1.

defineste notiunile
Turismul rural reprezintă o formă motivaţională de turism care se desfăşoară în mediul rural, orientată spre utilizarea
resurselor turistice locale (naturale, culturale etc.), cunoaşterea obiceiurilor şi tradiţiilor locale, gospodăriilor ţărăneşti
etc. Turismul rural vizează turiştii care beneficiază de următoarele servicii: cazare în pensiunile agroturistice,
alimentaţie cu produse ecologice pure crescute şi preparate în zonă, agrement. De asemenea, turiştii pot fi implicaţi, în
funcţie de sezon, în activităţile agricole şi în viaţa satului.
Zonele turistice nationale au fost create la propunerea guvernului in scopul dezvoltarii tur. Intern si receptor in rm
prin atragerea investitiilor autohtone si straine si se creaza pentru o durata de 50 de ani.

2. Completeaza tabelul
Contractul civil este un acord de voință realizat între două sau mai multe persoane pentru a crea un raport juridic
(dând naștere unor obligații sau constituind un drept real) sau pentru a modifica sau stinge un raport juridic
preexistent. Elementul specific al contractului este acordul de voințe al părților. Prin acesta se înțelege întâlnirea
concordantă a două sau mai multe voințe individuale, cu intenția de a produce efecte juridice.
Constituția Republicii Moldova este legea supremă și principală a Republicii Moldova și a societății statului.
Constituția determină principiile generale ale societății, drepturile și îndatoririle omului ș.a.m.d. A fost adoptată pe 29
iulie 1994. Este compusă din 7 titluri, fiecare fiind împărțit în capitole și secțiuni. Dispozițiile constituționale consacră
suveranitatea și independența, unitatea și indivizibilitatea țării, forma republicană a statului, în care drepturile și
libertățile omului se interpretează și se aplică în concordanță cu Declarația universală a drepturilor omului.

3. Principiile de baza ale act. turistice

activitate turistică - activitatea turoperatorilor şi agenţiilor de turism, precum şi altă activitate de organizare a
călătoriilor turistice
Activitatea turistică internaţională a Republicii Moldova se bazează pe principiile şi normele elaborate de
Organizaţia Mondială a Turismului.
Republica Moldova participă la activitatea organizaţiilor internaţionale cu drept de membru sau de membru
asociat, în conformitate cu statutul acestor organizaţii.
Ministerul Economiei şi Infrastructurii reprezintă, la nivel interguvernamental, interesele Republicii Moldova
din domeniul turismului în relaţiile cu alte ţări, inclusiv cu organizaţiile turistice internaţionale, încheie, în modul
stabilit de legislaţie, tratate internaţionale în domeniul turismului.

4. Organizarea act turistice

Turoperatorii
Turoperatorii pot desfăşura următoarele activităţi:
a) contractarea de servicii turistice de la agenţii economici care prestează direct astfel de servicii (unităţi de
cazare, unităţi de servire a mesei, agenţi transportatori, unităţi de prestare a serviciilor de agrement) şi formarea de
pachete turistice;
b) comercializarea pachetelor turistice proprii prin intermediul agenţiilor de turism sau direct consumatorilor;
c) rezervarea şi comercializarea de bilete pentru diverse mijloace de transport, pentru spectacole şi pentru alte
manifestări culturale;
d) organizarea de congrese, conferinţe, întruniri sportive şi culturale, dacă acestea implică prestarea serviciilor
turistice.
Agenţiile de turism
Agenţiile de turism pot desfăşura următoarele activităţi:
a) comercializarea pachetelor turistice contractate de la turoperatori;
b) comercializarea serviciilor proprii, precum şi a serviciilor contractate de la alte agenţii de turism;
c) vînzarea serviciilor proprii altor agenţii de turism;
d) rezervarea şi comercializarea biletelor pentru diverse mijloace de transport, pentru spectacole şi pentru alte
manifestări culturale.

4. Functiile act. Turistice

Privit in corelatie cu ansamblul economiei nationale, turismul actioneaza ca un element dinamizator al sistemului
economic global. Astfel, se pot identifica urmatoarele functii pe care le indeplineste turismul in cadrul unei economii
nationale:
Functia economica - presupune contributia turismului la:
dezvoltarea economica a zonelor turistice - resursele naturale ale zonelor respective (formele de relief, climatul,
fondul forestier, de flora si de fauna) si antropice (monumente istorice, culturale, muzee, edificii religioase etc.)
reprezinta „materia prima' pentru turism si ca atare, zonele sau localitatile care dispun de acestea atrag fluxuri
turistice, chiar daca sunt sarace in alte resurse.
Dezvoltarea altor ramuri ale economiei nationale - turismul stimuleaza dezvoltarea agriculturii, constructiilor,
transportului, comertului etc, deoarece unele ramuri ale economiei nationale participa la crearea si dezvoltarea bazei
tehnico-materiale a turismului, iar altele reprezinta parti ale produsului turistic, contribuind la satisfacerea cererii
turistilor. 
Crearea de noi locuri de munca - turismul are un rol important in atragerea excedentului de forta de munca din alte
sectoare si, implicit, la atenuarea somajului. in corelatie cu diversificarea cererii in piata turistica si dezvoltarea
dorintelor clientilor s-au inregistrat cresteri semnificative ale numarului celor care lucreaza in hoteluri, restaurante,
transporturi, agentii de turism, prestatii de agrement, conducerea administrativa a aparatului turistic.
Echilibrarea balantei de plati externe - incasarile obtinute de la turistii straini sunt, din punct de vedere economic,
exporturi pentru tarile beneficiare ale fluxurilor turistice. 
2. Functia socio-culturala - presupune ca turismul poate contribui la:
Refacerea capacitatii de munca a populatiei - determinata de dorinta si nevoia umana de odihna, recreere,
cunoastere, refacere fizica si mentala, foarte necesare in conditiile civilizatiei actuale. Astfel, se pot identifica, pe de o
parte, turismul de odihna care ii priveste pe cei care au nevoie de repaus fizic sau intelectual de lunga durata si care isi
petrec concediul de odihna in diferite zone turistice. Iar, pe de alta parte, este turismul de tratament care vizeaza
persoanele care isi petrec o perioada de timp, concediul, cu scopul de a-si trata diversele afectiuni sau cu scop
profilactic, folosind unele resurse naturale: ape termale, minerale, clima, namol etc.
Utilizarea corespunzatoare a timpului liber - in etapa actuala de dezvoltare a economiei mondiale, se manifesta tot
mai pregnant tendinta de crestere a timpului liber, fapt ce ridica probleme privind organizarea si utilizarea eficienta a
acestuia. 
Ridicarea nivelului de instruire, cultura si civilizatie a oamenilor - prin sistemul de valori, turismul favorizeaza si
faciliteaza o imbogatire a orizontului cultural, informational, atat pentru turisti, cat si pentru populatia din zona
respectiva, contribuind la formarea lor intelectuala. 
Intensificarea legaturilor intre natiuni - in conditiile actuale ale circulatiei turistice se poate aprecia ca turismul
tinde sa devina tot mai mult una dintre formele principale de legatura directa intre oameni, pe plan intern si, mai ales,
pe plan international.
3. Functia ecologica se concretizeaza in mentinerea si imbunatatirea calitatii mediului in procesul consumului
turistic, mediul, de regula, se deterioreaza, motiv pentru care este absolute necesara identificarea unor solutii care sa
vizeze diminuarea sau chiar eliminarea impactului negative al turismului asupra mediului. 
• Dezvoltarea sa va fi planificata rational, pe criterii economico-sociale riguros fundamentate;
• Politicile si criteriile de dezvoltare vor respecta principiile durabilitatii;
• Dezvoltarea se va realiza cu angajarea si cooperarea puterilor publice si a sectorului privat;
• La aceasta dezvoltare vor participa societatea civila si comunitatile locale.
5. dreptul fiscal
Dreptul fiscal, ca ramură a dreptului public, este format din totalitatea actelor normative ce reglementează raporturile
juridice fiscale care se nasc, se modifică şi se sting în procesul colectării impozitelor şi taxelor de la contribuabili.
Dreptul fiscal este o ramură a dreptului public.
 Raporturile juridice fiscale se nasc în procesul colectării impozitelor şi taxelor, sau al administrării acestora.
Administrarea impozitelor şi taxelor este o noţiune legală folosită de codul de procedură fiscală, a cărei arie de
acoperire este însă mult mai largă, având în vedere nu numai colectarea, dar şi înregistrarea fiscală, declararea
impozitelor, inspecţia fiscală şi contenciosul fiscal.
 Subiect al impunerii este orice persoană fizică sau juridică (de drept public sau privat) care realizează venituri ori
deţine bunuri impozabile ori taxabile, denumita contribuabil. Principiul este universalitatea impunerii, excepţia fiind
scutirea de la impunere, care trebuie să fie expres şi limitativ prevăzută de legea fiscală, niciun fel de extindere pe cale
de interpretare nefiind admisă.
 Obiectul impunerii sunt atât bunurile cât şi veniturile considerate de legiuitor ca fiind impozabile ori taxabile

7. Politica autorităţilor publice în domeniul turismului

(1) Statul sprijină turismul, ca unul din domeniile prioritare ale economiei naţionale, prin mecanisme economice
şi prin acţiuni de amenajare şi protecţie a patrimoniului turistic în conformitate cu prezenta lege şi cu alte acte
normative, prin crearea de condiţii pentru dezvoltarea durabilă a turismului.
(2) În scopul realizării politicii de stat în domeniul turismului, Parlamentul stabileşte cadrul juridic pentru
activitatea turistică în concordanţă cu legislaţia naţională şi cu normele internaţionale.
(3) Guvernul:
a) stabileşte politica de stat în domeniul turismului, aprobă strategia şi programele naţionale în domeniu;
b) asigură dezvoltarea durabilă a turismului;
 c) stabileşte modalităţile de administrare a proprietăţii de stat în domeniul turismului; 
e) asigură utilizarea raţională a resurselor turistice şi promovarea măsurilor de conservare şi protecţie a mediului
înconjurător în conformitate cu prevederile legislaţiei de mediu;
f) contribuie la dezvoltarea industriei turismului prin investiţii directe în crearea şi construcţia de obiective ale
infrastructurii generale şi a celei turistice;
h) realizează colaborarea internaţională în domeniul turismului prin încheierea şi executarea tratatelor
internaţionale;
Articolul 5. Obiectivele Ministerului Economiei și Infrastructurii
(1) Politica de stat în domeniul turismului este elaborată de Ministerul  Economiei și Infrastructurii.
(2) Ministerul Economiei și Infrastructurii are următoarele obiective în domeniul turismului:
a) dezvoltarea integrată, echilibrată şi durabilă a turismului intern şi internaţional;
b) promovarea pe plan internaţional a Republicii Moldova ca destinaţie turistică;
c) integrarea politicii de dezvoltare a turismului în politica de dezvoltare generală a ţării;
d) includerea în circuitul turistic internaţional a patrimoniului turistic naţional;
Articolul 6. Atribuţiile Ministerului Economiei și Infrastructurii
Ministerul Economiei și Infrastructurii are următoarele atribuţii în domeniul turismului:
a) elaborează şi prezintă Guvernului, spre aprobare, strategia şi programele naţionale în domeniul turismului;
b) coordonează cu autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, cu asociaţiile obşteşti din domeniul
turismului măsurile privind realizarea strategiei şi politicii de stat în domeniul turismului;
c) elaborează şi prezintă Guvernului, spre aprobare, mecanismele economice de stimulare a dezvoltării
turismului şi poartă răspundere, în limita competenţei sale, pentru implementarea acestora;
e) elaborează acte normative în domeniul turismului, armonizate cu normele internaţionale;
f) organizează şi monitorizează activitatea turistică în zonele turistice naţionale;
h) reprezintă interesele statului în domeniul turismului în organismele internaţionale şi regionale, coordonează şi
monitorizează colaborarea Republicii Moldova cu Organizaţia Mondială a Turismului şi cu alte organisme
internaţionale din domeniu în conformitate cu legislaţia;

8. Crearea zonelor turistice naţionale

Criteriile şi procedura de creare a zonei  
(1) Crearea zonei se consideră lucrare pentru cauză de utilitate publică de interes naţional.
(2) Crearea zonei se va baza pe următoarele criterii principale:
a) geografic;
b) de atractivitate peisagistică;
c) de structură, volum, concentrare şi valoare a resurselor turistice;
d) de funcţionalitate pentru turism.
(3) Iniţiatori ai creării zonei pot fi autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, agenţii economici şi
diverse instituţii interesate.
(4) Iniţiatorii creării zonei vor prezenta Ministerului Economiei şi Infrastructurii:
a) studiul de fezabilitate privind crearea zonei;
b) proiectul planului de amenajare a zonei.
(5) Studiul de fezabilitate privind crearea zonei trebuie să includă:
a) delimitarea hotarelor zonei;
b) caracteristica potenţialului turistic al zonei;
c)  fundamentarea etapelor şi termenelor de creare a zonei;
d) volumul investiţiilor necesare;
e) oportunitatea (raţionalitatea) şi eficacitatea creării zonei.
(6) În cazul în care propunerea privind crearea zonei va fi considerată oportună şi va fi acceptată,
Ministerul Economiei şi Infrastructurii va prezenta Guvernului, spre aprobare, proiectul de lege respectiv.
(7) Zona se consideră creată după intrarea în vigoare a legii corespunzătoare.
(8) După crearea zonei şi delimitarea în natură a hotarelor ei, terenurile proprietate publică ale unităţii
administrativ-teritoriale, aflate în perimetrul zonei, se transmit, cu titlu gratuit, în proprietatea publică a statului, în
modul stabilit de lege, şi trec în gestiunea Ministerului Economiei şi Infrastructurii.
(9) În cazul în care crearea infrastructurii în zonă va necesita traversarea unor terenuri aflate în proprietate
privată, statul va răscumpăra aceste terenuri în modul stabilit de lege.
(10) Crearea şi amenajarea infrastructurii generale (căi de acces, reţele electrice, termice, de gaze naturale, de
alimentare cu apă şi de canalizare) pînă la hotarele zonei se efectuează din mijloacele bugetului de stat, conform
programelor de stat.