţări. Prin
perspectiva unui analist în domeniul cultural, cultura se prezintă ca un factor motivant al
turismului. Turismul contribuie la o mai bună cunoaştere a culturii şi istoriei celorlalte ţări şi la
îmbunătăţirea contactelor între oameni.
Rolul turismului în dezvoltarea, formarea culturii şi lărgirii orizontului de cunoaştere a
oamenilor, educaţia şi instrucţia acestora în satisfacerea unor nevoi culturale ale turiştilor a
crescut foarte mult. Prin intermediul turismului tematic sau cel cultural itinerant se pot promova
principalele aspectele culturale ale unei ţări.
Lucrarea evidenţiază faptul că introducerea aspectelor culturale în cadrul unor programe
turistice bine puse la punct ar putea duce la creşterea interesului turiştilor pentru vizitarea şi
cunoaşterea acestora. Se mai pot organiza călătorii prilejuite de manifestări socio-culturale care
cuprind un calendar al manifestărilor de acest gen foarte bogat şi variat: aniversarea unor
evenimente istorice, manifestări folclorice, tradiţionale, festivaluri anuale cu caracter cultural
artistic, expoziţii, spectacole teatrale, etc
Diversitatea formelor prin care turismul dă conţinut vieţii culturale şi prin care o
promoveză se reflectă prin:
- vizitarea obiectivelor patrimoniului cultural;
- participarea la evenimente culturale (operă, balet, concerte, etc.);
- vizitarea unor ansambluri arhitecturale moderne;
- vizitarea muzeelor de istorie, ştiinţe, naţionale;
- turismul industrial şi tehnic care se caracterizează prin vizitarea unor obiective economice,
construcţii specifice.
Turismul cultural cuprinde şi participările la festivaluri de artă, care conferă individului
ceva mai mult decît ieşirea din cotidian, răspunzând motivaţiei de acumulare de noi cunoştinţe,
dezvoltării personalităţii umane, vizitării marilor galerii şi colecţii ale celor mai importante
realizări ale spiritului omenesc (artă, ştiinţă, tehnică, habitat) etc.
Acest fenomen, turismul cultural, prilejuieşte cunoaşterea altor sisteme de valori, devine cel mai
important mijloc de înţelegere de "ciculaţie" a valorilor culturale ale lumii.
 Cаpitоlul I. FUNDAMENTE TEORETICO- ȘȚIINȚIFICE ALE
MANAGEMENTULUI TURISMULUI CULTURAL

1.1 Cоncеptul de management în turism

Managementul reprezintă un proces conștient de conducere și coordonare a acțiunilor și

activităților individuale și de grup, precum si de mobilizare și alocare a resurselor organizației în
vederea îndeplinirii obiectivelor acesteia în concordanță cu misiunea, finalitățile și
resposabilitătile sale economice și sociale.3
Managementul în turism, o lungă perioadă de timp, a fost un management care purta direct
amprenta personalităţii managerului. Puţini dintre conducătorii de unităţi din trecut din ramura
turistică puteau fi consideraţi manageri în sensul curent al termenului.Investiţiile erau mici,
problemele conducerii resurselor umane erau practic nerecunoscute, majoritatea fiind afaceri
familiale. La un nivel empiric, managementul reprezintă abilitatea de a oferi confort călătorului.
Astăzi, produsul turistic devine tot mai complex şi mai dificil de promovat, cadrul juridic
devine o componentă tot mai importantă în condiţiile internaţionalizării pieţelor, întreprinderea
turistică acţionînd într-un mediu tot mai complex. Eforturile sunt concentrate spre reducerea
costurilor şi creşterea profitului. Ca rezultat, apare necesitatea introducerii unor practici
manageriale ştiinţifice în activitatea întreprinderilor, ca un mijloc de acţiune împotriva
presiunilor crescînde cu care se confruntă industria turistică.4
Principiile managementului general necesită adaptarea specială la industria turistică, în
funcţie de particularităţile acesteia, serviciul reprezentând elementul central în industria
ospitalităţii. Încă de la începutul acestui secol se poate vorbi de un impact al teoriilor
managementului asupra evoluţiei acestei ramuri. Două exemple din SUA:
Omul de afaceri, E.F. Statler, la începutul secolului XX (1908), a intuit necesitatea creării
unei oferte speciale în domeniul hotelier pentru a răspunde nevoilor noii clase de mijloc
americane. Ea a creat sloganul “A Room with a Bath for a Dollar and a Half” (o cameră cu baie
pentru un dolar jumătate). Această idee a reprezentat o adevărată inovaţie, ce a revoluţionat
industria turismului în condiţiile în care puţinele camere cu baie care existau erau asociate
turismului de lux. Statler a creat o standardizare a serviciilor hoteliere în toate unităţile sale,
asigurând un nivel înalt de calitate. În plus, hotelurile sale au fost primele cu telefon în fiecare
cameră. Lanţul hotelier creat de el este considerat unul dintre primele lanţuri hoteliere.

3
Disponibil: https://ru.scribd.com/doc/25022546/Conceptul-de-Management
4
Disponibil: http://www.qreferat.com/referate/turism/Specificul-si-istoricul-manage433.php
 Vernon şi Gordon Stouffer erau fiii proprietarului unui restaurant de succes. În anii ’20 ei
au urmat cursurile universităţii “Wharton School of Finance” unde au studiat ideile lui F. Taylor,
Fayol şi ale altor pionieri în management. Ca urmare a studiilor, ei au introdus conceptele
învăţate, care au transformat domeniul alimentaţiei publice într-o industrie modernă. Activitatea
de producţie era supervizată de mama lor, fraţii Stouffer neputând realiza în acest fel dezvoltarea
unui lanţ de restaurante. În acelaşi timp ei nu doreau să se bazeze numai pe serviciile unui
maestru bucătar, deoarece dacă ar fi intervenit schimbarea lui ar fi survenit o modificare în
conţinutul şi calitatea preparatelor culinare. S-a încercat realizarea controlului managementului
asupra producţiei culinare prin dezvoltarea unui set de reţete care pot conduce la crearea unor
produse standard.
Introducerea producţiei culinare controlate de management prin intermediul reţetelor a
îmbunătăţit productivitatea acestei activităţii a redus costurile, rezultând un preţ competitiv. De
asemenea, s-au aplicat unele elemente ale managementului resurselor umane (vacanţe plătite,
asigurări etc.).
Primele cursuri de management hotelier au fost oferite pentru prima oară de Cornell
University în 1922. Dezvoltarea explozivă a circulaţiei turistice a transformat această activitate
într o veritabilă industrie în care, pe măsura creşterii concurenţei, a apărut necesitatea aplicării
unui management modern. Este o axiomă faptul că valoarea unei afaceri este bazată într-o mare
măsură pe talentul managerial, managementul fiind un act dinamic care se justifică prin rezultate.
Referitor la profesionalismul din turism s-a argumentat că “nu poţi conduce un hotel ca pe o
fabrică” sau că “managementul restaurantelor este o artă, nu o ştiinţă”.
Managementul în domeniul turismului ca şi în celelalte sectoare este mai întâi o ştiinţă şi
apoi o artă, având, ca în orice activitatea productivă, ca obiectiv central obţinerea de profit.
Oricum, afacerile turistice sunt unice necesitând aplicarea unui set specific de principii şi
concepte. Un autor american relatează că a intervievat sute de manageri şi de lucrători din
industria turismului, întrebându-i de ce se consideră potriviţi pentru această muncă. 90% din
aceştia au răspuns: “Îmi plac oamenii” considerând că aceasta este principala calitate pentru
succesul în această profesiune.
Desigur, ideea de a fi sociabil este importantă, dar prezentă singură nu este suficientă.
Esenţială este puterea de a răspunde rapid la o varietate de situaţii neaşteptate şi imprevizibile
care apar în această activitate. Odată cu urcarea în ierarhia managerială, lucrătorul în turism
trebuie să demonstreze acele calităţi care vor câştiga cooperarea şi respectul subordonaţilor. Cu
cât poziţia este mai înaltă, cu atât cunoştinţele de “know-how” turistic trebuie să fie tot mai
avansate, iar deprinderile referitoare la managementul resurselor umane cât mai perfecţionate.
 Un alt deziderat – pasiunea pentru această muncă. Industria turistică este o activitate non-
stop, cu flux continuu, de multe ori angajaţii lucrând, în timp ce ceilalţi se relaxează şi se bucură
de vacanţă, de sărbători. În plus, activitatea în industria turistică se caracterizează prin
sezonalitate care poate conduce la unele tensiuni şi conflicte între angajaţi. 5

1.2 Considerații generale privind turismul cultural

Definirea acestei forme de turism ridică dificultăți deoarece implică delimitarea a doua
concepte, și anume cultura și turismul. Daca s-ar avea în vedere o simpla definire a acestei forme
de turism prin consumul cultural al turiștilor, atunci dilemele de genul manifestărilor culturale
ale turiștilor ar disparea.
Cultura este un termen foarte greu de definit, care a suferit multiple transformări de-a
lungul timpului, în prezent aceasta putînd fi definită ca un proces de dezvoltare intelectuală,
spiritual și estetică, ca indicative ale unui “mod de viață” specific sau ca un ansamblu
al operelor și practicilor activității intelectuale și artistice.
Tot mai adesea se poate vorbi, în literatura de specialitate, despre doua accepțiuni ale
termenului de cultură, și anume: cultura ca proces și cultura ca produs.
Prima abordare, cultura ca proces se referă la conduita acceptată în cadrul unui grup
social. Grupurile sociale au roluri și standarde specifice care diferă de la o cultură la alta. Aceste
grupuri pot fi primare ( familia, prietenii) sau secundare( uniuni, fraternități etc). Dacă se are în
vedere rolul fiecărui individ în cadrul grupului și al modului de abordare al vacanțelor ca mod
de relaxare și cunoaștere al altor oameni se poate stabili faptul că ”procesul învățării prin
intermediul societății și al transmiterii culturii din generație în generație” este esențial în
educarea copiilor. Calatoria este o experiență care se învață și de aceea se poate demonstra
importanța încurajării participării la excursii înca din copilărie. Cultura poate fi influențată atît
de factori interni, cît și externi, în cadrul unui grup, anumiți indivizi, tind să se afirme ca leaderi
datorită unei educații mai vaste, a unor venituri mai ridicate sau a poziției sociale. Astfel în
practică s-a constatat faptul că o destinație este vizitată mai întîi de către o elită, care este apoi
urmată și de către celelalte persoane. În cazul factorilor externi influențele se manifestă prin
schimbarea atitudinii față de țara de destinație sau descoperirea pasiunii pentru bucătăria
acesteia. Calatoriile pot stimula vînzarile țării de destinație, de exemplu o excursie
în Germania poate avea ca efect cumpărarea unui autoturism.
În acest sens, Clarke a considerat cultura ca fiind procesul prin care oamenii dau sens
personalității lor. Granițele unor grupuri sociale și implicit ale unei culturi, pot acoperi o

5
Disponibil: https://ru.scribd.com/doc/58309120/Management-in-Turism
colectivitate cu dimensiuni diferite și care să desfăsoare activități specifice. Acest concept îsi
are radăcinile în antropologie și sociologie.
Cultura ca produs își are rădăcinile în critica literară, fiind privită ca rezultat al
activităților individuale sau de grup căreia i se asociază o anumită interpretare. Cultura elitistă se
referă, de exemplu, la operele marilor artiști.
Analizînd aceste doua concepte s-a stabilit faptul că scopul turiștilor care caută
autenticitatea, în timpul călătoriilor lor il reprezintă cultura ca proces ( MacCannell, Cohen ).
Crearea manifestărilor culturale specifice consumului ocazionat de o călătorie este strîns legată
de prezența turiștilor. Astfel, cultura ca produs este transformată prin intermediul turismului în
cultura ca proces. Produsele culturale rezultate pot atrage în timp autenticitatea lor și pot fi
acceptate atît din perspectiva turiștilor cît și a producatorilor de cultură.
Cultura poate fi definită astfel: “în sensul cel mai larg, cultura poate fi astăzi definită ca
ansamblu al trăsăturilor distincte, spirituale și materiale, intelectuale și afective care
caracterizează o societate sau un grup social. Ea înglobeaza, în afara literelor și artelor, modul
de viață, drepturile fundamentale ale ființei umane, sistemele de valori, tradițiile, credințele.
Cultura conferă omului capacitatea de reflecție asupra propriei persoane, este cea care ne face
ființe umane, raționale, critice și angajate etic. Prin intermediul ei discernem valorile și alegem,
prin ea omul se exprimă, se constientizează pe sine însuți, se recunoaște asa cum un proiect își
analizează realizările, caută fără încetare noi semnificații și creează opere care îl transcend,
Louden a stabilit o listă de factori demni de luat în seamă în analizarea unei culturi.
Această analiză se recomandă inaintea realizării unui plan de marketing.6
La baza afirmării şi dezvoltării turismului cultural, ca formă a recreerii şi cunoaşterii, stau
trei cerinţe primordiale:
* Protejarea şi conservarea întregului patrimoniu cultural - naţional şi internaţional;
* Pregătirea şi asigurarea unor servicii turistice de calitate deosebită;
* Respectarea modului de viaţă al populaţiilor autohtone.
O altă abordare, axată pe organizarea produsului turistic cultural, menţionează faptul că,
pentru ca o călătorie să fie inclusă în sfera turismului cultural, ea trebuie să respecte anumite
condiţii:
* să fie motivată de dorinţa de cunoaştere;
* să aibă loc consumul unui produs turistic cu semnificaţie culturală (monument, operă de artă,
spectacol etc.);

6
Disponibil:http://www.scrigroup.com/afaceri/turism/Turismul-cultural92893.php
* să presupună intervenţia unui mediator – persoană, document, material audio-vizual – care să
pună în valoare produsul cultural7.
În acest context sunt explicabile interconexiunile turismului cultural cu celelalte forme de
turism, prezenţa unor motive culturale în desfăşurarea vacanţelor cu scop de odihnă, recreativ,
balnear etc.
În ceea ce priveşte Organizaţia Mondială a Turismului, aceasta consideră că turismul
cultural include:8

turismul pentru tineret, în care predomină aspectul cultural – educativ, inclusiv

călătorii de studii, pentru învăţarea unei limbi străine, taberele internaţionale pentru
tineret;
schimburi reciproce de artişti, scriitori etc. şi manifestările prilejuite de acestea;
turism rural, sejururi la familiile regiunii sau ţării vizitate;
sejururi în sate de vacanţă integrate mediului cultural local;
participarea la festivaluri regionale, naţionale, internaţionale;
circuite cu temă culturală, care include vizitarea de muzee, locuri istorice şi
participarea la diferite manifestări culturale;
pelerinaje la locuri şi monumente istorice, religioase.
A. Turismul cultural are un conţinut complex
Această caracteristică se manifestă în privinţa produselor oferite şi formelor de
concretizare a călătoriilor, dar şi din perspectiva consumatorilor de vacanţe culturale.
Turismul cultural se sprijină pe o mare varietate de resurse (artişti, artizani, obiecte
tangibile şi intangibile, acţiuni şi relaţii între arte care sunt practicate în folosul consumatorilor
de turism cultural9) care au conturat alte subforme de turism – cultural - religios, pelerinaj,
pentru arheologie, urban, rural, muzeal, etnografic etc.
De altfel, turismul cultural se diferenţiază faţă de alte forme de turism printr-o cerere
specifică de bunuri şi servicii, determinate în principal de caracteristicile vieţii culturale şi de
particularităţile segmentului de turişti căruia i se adresează. Determinarea relaţiilor dintre
turismul cultural şi alte forme de turism porneşte de la câteva aspecte esenţiale:

categoria de resurse;
tipurile de activităţi practicate;
7
MINCIU,Rodica, op. cit.,p. 87.
8
ISTRATE, I., GLAVAN, V., Turismul cultural în România – liant al spiritualităţii româneşti de pretutindeni,
Tribuna economică nr.5/1994.
9
MOLDOVEANU, M., FRANC, V.I., Marketing şi cultură, Editura Expert, Bucureşti, 1997, pp. 32-38, 40-45.
 disponibilităţile financiare ale potenţialilor turişti;
nivelul educaţional şi cultural al turiştilor;
gradul de mobilitate al turiştilor şi sezonalitatea;
nivelul de amenajare turistică a resurselor specifice;
calitatea mediului înconjurător şi nivelul poluării.
Complexitatea turismului cultural este dată şi de diversitatea motivaţiilor clientelei,
generată în principal de creşterea nivelului de instruire, a experienţei turistice, a calităţii vieţii şi
nu în ultimul rând, de îmbunătăţirea facilităţilor turistice. Fenomenul este foarte vizibil la nivelul
continentului european, unde se regăsesc şi cele mai vechi forme de practicare a turismului
cultural10.
B. Turismul cultural se adresează unei clientele cu un anumit nivel de cultură şi
instruire sau care este în formare

În determinarea tipurilor de clienţi care aleg această formă de turism, un loc aparte îl
reprezintă modelul de cultură, sau subcultură căruia îi aparţin.

C. Turismul cultural este în general un produs mai scump, dar nu de lux, deoarece
implică anumite costuri (taxe) generate de serviciile speciale incluse: vizitarea unor obiective
culturale, participarea la evenimente culturale, editarea respectiv achiziţionarea unor produse
specifice (cataloage, ghiduri) etc.

D. Comparativ cu alte forme de turism, sezonalitatea turismului cultural este mai

puţin accentuată.
Toate aceste particularităţi îşi pun amprenta asupra modului de organizare şi de
desfăşurare a activităţii; totodată, ele oferă informaţii cu privire la modul de concepere a
produselor, de proiectare a acţiunilor promoţionale etc., astfel încât evoluţia acestuia, dar şi
satisfacţiile turiştilor să înregistreze un trend pozitiv.
Ca formă bine individualizată a călătoriilor, turismul cultural are o serie de trăsături
conferite pe de o parte, de natura sa complexă, de faptul că presupune atât consumul unui pachet
de servicii obişnuite (cazare, alimentaţie, transport) cât şi a unor bunuri si servicii culturale şi, pe
de altă parte de evoluţia şi dezvoltarea sa în ţări cu mare experienţă în acest domeniu. Pe măsura
ce activităţile incluse în turismul cultural s-au structurat şi specializat, s-au conturat şi câteva
trăsături esenţiale ale acestuia.

10
Davidson, R., Tourism, Editura D. Longman, London, England, 1994, pp. 4-6.
 În primul rând turismul cultural asigură o bună exploatare a unei game largi şi diverse de
mijloace şi anume:
 Utilizarea plurivalentă a bunurilor culturale care există în localităţile urbane şi
rurale şi care constituie puncte de maximă atracţie turistică;
 Reabilitarea şi modernizarea centrelor istorice din localităţile urbane şi rurale care
au drept scop susţinerea funcţiei turistice şi creşterea veniturilor locale;
 Varietatea manifestărilor cultural-artistice naţionale şi internaţionale (concursuri
de muzică, festivaluri, săptămâni culturale, manifestări etnografice, expoziţii) ce duce
la creşterea interesului artiştilor străini pentru tezaurul cultural (european şi
românesc);
 Sporirea mobilităţii persoanelor se datorează în principal, progreselor înregistrate
în domeniul transporturilor în sensul creşterii vitezei de deplasare şi al reducerii
costurilor de călătorie, dar şi unor factori de natură socială legată de creşterea
timpului liber; alături de grupurile turistice organizate se constată creşterea numărului
de persoane care se deplasează pe cont propriu;
 Structuri turistice complexe diversificate: hoteluri, moteluri, camping-uri de-a
lungul traseelor turistice, asociate cu amplasarea de unităţi de alimentaţie publică.
Deschiderea către turismul internaţional impune dezvoltarea structurilor turistice şi
aducerea lor la nivelul exigenţelor mondiale. Diversificarea formelor de cazare în
sistem privat în mediile urban şi rural constituie un element benefic pentru turismul
cultural itinerant.
 Restaurarea şi conservarea monumentelor, încă insuficiente sub aspect financiar şi
al numărului de obiective, constituie o problemă de maximă stringenţă, la fel ca şi
coerenţa unei politici de protecţie a mediului şi a patrimoniului cultural. Ample
acţiuni de restaurare au avut loc pe plan european iar în România sunt cunoscute
acţiunile întreprinse la mănăstirile din nordul Moldovei, Rădăuţi, Castelul Bran, Casa
Memorială George Enescu - Sinaia, Muzeul Satului din Bucureşti din perioada
ultimilor ani etc.
 Menţinerea la un nivel admisibil a formelor şi nivelelor de poluare generală
înregistrat în marile centre urbane sau de-a lungul traseelor turistice. Înlăturarea
circulaţiei grele din oraşe şi din centrele turistice, generalizarea măsurilor tehnice la
mijloacele de transport, va conduce la scăderea gradului de poluare.
O altă caracteristică se referă la faptul că turismul cultural, în esenţă, se adresează unui
public avizat, cu un nivel ridicat de educaţie şi cultură. Aceasta nu exclude însă promovarea
formelor simple, de iniţiere, cunoaştere ale acestui gen de turism, asigurându–se în acest fel, o
mai largă adresabilitate. Ca atare o altă caracteristică se referă la trăsăturile definitorii ale
potenţialilor vizitatori şi ale celor care sunt fideli acestei forme de turism. Astfel pe baza
experienţei internaţionale s-au putut determina următoarele categorii de turişti:
 pensionarii (peste 60 ani)reprezintă în medie circa 20 % din numărul total de
turişti din Europa. Se integrează în grupuri turistice de diferite vârste, deţin
cunoştinţe culturale inegale, au interese şi afinităţi diferite; acest segment de
turişti solicită condiţii de transport şi de confort mai bune pentru a evita oboseala
şi suprasolicitarea şi arată o anumită fidelitate faţă de un produs cultural pe care îl
pot vizita de 2-3 ori. Ei preferă să cunoască obiective inedite, autentice dat fiind
faptul că au un orizont de cunoaştere mai bun;
 tinerii (15-24 ani) formează 16 % din totalul de turişti europeni, se deplasează în
grupuri mici, sau sub patronajul unor asociaţii, organizaţii de tineret, specializate
pe domenii de activitate. Aceştia reprezintă acei clienţi aflaţi în faza de
acumularea informaţiilor, de lărgire a orizontului cultural, prin urmare sunt mai
dinamici, dispuşi să cunoască cât mai multe destinaţii turistice Se bucură de
facilităţi la transport, sunt tentaţi de cunoaşterea culturală, spirit de descoperire şi
participare directă la evenimente culturale şi nu solicită servicii turistice
deosebite;
 oamenii de afaceri care dincolo de preocupările lor de afaceri, în puţinul timp
liber existent preferă un produs cultural de calitate, care nu este întotdeauna uşor
de asigurat şi de găsit; ca urmare a sejurului scurt preferă să viziteze obiective
culturale de excepţie şi să beneficieze de un confort deosebit
 persoanele cu familie şi copii care se deplasează pe distanţe scurte şi medii, deţin
venituri modeste, şi doresc să participe la evenimente culturale de grup sau în aer
liber, având dorinţa de a-şi îmbogăţi orizontul cultural, interesaţi fiind de educaţia
copiilor;
 persoanele erudite care includ specialişti, experţi, cu preocupări îndeosebi
artistice, tehnice şi intelectuale, ce practică un turism individual, sau în grupuri
foarte mici, de profesionişti, într-o companie de înaltă ţinută şi pregătire
profesională şi care doresc să se bucure de natură sălbatică, obiective şi
manifestări culturale de excepţie şi de un confort pe măsura veniturilor.
Toate aceste aspecte – trăsături si avantaje – privesc turismul cultural în ansamblul său,
vizează toate sub-formele acestuia. În plus, în practica desfăşurării turismului cultural s-au
evidenţiat şi alte caracteristici proprii unora sau altora dintre formele turismului cultural. De
asemenea, turismul cultural are câteva particularităţi care îl diferenţiază de celelalte forme de
turism, şi anume: o extremă varietate de componente legate printr-o unitate a evoluţiei socio-
economice, istorice şi artistice; reprezintă o creaţie vie, în continuă evoluţie; presupune o
exploatare turistică selectivă şi diferenţiată.
Diversitatea aspectelor ce dau conţinut vieţii culturale îşi regăseşte reflectarea în
multitudinea formelor turismului cultural. Totodată varietatea modalităţilor de asociere,
combinare a componentelor culturale şi serviciilor turistice specifice amplifică varietatea
tipologică a turismului cultural.
În teoria şi practica de specialitate se regăsesc mai multe modalităţi de structurare a
formelor turismului cultural. Astfel, în funcţie de specificul obiectivelor şi conţinutul călătoriilor
se poate vorbi de:
- vizitarea obiectivelor patrimoniului istoric: vestigii arheologice, istorice, monumente,
castele, edificii religioase, ansambluri urbane şi rurale, parcuri şi grădini;
- vizitarea muzeelor: pinacoteci, de arheologie, istorie, ştiinţe naturale, specializate sau
tematice, naţionale sau regionale, grădini botanice, parcuri zoo;
- participarea la evenimente culturale: spectacole de operă, balet, teatru, concerte,
festivaluri de muzică, dans, film, folclorice, sărbători tradiţionale, expoziţii, târguri;
- turism industrial şi tehnic – situat în opinia specialiştilor, între cel cultural şi cel de
afaceri -, caracterizat prin vizitarea unor obiective economice (industriale), construcţii specifice
(baraje, viaducte, poduri, tunele, canale), ansambluri arhitectonice urbane – moderne sau
tradiţionale, cunoaşterea organizării sociale etc.11
O abordare mai detaliată a acestei clasificări conduce la identificarea unor forme
consacrate ale turismului cultural cum ar fi cel ştiinţific, religios, speologic etc.
Un alt criteriu de clasificare ar fi modul de organizare a vacanţelor. În concordanţă cu
structurile cunoscute se poate vorbi de turism organizat şi pe cont propriu fiecare dintre aceste
modalităţi prezentând avantaje şi dezavantaje. Fără să ne propunem o detaliere a acestora
considerăm că turismul organizat este mai potrivit dacă ţinem seama de necesitatea şi rolul
ghidului în înţelegerea conţinutului călătoriilor. Pe de altă parte, vacanţele pe cont propriu
asigură cunoaşterea mai multor atracţii în timp mai scurt şi oferă, totodată, răgazul înţelegerii
mai profunde a laturii culturale.
Cunoaşterea obiectivelor turistice se poate realiza prin circuite şi excursii cu durate
diferite de timp. Participarea turiştilor se poate materializa la nivel individual sau prin acţiuni
organizate, canalizate pe grupuri de turişti. De remarcat că pe cont propriu serviciile turistice au
un preţ mai ridicat, faţă de grupurile de turişti care beneficiază de facilităţi (cazare, vizitare etc.)

11
MINCIU. Rodica, op.cit, p. 85.
 Dacă se are în vedere motivaţia drept criteriu de clasificare se poate vorbi de: - turism
cultural pur (specific) şi turism cultural ca produs asociat altor tipuri de călătorii .
Piaţa turistică aferentă activităţilor culturale include o diversitate a tipurilor de clienţi,
unde motivaţia este elementul dominant. Motivaţia poate determina existenţa unui turism
cultural propriu zis cu acţiuni bine organizate şi structurate şi un turism cultural adiacent care
poate fi inclus în cadrul altor forme de turism. În turismul cultural pur (specific) se remarcă
includerea unor obiective culturale . Evoluţia societăţii la nivel global arată că turismul a început
să aibă propria sa istorie şi să reprezinte un proces ireversibil cu continuitate ascendentă în timp
şi spaţiu, având şi perioade de regres sau stagnare. Astfel acesta atinge nivele şi forme variate de
dezvoltare, în funcţie de ansamblul condiţiilor social – istorice şi geografice din fiecare continent
sau regiune, ţară.(vezi Tabelul 1.1)

Principalele teme ale turismului cultural si formele Tabelul 1.1.

de manifestare turistica pe care le genereaza
TEMA FORMULA TURISTICA
Religioasa Pelerinaj
Descoperirea de orase,
Circuit, sejur cu excursii
regiuni, tari
Istorica Circuit, vizitarea sitului
Amintire Circuit și excursie
Etnica Circuit, sejur
Artistica Circuit, stagiu
Circuit tematic, excursie în
Artizanat/ Industrie
situri industriale
Parcuri și grădini Circuit, sejur, excursie
Festivaluri,manifestări
Sejur
culturale
Gastronomic Sejur, circuit, stagiu culinar
Cumpărături Sejur în oras
Lingvistica Sejur în scoala, în familii
Pedagogia culturii Ore în afara școlii
Sursa: http://www.scritub.com/geografie/turism/TURISMUL-CULTURAL75558.php (citat 03.04.2017)

În ceea ce priveşte turismul cultural nu se poate face o delimitare strictă, deoarece există
bunuri culturale care se găsesc în staţiuni şi localităţi turistice montane, balneare, de litoral.
Astfel, se poate susţine că de–a lungul timpului, turismul cultural a cunoscut o continuă
îmbogăţire a conţinutului şi o permanentă diversificare a formelor de manifestare.
 Ca urmare separarea formelor sale de manifestare, dispuse în teritoriu, la nivel naţional,
european se dovedeşte a fi un pas dificil, dat fiind faptul că fenomenele culturale se găsesc acolo
unde şi societatea umană îşi exprimă existenţa şi propria identitate.
Noua abordare a turismului demonstrează că există numeroase interferenţe între toate
sub-formele turismului cultural şi celelalte modalităţi de concretizare ale călătoriilor. Ele se
exprimă prin faptul că aspecte ale turismului cultural se regăsesc şi în manifestări de altă natură
ca: turism urban, montan, rural, de litoral, balnear etc. Acestea ilustrează faptul că o resursă
turistică poate fi valorificată în mai multe moduri în funcţie de interesele nemijlocite şi de
segmentul de potenţiali turişti.
Cîmpurile de interferenţă sunt exprimate în principal prin perioada şi durata sejurului,
sezonalitate, modul de desfăşurare, scopul şi categoriile de turişti etc. În funcţie de aceste
câmpuri de interferenţă se pot determina pentru fiecare formă de turism produsele şi serviciile
turistice adecvate, respectiv mijloacele de promovare cele mai performante.
Un exemplu de interferenţă poate fi demonstrat prin faptul că un monument religios poate
constitui o destinaţie turistică preferată de cei interesaţi de valoarea istorică şi arhitecturală a
edificiului sau de cei doritori să cunoască creaţia artistică a unor sculptori sau pictori,
reprezentanţi de marcă ai unor curente artistice. În acest context fluxurile turistice axate pe topuri
de motivaţie şi interes variate se suprapun şi conduc la solicitarea structurilor turistice şi la
apariţia unei anume sezonalităţi.
Dimensiunile şi câmpurile de interferenţă ne oferă posibilitatea de a efectua analiza de
detaliu pentru fiecare sub-formă de turism, de a pune în evidenţă trăsăturile specifice şi de a găsi
cele mai bune soluţii de susţinere şi dezvoltare a lor.
În turismul cultural, interferenţele sunt numeroase datorită faptului că se pot delimita sub-
forme de turism aproape pentru fiecare componentă de patrimoniu – turism arheologic, religios
şi de pelerinaj, etnografic, muzeal, al locurilor memoriale şi istorice etc.
Pornind de la premisa că un număr mare de atracţii şi evenimente culturale se localizează
În centrele urbane, turismul cultural se intersectează cu cel urban. De altfel, numeroase lucrări
abordează turismul cultural ca o formă a turismului urban, circa 35 – 40 % din călătoriile în
oraşe fiind motivate de agrement şi programe având caracter cultural.12
Dinamica turismului urban este, rezultatul acţiunii unui complex de factori între care şi
creşterea interesului pentru obiective culturale, amplificarea contactelor sociale interne şi
internaţionale, dezvoltarea turismului de afaceri.13

12
Le tourisme culturel en Europe, CEE, Bruxelles, 1994, p.11.
13
MINCIU. Rodica, op.cit.,p.84.
 Urmare a acţiunii acestor factori, se poate vorbi de o sporire a importanţei turismului
urban şi implicit a celui cultural.
În mod asemănător, având în vedere că turismul rural presupune petrecerea vacanţelor în
mediul rural şi participarea la activităţile tradiţionale, turismul cultural poate fi înţeles şi în
interconexiune cu acesta. Satul ca păstrător al tradiţiilor, obiceiurilor, artei populare a căpătat o
altă dimensiune cognitivă. Întregul său patrimoniu cultural care a fost păstrat şi conservat arată
că poate sprijini în aceeaşi măsură ca şi oraşul turismul cultural.
Turismul cultural atent organizat poate fi privit şi ca o formă a ecoturismului. Ca
argumente stau eforturile de protejare a patrimoniului cultural, interferenţele cu turismul în ariile
protejate care reprezintă un domeniu ce începe să câştige o tot mai mare importanţă. De
asemenea, dacă se are în vedere că potrivit statutului şi structurii Patrimoniului Cultural Mondial
UNESCO, în sfera culturii au fost incluse şi ariile protejate, ca spaţii de natură sălbatică, foarte
puţin modificate de activităţile antropice este lesne de argumentat includerea turismului cultural
în sfera largă a formelor dezvoltării durabile.
Prezentarea câtorva dintre formele pe care le cunoaşte turismul cultural în practica
economică este de natură să sublinieze locul şi importanţa sa în perspectiva dezvoltării
călătoriilor şi apropierii de gusturile şi exigenţele consumatorilor. 14
În acest sens, bazându-ne doar pe aceste informaţii, putem porni la identificarea şi
diferenţierea principalelor caracteristici definitorii ale turismului cultural, în special la nivel
internaţional:
• Turism de tip auto-dependent, al cărui loc în schema de bază a clasificării turismului poate fi
stabilit în funcţie de motivele şi obiectivele vizitei;
• Călătorie şi staţionare temporară a turistului, având ţeluri şi scopuri influenţate în special de
nevoile sale spirituale;
• Consum de valori materiale şi spiritual (respectiv produse specializate de turism) pentru vizitări
de locuri şi situri cu un context cultural şi istoric specific;
• Totalitatea organizaţiilor, instituţiilor şi subiecţilor care oferă informaţii specializate, transport
şi alte tipuri de servicii, recepţie, cazare, mese şi însoţire a turiştilor;
• Nişă specifică a solicitărilor turiştilor ce formează o parte independentă a industriei moderne a
turiştilor.
Principalii factorii care diferenţiază dezvoltarea turismului cultural pot fi împărţiţi în
următoarele trei categorii:
Caracteristicile specifice ale nevoilor turistului:

14
Disponibil: http://www.academia.edu/12624597/Turismul_cultural_definitie_si_concept, (accesat 03.04.2017)
 Turistul ce practică turismul cultural satisface anumite nevoi obiective şi care apar la un
anumit stadiu al dezvoltării socio-economice a societăţii, corespunzător schimbărilor survenite în
stilul de viaţă. Acestea pot fi definite ca fiind un set de cerinţe al căror scop este restabilirea şi
îmbunătăţirea personalităţii umane prin călătoria turistului.
Valori cultural:
Valorile culturale sunt o cerinţă specifică pentru dezvoltarea turismului cultural. În
esenţă, el reprezintă un set de obiecte şi fenomene ale căror efecte cognitive şi emoţionale au
scopul de a satisface nevoile culturale ale turistului. Valorile culturale pot fi grupate în trei
categorii:
(1) Monumente culturale şi istorice şi situri arheologice, monumente şi complexe
arhitecturale, mânăstiri şi biserici, monumente şi muzee etnografice şi altele.
(2) Lucrări de artă – valori culturale tangibile: colecţie de obiecte de artă, lucrări de
pictură, sculptură, meşteşug popular, broderii, costume, obiecte de cult, capodopere ale
cinematografiei şi literaturii etc.
(3) evenimente periodice şi episodice – festivaluri, spectacole, congrese, târguri,
aniversări şi multe altele.
Influenţa asupra viabilităţii pe termen lung a valorilor culturale are efect asupra mărimii,
unicităţii, managementului, capacităţii de a reţine interesul turiştilor, concurenţei şi altele. Cu
toate acestea, prezenţa de valori culturale nu constituie un motiv de călătorie. Acestea trebuie să
fie implicate într-o cifră de afaceri economică – oferta comercială a turismului cultural ca parte a
produsului de turism.
Produs turistic:
Turismul cultural este caracterizat ca fiind un produs turistic specific definit sub forma
unui set (pachet) de bunuri şi servicii materiale oferite unor turişti motivaţi cultural, ca preţ total
de la momentul la care ei îşi părăsesc domiciliul şi până ce se întorc acasă. Este conceput pentru
a satisface nevoile turiştilor culturali.
Părăsind natura concretă a turismului cultural, analiza elementelor individuale arată faptul
că festivalurile angrenate în turism pot fi o unealtă extrem de eficientă nu doar pentru înţelegerea
reciprocă şi cooperarea dintre popoarele europene, dar şi pentru creşterea socio-economică a
regiunilor. Ca urmare a caracteristicilor lor, festivalurile creează un mediu natural şi dau naştere
la diverse iniţiative comerciale legate de publicitate, marketing, înregistrare şi producţie de
produse audio şi video, diverse tipuri de servicii, iar aceasta reprezintă o bună bază pentru
dezvoltarea promovării turistice a afacerilor mici şi mijlocii ca urmare a schimbărilor globale
induse în profilul socio-economic al regiunii şi îmbunătăţirii calităţii vieţii.
 Muzeele din întreaga lume reprezintă principalele atracţii pentru turişti. În oraşele
principale, pe lângă muzeele tradiţionale cum ar fi Muzeul Naţional de Istorie, Galeria Naţională
de Artă şi altele, mai există şi muzee mai mici cu teme specifice: Muzeul de Istorie Militară,
Muzeul de Istorie a Muzicii, al artei, al activităţilor meşteşugăreşti, al aviaţiei, al diverselor tipuri
de industrii, sporturi, drapeluri, al persoanelor individuale şi altele, precum şi orice muzeu
specific care poate atrage un anumit grup ţintă.
Monumentele religioase – catedralele, bisericile, mânăstirile şi altele ar putea şi ele să
atragă turişti. Relicvele care sunt păstrate în cadrul acestora reprezintă o parte a moştenirii
culturale a oraşului şi a statului în general. Multe dintre aceste monumente funcţionează ca şi
muzee.Mulţumită acusticilor deosebite, ele sunt adesea utilizate ca locuri de concerte.
Vizitele la locurile culturale şi istorice sunt influenţate de mulţi factori, cum ar fi:
caracteristicile intereselor turiştilor; gradul de cultură generală şi nivel educaţional al acestora;
cunoştinţe preliminare ale ţării sau părţi ale acesteia, precum şi moştenirea sa culturală şi
istorică; posibilităţi financiare; percepţii psihologice ale religiilor; obiceiuri şi mod de viaţă etc.
De o mare importanţă este gradul de finalizare al infrastructurii din jurul locurilor culturale şi
istorice imobile. Toţi aceşti factori au o legătură directă cu conceptul de „atractivitate turistică”
al locurilor, iar destinaţiilor cărora recent mulţi autori încearcă să le confere caracteristica lui G.
Golembski (2002), includ în acest concept importanţa turistică a obiectului sau a destinaţiei,
starea mediului înconjurător, protecţia acestui mediu înconjurător şi prezenţa infrastructurii. Este
evident că împreună cu toate activităţile asociate cu stimularea intensivă a dezvoltării turismului
cultural, ar trebui luaţi în considerare şi mulţi alţi factori, unii dintre aceştia fiind indicaţi de către
B. Marinov şi P. Petrov (2000): „1) factorii destinaţiei în sine; 2) factorii legaţi de regiunile şi
ţările care generează o mare cerere de turism; şi 3) factori care asigură o legătură între zonele de
geneză şi de destinaţie; 4) factori care au legătură cu numărul mare de alte opţiuni, din
perspectiva destinaţiilor concurenţiale.
În plan internaţional, preocupările în domeniul turismului provin de la Organizaţia
Mondială a Turismului (OMT), Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură –
UNESCO, ICOM, Organizaţia mondială a oraşelor istoric, UE şi instituţiile culturale ale
acesteia. Niciuna dintre aceste organizaţii nu a înregistrat informaţii statistice generice referitoare
la turismul cultural. La intervale regulate şi diferite ocazii se implementează studii, dar
rezultatele slujesc doar unor ţinte şi obiective specifice ale studiului.
Printre ceilalţi factori care contribuie la dezvoltarea turismului cultural se numără schimbarea în
ceea ce priveşte conştientizarea importanţei moştenirii culturale, a venitului şi a duratei de
vacanţă. Această formă de turism este printre cele mai populare în segmentul de călătorii pe
termen scurt „evadări din oraş” sau în cazul combinaţiei de vacanţă tradiţională la mare şi munţi
cu vizite în timpul zilei la locuri culturale şi istorice interesante. 15

1.2 Turismul cultural în circuitul turistic național

Republica Moldova este o ţară mică dar cu potenţial şi o ambiţie mare.16Teritoriul

Republicii Moldova este, în ansamblu, colinar cu dealuri şi câmpii, podişurile ocupînd mai ales
partea centrală slab înclinat de la nord-vest spre sud-est. Altitudinile reliefului variază între 5 m
(Giurgiuleşti) şi 429 m (Bălăneşti). Utilizarea terenurilor: terenuri agricole – 57,65%, fondul de
rezervă – 16,91%, fond silvic şi de protecţie a mediului – 12,40%, terenuri ale localităţilor –
9,09%, fondul apelor – 2,19%, pentru industrie, transport şi alte utilizări speciale – 1,75%.17

Fig.1.1 Organizarea territorial-administrativ a Republicii Moldova

Sursa:http://1.bp.blogspot.com/KqaVrGC1vnc/VjfUYU1ioQI/AAAAAAAAAD0/RzVfPTXyvG8/s1600/Moldova_
harta_administrativa.png (citat 03.04.2017)

15
Disponibil:http://www.montana-vidin-dolj.com/ro/publications/?News=4 (accesat 04.04.17)
16
Disponibil : https://biblioteca.regielive.ro/proiecte/turism/turism-cultural-republica-moldova-258887.html
(accesat 04.04.17)
17
Disponibil : http://trapezatour.md/index.php?option=com_content&view=article&id=84&Itemid=2&lang=ro
(accesat 04.04.2017)
 Numărul preliminar al populaţiei stabile în Tabelul 1.2
Municipiul Chișinău, la 1 ianuarie 2017,

mii persoane
inclusiv: Numărul mediu
Total
anual al populaţiei
populaţie
urbană rurală pentru 2016
Municipiul Chişinău 820,5 745,5 75,0 817,3
or. Chişinău 685,9 685,9 - 683,5
or. Codru 12,5 12,5 - 12,4
or. Cricova 8,8 8,8 - 8,8
or. Durleşti 20,9 20,9 - 20,7
or. Sîngera 13,3 8,7 4,6 13,2
or. Vadul lui Vodă 5,8 5,2 0,6 5,8
or. Vatra 3,5 3,5 - 3,5
sate (comune) 69,8 - 69,8 69,4
Sursa: http://www.statistica.md/newsview.php?l=ro&idc=168&id=5523(citat 03.04.2017)

Biroul Naţional de Statistică anunţă că numărul preliminar al populaţiei stabile în Republica

Moldova la începutul anului 2017 a constituit 3550,9 mii persoane în scădere faţă de aceeaşi
perioadă a anului 2016 cu 2,2 mii persoane. Mai mult de jumătate din populaţia ţării o constituie
locuitorii mediului rural – 2034,1 mii persoane sau 57,3%, iar în mediul urban – 1516,8 mii
persoane sau 42,7%. În mun. Chişinău majorarea numărului populaţiei a fost mai semnificativă
(cu 6,4 mii persoane).18
Principalele domenii care caracterizează economia municipiului Chisinau sunt: comerțul,
industria, construcția, transportul, telecomunicațiile și activitatea financiară. În economia
Republicii Moldova în anul 2007 cota-parte a municipiului Chișinău a constituit: în volumul
serviciilor cu plată prestate populație - 59,5; în volumul vinzărilor cu amănuntul - 56,9; în
volumul investițiilor în capital fix valorificate - 49,7; in numarul agentilor economici – 50,0; in
volumul productiei industriale - 49,7; din volumul total al productiei industriale a municipiului
Chisinau circa 80,3 % revine industriei de prelucrare.
Educaţie: institutii prescolare – 148, inclusiv municipale – 146, scoli de zi, gimnazii, licee – 174,
inclusiv municipale – 152, invatamant secundar profesional – 21, invatamant mediu de
specialitate- 25.
În municipiul Chisinau functionează instituțiile culturale: Muzee – 11, inclusiv
municipale – 2, teatre – 13, inclusiv municipale – 3, instituții organizatoare de concerte – 4,

18
Disponibil: http://www.statistica.md/newsview.php?l=ro&idc=168&id=5070 (accesat 04.04.2017)
institutii culturale – 27, inclusiv municipale – 20, biblioteci publice – 46, inclusiv municipale –
36, gradina Zoologica – 1, circ – 1.19
Patrimoniul cultural al Republicii Moldova reprezintă o totalitate de valori și bunuri
culturale (materiale și imateriale, mobile și imobile) de importanță locală, națională și mondială,
constituit pe parcursul istoriei. Actualmente în republică are loc reconsiderarea atitudinii
societății față de patrimoniu cultural, față de diversitatea expresiilor culturale.(vezi anexa A 1.1)
În Republica Moldova, după proclamarea independenței, s-au elaborat și aplicat o serie de
măsuri în vederea protecției patrimoniului cultural.
1. În Republica Moldova, pînă în prezent au fost identificate peste 15 000 de obiecte ale
patrimoniului cultural, dintre care 5206 monumente incluse în Registrul monumentelor
ocrotite de stat: 2696 – monumente arheologice, 1284 – monumente istorice, 1261 –
monumente de arhitectură și 225 – monumente de artă.
2. Unele monumente sînt atribuite la două sau trei categorii: istorie/artă, istorie/artă/arhitectură,
dintre acestea 989 țin de tematica celui de-al Doilea Război Mondial.
3. În unele localități au fost instaurate monumente noi, consacrate celor căzuți în conflictele
militare, care nu sînt incluse în Registrul monumentelor Republicii Moldova ocrotite de stat.
4. Registrul monumentelor Republicii Moldova ocrotite de stat se întocmește pe baza
investigațiilor efectuate de Ministerul Culturii, ministerele și instituțiile de resort, Academia
de Științe a Moldovei, instituțiile de învățămînt superior, organizațiile obștești, de către
savanți, colaboratori de muzee și biblioteci, persoane particulare.
5. Patrimoniul național de publicații este protejat de stat și include lucrări rare, deosebit de
valoroase, care prezintă interes aparte pentru cultura Republicii Moldova: lucrări de unicat
(de anticariat) – cărți editate pînă în anul 1850 și manuscrise, lucrări editate între anii 1851 și
1960, care au intrat în istoria literaturii naționale și universale, care au o prezentare grafică
deosebită sau au fost editate cu prilejul unor jubilee etc. Anume la acest tip de lucrări se
acordă la trecerea frontierei de stat, pentru a nu fi retrase ilegal din țară.
6. Parte componentă a patrimoniului cultural-natural al Republicii Moldova sînt: cetățile
(Soroca, Bender/Tighina), mănăstirile (Căpriana, Curchi, Japca, Saharna ș.a.), bisericile (din
Căușeni, Chișinău, Bălți etc.), peisajele și siturile naturale (Orheiul Vechi, valea Nistrului)
etc.
7. În anul 2005, meridianul geodezic de lîngă satul Rudi, raionul Soroca, a fost inclus în Lista
Patrimoniului Mondial, gestionată din anul 1978 de UNESCO. Este vorba de unul dintre cele
258 de elemente din „Arcul Struve” (de la numele savantului Wilhelm Struve), care are o
lungime de 2 820 km și se întinde pe teritoriul a zece țări, din nordul Europei (Hammerfest,

19
Disponibil: http://www.odimm.md/ro/chisinau/121.html?tmpl=component&task=preview(accesat 04.04.17)
 Norvegia) pînă la Marea Neagră (Ismail, Ucraina), obiectiv ce reprezintă una dintre cele mai
remarcabile realizări științifice și tehnice în domeniul măsurărilor terestre din sec. XIX. În
Moldova existau anterior 27 de puncte geodezice, după care specialiștii efectuau măsurări
pentru alcătuirea hărților internaționale.

Patrimoniul mondial UNESCO din Republica Moldova Tabelul 1.2

Număr Denumire Localizarea Criterii Înregistrat Note
a
1187 Arcul Rudi, raionul II, III, IV 2005 Punctele arcului sunt amplasate în mai
multe
Geodezic Soroca
țări: Norvegia, Suedia, Finlanda, Rusia,
Struve Estonia, Letonia, Lituania, Belarus și
Ucraina
Sursa:https://ro.wikipedia.org/wiki/Patrimoniul_mondial_UNESCO_din_Republica_Moldova(citat 05.04.2017)

Monumente și locuri care se află în examinare și

încă nu sunt înregistrate ca patrimoniu mondial Tabelul 1.3
Număr Denumirea Localizarea Criterii Înregistrarea Coordonate
candidaturii
5647 Cernoziomurile din Raionul V, IX, X 2011 N47 46 15 E27 52
stepa Bălțului Rîșcani, 07
Municipiul
Bălți
5238 Complexul istoric- Trebujeni, V, VII 2007 N47 18 20 E28 58
arheologic Orheiul Raionul 30
Vechi Orhei

Sursa:https://ro.wikipedia.org/wiki/Patrimoniul_mondial_UNESCO_din_Republica_Moldova(citat
30.04.2017)

8. Încercarea Ministerului Culturii de depune în 2008 la Centrul Patrimoniului Mondial

UNESCO (cu sediul la Paris) a dosarului cu privire la „Peisajul Cultural Orheiul Vechi” ca
monument mixt cultural și natural este tergiversată de mai mulți factori, inclusiv legislativi,
de dezvoltare și întreținere a infrastructurii etc.
9. Patrimoniul muzeal este constituit din bunuri mobile de o valoare istorică și documentară
deosebită, artistică, arheologică, etnografică, reprezentînd istoria naturală, tehnica, arta și
literatura. Bunurile culturale din patrimoniu muzeal al republicii se înscriu în Registru de stat
al patrimoniului cultural mobil.
10. Drept patrimoniul cultural-național al Republicii Moldova se consideră complexul Combinatului
de Vinuri „Cricova” SA și Întreprinderea de Stat Combinatul de Vinuri de Calitate „Mileștii
Mici”. Conferirea statutului de obiectiv al patrimoniului cultural-național a fost efectuată cu
scopul de a păstra aceste unități pentru generațiile actuale și cele viitoare. Organizațiile
respective, în calitate de complex cultural și peisagistic de importanță națională, au fost
considerate purtătoare de informații vizînd tradițiile poporului în domeniul vinificației și culturii
viței-de-vie.20
Patrimoniul arheologic constituie ansamblul bunurilor materiale apărute ca rezultat al
activităţii umane din trecut, păstrate în condiţii naturale la suprafaţa solului, în subsol şi sub apă,
sub formă de situri (aşezări, necropole, morminte izolate, tumuli, cetăţi, valuri, construcţii,
biserici, clădiri, anexe gospodă- reşti etc.) sau bunuri mobile (obiecte sau fragmente ale
acestora), care, pentru a fi identificate şi studiate, necesită aplicarea metodelor arheologice.
Cele mai vechi situri arheologice de pe teritoriul Republicii Moldova datează din
paleoliticul timpuriu (cca. 500-100 mii ani î.H.) . Un mărgăritar al patrimoniului cultural al
Republicii Moldova este Rezervaţia istoricoculturală şi natural-peisagistică Orheiul Vechi care
cuprinde o gamă largă de situri culturale din diverse epoci istorice (aşezări, cetăţui, valuri de
apărare, citadelă din piatră, chilii şi mănăstiri rupestre, biserici etc.
Patrimoniul arhitectural constituie una dintre cele mai reprezentative părţi atât ale
oraşului istoric, cât şi ale localităţilor rurale şi, ca parte integrantă a patrimoniului cultural
naţional, trebuie să fie cartea de vizită a fiecărei aşezări umane. În cele mai dese cazuri,
monumentele de arhitectură sunt împărţite, după importanţa lor, în două categorii de bază –
monumente de valoare naţională şi monumente de valoare locală, ele fiind amplasate într-un
anumit spaţiu istoric, izolat sau în grup.
Din lista celor mai importante situri de arhitectură din Republica Moldova se evidenţiază
Biserica „Adormirii Maicii Domnului”, de la Căuşeni, Cetăţile medievale de pe Nistru, de la
Soroca şi Tighina etc. O trăsătură specifică a patrimoniului arhitectural al Republicii Moldova
este păstrarea specificului arhitecturii urbane şi rurale.
Patrimoniul intangibil reprezintă totalitatea creaţiilor tradiţionale, orale, autentice,
transmise din generaţie în generaţie, exprimate în forme literare, muzicale, coregrafice sau
teatrale, precum şi ansamblul practicilor, reprezentărilor, expresiilor, cunoştinţelor şi abilităţilor
– împreună cu instrumentele, obiectele, artefactele, vestimentaţia specifică, accesoriile şi spaţiile
culturale asociate acestora – pe care comunităţile, grupurile şi, după caz, indivizii, le recunosc ca
parte integrantă a patrimoniului lor cultural .

20
Disponibil: http://moldova-suverana.md/article/zece-curiozitati-despre-patrimoniul-cultural-al-r-
moldova_12668(accesat 05.04.2017)
 În Republica Moldova sunt cunoscute peste 15 mii de monumente de istorie şi cultură,
dintre care doar 5.206 sunt incluse în Registrul monumentelor ocrotite de stat. Din numărul total
de monumente, cca. 8000 sunt situri arheologice, peste 100 de cetăţui din pământ antice şi
medievale timpurii, 3 cetăţi medievale cu zid, 6 târguri medievale (Orhei, Lăpușna, Tighina,
Soroca, Căuşeni, Chişinău), 788 de biserici, 129 de curţi boiereşti şi mai multe orașe istorice din
sec. XIX (Cahul, Bălți, Chişinău, Lipcani, Tighina, Tiraspol etc.). La fel, menţionăm că din cele
5.206 monumente incluse în registru, 4.086 monumente sunt de importanţă naţională şi 1.120 de
importanţă locală. Cele mai multe monumente de importanţă naţională sunt amplasate pe
teritoriul municipiului Chişinău (419) şi în raionul edineţ (380). Astfel, din Registrul
monumentelor ocrotite de stat fac parte 2.696 de situri arheologice, 1.284 monumente de istorie,
1.261 de arhitectură şi 225 de artă.
Cele mai vizitate locuri din Republica Moldova sunt Orheiul Vechi, mănăstirile de la
Căpriana, ȚÎpova, Saharna, Curchi, Hâncu, cetatea medievală de la Soroca, pivniţele de la
Cricova şi Mileştii Mici. Arhiva Naţională a Republicii Moldova deţine un fond bogat de
documente, cele mai vechi datând din sec. XV. Din fondul arhivistic general fac parte cca. un
milion de documente pe suport de hârtie, 150 de mii negative fotografice, peste 5 mii de benzi
magnetice, peste 15 mii de filme etc. Arhiva Organizaţiilor Social-Politice a fost creată pe baza
Arhivei Partidului Comunist al Moldovei.
Astăzi, arhiva deţine cca. 9 km liniari de documente ce reprezintă istoria zbuciumată a
secolului al XX-lea. Un loc aparte îl ocupă sistemul naţional de biblioteci, alcătuit din peste
2.900 de instituţii, dintre care 1.383 sunt biblioteci publice, 1.490 biblioteci ale instituţiilor de
învăţământ etc., cu un volum total de peste 86 milioane de unităţi materiale. Cele mai bogate
biblioteci din Republica Moldova sunt Biblioteca Naţională, înfiinţată în anul 1832 cu un fond de
peste 2,5 milioane de lucrări, inclusiv colecţia de carte veche şi rară; Biblioteca municipală “B.P.
Hașdeu”, înființată în anul 1877, cu un fond de peste un milion de volume; Biblioteca Ştiinţifică
Centrală „Andrei Lupan” a Academiei de Ştiinţe a Moldovei, fondată în anul 1928, cu un fond
de peste 1,4 milioane lucrări. O bună parte a patrimoniului cultural-istoric se păstrează astăzi în
muzeele din Republica Moldova – peste 730 mii piese.
Ocrotirea patrimoniului cultural este realizată de către Guvern, în colaborare cu
Parlamentul şi alte instituţii publice şi private. Parlamentul are menirea să aprobe acte normative
în domeniu, să includă şi să excludă monumente din Registrul monumentelor ocrotite de stat etc.
Ministerul Culturii este organul public central responsabil de domeniul ocrotirii patrimoniului
cultural, sub egida căruia activează Agenţia de Inspectare şi Restaurare a Monumentelor,
Agenția Națională Arheolo-gică, Consiliul Naţional al Monumentelor istorice, Consiliul Naţional
al Monumentelor de For Public, Comisia Naţională Arheologică etc. Academia de Ştiinţe a
Moldovei, prin institutele de cercetare subordonate, în rând cu instituţiile universitare realizează
un şir de programe de cercetare în domeniul patrimoniului cultural şi consultă Ministerul Culturii
în diverse probleme care vizează acest domeniu.
O strategie naţională în domeniul ocrotirii patrimoniului cultural lipseşte până în prezent.
Ocrotirea patrimoniului cultural este realizată de către Guvern, în colaborare cu Parlamentul şi
alte instituţii publice şi private. Parlamentul are menirea să aprobe acte normative în domeniu, să
includă şi să excludă monumente din Registrul monumentelor ocrotite de stat etc. Ministerul
Culturii este organul public central responsabil de domeniul ocrotirii patrimoniului cultural, sub
egida căruia activează Agenţia de Inspectare şi Restaurare a Monumentelor, Agenția Națională
Arheolo-gică, Consiliul Naţional al Monumentelor istorice, Consiliul Naţional al Monumentelor
de For Public, Comisia Naţională Arheologică etc. Academia de Ştiinţe a Moldovei, prin
institutele de cercetare subordonate, în rând cu instituţiile universitare realizează un şir de
programe de cercetare în domeniul patrimoniului cultural şi consultă Ministerul Culturii în
diverse probleme care vizează acest domeniu. O strategie naţională în domeniul ocrotirii
patrimoniului cultural lipseşte până în prezent.21
Republica Moldova este recunoscută pe plan internaţional prin vinurile sale calitative şi
gustoase, anume vinurile, vestitele beciuri şi fabricile de vinuri servesc drept obiective turistice
de bază pentru majoritatea turiştilor şi oaspeţilor Moldovei. Prin prezentul proiect mi-am propus
drept scop de a elabora un itinerar turistic care ar evidenţia şi alte atractivităţi ale ţării, şi anume
cultura sa deosebită.
Cultura moldovenească este una atît de deosebită, atît de frumoasă şi colorată, atît de
bogată şi profundă, deoarece a adunat în decursul anilor tot ce a fost mai bun şi mai valoros,
pentru că a fost făurită cu multă dragoste faţă de neam şi patrie, şi de numeroase ori cu sînge de
către strămoşii noştri, ca să ajungă la noi, generaţiile actuale, atît de scumpă şi aproape
sufletului.22
Republica Moldova a devenit membru UNESCO cu drepturi depline pe data de 27 mai
1992.
Republica Moldova a ratificat prin Legea nr.1113 din 6 iunie 2002 Convenția UNESCO
privind protejarea patrimoniului mondial natural și cultural (adoptată la Paris de Adunarea
Generală UNESCO în anul 1972), iar prin Legea nr.12 din 10 februarie 2006 - Convenţia privind
salvgardarea patrimoniului cultural imaterial (adoptată la Paris la 17 octombrie 2003).

21
Disponibil:https://www.academia.edu/10189971/S._MUSTEA%C5%A2%C4%82_Patrimoniul_cultural_al_Repu
blicii_Moldova._Considera%C5%A3ii_generale._In_ANGVSTIA_nr._17-18_Arheologie_2014_273-278(accesat
07.04.2017)
22
Disponibil: https://biblioteca.regielive.ro/proiecte/turism/turism-cultural-republica-moldova-258887.html (accesat
07.04.2017)
 Odată cu ratificarea Convențiilor, Republica Moldova beneficiază de dreptul de a
propune bunuri/situri de patrimoniu cultural și natural pentru înscriere în Lista Patrimoniului
Mondial UNESCO și, respectiv, de a propune bunuri de patrimoniul cultural imaterial pentru
înscriere în Lista reprezentativă UNESCO a patrimoniului cultural imaterial al umanității.
Elaborarea Listei indicative (de aşteptare) UNESCO reprezintă primul pas în procesul de
înscriere a bunurilor/siturilor de patrimoniu cultural şi natural naţional în Lista Patrimoniului
Mondial UNESCO.
Este un fel de ”inventar”/repertoriu al celor mai importante situri de patrimoniu cultural şi
natural amplasate pe teritoriul naţional, prin intermediul căruia statul respectiv îşi anunţă
intenţia, le nominalizează pentru înscriere în Lista Patrimoniului Mondial UNESCO în următorii
5-10 ani.23
Totodată, unul dintre scopurile Listei indicative este de a permite Comitetului pentru
Patrimoniu Mondial al UNESCO să evalueze fiecare nominalizare în contextul conceptului de
”valoare universală excepţională” (”outstanding universal value”).

23
Disponibil: http://mc.gov.md/ro/content/monumente-din-rm-lista-unesco (accesat 07.04.2017)
 Cаpitоlul II. POTENȚIALUL TURISTIC CULTURAL AL
MUNICIPIULUI CHIȘINĂU
2.1. Prеzеntаrеа gеnеrаlă а orașului Chișinău
Municipiul Chişinău, centru politic, administrativ, economic, ştiinţific şi cultural al
Republicii Moldova, e situat pe 47°2′ latitudine nordică şi 28°50′ longitudine de est de la
meridianul Green-wich, la o margine a pantei de sud-est a Podişului Central al Moldovei, în zona
de silvostepă. Este străbătut de râul Bâc (afluent de dreapta al Nistrului), cu afluenţii Durleşti şi
Bulbocica. Este unul dintre cele mai mari oraşe din Europa Centrală şi de Sud. Este legat prin căi
ferate şi drumuri auto cu toate municipiile, oraşele, centrele raionale şi multe sate din republică,
de asemenea — cu centre urbane din România, Ucraina, Bulgaria, Turcia, Rusia, Belarus ş.a.
state. Din punct de vedere administrativ este divizat în 5 sectoare: Centru, Botanica, Buiucani,
Râşcani şi Ciocana.

Figura 2.1.Harta orașului Chișinău

Sursa:https://upload.wikimedia.org/wikipedia/ro/e/e8/Map_Chisinau.png(citat 12.04.2017)
 Organul local ai puterii de stat este Primăria municipiului (Comitetul Executiv
Municipal).24
Teritoriul municipiului şi al periferiilor lui este împărţit în 2 zone: de vest şi de sud, care
ţin de zona Colinei Codrilor, reprezentate de cumpene înguste ale apelor şi de pante de teren
alunecător, de asemenea, de sectoarele de est şi de nord ce se mărginesc cu Câmpia Nistrului. O
componentă importantă a reliefului Chişinăului îi constituie valea Bâcului şi pantele ei
dezmembra-te. Partea cea mai mare, de pe malul drept al Bâcului, ocupă 3 terase străbătute de
câteva vâlcele. Clima Chişinăului este temperat continentală. Iarna este blândă, scurtă; vara e
călduroasă şi de lungă durată. Anual sunt 71 zile fără soare, cele mai multe — 40 — sunt iarna.
Aerul cald vine dinspre Oceanul Atlantic, Marea Mediterană şi Marea Neagră, precum şi în urma
deplasării cicloanelor de la sud-vest şi sud.
Prin Chişinău curge râul Bâc, iar la periferia lui de sud-vest — râul Işnovăţ, afluent de
dreapta al Bacului. În zona suburbană a municipiului au fost amenajate rezervoarele de apă de la
Ghidighici şi de la Ialoveni ca locuri de recreere şi agrement. La începutul anilor ’50 în partea de
sud-vest a oraşului a fost amenajat Lacul Comsomolului, în prezent Valea Morilor. În parcurile
din cartierele Râşcani şi Botanica, la Bariera Sculeni au fost construite cascade cu mici lacuri
naturale.
Chişinăul, de la prima sa atestare cronologică (17 iulie 1436) în calitate de localitate, aşezată pe
malurile rîului Bîc, a avut un caracter etnic românesc. Moldovenii aici, în ciuda tuturor
vicisitudinilor (războaie, incendieri, încorporări forţate în componenţa Imperiului Rus, deportări,
foamete organizată etc.), întotdeauna au fost majoritari prin număr faţă de orice alt grup de
populaţie străină, aşezată, aici cu mult mai târziu: În a doua jumătate a sec. XVIII în Chişinău, în
timpul războaielor ruso-turce ce aveau loc pe teritoriul Moldovei, încep a se stabili reprezentanţii
unor grupuri alogene, migrate încoace de pe alte meleaguri, în special sârbi, bulgari, greci,
armeni, băjenari din diferite regiuni ale Imperiului Rus. În 1772 în cele 114 gospodării
înregistrate, pe lângă românii moldoveni băştinaşi, în Chişinău mai erau aşezate deja 10 familii
de armeni, 3 de “sârbi şi jidovi”, 3 de ţigani şi o familie a unui grec; nici un rus şi nici un
ucrainean. În 1774, în urma războiului ruso-turc din 1768—’74 şi a înlesnirilor acordate de
administraţia rusă ţaristă de ocupaţie pentru migranţi şi băjenari străini de tot felul, la Chişinău în
categoria celor 104 birnici (capi de familie) sunt înregistraţi deja 2 greci, 1 sârb, 25 ar¬meni şi 16
“jidovi”. În rândul celor 40 rufeturi (membri ai unei corporaţii de breslaşi) se găsea doar un grec;
în categoria străinilor se mai aflau 6 ţigani şi un sârb, numărul familiilor de români moldoveni,
atingând cifra de 111. În 1856 Chişinăul ocupă locul cinci printre oraşele fostului Imperiu Rus,

24
Disponibil: https://orasulmeuchisinau.wordpress.com/2008/11/07/chisinau-capitala-republicii-
moldova/(accesat 12.04.2017)
după numărul de locuitori cedând doar în faţa Petersburgului, Moscovei, Odesei şi Rigăi. În
prezent Chişinăul este al doilea oraş ca mărime a populaţiei în limitele spaţiului etnic românesc,
cedând întâietatea doar Bucureştiului. Dacă până în 1990—’91 populaţia Chişinăului (fără
suburbii şi comune subordonate municipiului) s-a aflat într-o continuă creştere (fireşte, cu unele
mici abateri, în timpul unor războaie şi revoluţii), din 1991 se observă o descreştere lentă.
Creşterea populaţiei Chişinăului, conform mai multor surse statistice, se baza pe sporirea
mecanică a populaţiei, venită încoace în sec. XIX din mai multe gubernii ale Imperiului Rus şi
din alte ţâri europene (de exemplu, colonişti bulgari şi găgăuzi, germani şi elveţieni etc.) prin
faptul migraţiei stimulate şi bine dirijate de guvemul ţarist în detrimentul băştinaşilor, precum şi
pe seama celor sosiţi din alte republici, ex-sovietice, în sec. XX, mai ales prin aducerea aşa-
zişilor “specialişti” şi a persoanelor de vârstă pensionara (îndeosebi foşti militari) cu drept de
“alegere a oraşului de reşedinţă”.
Descreşterea populaţiei oraşului Chişinău în ultimii câţiva ani se explică atât prin faptul
plecării unui număr oarecare de populaţie (alogenă, dar şi băştinaşă), cât şi prin sporul natural
aflat în descreştere. Sporul natural în descreştere a populaţiei oraşului este condiţionat de starea
deplorabilă economică a majorităţii păturilor sociale, de numărul în descreştere a căsătoriilor
înregistrate şi al divorţurilor înregistrate care cresc cu fiece an la 1000 de locuitori.
Denumirea oraşului Chişinău a început să-i intereseze pe oamenii de ştiinţă de mai multă
vreme şi mai ales după 1818, când acest orăşel din centrul Moldovei de Est a fost ridicat ia rang
de centru al regiunii anexate de Imperiul Rus. În această privinţă şi-au expus opiniile mai mulţi
istorici, atât români, cât şi străini. Una din primele ipoteze preconiza că denumirea oraşului
provine de la o noţiune mai veche din limba română, care desemna o sursă de apă — un “şipot”,
un izvor, o cădere de apă. Ca localitate, este atestat în sec.XV pe malul drept al râuleţului Bâc,
lângă un izvor puternic, de unde multă vreme populaţia s-a alimentat cu apă. Celebrul istoric şi
filolog B.P.Hasdeu a considerat că numele Chişinău provine de la termenul “Chişinău”
(cheşene), însemnând mausoleu, cavou, cupolă şi că a apărut pe locul unei “selişti tătăreşti”.
Istoricul basarabean A. Boldur prezintă trei versiuni cu privire la etimologia cuvântului:
1. Că este un termen de provenienţă cumană: “cheşen” — capelă, schit, mănăstire, plus
tătărescul “aul” — cătun, selişte, îngrăditură;
2. Din sintagma “câşla nouă”; 3. Din ungurescul “Kisieno” — Ioan cel mic.25

25
Disponibil: https://orasulmeuchisinau.wordpress.com/2009/12/14/chisinau-capitala/(accesat 12.04.2017)
 2.2. Pаtrimоniul turistic cultural din Chișinău
Patrimoniul cultural (material, imaterial, documentar, tehnic, digital) constituie una dintre cele
mai importante componente ale moștenirii umane. Societatea civilizată, cu tendința ei de a-și fixa
reperele morale și legale, ar trebui să afirme și un drept la memorie. Iar ca urmare a acestuia, și o
datorie de a respecta obiectele și locurile purtătoare de memorie. Cunoașterea și protejarea
moștenirii culturale sunt susținute de organizații mondiale (UNESCO, ICOMOSetc.)și
europene.26

Figura 2.2 Chișinău Proiect

Sursa: https://chisineu.files.wordpress.com/2012/02/prezentarea_puz_final_ro-18_web.jpg

Republica Moldova continuă să fie „o ţară a satelor”, iar această realitate trebuie înţeleasă
ca o oportunitate a dezvoltării socioeconomice și socioculturale, luînd în considerare universul
rural al acestui teritoriu și patrimoniul natural și cultural, care este avereacea mai de seamă a
acestui popor. Cunoașterea valorilor acestui patrimoniu poate sugera mecanisme privind
conservarea, promovarea și valorificarea acestei bogăţii. Actualitatea și importanţa temei de
cercetare reies din imperativele vremii de a valorifica teritoriul, păstrînd și coordonînd spaţiul în
limitele dictate de natură și de legile sale. Influenţa societăţii din Republica Moldova asupra
patrimoniului pe care îl stăpînește determină schimbări majore în modul de desfășurare și

26
Tratatul privind Uniunea Europeană (astfel cum a fost modificat prin Tratatul de la Lisabona, intrat în vigoare la 1
decembrie 2009), Titlul 1, art. 1 alin. (3), http://www.presidency. ro/static/Versiunea_consolidata.pdf (accesat
12.04.2017)
transformare atît a peisajului cultural, cît și a celui natural. În condiţiile actuale, cînd
comunităţile umane tot mai mult încearcă prin protejarea și valorificarea peisajelor culturale, să-
și promoveze identitatea culturală, întreaga societate internaţională vine în sprijinul acestora.
Astfel, în majoritatea statelor europene, și chiar la nivel de Uniune Europeană, s-au
adoptat un șir de legi ce reglementează și susţin promovarea peisajelor culturale din diferite ţări,
ca modalitate de păstrare și promovare a memoriei și identităţii culturale.
Iniţial, e necesar de a înţelege teoretic noţiunea de peisaj cultural, ceea ce se face reieșind din
component lexicală a termenului. Peisajul reprezintăun spaţiu, un teritoriu, a cărui structură și
caracteristici morfologice s-au format pe parcursul timpului geologic și istoric. Aceste condiţii au
favorizat o creaţie finală sau continuă. Cultura, deși la origine înseamnă cultivarea pămîntului
(din lat. culturae), în prezent este asociată doar cu termenul de comunitate umană, deoarece
aceasta este forţa care utilizeazăcondiţiile și resursele naturii în beneficiul și
interesul ei.
Prin cultură se transformă și are loc procesul de re-creare a peisajului natural, culturalizîn
du-l și imprimîndu-i caracterul și imaginea proprie. Peisajul mai poate fi definit ca „o expresie
formală a multiplelor relaţii existente într-o perioadă determinate între un individ sau o societate
și un spaţiu definit topografic, al cărui aspect rezultă din acţiunea în timp a factorilor naturali și
umani și a combinaţiei acestora”. Am mai menţiona că peisajul cultural este expresia vizibilă și
spaţială a tuturor acţiunilor sistemului natură‒societate, a constrîngerilor și potenţialităţii
mediului natural, a consecinţelor actuale și a celor moștenite, a mecanismelor economice și
financiare, a jocurilor politice și a presiunilor sociale.
Peisajul cultural este expresia vie ce reprezintă evolutiv activitatea economică, culturală
și socială a omului pe suprafaţa unui teritoriu, care este fundamental de ordin natural al acestui
complex. Baza materială, statică a peisajului cultural estepeisajul natural, care determină
imaginea și forma de evoluţie și transformare a peisajului cultural. Astfel vom generaliza în baza
literaturii studiate că peisajul natural este teritoriul, regiunea naturală ce se prezintă în faţa
omului, sub imaginea unei panorame. Este acea parte a suprafeţei terestre care posedă
particularităţi proprii geologice, geomorfologice, climatice, hidrologice, biogeografice. 27
Pentru evaluarea peisajului cultural de la noi e nevoie de o abordare geografică, istorică,
etnografică, sociologică și economică a conceptului de peisaj cultural. Dat fiind ce a reprezentat
și ce reprezintăazi peisajul cultural este rezultatul interacţiunii condiţiilor naturale caracteristice
acestei regiuni geografice ‒ evenimentele și realităţile istorice au determinat caracterul
localităţilor, regiunilor, oamenilor, tot acestea au determinat valoarea și particularităţile

27
S.Musteață, A. Corduneanu, IDENTITĂŢILE CHIȘINĂULUI , ediția a doua, Chișinău – 2015,
p. 277-278.
patrimoniului cultural mobil, inclusiv a celui arhitectural. Aspectul sociologic a oferit
modalitatea deconvieţuire și înţelegere între oameni și între comunități. Caracterul economic al
peisajului cultural determinăfuncţionalitatea acestuia, modul de viaţă și modul de transformare a
terenurilor și utilizare a resurselor naturale. Caracterul acestor aspecte a variat, de la o perioadă
la alta, ca grad de utilizare și de transformare, în dependenţă de realităţile timpului.
Abordarea etnogeografică analizează peisajul cultural ca o interacţiune între subsisteme
precum peisajul natural, sistemele de decontare, economia, comunitatea, limba (în special
numele de locuri), cultura spirituală (în special folclorul) și religia (prin manifestări și pelerinaje,
arhitectură religioasă). Deci, o combinare între peisajul natural și componenta etnicăeste una
definitorie prin faptul că acesta din urmăl-a transformat pe cel dintîi în dependenţă de necesităţile
specifice comunităţii și realităţile etnoistorice, de ocupaţii, tradiţii, obiceiuri, manifestări spiritual
și culturale. Peisajul cultural poate fi înţeles în acestcontext ca bun creat, transmis și primit de
fiecare generaţie în parte.Și acest peisaj, în decursul existenţei și activităţii fiecărei generaţii de
comunităţi, se conturează, reprezentînd caracterul și elementul lor distinctive și al unui popor.
Termenul de peisaj cultural, pe lîngă ideea că include o diversitate a manifestărilor
interacţiunii dintre om și mediul său natural, mai reflectă tehnici specifice de utilizare continuă a
terenurilor, luînd în considerare caracteristicile și limitele mediului natural în care sunt stabilite,
precum și legătura spirituală cu natura.
Patrimoniul natural și cultural al Moldovei se exemplifică prin comoara satelor, cu toate
atributele lor, și prin „pitorescul meleagurilor”, cu panorama și priveliștile deosebite. Prin
intermediul acestor peisaje culturale, fie ele reprezentate de localităţi urbane sau rurale, terenuri
cultivate, forme naturale cu valoare spirituală și culturală, determină continuitatea existenţei nu
numai fizice, dar și spirituale ale acestei populaţii și ale urmaților ei. Dezvoltarea
durabilă(funcţională, axiologică, materială) este, prin urmare, centrul de supravieţuire de-a
lungul secolelor a peisajelor culturale prin continuitatea activităţii umane și asigurarea și
respectarea legităţilor firești. Peisajele culturale exprimă o relaţie personală și de
lungă durată între oameni și mediul lor natural.
Corelînd cu tezele teoretice expuse de Catrin Schmidt, evidenţiem că particularitatea unui
peisaj
cultural are două rădăcini:
– condiţiile naturale concrete (particularitate determinată
de natură și procesele ei);
– modelele de folosire și formele de cultură specifice
teritoriului și comunităţii ce populează
acest teritoriu.
 Catrin Schmidt mai menţionează că peisajul cultural reprezintă întotdeauna o oglindă a
societăţii,adaptată funcţiilor pe care trebuie să le îndeplineascăpentru societate. Este foarte
important pentru fiecare tip de peisaj cultural (de la zonele urbane pînă la cele rurale) să fie
evidenţiat echilibrul de valori natural și culturale, conservarea și păstrarea acestora pentru a
stabili ulterior modalitatea de acţiune. Evident, fiecărui popor și/sau țară îi este caracteristic un
peisaj cultural tipic, care devine o marcă identitară. Fiecare peisaj cultural se dezvoltă în decursul
istoriei cronologice, geografice, culturale și poartă amprenta ei.28
Municipiul Chișinău dispune de un variat potenţial cultural care, prin valoarea sa, prezintă
interes pentru activitatea turistică şi poate atrage, fluxuri turistice.
Potenţialul cultural-turistic al orașului Chișinău, pe lîngă vestigiile şi monumentele sale
istorice, se suplimentează cu instituţiile de cultură şi artă, cu colectivele de creaţie etnografică şi
de folclor, cu arhitectura populară şi centrele artizanale şi meşteşugăreşti.
Folclorul muzical are o valoare deosebită, fiind prezentat de 270 de ansambluri
etnofolclorice de maturi şi 320 de ansambluri etnofolclorice de copii, de circa 880 de orchestre
de muzică populară. Colectivele de creaţie se întrunesc la diferite festivaluri. Toate acestea, în
ansamblu, pot fi valorificate cu succes în turism.
Imperfecţiunea sistemului de ocrotire a patrimoniului cultural; ca rezultat, multe obiective
culturale (monumente de arhitectură, monumente istorice, obiecte de artă, teatre, palate de
cultură) se află într-o stare de degradare şi nu pot fi incluse în circuitul turistic.
Lipsa panourilor informaţionale în apropierea acestor obiective.
Lipsa sistemului de publicitate a monumentelor.
Lipsa accesului amenajat pentru vizitatori spre cele mai importante monumente şi situri
culturale.
Lipsa capacităţilor de primire pentru vizitatori în zonele cu o deosebită atracţie culturală.
Lipsa spaţiilor amenajate adecvat pentru organizarea activităţii meşterilor populari.
Lipsa sistemului de magazine destinate comercializării obiectelor de artizanat.
Lipsa modalităţii de stimulare economică a tinerilor pentru antrenarea lor în domeniul
artizanatului.
Lipsa oportunităţilor de formare iniţială profesională în domeniul meşteşugurilor şi
artizanatului.
Perfecţionarea şi dezvoltarea activităţilor de protecţie şi restaurare a obiectivelor
patrimoniului cultural.

28
Disponibil:https://www.academia.edu/10804683/S._MUSTEA%C5%A2%C4%82_A._CORDUNEANU_Eds._Identit%
C4%83%C5%A3ile_Chi%C5%9Fin%C4%83ului._Edi%C8%9Bia_a_doua._Chisinau_s_Identities._Second_edition_Cule
gere_de_studii._Seria_IDN_C4_Chi%C5%9Fin%C4%83u_Editura_ARC_2015._ISBN_978-9975-61-872-4(accesat
12.04.2017)
 Instalarea panourilor informaţionale în apropierea celor mai importante obiective culturale.
Elaborarea unui sistem de publicitate a monumentelor.
Amenajarea căilor de acces spre diferite obiective culturale.
Construcţia şi amenajarea capacităţilor de cazare a vizitatorilor în zonele cu un deosebit
potenţial cultural.
Facilitarea creării şi funcţionării atelierelor specializate pentru artizanat şi meşteşuguri
populare, şi includerea acestora în circuitul turistic.
Facilitarea vînzării obiectelor de artizanat prin diferite reţele de magazine.
Organizarea instruirii şi a formării profesionale a specialiştilor în acest domeniu prin
intermediul şcolilor polivalente.
În ultimii ani formele de practicare a turismului cultural s-au diversificat foarte mult, luând
forma sejururilor lingvistice, a turismului gastronomic. Îmbogatirea ofertei turismului cultural se
realizeaza sub presiunea a doi factori: cererea publicului, tot mai curios si exigent si atitudinea
comunitatilor locale care doresc sa obtina beneficii de pe urma activitatilor culturale pe care le
finanteaza.29
Zona de centru al orașului Chișinău, este cu adevărat sectorul central al capitalei Republicii
Moldova. Are o suprafaţă de aproximativ 1880 hectare. Cuprinde în perimetrul său mici cartiere
şi mahalale ale vechiului târg:Hrusca, Melestiu, Mălina Mică, Schinoasa, Valea Dicescu,
Frumoasa. Include mari bulevarde şi străzi principale: Ştefan cel Mare şi Sfânt, C. Negruzzi,
Dosoftei, Varlaam, Columna, Bucureşti, M. Kogălniceanu, Al. Mateevici, Vlaicu-Părcălab, M.
Eminescu, V. Alecsandri, Tighina, Ismail ş.a. În sec. XV-XVII aceste pământuri au aparţinut
succesiv proprietarilor de ocine: Vlaicu, pârcălab de Hotin, Orhei şi Cetatea Albă (1466), Drăguş
(1576), Hodor, Creţu şi Roşea (1608-1616), Chiriţă Dumitrachi (1640). Părţi din moşia locală
erau stăpânite şi de mănăstirile Moldoviţa, Galata, Sf. Vineri. Ulterior, întreg târgul Chişinăului
devine proprietate mănăstirească.
După 1818 apar primele case şi primele străzi orânduite în cartiere. Sunt rezervate locuri
speciale pentru Grădina Publică, Scuarul Catedralei, Cartierul Armenesc, Piaţa Centrală.
Creşterea şi dezvoltarea localităţii ca târg şi apoi ca oraş şi-a găsit reflectare în mai multe planuri
şi scheme cartografice. Prima planşă topografică a Chişinăului datează din anul 1739. Aceasta
înfăţişa fostul târg aşezat de-a lungul râuleţului Bâc, străbătut de câteva drumuri-străzi în diferite
direcţii. Pe o hartă din 1774 târgul figurează împreună cu satele din apropiere Buiucani, Durleşti,
Chicera şi Ghidighici. Planul-schemă din 1789 conţine conturul localităţii, o cetăţuie pe malul
stâng al Bâcului şi zona de aflare a unor unităţi ale armatei ruse.

29
http://www.scritub.com/geografie/turism/TURISMUL-CULTURAL75558.php
 Chişinăul devine centrul mişcării de eliberare socială şi renaştere spirituală. Aici îşi
desfăşoară lucrările congresele învăţătorilor, ţăranilor şi ostaşilor. „Moldovenii însufleţiţi de un
entuziasm de nedescris, îşi afirmă dreptul la o nouă viaţă politică şi naţională” (Şt. Ciobanu).
Aici iau fiinţă Teatrul Naţional, o Bibliotecă publică, prin donaţia de cărţi româneşti a
Universităţii din Iaşi, se tipăresc mai multe ziare şi reviste, se deschid noi instituţii de învăţământ
în limba română (şcoli, gimnazii, licee).
Centrul oraşului era dominat de edificii care se impuneau prin dimensiuni şi stil
arhitectonic: Şcoala Eparhială de pe colina din faţa gării, Banca Orăşenească din colţul unui mic
parc, Primăria cu tradiţionalul orologiu din turnul de la intrare, Mitropolia şi Casa Eparhială,
Catedrala cu Clopotniţă şi Arcul de Triumf (Porţile Sfinte), Administraţia Financiară, Spitalul
Central, Liceul Real, actuala Universitate de Stat, Clădirea Parlamentului Basarabiei, unde s-a
votat Unirea etc.Blocurile locative şi administrative, edificiile de menire socială, durate în
perioada postbelică şi în ultimii ani, întregesc patrimoniul cultural şi edilitar al oraşului.
Teatrul Naţional de Operă şi Balet A fost construit în 1980 (arhitecţi N. Kureannoi, A.
Gorşkov). Edificiu de mari proporţii, conceput în stil vechi naţional, cu elemente de arhitectură
populară. Teatrul funcţionează din 1957, prezentând spectacole de operă şi de balet din
dramaturgia clasică şi contemporană. Recunoştinţa spectatorilor şi-a cucerit-o cu
reprezentaţiile Norma, Carmen, Tosca, Rigolettoşi spectacolele de balet Lacul lebedelor, Giselle,
Don Quijote, Luceafărul ş.a. Festivalul internaţional Invită Maria Bieşu, fondat de renumita
cântăreaţă de operă Maria Bieşu din Republica Moldova, oferă spectatorilor chişinăuieni
posibilitatea de a aprecia şi a se delecta cu arta interpretativă a celor mai mari artişti de operă şi
balet din lume.30

Figura 2.3. Teatrul Naţional de Operă şi Balet

Sursa:https://www.flugo.ro/data/images/cities/chisinau/chisinau-moldova-teatrul-de-opera-si-balet.jpg(citat
20.04.2017)

30
Disponibil: https://orasulmeuchisinau.wordpress.com/2013/04/18/zone-si-obiective-urbane-sectoare/(accesat
20.04.2017)
Pentru Republica Moldova, ca de altfel pentru marea majoritatea statelor europene, Teatrul de
Operă și Balet reprezintă o conștientizare de nivel superior a valorificării spirituale a esenței
naționale a poporului. În favoarea acestei afirmații invocăm și factorul istoric de verificare
valorică și de valabilitate a fenomenelor artistice, din moment ce în 2007 a fost marcată
aniversarea a 50-a de la instituționalizarea Operei Naționale din Chișinău. Această instituție de
prim rang a culturii naționale reprezintă un simbol al înaltei responsabilități civice față de tradiția
națională.
Teatrul Național "Mihai Eminescu" din Chișinău își începe istoria pe 10 octombrie 1920.31
Monument de artă, arhitectură şi istorie de însemnătate naţională, introdus în Registrul
monumentelor de istorie şi cultură a municipiului Chişinău la iniţiativa Academiei de Ştiinţe.
Clădirea teatrului, ridicată în trei niveluri, dintre care ultimul este un atic, construită pe un
subsol, ocupă colţul unui cartier, care fusese cândva rezervat pentru piaţa poliţienească, mărginit
lateral de strada Mihai Eminescu. A fost amplasat cu o retragere de la linia bulevardului, cu
intrarea principală ridicată pe un podium din trepte, ce-i conferă edificiului o monumentalitate
sporită.32

Figura 2.4. Teatrul Național "Mihai Eminescu" din Chișinău

Sursa:http://www.moldovenii.md/resources/files/images/teatru/Teatrul_Eminescul_040211_14.JPG(citat
20.04.2017)

Muzeul Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală este cea mai veche instituţie muzeală din
Moldova. A fost fondat în luna octombrie 1889 în baza colecţiei de exponate selectate la
expoziţia agricolă, organizată la Chişinău de Zemstva Gubernială a Basarabiei. Primul local al

31
Disponibil:
https://ro.wikipedia.org/wiki/Teatrul_Na%C8%9Bional_%E2%80%9EMihai_Eminescu%E2%80%9D_din_Chi%C8%9
9in%C4%83u(accesat 20.04.2017)
32
Disponibil : http://www.monument.sit.md/stefan-cel-mare/79/(20.04.2017)
muzeului a fost clădirea Zemstvei Guberniale. Fiind cea mai veche instituţie din domeniu,
Muzeul este centrul dezvoltării muzeografiei, contribuind la crearea şi avansarea majorităţii
muzeelor din Republica Moldova, la pregătirea muzeografilor. În prezent Muzeul face eforturi
pentru crearea la Chişinău a Muzeului Satului. De asemenea contribuie la edificarea
Complexului Muzeal „Vila Mândâc” din nordul Moldovei. Sub egida Muzeului se află şi
complexul muzeal din Ivancea, Orhei, unde în incinta Conacului-Parc Balioz a fost creat Muzeul
Meşteşugurilor Populare din Moldova. În cadrul acestui muzeu publicul are posibilitatea de a
vizita expoziţia permanentă consacrată trecutului şi prezentului meşteşugurilor populare din
Moldova. În anul 2000, cu sprijinul Fundaţiei SOROS-Moldova în cadrul muzeului a fost
organizat Centrul de Informatică Muzeistică din Moldova şi a început crearea Bazei de Date a
colecţiilor muzeelor din republică. A fost lansat în Internet site-ul „Muzeele Moldovei”. Astfel
că, şi după peste o sută de ani de existenţă, Muzeul rămâne unul din cele mai importante centre
de ştiinţă şi cultură al Republicii Moldo.33

Figura 2.5 Muzeul Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală

Sursa: http://www.traveleuropa.ro/files/2013_05/ce8163ab3f9c8ce0cb4395f6fd2a7f82.jpg

Muzeul de Arte Plastice fondat în 1939 de către sculptorul și pictorul Alexandru Plamadeală și
alți artiști plastici basarabeni.Fondurile se formează în baza colecțiilor personale ale fondatorilor
și a donațiilor. În vara anului 1941 muzeul este evacuat la Harkov și dispare aproape în
întregime. Actualul muzeu este inaugurat în noiembrie 1944, deținînd la început 51 de tablouri, 5
sculpturi si 49 de foi grafice, toate aduse de la Moscova.

33
Revista „Limba Română”, Nr. 4-5, 2003., Pag. 206-208.
Disponibil : https://orasulmeuchisinau.wordpress.com/2011/10/31/muzeul-national-de-etnografie-si-istorie-
naturala/(citat 20.04.2017)
 În prezent contine circa 40 mii de exponate achizitionate de la artistii plastici basarabeni,
de la colectionari si din alte surse. 34Pe o suprafaţă de 800 metri pătraţi, operele sunt structurate în
secţii precum: artă medivală şi creaţie populară, artă rusă şi orientală, scenografie şi altele.
Muzeul are 44.000 de exponate ce fac parte din diverse colecţii: artă antică, medievală,
sculptură, etc. Clădirea muzeului păstrează un spirit elegant şi emană măreţie.35

Figura 2.6. Muzeul de Arte Plastice

Sursa:http://68.media.tumblr.com/20d940a112a42d1b8b6ae25af6f84482/tumblr_mvslwgTPX91rgx4v4o1_1280.jp
g

Muzeul Național de Istorie a Moldovei inaugurat în 1987, în sediul reconstruit al

fostului Liceu Regional. Muzeul gestioneaza si pastreaza peste 263 mii de exponate, dintre care
peste 165 mii piese originale de Patrimoniu national. Sectiile Arheologie și istorie antica, Istorie
medievală, Istoria Basarabiei, Istoria contemporană și de Tezaure reprezintă nucleul stiințific al
instituției.
Muzeul are cîteva direcții de activitate primordiale: păstrarea și conservarea vestigiilor
istorice, cercetarea știintifică a perioadelor istorice și a exponatelor concrete referitoare la
teritoriul nostru și activitatea de popularizare a istoriei, în special prin expoziții și alte activități.
În anul 1991 a fost organizată prima expoziție istorică de anvergura „Pagini de istorie
multimilenara” si de la sfarsitul aceluiași an - Sesiunea de comunicari stiințifice, care urmează a
fi publicată într-un Anuar, denumit, începînd cu numărul trei - Tyragetia, în amintirea
strămoșilor noștri, geții de la Tyras (Nistru). Au fost publicate pînă acum trei Anuare, alte
lucrări, în total șase cărți de istorie.

34
Disponibil: https://www.tourismguide.ro/html/orase/Chisinau/Chisinau/obiective_turistice.php(accesat
20.04.2017)
35
Disponibil: http://adevarul.ro/moldova/actualitate/obiective-turistice-chisinau-10-locuri-trebuie-vazute-ajungi-
inima-republicii-moldova-1_54b90157448e03c0fda7ad2a/index.html(accesat 20.04.2017)
 Se realizează un important volum de lucru expozițional - cîte 15 expoziții tematice anual.
Menționam ca fiind expoziții de excepțională valoare patrimonială, expoziția din 1996,
prezentînd vestigiile antice și din evul mediu de la Orheiul Vechi.
Ca instituție culturală Muzeul contribuie la formarea și menținerea conștiinței naționale istorice a
poporului nostru.

Figura 2.7. Muzeul Național de Istorie a Moldovei

Sursa: http://turistclass.ro/wp-content/uploads/Chisinau.jpg(citat 20.04.2017)

Figura 2.8. Muzeul Național de Istorie a Moldovei

Sursa: http://www.centruldepelerinaj.ro/sites/default/files/imagini/pelerinaje/2016/10/1.jpg(citat 20.04.2017)
 Muzeul Pedagogic Republican fondat în 1974, inițial ca expoziție a Institutului de
Cercetări Stiințifice în Domeniul Pedagogiei, s-a organizat cu contribuția personală a unor
entuziaști (V.Lemne, V.Ciubuciu, T.Ostasco, I.Contescu, St.Odobescu), precum și a profesorilor
și studenților de la Facultatea de Arhitectură a Institutului Politehnic.
Dispune de 5 săli de expoziții și un fond de circa 10000 exponate: documente, fotografii,
reproduceri, manuale școlare, programe și planuri de învațămînt din perioada 1940-1995.
Muzeul organizeaza expoziții ambulante: Limba noastră, Mănăstirile și bisericile Moldovei -
centre și focare de cultură, Cărti rare, întîlniri.

Figura 2.9. Muzeul Pedagogic Republican Figura 2.10. Muzeul Pedagogic Republican
Sursa:http://www.prospect.md/images/history/respublikanskij-pedagogicheskij-muzej-7290-1.jpg(citat 20.04.2017)
Sursa: https://i.ytimg.com/vi/JRtr-CtRkMM/hqdefault.jpg(citat 20.04.2017)

Muzeul Menorial al Voluntarilor Bulgari inaugurat în 1969 în incinta unei capele

construite în memoria victoriei Rusiei în razboiul ruso-turc din 1877-1878. Muzeul găzduieste
documente, obiecte, gravuri, mostre de armament, numeroase fotografii ale participanților lor la
luptele pentru eliberarea Bulgariei, originari din Chișinău.36

Figura 2.11. Muzeul Menorial al Voluntarilor Bulgari

Sursa: http://www.traveleuropa.ro/poze-chisinau/(citat 21.04.2017)

36
Disponibil : https://www.tourismguide.ro/html/orase/Chisinau/Chisinau/obiective_turistice.php(accesat
21.04.2017)
 Teatrul de Stat „Luceafarul” s-a format în anul 1960 pe baza unei echipe de tineri
actori, absolvenţi ai şcolii teatrale B. Şciukin din Moscova, care încă de la început au cucerit
publicul spectator prin măiestria artistică, elanul tineresc, vorbirea scenică elevată. Marele succes
le-a adus spectacolele Pasările tinereţii noastre, Nota zero la purtare, Tinereţe fără moarteş.a.,
culminând în zilele noastre cu O noapte furtunoasăde I. L. Caragiale, Bădăranii de C.
Goldoni, Hamlet de W. Shakespeare ş.a.

Figura 2.12. Teatrul de Stat „Luceafarul

Sursa: http://mir-teatra.com/uploads/posts/2012-10/1350499581_moldavskiy-teatr-luchaferul.jpg( accesat
21.04.2017)

Palatul Naţional a fost edificat între anii 1971 şi 1973, inaugurarea având loc în 1974
(arhitect S. Fridlin). Dispune de o sală de spectacole cu 2000 de locuri. Aici se ţin adunări
oficiale, reuniuni şi congrese internaţionale, sunt prezentate spectacole, concerte. Este înzestrat
cu tehnică acustică, de radiodifuziune şi televiziune.

Figura 2.13. Palatul Naţional

Sursa: http://moldovaconcert.md/wp-content/uploads/2016/07/01.png(citat 21.04.2017)

 Palatul Republicii Operă monumentală de artă arhitecturală, realizată în beton, metal şi
sticlă. Are o sală de spectacole cu 1000 de locuri, unde au loc şi diferite întruniri oficiale, adunări
solemne, conferinţe, sesiuni, congrese şi, în prezent, şedinţele Parlamentului. Cele două holuri
spaţioase adăpostesc adesea diverse expoziţii ale realizărilor din domeniul economiei, culturii,
ştiinţei şi tehnicii. Aici au fost găzduite Biblioteca Onisifor Ghibu, Teatrul Eugene
Ionesco, Galeria de Arte Plastice, au activat Orchestra de muzică populară Basarabia, Corul
cameral, asociaţii, cenacluri, uniuni de creaţie.

Figura 2.14. Palatul Republicii

Sursa: http://www.lipilin.ru/fotowork/2013/fotowork390/fotowork390.10.JPG(citat 22.04.2017)

Universitatea de Stat din Moldova A fost fondată în anul 1946. Principalele direcţii de
activitate: instruirea cadrelor de înaltă calificare, efectuarea cercetărilor ştiinţifice în diverse
domenii ale economiei şi culturii naţionale, elaborarea manualelor, programelor şi materialelor
didactice destinate instituţiilor de învăţământ, în prezent, la cele 13 facultăţi şi 59 de catedre îşi
fac studiile circa 17 mii de studenţi, procesul de instruire fiind asigurat de 1135 de profesori.

Figura 2.15. Universitatea de Stat din Moldova

Sursa: http://drept.usm.md/public/fotoalbum/big/118_2370a__DSC0021.JPG(citat 22.04.2017)
 Primăria Municipiului Chişinău este un monument de arhitectură și istorie de
însemnătate națională, introdus în registrul monumentelor de istorie și cultură a municipiului
Chișinău la inițiativa Academiei de Științe. În această clădire își are sediul Primăria Municipiului
Chișinău.37

Figura 2.16. Primăria Municipiului Chişinău

Sursa: http://st.unimedia.info/content/news/big/reactia-primariei-chisinau-dupa-retinerea-vicepretorului-de-la-
buiucani-urmeaza-sa-suporte-toate-consecintele-1491465991.jpg(citat 22.04.2017)

Sala cu Orgă , anterior Banca Orăşenească, construită la sfârşitul sec. al XlX-lea. În anii
1975-1978 clădirea a fost în interior reconstruită şi adaptată la condiţiile unei instituţii teatrale.
Sala de spectacole, cu 500 de locuri, şi cele două vestibuluri sunt decorate cu portretele
sculpturale ale celor mai de seamă compozitori din lume.

Figura 2.17. Sala cu Orgă

Sursa:http://organhall.md/sites/default/files/field/image/sala_cu_orga_19.jpg
http://tvrmoldova.md/img/pages/2017/2/10/sala-cu-orga-din-chisinau-va-fi-inchisa-pentru-reparatii-
1486723998/big-sala-cu-orga-din-chisinau-va-fi-inchisa-pentru-reparatii-1486723998.png

37
Disponibil:https://ro.wikipedia.org/wiki/Cl%C4%83direa_prim%C4%83riei_municipiului_Chi%C8%99in%C4%83u(
accesat 24.04.2017)
 Catedrala Mitropolitană Naşterea Domnului a fost înălţată din iniţiativa mitropolitului
Gavriil Bănulescu-Bodoni (1812-1821), între anii 1830 şi 1836, după proiectul arhitectului A.
Melnikov. În conformitate cu planul general de dezvoltare a oraşului, Catedrala şi Clopotniţa au
fost amplasate în Scuarul Catedralei, pe aceeaşi axă cu Mitropolia, situată în cartierul din vestul
străzii principale. Catedrala are o structură centrală clasică, cu patru faţade, „încununată de o
turlă masivă, alcătuită dintr-o cupolă cu profil sfero-parabolic şi un tambur cilindric larg, susţinut
de 4 piloni masivi din interiorul clădirii” (T. Nesterov). Celor patru faţade li s-au alipit porticuri
din şase coloane, cu frontoane triunghiulare. Iniţial pereţii din interior au fost pictaţi. Proiectul
reconstrucţiei a fost elaborat după vechile fotografii şi documente ale edificiului. Clopotniţa,
înaltă de 41 m, a fost rezidită în nouă luni de zile, la edificarea ei aducându-şi contribuţia o
echipă de specialişti: arhitecţi, ingineri, întreprinzători.38

Figura 2.18. Catedrala Mitropolitană Naşterea Domnului

Sursa: http://cdn77.orangesmile.com/common/img_cities_original/chisinau--2276223-0.jpg(accesat 25.04.2017)

Arcul de Triumf din Chişinău este un monument de arhitectură construit în 1841, pentru a
comemora victoria armatelor ruseşti asupra turcilor. În interiorul arcului se află un clopot care a
fost turnat din metalul tunurilor turceşti capturate în război. Înălţimea monumentului este de 13
m, iar capitelurile celor patru piloni ai construcţiei au fost sculptate în stil corintic. Pe partea
frontală este montat un orologiu mecanic, luminat în timpul nopţii, care însă nu anunţă prin sunet
ora exactă. Arcul veghează centrul Chişinăului de 174 de ani.39
Sector în partea de sud-est a oraşului, cuprins între Valea Trandafirilor, Valea Crucii, str.
Grenoble şi Calea ferată. Suprafaţa – 3 040 hectare. A existat iniţial ca mică aşezare suburbană
pe lângă o veche grădină botanică, aceasta aparţinând Şcolii de Pomicultură, fondată în 1842,
reorganizată apoi în Şcoala de Vinificaţie din Basarabia (1890), Şcoala de Viticultură (1929),
Şcoala de Viticultură şi Vinificaţie (1963). De aici denumirea aşezării de altădată şi a sectorului

38
Disponibil: https://www.tourismguide.ro/html/orase/Chisinau/Chisinau/cultura.php(accesat 25.04.2017)
39
Disponibil: http://adevarul.ro/moldova/actualitate/obiective-turistice-chisinau-10-locuri-trebuie-vazute-ajungi-
inima-republicii-moldova-1_54b90157448e03c0fda7ad2a/index.html(accesat 25.04.2017)
urban actual. În cuprinsul acestui sector se află noua Grădină Botanică a Academiei de Ştiinţe a
Moldovei, inaugurată în anul 1973, obţinând în 1975 statut de Institut de Cercetări Ştiinţifice.
Prin anii ’50 ai secolului trecut, Botanica îşi mai păstra încă vechiul aspect de mahala periferică a
oraşului. Din 1960 a început construcţia planificată şi amenajarea în stil urban a cartierului,
majoritatea edificiilor constituind-o blocurile locative cu 5 şi 9, iar în ultimii ani cu 13 şi 20 de
etaje. Actualmente încorporează şi alte foste cartiere şi suburbii: Frumuşica, Munceşti, Galata,
Fulguleşti, Mălina Mare ş.a. Dispune de largi şi pitoreşti artere de circulaţie: bulevarde –Dacia,
Decebal, Traian, Cuza- Vodă, străzi noi –Burebista, Sarmizegetusa, N. Titulescu, Independenţei,
Nuferilor, Dimineţii, Cetatea Albă ş.a. De vechea şcoală şi grădină botanică ne amintesc astăzi
urbonimicele str. Butucului, str. Grădina Botanică. Numele topic Botanica semnifică existenţa în
plan edilitar a prezentului şi trecutului, coerenţa în timp a evenimentelor şi faptelor, continuitatea
tradiţiilor noastre istorice şi culturale.
Porţile oraşului , complex de blocuri locative, cu 9-13-20 de etaje, expuse în trepte pe o
parte şi alta a Bulevardului Dacia, imitând porţile cu aspect decorativ în stil popular. Se află la
marginea de sud a oraşului, la intrarea dinspre aeroport. Microcartierul urban a fost edificat în
anii ’60-’70 ai secolului trecut pe locul unor terenuri virane din cadrul municipiului.40

Figura 2.19. Porţile oraşului

Sursa: http://orasulmeu.md/wp-content/uploads/2016/04/chisinau.jpg(citat 25.04.2017)

40
Disponibil: https://www.tourismguide.ro/html/orase/Chisinau/Chisinau/cultura.php(accesat25.04.2017)
 Muzeul Satului Muzeul Satului reprezintă o adevărată oază de linişte şi relaxare.
Inaugurat la 18 mai 1995, muzeul reconstituie satul basarabean din sec. XVIII-XIX. Se întinde
pe o suprafaţă de 150 ha şi cuprinde şase zone etnografice şi 165 de de monumente: mori de
vânt, mori de apă, biserici de lemn, case de locuit, anexe gospodăreşti, crucifixe, un han, o
crîşmă. Muzeul Satului este locul perfect pentru odihnă şi redescoperirea trecutului.41

Figura 2.20. Muzeul Satului

Sursa:http://ortodox.md/wpcontent/uploads/2013/04/86587_hiriseni_muzeul_satului_foto_e_bizgu_12_sept_2011_
93.jpg(citat 25.04.2017)

Sector situat în partea de nord-vest a oraşului, cuprins între Calea Ieşilor, Valea Morilor
şi Şoseaua Balcani. Ca zonă urbană a luat fiinţă prin anii ’30 ai secolului trecut pe locul fostului
sat Buiucani şi al moşiei Vovinţeni. În componenţa oraşului a fost încorporat în anii 1950-1960,
împreună cu noul cartier Buiucanii Noi, aflat pe atunci în plină construcţie. Şi-a preluat numele
de la vechea aşezare rurală Buiucani, atestată documentar în actul de danie din 20 august 1608,
prin care Constantin Voievod confirmă urmaşilor lui Hodor şi Parasca „satul Buiucani ce este la
Lăpuşna pe Bâc, şi cu loc de iaz şi de moară pe Bâc”. Denumirea satului provine de la numele de
familie Buiuc. În prezent Buiucanii reprezintă unul din principalele sectoare ale Chişinăului,
având o suprafaţă de aproximativ 2100 ha. Este dominat de edificii noi modeme, cu 5-9 şi 16
etaje, străbătut de numeroase artere de circulaţie: Calea Ieşilor, str. Vasile Lupu, str. Ion
Creangă, str. Alba-Iulia, str. Ion Pelivan, str. Doina şi Ion Aldea-Teodorovici. Aici se află

41
Disponibil: http://adevarul.ro/moldova/actualitate/obiective-turistice-chisinau-10-locuri-trebuie-vazute-ajungi-
inima-republicii-moldova-1_54b90157448e03c0fda7ad2a/index.html(accesat 25.04.2017)
Moldexpo, Universitatea Pedagogică Ion Creangă, câteva şcoli medii şi biblioteci publice,
cinematograful Flacăra, parcurileValea Morilor, Dendrariul, Alunelul.42

Centrul Internaţional de Expoziţii „Moldexpo” Este un complex împărţit în trei

sectoare: zona expoziţională şi de afaceri, zona de cultură şi sport, zona de agrement şi turism.
Este spaţiul ideal pentru relaxare, dar şi unul propice discuţiilor serioase. Este cunoscut în special
pentru expoziţiile din toate domeniile organizate aici: medicină, construcţii, băuturi, alimente,
etc. Situat în apropiere de Parcul Valea Morilor, este unul dintre cele mai vizitate locuri din
Chişinău.43

Figura 2.21. Centrul Internaţional de Expoziţii „Moldexpo

Sursa: http://www.afaceri.ro/wp-content/uploads/2016/01/Moldexpo-1177x574.jpg
Sector în partea de est a oraşului, de stânga râului Bâc, învecinat cu Centru, Botanica şi
Râşcani. Are o suprafaţă de aproximativ 2893 ha. A luat fiinţă pe locul fostei localităţi Ciocana
Nouă, care, împreună cu Ciocana Veche, se aflau aşezate pe moşia Ciocana, menţionată
documentar în sec. al XVIII-lea (1757). Etimologia toponimului primar este controversată: (1)
din antroponimul Ciocanu, cu formantul -a,după modelul Bălceana (< Bălceanu), Căpriana
(Căprian < Chiprian), Crihana (< Crihan), Gangura (< Cangur)-,(2) din numele topic Valea
Ciocana (Valea Ciocanelor, ciocan„tulpina porumbului; cocean”, numele topic însemnând
„valea cocenilor”, „valea păpuşoaielor”). Prin edificarea noilor blocuri locative cu 9 şi 13 etaje,
precum şi a clădirilor destinate instituţiilor culturale şi social-comerciale, a întreprinderilor
industriale, aici au luat fiinţă importante artere de circulaţie şi magistrale:Calea Basarabiei, str.
Vadul lui Vodă, str. Alecu Russo, Bd. Mircea cel Bătrân, str. Milescu Spătarul ş.a. Ţinându-se

42
Disponibil: https://www.tourismguide.ro/html/orase/Chisinau/Chisinau/cultura.php
43
Disponibil: http://adevarul.ro/moldova/actualitate/obiective-turistice-chisinau-10-locuri-trebuie-vazute-ajungi-
inima-republicii-moldova-1_54b90157448e03c0fda7ad2a/index.html
cont de poziţia geografică şi de particularităţile fizico-geografice şi naturale locale, în această
zonă au fost amplasate cele mai multe obiective industriale. Ne vorbesc despre aceasta şi
denumirile străzilor: str. Uzinelor, str. Industrială, str. Meşterul Manole, str. Cărămidarilorş.a.
Regiunea Rișcani este situată în partea de nord-est a oraşului, de stânga râului Bâc. Suprafaţa –
2420 ha. A luat fiinţă la sfârşitul sec. al XVIII-lea pe moşia satului Visterniceni, aflându-se pe
atunci în stăpânirea proprietarului Constantin Râşcanu, după numele căruia a şi fost desemnată
localitatea. Spre sfârşitul secolului al XlX-lea, satul Râşcani este încorporat în raza oraşului,
urmând mai departe aceeaşi evoluţie ca şi celelalte cartiere urbane. Aspectul de aşezare rurală
însă şi 1-a păstrat până în anii de după război: cu ulicioare înguste şi întortocheate, cu case mici,
acoperite cu draniţă şi stuf, împrejmuite cu livezi şi grădini. Doar pe la sfârşitul anilor ’50 ai
secolului trecut aici încep să se construiască primele case de locuit cu 4-5 etaje. Prin anii ’70
apar şi cele dintâi edificii cu 9 etaje, formându-se astfel principalele străzi, bulevarde şi pieţe cu
aspect edilitar modern, cu vechi şi noi monumente de rezonanţă istorică.

Biserica Naşterea Maicii Domnului Este una dintre cele mai vechi locaşuri sfinte din oraş,
ctitorită, după toate probabilităţile, de Vasile Măzărachi, serdar şi vistiernic menţionat
documentar în 1739 şi 1741. Clădirea a fost construită în anii 1752-1757, fiind executată în stil
vechi moldovenesc, asemenea bisericilor boiereşti din sec. al XVIII-lea. E cunoscută de timpuriu
cu numele popular Biserica Măzărachi, fapt care confirmă în mod direct legătura ei cu
antroponimul Măzărachi.

Casa Mihalache Caţica Construcţie urbană de tip conac de la începutul sec. al XlX-lea,
proprietate a negustorului Mihalache Caţica (1779-1858), vistier în rangul de vel-căpitan al
ţinutului Orhei. A fost sediul Lojii Masonice din Chişinău, fondată la 7 iulie 1821 şi înregistrată
cu denumirea Ovidiu-25. În această casă se află astăzi sediul Editurii Litera, fondată în anul
1989, care s-a impus în Republica Moldova şi peste hotare atât prin numărul de titluri, cât şi prin
ţinuta grafică a cărţilor tipărite. Programul editurii include enciclopedii în aproape toate ramurile,
dicţionare, studii ştiinţifice etc., precum şi colecţiile Biblioteca de aur, Biblioteca şcolarului,
Prima mea bibliotecăş.a., care cuprind cele mai valoroase opere din patrimoniul literaturii
naţionale şi universale.

Moara Roşie , monument de arhitectură industriala din sec. al XIX – lea. Moara avea de
la început 3 niveluri şi aparţinea capitalistului Levinson. Era construită din cărămidă roşie. După
incendiul din 1897 a fost refăcută şi restaurată de câteva ori. Există şi astăzi.44Monument de
arhitectură de valoare locală, inclus în Registrul de monumente de istorie şi cultură a

44
Disponibil: https://orasulmeuchisinau.wordpress.com/2013/04/18/zone-si-obiective-urbane-sectoare/
municipiului Chişinău, alcătuit de Academia de Ştiinţe.A fost construit la sfârşitul secolului al
XIX-lea – începutul secolului al XIX-lea, în stil eclectic.Făcea parte dintr-un complex industrial
din care a rămas singură, izolată de construcţiile aferente.45

Figura 2.22. Moara Roşie

Sursa: https://chisinauorasulmeu.files.wordpress.com/2014/02/4a2e9-moara-rosie_3.jpg(citat 25.04.2017)

Circul din Chişinău Local pentru reprezentaţii de circ, construit în anul 1981 (arhitecţi
S. Şoihet şi A. Kirilenko). Dispune de o sală de spectacole cu aproximativ 2000 de locuri, de un
manej de repetiţie, de camere pentru artişti, de încăperi auxiliare specializate. Este înzestrat cu
instalaţii şi aparatură modernă (de iluminat, de radio şi cinema). Cupolă demontabilă. Din
foaierul în semicerc, de la nivelul al doilea, se deschid vederi de ansamblu asupra oraşului. In
localul circului prezentau spectacole artişti din Chişinău, dar şi trupele de circ cu renume de
peste hotare (Rusia, România, Franţa, Polonia, Bulgaria, Ungaria ş.a.). Reconstrucţia şi
reamenajarea circului sunt necesităţi de prim ordin în timpul de faţă. 46

45
Disponibil: http://www.monument.sit.md/moara-rosie/5/
46
Chişinău: Istorie şi actualitate / Ghidul străzilor. – Ch. 2012. – P.19-30.
Disponibil: https://orasulmeuchisinau.wordpress.com/2013/04/18/zone-si-obiective-urbane-sectoare/
 2.3 Infrаstructurа turistică în Chișinău

Discrepanțele regionale în sensul dezvoltării economice reprezintă o provocare în lumea

modernă.Concentrarea neuniformă a capitalului economic generează inegalități majore a
nivelului de trai între diferite teritorii. Republica Moldova nu este o excepție în acest sens,
înregistrînd o concentrare enormă a potențialului economic în urbe mari (Chișinău, Bălți). De
aici rezultă și discrepanțe majore în nivelul de trai între orașele mari și localitățile mai mici, dar
și între localitățile urbane și cele rurale din cadrul regiunilor. Politicile promovate în domeniul
dezvoltării regionale a Republicii Moldova pornesc de la sesizarea disparităților locale, inter – și
intra - regionale, stipulînd diminuarea acestor disparități drept obiectiv al politicilor de
dezvoltare regională a țării. Printre obiectivele specifice ale Strategiei Naționale de Dezvoltare
Regionalăeste urmărită și dezvoltarea statisticilor regionale, precum și utilizarea indicatorilor
statistici în monitorizarea și evaluarea dezvoltării regionale la diferite niveluri (regional și
național, la nivel de proiecte, programe, strategii).47
Rețeaua de drumuri ale țării la moment constituie 9359 km, dintre care 8836,5 (sau
94,5%) drumuri cu îmbrăcăminte rigidă. Peste jumătate din lungimea totală a drumurilor (6016,2
km) constituie drumurile locale. Drumurile naționale, la rîndul său, se împart în două categorii –
drumuri magistrale, 6 în total, care asigură principalele legături rutiere internaționale, și drumuri
republicane, care asigură legătura între orașe, municipii și alte centre economice, culturale,
naturale etc. Comparația infrastructurii de drumuri disponibile raportate la suprafața raioanelor
indică disparități simțitoare în plan regional. Evident că centrele urbane mari dispun de cea mai
densă rețea de drumuri, orașul Chișinău depășind la acest capitol mai mult decît de două ori
restul regiunilor, urmînd mun. Bălți cu o densitate de 51 km drumuri la 100 km2 (Figura 1). În
afara de municipii, în plan regional, densitatea rețelei de drumuri publice variază între 22 și 40
km per 100 km2, regiunea de dezvoltare Nord dispunînd de o densitate de 34 km per 100 km2,
comparativ cu 31 în regiunea de dezvoltare Centru și 28 km per 100 km2 în regiunea de
dezvoltare Sud. UTA Găgăuzia este unitatea administrativ-teritorială cu cea mai puțin densă
rețea de drumuri publice – 22 km de drum per un km2. Municipiul Chișinău apare cu specificul
său, avînd per total o densitate a rețelei foarte scăzută (18 km de drum per un km2), totodată
orașul Chișinău înregistrînd densitatea maximă (83 km de drum per un km2). O caracteristică și

47
Disponibil:
http://www.statistica.md/public/files/publicatii_electronice/Note_analitice_teritorial/Nota_Drumuri.pdf
Strategia națională de dezvoltare regională 2013-2015, aprobată prin HG RM nr.685 din 04.09.2013(accesat
15.04.2017)
mai determinantă pentru rețeaua de drumuri decît suprafața teritorială este numărul de localități
în cadrul raioanelor și dimensiunea acestora.48
Transportul auto joacă un rol extrem de important în transportarea pasagerilor (95% din
total) şi un rol relativ important în transportarea mărfurilor deţinând aproape 42% din total faţă
de aproape 56% ce revin transportului feroviar. Merită de menţionat că în anii recenţi ponderea
rolului transportului auto în transportarea mărfurilor a crescut esenţial de la 24% în 2006 până la
42% în 20094 , relevând convergenţa spre mediile europene: 92% şi 47%5 , pasageri şi mărfuri
respectiv.
Strategia de dezvoltare a transportului terestru pentru perioada 2008-2017 adoptată de
Guvernul Republicii Moldova arată cum transportul interacţionează cu obiectivele de dezvoltare
ale ţării. Astfel, dacă este sigur, inofensiv şi la preţ accesibil, transportul rutier poate contribui la
dezvoltare în diverse feluri: facilitează comerţul internaţional, asigură interacţionarea mai bună a
oraşelor, deschide oportunităţi economice comunităţilor rurale, oferă acces la educaţie, sănătate,
servicii sociale, etc. Totodată, potrivit studiului de diagnosticare a comerţului din Republica
Moldova realizat de Banca Mondială, costurile mari de transport au o semnificativă influenţă
negativă asupra veniturilor şi a ratei de creştere economică6 . Cu alte cuvinte, o infrastructură
rutieră de calitate este, la modul propriu, o premisă fundamentală pentru dezvoltarea pe termen
lung a ţării.
Amplasarea geografică orașului Chișinău favorizează dezvoltarea sectorului transportului
rutier, mai ales a celui de mărfuri, datorită traversării teritoriului de către coridorul pan-european
IX, din ţările scandinave (Finlanda), până în Sud-estul Europei (Bulgaria şi Grecia), dar şi
interconexiunii a 4 magistrale de importanţă internaţională E58 (Austria-Rusia), E577 (Polonia-
România), E581 (România-Ucraina) şi E583 (Bulgaria-Ucraina). Calitatea proastă a drumurilor
frînează atît dezvoltarea sectorului transport rutier în reţeaua naţională de drumuri publice, a
serviciilor de logistică şi a celor aferente sectorului, cât şi atractivitateaChișinăului ca zonă de
tranzit pentru transportul rutier. Din acest punct de vedere, se poate afirma că lipsa investiţiilor în
infrastructura rutieră, mai ales în ceea ce priveşte reabilitarea drumurilor de tranzit, a făcut ca
statele vecine să surclaseze şi mai uşor Republica Moldova.
Staţiile de captare a apei de la suprafaţă râului Nistru sunt amplasate la distanţa de 20 km
în partea de est a oraşului, în bieful aval al lacului de acumulare Dubăsari lângă oraşul Vadul lui
Vodă şi constau din 2 noduri, primul, construit în anul 1958, cu capacitatea de 80 mii m.cub/24
ore şi al doilea, construit în anul 1971, cu capacitatea de 480 mii m.cub/24 ore.

48

http://www.statistica.md/public/files/publicatii_electronice/Note_analitice_teritorial/Nota_Drumuri.pdf(accesat
26.04.2017)
 Sistemul de canalizare ramificat, cu lungimea totală de cea. 803 km, asigură evacuarea
tuturor apelor uzate industriale şi până la 95% a celor menajere din reţeaua locativă a oraşului
Chişinău şi a localităţilor suburbane. în rest, cele 5% de populaţie dispun de sisteme de evacuare
locale, care sunt deservite de transport auto specializat.
În municipiul Chişinău funcţionează 55 oficii poştale, din care 39 sunt amplasate în
oraşul Chişinău şi 16 în celelalte localităţi ale municipiului.Telefonia locală în municipiu dispune
de 59 staţii telefonice cu o capacitate de 20,8 mii numere de abonaţi (din care 67% sunt staţii
telefonice digitale şi cvazielectronice şi 33% – staţii telefonice coordonate).
În municipiul Chişinău serviciile radio sunt prestate de 16 firme, care dispun de licenţă de
emisie. Operator major pe piaţă este Compania de Stat „Teleradio Moldova” cu două posturi de
emisie. Primăria municipiului are propriul post de emisie „Antena C”. Raza de
emisie a 75% din posturi cuprind integral municipiul. în municipiu sunt accesibile cea. 50 posturi
de radio.
Total în municipiul Chişinău sunt înregistrate 10 posturi de televiziune: TV Moldova,
Pro-TV, ORT-Moldova, TVC-21, NIT, RTR-Moldova, TVC-26, etc. Locuitorilor le sunt
accesibile cea. 40 posturi de televiziune, inclusiv republicane şi locale, care permit recepţionarea
programelor prin antenă obişnuită, antenă de cameră, antenă satelit şi TV prin cablu. Cei mai
importanţi prestatori de serviciu ai televiziunii prin cablu sunt companiile SUN TV, ALIFA TV,
SATELIT TV, etc.
La balanţa Primăriei municipiului Chişinău se află 5410,34 mii m. p., sau 37% din suprafaţa
totală a fondului locativ municipal cu o valoare de bilanţ în mărime de 5417,4 mln. lei. în total
figurează 5105 blocuri locative, din care 4040 case cu 1 – 4 etaje, 684 – cu 5 etaje, 284 – până 9
etaje, 97 – cu 9 şi mai multe etaje.
Transportul public urban este asigurat de două companii de stat, aflate în subordinea
Primăriei municipiului Chișinău, și mai multe firme private. Companiile de stat sunt organizate
în regii autonome de transport, una având în gestiune transportul electric al orașului - RTEC și
cealaltă transportul cu autobuze.Companiile private au în gestiunea lor rutele de microbuze,
numite generic, în Chișinău, rutiere.
Din 1949 în municipiu circulă troleibuzele, cel mai ieftin mijloc de transport din oraș.În 2015 pe
străzile Chișinăului circulau 268 de unități, existând 3 parcuriși 24 de rute.De asemenea, în 2016
în municipiul Chișinău circulă 96 de autobuze pe 28 de rute.49

49
Disponibil : https://orasulmeuchisinau.wordpress.com/2009/08/05/chisinaul-industrial-infrastructura-
locala/(accesat 26.04.2017)