Sunteți pe pagina 1din 51

CAP. 1.

TURISMUL ÎN ECONOMIA NAŢIONALĂ

1. 1. LOCUL ŞI ROLUL TURISMULUI ÎN ECONOMIE

În noianul de transformări produse în viaţa social-economică după al II-lea război


mondial – introducerea automatizării, folosirea ciberneticii şi tehnicii de calcul în diverse
sectoare de activitate, industrializarea agriculturii, conturarea ştiinţei ca ramură de
producţie, modernizarea mijloacelor de transport, – societatea omenească, indiferent de
forma relaţiilor de producţie, de sistemul social-politic existent, s-a industrializat la scara
planetară.

Societăţile industrializate, mai mult sau mai puţin dezvoltate, au ca trăsătura definitorie o
importanţă concentrară a populaţiei în centre urbane, în cadrul cărora, pe suprafeţe
restrânse, se înregistrează aglomerări ale locuitorilor de şcolarizare şi de muncă, ale căilor
şi mijloacelor de transport, ale familiilor în blocuri de locuinţe.

Societatea industrializată oferă, prin organizarea ştiinţifică a producţiei şi a muncii, prin


tehnologia modernă şi concentrarea întreprinderilor producătoare, posibilităţi nelimitate
de creştere a productivităţii muncii, cu multiple efecte pozitive asupra membrilor
societaţii, între care: creşterea veniturilor şi a puterii de cumpărare, sporirea duratei
timpului liber, prin reducerea zilei şi a săptămânii de lucru, prin mărirea concediilor,
creşterea speranţei de viaţă, dezvoltarea şi modernizarea mijloacelor de informare.

Însă, în acelaşi timp, societatea industrializată are şi efecte negative asupra membrilor ei,
acestea manifestându-se sub forma agresivităţilor biologice (poluare, lipsă de mişcare),
precum şi a celor de ordin nervos (stresul psihic, constrângerile din viaţa socială şi
profesională).

De aici, şi nu numai, dorinţa şi tendinţa oamenilor societăţii contemporane de a-şi petrece


timpul liber călătorind, căutând sau visând la colţuri liniştite din natură, vizitând oraşe şi
sate pentru a cunoaşte oameni şi locuri, sau pentru a-şi îngrijii sănătatea. Şi cum numărul
populaţiei a crescut considerabil în majoritatea ţărilor, iar influenţa factorilor distanţă-
timp a fost diminuata simţitor prin modernizarea mijloacelor de transport, turismul – ca
modalitate de petrecere plăcută şi utilă a timpului liber – a cunoscut o "explozie" fără
precedent, constituind una din cele mai remarcabile trăsături ale epocii contemporane.

Turismul reprezintă un fenomen economico-social specific civilizaţiei moderne, puternic


ancorat în viaţa societăţii, şi ca atare, influenţat de evoluţia ei. Prin caracterul său de masă
şi conţinutul complet, turismul antrenează un vast potenţial material şi uman, cu
implicaţii importante asupra evoluţiei economiei şi societăţii, asupra relaţiilor
internaţionale.

Turismul prezintă trăsăturile unui domeniu distinct de activitate constituindu-se, aşa cum
apreciază unii autori, într-o ramură a economiei naţionale, ramura care, prin specificul
său, se integrează în sectorul terţiar.

1
Referitor la rolul turismului în cadrul economiei naţionale, literatura de specialitate
evidenţiază faptul că el are "un impact considerabil asupra economiilor, societăţilor şi
culturilor diferitelor ţări de referinţă”.

Turismul joacă un rol important în viaţa economică şi socială, acţionează ca un element


dinamizator al sistemului economic global, ca un mijloc de diversificare a structurii
economice, ca o pârghie de atenuare a dezechilibrelor interregionale sau un mijloc activ
de educare, de ridicare a nivelului de instruire, cultura şi civilizaţie al oamenilor.

Turismul prezintă o complexitate în continua creştere, în plan economic sintetizează


rezultatele unui mare număr de activităţi, în plan psiho-social, se constituie ca o
modalitate superioară de organizare a timpului liber.

Importanţa socială a turismului poate fi evidenţiată sub urmatoarele aspecte:


 Turismul contribuie la menţinerea echilibrului biologic şi fiziologic al omului
contemporan, pentru care turismul oferă soluţii la constrângerile de tot felul la
care acesta este supus.
 Turismul apare ca un mijloc de educare, de ridicare a nivelului de cultură, de
instruire şi civilizaţie al oamenilor în calitate de turişti, dar şi a populaţiei locale
aflată în zonele receptoare de turişti.
 Turismul contribuie la menţinerea sănătăţii omului contemporan prin faptul că-i
oferă acestuia destinderea, refacerea forţei de muncă prin odihnă, miscare,
tratamente balneo-medical.
 Turismul influenţează calitatea vieţii atât în mod direct (determină creşterea
calităţii vieţii) cât şi în mod indirect (determină creşterea altor ramuri economice
care pot influenţa pozitiv nivelul calităţii vieţii).
 Turismul impune noi relaţii interumane, facilitează schimbul de idei şi consultarea
de opinii ceea ce conduce la desăvârşirea formării intelectuale, la lărgirea
orizontului cultural, iar pe de altă parte, la mai bună întelegere între popoare, la
apărarea păcii în lume.
 Turismul internaţional se afirmă cât mai mult ca factor de intensificare a legăturii
dintre naţiuni, contribuie la promovarea unei mai bune inţelegeri între popoare.

Rolul turismului nu trebuie privit numai prin consecinţele de ordin social, ci şi economic,
putând fi subliniate următoarele:
 Turismul îndeplineţte o funcţie economică importantă întrucât contribuie la
creearea şi utilizarea venitului national.
 Turismul contribuie la ridicarea social-economică a unor zone, asigurând
eliminarea decalajelor interregionale.
 Activitatea turistică face posibilă preluarea unei părţi a consumului intern casnic
şi antrenarea circulaţiei băneşti, determinând atenuarea fenomenului inflationist.
 Turismul valorifică zonele bogate în resurse turistice naturale şi antropice
neepuizând "materia primă", valorifica acele elemente care n-ar fi putut fi puse în
valoare în cadrul altei activităţi.

2
 Turismul prezintă şi vocaţie ecologică întrucât, în strategia dezvoltării turistice se
impun măsuri de protejare mediului, a valorilor fundamentale ale existenţei
umane, a peisajului, a apei, a aerului, florei, faunei.
 Turismul se constituie într-o importantă sursă de valută fără a necesita eforturi
deosebite pe plan extern, o sursă de valorificare în condiţii mai avantajoase a
resurselor interne cheltuite pentru producerea unor mijloace destinate exportului;
turismul se manifestă ca un important capitol al exporturilor denumit export
intern, oferind piaţa de desfacere unei game variate de produse şi servicii care, în
alte condiţii nu se pot exporta sau se exporta în cantităţi mai mici, cu eforturi şi
riscuri mai mari. Aceasta formă de export, caracterizată prin consum la locul de
producţie şi eterogenitatea produselor şi serviciilor solicitate este şi foarte
eficientă: ea presupune costuri mai reduse prin eliminarea cheltuielilor de
transport, promovare, a taxelor vamale, comosioanelor. Turismul internaţional
influenţează balanţa de plăţi prin intermediul balanţei valutare a turismului care,
în funcţie de natura sa, poate compensa, reduce sau agrava o balanţă de plăţi
deficitare.

Pe lângă efectele economice şi sociale directe, turismul determină obţinerea unor efecte
indirecte, prin impulsionarea celorlalte ramuri şi sectoare ale economiei (industrie,
agricultură, transporturi, etc.), în aşa numitul efect mutiplicator.

1. 2. FACTORII CARE INFLUENŢEAZĂ EVOLUŢIA TURISMULUI

Creşterea spectaculoasă a circulaţiei turistice, diversitatea implicaţiilor sale, evidenţiază


evoluţia turismului sub incidenţa unui complex de factori. Cunoaşterea acestor factori
care determină şi favorizează turismul este tot mai necesară în condiţiile economiei
concurenţiale, în planificarea dezvoltării turistice zonale sau naţionale, în promovarea
produselor turistice, în cercetarea de marketing.

Acesti factori sunt diferiţi şi participă în proporţii diferite la determinarea fenomenului


turistic, şi de aceea este dificilă stabilirea şi cuantificarea influenţei fiecăruia.

În teoria turistică există numeroase criterii de clasificare a acestor factori, şi anume:


1. dupa natura social-economică avem factori:
 economici: nivel de dezvoltare economică, veniturile populaţiei, preţurile şi
tarifele, oferta turistică
 tehnici: infrastructura generală şi turistică
 sociali: timpul liber, urbanizarea, somajul
 demografici: populaţia în dinamică, structura şi durata de viaţă
 psihologici: nivelul de instruire, dorinţa de cunoaştere, motivaţia.
 organizatorici şi politici: formalităţile vamale, facilităţi în turismul organizat,
regimul vizelor, diversitatea aranjamentelor, acorduri între state cu privire la
libera trecere a turiştilor.

3
2. dupa durata acţiunii lor în timp, factorii pot fi:
 permanenţi: creşterea timpului liber, creşterea veniturilor, diversificarea
ofertei turistice, perfecţionarea sistemului de protecţie socială, îmbunătaţirea
raportului calitate-preţ, modernizarea infrastructurii şi a bazei tehnico-
materiale.
 conjuncturali: rize economice, calamităţi naturale, condiţii meteo precare,
confruntări armate.
3. dupa importanţa în determinarea fenomenului turistic, factorii pot fi clasificaţi în:
 primari: oferta, veniturile, timpul liber, migraţia populaţiei.
 secundari: cooperarea internatională, facilităţi de viză, varietatea serviciilor
suplimentare.
4. dupa influenţa asupra laturilor corelative ale pieţei, avem:
 factorii cererii: urbanizarea, veniturile, timpul liber, dinamica populaţiei
 factorii ofertei: diversitatea şi calitatea serviciilor, preţurile, calitatea personalului,
diversificarea agrementului, dotarea bazei tehnico-materiale.
5. dupa gradul de atractivitate, există:
 factori de atracţie: peisaje inedite, factori naturali de cură, ospitatlitatea, atracţii
antropice, manifestări cultural-artistice şi sportive de amploare.
 factori relativi restrictivi: artere rutiere aglomerate, zone poluate.

1. 3. STUDIUL MOTIVAŢIEI TURISTICE

Consumatorul de produse turistice este o fiinţă umană, iar comportamentul lui este
rezultatul unor comunicaţii de natură specială dintre el şi mediul înconjurător. Pentru a
întelege deci comportamentul consumatorului de produse turistice va trebui să tinem
seama de natura sa umană, să întelegem şi să cunoaştem psihicul uman şi funcţiile lui.

Întelegerea mecanismului de transformare a stimulilor în reacţii, respectiv în motivaţie şi


comportament (decizii), reprezintă elementul fundamental al înţelegerii mecanismului
pieţei turistice însăşi. Acest lucru apare foarte clar dacă privim piaţa turistică drept o
însumare globală a comportamentelor de cumpărare ale membrilor unei colectivităţi
demografice delimitată spaţial şi temporal. Deciziile de cumpărare a produselor turistice
nu sunt în fapt altceva decât concretizarea cerinţelor de consum turistic ale membrilor
acelei colectivităţi, cerinţe exprimând motivaţiile individuale ale acestora.

Iar motivaţiile turistice sunt la rândul lor, legate de stimulii interiori ai individului,
precum şi de incitaţiile mediului înconjurator.

Din multitudinea de nevoi cărora omul trebuie să le facă faţă, cea de turist este de ordin
superior manifestandu-se evident numai după ce au fost deja acoperite nevoile de pe
treptele inferioare ale piramidei lui Maslow.

4
La baza activităţii de deplasare de la locul de resedinţă spre alte locuri stau o serie de
motivaţii. Motivaţia turistică cuprinde, în esenţă, trebuinţe, impulsuri, intensităţi, valenţe
şi tendinţe specifice având carcter personal, influenţate de o mulţime de factori dintre
care nu lipsesc aspecte ale mediului, atitudinile faţă de acestea şi faţă de propria persoană,
scopul conştient ca răspuns pragmatic la trebuinţe.

În cercetarea ştiinţifică turistică, diferitele niveluri ale piramidei motivaţiilor umane


propuse de A. Maslow (1970) se regăsesc astfel:
1. motivaţia socială (de adeziune, de apartenenţă la grup, comunitate culturală) se
identifică în nevoia omului de a cauta grupul de excursionişti, de a se integra în
acest grup
2. motivaţia cognitivă: se identifică cu nevoia de cunoaştere a tradiţiilor,
obiceiurilor, meştesugurilor, istoriei culturii altor centre de civilizaţie
3. motivaţia de concordanţă între cunoştere, simţire şi acţiune: contribuie la
integrarea personalităţii şi se regăseşte în acţiunile turistice cu caracter
coparticipativ în nevoia de a găsi locuri liniştite în mijlocul naturii
4. motivaţia de repaos şi de reconfortare ca principală motivaţie turistică este
satisfacută printr-un complex de condiţii şi de mijloace în afara resedinţei
indivizilor
5. motivaţia estetică: exprimă tendinţa omului spre frumos, spre artă, cultură şi
civilizaţie, spre peisaj indit.

Motivaţia turistică se regăseşte în unul din următoarele scopuri: destindere, divertisment,


dezvoltare, şi niciodată nu este pură.

În literatura de specialitate au aparut şi alte forme de manifestare a motivaţie turistice:


 motivaţia de evadare din mediul cotidian care, de obicei este un mediu stresant,
obositor
 motivaţia de recuperare ca necesitate biologică
 motivaţia etnică
 oportunitatea de întoarcere la rădăcini, de întărire a legăturilor familiale
 motivaţia ludică
 dorinţa de întoarcere în copilărie
 motivaţia obţinerii sau păstrării prestigiului pentru alinierea la standardul de viaţă
care asigură un anumit prestigiu social
 motivaţia legată de oportunitatea de autoregasire, necesitatea spirituală a
individului care doreşte să se apropie de natură, de o anumită cultură (de exemplu:
oferta de turism rural)
 motivaţia de activare onirică: foarte mult timp turismul a reprezentat un vis pentru
mulţi consumatori de turism. Astăzi, turismul intra tot mai mult în sfera serviciilor
necesare devenind "un bun de larg consum"
 motivaţia educatională

5
 motivaţia de shopping

4. PIAŢA ÎNTREPRINDERII TURISTICE ŞI DINAMICA EI

Întreprinderea turistică apare în cadrul pieţei în calitate de ofertant, adresându-se cu


serviciile sale atât clienţilor proveniţi din alte zone cât şi celor domiciliaţi în zona de
amplasare a unităţilor.

Pe această bază se poate aprecia că piaţa întreprinderii turistice prezintă, din punct de
vedere geografic, două componente:
• una locală, în cadrul căreia are loc confruntarea unei părţi a ofertei cu cererea din
perimetrul în care este amplasată întreprinderea
• una naţională şi internatională în cadrul căreia se confruntă oferta de servicii cu
cererea provenită din alte zone.

Piaţa turistică este o componentă de baza a mediului economico-social, un element


important al pieţei serviciilor de consum, alături de servicii personale, de sănătate, de
învăţământ.

Piaţa turistică este sfera de interferenţă a ofertei turistice materializată prin producţia
turistică şi cererea turistică materializată prin consum. Întrucât locul ofertei coincide cu
locul consumului, dar nu şi cu locul de formare a cererii, interferenţa se va transforma în
suprapunere în timp şi spaţiu a celor doi factori, prin intermediul consumului turistic.

În raport cu piaţa totală, piaţa turistică prezintă o serie de particularităţi determinate de


acţiunea a diverşi factori, cât şi de modul concret de manifestare a elementelor definitorii
ale pieţei, respectiv ofertă şi cerere.

Dintre particularităţile pieţei turistice, cele mai importante sunt:


 piaţa cu finalitate specifică. Consumatorul de produse turistice doreşte să-şi
procure satisfacţiile pe care le generează acţiunile respective, fără a avea ca scop
final achiziţionarea şi consumul produsului turistic.
 piaţa puternic segmentată. Satisfacţiile procurate sunt individualizate prin
ofertă, iar preferinţele consumatorilor de produse turistice sunt individualizate
prin cerere. Atât oferta cât şi cererea conduc la segmentarea pieţei în grupuri
foarte mici mergându-se până la individualizare.
 piaţa cu o complexitate aparte în timp şi spaţiu. Dorinţa de cumpărare începe
odată cu perceperea ofertei turistice de către consumator, sub forma unei imagini
construite prin sintetizarea tuturor informaţiilor primite. Decizia de cumpărare
este luată de către consumator pe baza acestor imagini, iar livrarea propriu-zisă
are loc mai tarziu, odată cu consumul.

6
 piaţa multidimensională. Nu totdeauna consumatorul este cel care decide asupra
unui produs (serviciu) turistic, pe piata turistică existând persoane care initiază,
influentează, decid, cumpară şi utilizează, care se numesc participanţi la
cumpărare.
 piata cu risc mai accentuat. Riscul porneste de la crearea imaginii, de la
perceperea ei si formarea cererii şi continuă până la consumul produsului turistic.

Piaţa turistică în ansamblu, precum şi părţile sale componente evoluează sub influenţa a
numeroşi factori. Aceştia determină modificări atât în volumul cât şi în structura pieţei.

Principalii factori ai dinamicii pieţei turistice sunt:


 Volumul structura şi calitatea resurselor turistice: exprimă potenţialul turistic
al unui anumit teritoriu. Un potenţial turistic ridicat determină o capacitate a pieţei
turistice ridicată. Aceasta capacitate poate fi numai potenţiala, ea trebuind să fie
pusă în valoare prin lucrări de amenajare turistică. Posibilităţile de amenajare
depind, la rândul lor, de gradul de accesibilitate a resurselor, de investiţiile alocate
pentru lucrări de amenajare, de posibilităţile tehnice existente la un moment dat.
 Gradul de amenajare turistică determină, la rândul lui, piaţa turistică. Un
teritoriu valorificat suficient oferă posibilităţi mai mari de extindere a pieţei pe
cale extensivă, în timp ce un teritoriu valorificat integral oferă posibilităţi de
extindere a pietei exclusiv pe cale intensivă.
 Nivelul de dezvoltare a infrastructurii oferă posibilităţi mai mari sau mai
reduse de valorificare a unor resurse turistice. Astfel, un teritoriu cu o ofertă
potentială va fi mai uşor valorificat în consecinţă, şi posibilităţile de extindere a
pieţei sunt mai ridicate.

Factorii enumeraţi se corelează, în general, cu oferta de servicii turistice, şi pe lângă


aceştia o serie de factori actioneazăa asupra cererii, iar prin intermediul acesteia asupra
pieţtei. De exemplu factorii geografici imprimă pieţei turistice o sezonalitate pronunţată,
caracterizată prin unul sau două puncte de maxim şi minim în cursul unui an
calendaristic.

Între factorii cu acţiune specifică, o mare importanţă prezintă durata concediilor,


dimensiunile timpului liber, volumul cererii satisfăcute precum şi programarea
vacanţelor.

Exista şi o serie de factori care determină exclusiv piaţa externă: factorii politici, climatul
international, legislaţia şi în special cea referitoare la trecerea frontierei, gradul de
cunoaştere a ofertei turistice.

Factorii conjunturali au de regulă o acţiune de scurtă durată, dar determină în anumite


perioade reorientări ale fluxurilor turistice.

7
1. 4. 1. CEREREA TURISTICĂ

Cererea turistică este formată din ansamblul persoanelor care îşi manifestă dorinţa de a se
deplasa periodic şi temporar în afara resedinţei proprii pentru alte motive decât prestarea
unei activităţi remunerate la locul de destinaţie.

Materializarea cererii este consumul turistic. Cererea turistică se formează la locul de


resedinţă al turistului, sau bazinul cererii, caracterizat prin diverse trasături economice,
etnice, sociale, politice, iar consumul turistic se realizează în bazinul ofertei turistice,
implicând deplasarea, şi se derulează înainte de deplasarea spre bazinul ofertei, în timpul
deplasării şi la locul de destinaţie.

Factorii determinanţi ai cererii turistice şi ai evoluţiei acesteia sunt foarte diverşi,


literatura de specialitate sugerând o multitudine de posibilităţi de clasificare a acestora.

Dacă se ia in calcul orientarea spre consum a fenomenului turistic se poate concluziona


că factorii cererii pot fi grupati în două categorii: economico-sociali şi motivaţionali.

Factori economico-sociali:
 Factorul demografic: are un rol primordial în stimularea activităţii turistice,
întrucât acesta este purtătorul cererii. Factorul demografic îşi manifestă incidenţa
asupra turismului, stimulându-l în acele regiuni în care există condiţiile materiale
sociale şi culturale care decurg din dezvoltarea economică.
 Gradul de urbanizare: impune o anumită structura şi dezvoltare economică
generatoare de impulsuri motivaţionale şi disponibilităţi materiale reflectate în
cerea turistică. Cu cât gradul de urbanizare este mai ridicat cu atât creşte cererea
de turişti care vor să evadeze din mediul urban.
 Timpul liber: este un factor determinant al cererii turistice întrucat cea mai mare
parte a deplasărilor în scop turistic se realizează în perioada timpului liber:
concedii, vacanţe, week-end.
 Venitul: reprezintă componenta materială, baza participării la circulaţia turistică.
Veniturile individuale sunt determinante pentru a include cererea turistica în
cadrul cererii de consum a populaţiei unei ţări. Venitul destinat activităţii turistice
reprezintă ceea ce rămâne din venitul individual după satisfacerea necesităţilor
vitale, aşa numitul "consum obligatoriu" care nu poate fi redus.

Turismul se încadrează în categoria necesităţilor create, determinat de creşterea gradului


de dezvoltare economică, de mentalitatea oamenilor, obiceiuri, tradiţii, cultură.

Factori motivationali
Psihologii consideră că cererea turistică este generată de necesităţi biologice şi
psihologice, turismul asigurând obţinerea echilibrului ca factor compensator al existenţei
cotidiene.

8
Acest lucru este posibil ca urmare a celor trei funcţii pe care le îndeplineşte turismul:
 destindere-odihnă, eliberare de stresul rezultat din condiţiile de muncă şi de viată.
 divertisment: dă conţinut dinamic destinderii, presupunând cautarea unor
satisfacţii, plăceri, confort, agrement.
 dezvoltare, determinată de posibilitatea pe care o oferă turismul de lărgire a
orizontului de cunoştinte şi preocupări.

Cererea turistică poate fi împărţită în mai multe grupe pe baza unor criterii psihologice
respectiv, din punct de vedere al atracţiei turistice generate de categoria psihologică a
individului:
 Cererea psihocentrică: se referă zonele turistice cu amenajări ce au un grad
ridicat de confort, cu servicii de calitate care, în general, reproduc condiţiile de
viaţă de la locul de formare a cererii. Este specifică populaţiei cu venituri medii şi
ridicate, de vârstă mijlocie sau înaintată, din regiuni dezvoltate economic.
 Cererea alocentrică: preferă regiuni turistice puţin cunoscute cu dotări materiale
minime dar cu atracţii naturale sau culturale deosebite. Este specifică populaţiei
tinere, cu venituri medii sau scăzute, care preferă o doză de risc pentru a obţine
satisfacerea motivaţiei. Turiştii respectivi sunt cunoscuţi ca turişti exploratori.
 Cererea quasipsihocentrică: preferă oferta turismului de calitate ridicată care să
reproducă condiţiile de viaţă de la locul de reşedinţă, dar care oferă satisfacţia de
consum prin specificul pe care-l prezintă din punct de vedere material sau natural.
Purtătorii acestui tip de cerere călătoresc la distanţe mari în ţări cu acelaşi grad de
dezvoltare economică, populează staţiunile la modă, fiind exigenţi cu calitatea şi
plătind preţuri corespunzatoare.
 Cererea quasialocentrică: caută satisfacţia consumului turistic în marile
contraste existente între civilizaţii, culturi, natură de la locul de destinaţie şi cele
de la locul de resedinţă. Pretenţiile sunt legate de motivaţia principală a călătoriei
şi mai puţin de elementele funcţionale ale ofertei.
 Cererea mezocentrică: este o categorie intermediară ce echivalează cu marea
masă a turiştilor care călătoresc pentru odihnă în vacanţă în varianta turismului
organizat.

Cererea turistică se manifestă într-un număr infinit de variante, nuanţate de la un client la


altul în funcţie de tipologia socio-profesională, familială şi forma de turism de
caracteristicile tehnice ale voiajului efectuat, de sursele financiare disponibile şi
motivaţiile de consum turistic.

Cererea turistică are un grad de spontaneitate mai mare decât cererea de mărfuri. Ea este
generat de motivaţia turistică aceasta fiind totdeauna profund personală şi subiectivă.

Cererea turistică, exprimând un cerc de nevoi de ordin superior este extrem de elastică
faţă de acţiunea factorilor de influenţă.

9
Factorii psihologici conjuncturali şi geografici, de exemplu, pot determina modificări
importante în orientarea fluxurilor de turişti. Datorită factorilor geografici, cererea pentru
anumite produse turistice prezintă un pronunţat caracter sezonier. Aceasta se manifestă
printr-o presiune puternică asupra ofertei în perioada de sezon "plin", când cererea
depaşeşte semnificativ oferta, şi printr-o depresiune în perioada de extrasezon, când
cererea coboară mult sub nivelul ofertei.

Caracterul rigid al ofertei impune satisfacerea cererii prin "migrarea" turistului până în
zona de existenţă a produsului turistic, ceea ce face ca cererea să aibă un mare grad de
mobilitate.

Deplasarea unor categorii de purtatori ai cererii turistice de o mare diversitate în ceea ce


priveşte nevoile exprimate, imprimă şi cererii un caracter extrem de eterogen. Aceasta
eterogenitate a purtătorilor cererii implică utilizarea în cadrul cercetărilor de marketing a
unui instrumentar de mare fineţe şi rigurozitate.

Cererea turistică se manifestă diferenţiat ca volum şi structură, atât în timp cât şi în


spaţiu, în funcţie de formele de turism practicate, de diversitatea produselor turistice din
cadrul fiecarei forme de turism, de destinaţiile călătorilor, de scopul lor, de durata
sejurului.

În cadrul planificării de marketing în turism sunt importante cunoaşterea şi evaluarea


diferitelor forme de manifestare a cererii turistice şi anume:
 Cererea turistică potenţială: cuprinde numărul persoanelor care, deşi nu
cumpără sau utilizează în mod curent un anumit produs sau serviciu, dintr-un
motiv oarecare, în viitor o pot face. Cumpararea se va realiza atunci când anumite
circumstanţe se vor schimba (venituri disponibile, acces, probleme de sănătate); în
acest caz, cererea potenţială se va transforma în cerere efectivă.
 Cererea turistica efectivă: cuprinde numărul de turişti care cumpără sau
utilizează un produs sau serviciu.
 Cererea suprimată: cuprinde numărul de persoane care nu utilizează sau nu
cumpără un anumit produs sau serviciu din cauza unor probleme impuse de
ofertă. Această cerere, care se mai numeşte şi "cerere latentă", se poate transforma
în viitor în cerere efectiva.

Studiul mediului se face urmărindu-se aspectele: geografic, demografic, contextul


economic, infrastructura şi transporturile, alte activităţi şi produse turistice.

Analiza concurenţei turistice se referă la oferta de acelaşi fel, dar şi la alte forme de
cazare. Se apreciază numărul hotelurilor existente, repartiţia teritorială, forma de
exploataţie, nivelul de confort, prestaţiile, activităţile anexe, motivaţia proprietarilor,
evoluţia parcului hotelier, preţurile practicate, sezonalitatea.

10
Cererea se apreciază cantitativ (numărul de turişti, destinaţia, durata medie a sejurului
etc.) şi calitativ (structura clientelei, forma de turism, mijlocul de transport folosit, calea
de acces la produsul turistic etc.)

1. 4. 2. OFERTA TURISTICĂ

Oferta turistică poate fi definită astfel:

"Cadrul şi potenţialul natural şi antropic, echipamentul de producţie a serviciilor turistice,


sursa de bunuri materiale destinate consumului turistic, forţa de muncă specializată în
activităţi specifice, infrastructura turistică şi condiţiile de comercializare: preţ, facilităţi,
etc."

"Totalitea elementelor turistice (atracţiilor) care pot motiva deplasarea turiştilor şi a


elementelor destinate să le valorifice plăcerea."

"Ansamblul atracţiilor naturale, istorice, care pot determina vizitarea anumitor zone de
către turişti, împreună cu capacitatea organizatorică a reţelei (baza tehnico-materială,
infrastructură) de a satisface în anumite condiţii cererea populaţiei."

Oferta turistică este formată din două grupuri de elemente:


 Elemente de atractivitate, existente la un moment dat numai potenţial (resurse
naturale, socio-culturale, umane, tehnologice). Ele nu au aceeaşi valoare turistică
în tot timpul anului, ci au variabilitate în timp, determinând sezonalitatea ofertei.
 Elemente funcţionale compuse din echipament şi servicii, care fac posibilă
producţia şi pun în valoare atractivitatea. Acestea conţin o parte variabilă
(personalul turistic, desfacerile din alimentaţia publică), şi o altă parte fixă, rigidă,
care nu poate fi deplasată în spaţiu pentru a întâlnii cererea (baza tehnico-
materială, infrastructura). Aceasta componentă conferă ofertei o anumita rigiditate
şi din acest motiv, consumul ofertei se realizează pe loc, numai anumite elemente
ale acesteia fiind destinate consumului în zonele de origine ale turiştilor (amintiri,
produse specifice zonelor vizitate).

Componentele ofertei turistice mai pot fi clasificate şi în:


 elemente naturale: relief, peisaj, hidrografie, climă, floră, faună, izvoare termale
şi minerale.
 elemente antropice: vestigii şi monumente istorice, de arta, mesteşuguri, religii,
folclor, obiective economice.

Oferta turistică mai poate fi clasificată în funcţie de motivaţia dominantă a


consumatorului în patru mari grupe:
 oferta turismului de vacanţă: turism balnear, sportiv, recreativ, familial.

11
 oferta turismului cultural: turism de studii, stagii de iniţiere tehnică, artistică,
festivaluri, turism religios
 oferta turismului de afaceri: turism itinerant, de congrese, cu titlu stimulator
 oferta turismului pentru îngrijirea sănătăţii: turism de tratament, profilactic,
etc.

Industria turistică este cea care foloseşte componentele ofertei turistice la care se adaugă
forţa de muncă pentru a obţine o producţie formată dintr-o multitudine de produse finale.

Principalii determinanţi ai ofertei turistice sunt:


1. Teritoriul: reprezintă elementul indispensabil al ofertei, întrucât spaţiul se
constituie în suport al acesteia.

În turism, teritoriul este definit atât sub aspect cantitativ prin capacitatea de
primire a teritoriului dar şi sub aspect calitativ prin atractivitatea sau valoarea
turistică a acestuia, care poate fi naturală sau creată.

Capacitatea optimă de primire exprimă numărul maxim de turişti ce pot fi primiţi


de un teritoriu fără a prejudicia mediul geografic şi social. Atractivitatea
teritoriului creşte odată cu distanţa, însă apare un punct de la care atractivitatea
scade ca urmare a costului ridicat al transportului şi oboselii determinate de
parcurgerea distanţei.

Atractivitatea teritoriului turistic poate fi evaluată luând în cosiderare următoarele


elemente:
 accesibilitatea: aşezare geografică, căi de acces, mijloace de transport.
 condiţii de relief: trepte de relief, râuri, lacuri, monumente ale naturii,
rezervaţii şi parcuri
 conditii meteorologice: climatul şi sezonalitatea, precipitaţii, vânturi,
puritatea aerului, frecvenţa zilelor însorite, durata şi grosimea stratului de
zăpadă.
 frumusetea peisajului natural.
 valoarea terapeutică şi volumul unor elemente naturale – izvoare de
ape minerale şi termale, nămoluri terapeutice, microclimat şi topoclimat.
 patrimoniul cultural-istoric: vestigii şi locuri istorice, monumente
istorice, de artă, etnografie şi folclor, tradiţii şi obiceiuri.
 condiţii demografice: numărul, structura şi dinamica populatiei, forţa de
muncă, migraţia.

2. Sectorul tertiar: se constituie în elementul determinant al ofertei turistice întrucât


grupează activităţi de prestare de servicii care reprezintă premize şi factori pentru

12
dezvoltarea ofertei turistice. Diversitatea ofertei turistice este dată de proporţia în
care se combină cele cinci categorii de servicii cuprinse în prestaţia turistică:
 activitatea de organizare şi comercializare a ofertei turistice
 activitatea de transport
 activitatea de cazare şi restaurare
 activitati producatoare si distribuitoare de bunuri de consum turistic
 activitatea de agrement, tratament.

3. Baza tehnico-materială: cuprinde echipamentul turistic sau capacitatea de


producţie a ofertei turistice care, împreună cu forţa de muncă, creează premizele
necesare desfăşurării activităţii turistice.

Baza tehnico-materiala a cazării este importantă pentru ca nu este de conceput un


consum turistic fără utilizarea unuia dintre elementele materiale ale capacităţii de
cazare. De dimensiunea şi structura bazei tehnico-materiale a cazarii depind şi
celelalte elemente funcţionale ale ofertei turistice.

Dimensiunile bazei tehnico-materiale a cazării se apreciază în număr de locuri,


paturi sau camere folosite pentru "înnoptare".

Structurile de cazare turistică cuprind structuri hoteliere, extrahoteliere şi


nepermanente. Cazarea extrahotelieră include resedinţele secundare,
apartamentele mobilate, unităţi sociale de cazare. Structurile de cazare
nepermanente includ campingul. vasele de agrement.

Oferta turistică este formată dintr-un grup de elemente existente la un moment dat numai
potenţial (oferta potenţială), şi dintr-un grup de elemte prin intermediul cărora aceasta
este pusă în valoare (oferta reală).

Unele elemente sunt create de activitatea umană, altele sunt naturale. Unele îşi sporesc
valoarea în timp (în special cele istorice), devenind tot mai atractive, intervenţia omului
fiind de conservare şi ameliorare a valorii lor, altele se uzează fizic şi moral, trebuind să
fie produse şi reproduse în permanenţă.

Modul acesta propriu de existenţă al ofertei îi conferă o serie de trăsături care


particularizează însăşi produsul turistic şi determină în mare măsură modul concret în
care se realizează concordanţa cu cererea de servicii turistice.

Elementele constitutive ale ofertei turistice satisfac un mare număr de nevoi, fiind foarte
diferite ca mod de prezentare, fiecare element constituindu-se de fapt într-o ofertă
separată. Aceasta imprima ofertei un caracter eterogen şi complex.

Oferta turistică este rigidă întrucât pentru a putea fi consumată este necesară deplasarea
consumatorului şi nu a produsului, ea nu se poate stoca, iar oferta potenţială de servicii
nevalorificată într-o perioadă echivalează cu diminuarea coeficientului de utilizare a
bazei tehnico-materiale.

13
Rigiditatea ofertei decurge şi din imposibilitatea adaptării sale permanente la variaţiile
cantitative de tip sezonier ale cererii turistice şi la variaţiile calitative ale cererii
determinate de diversificarea motivaţiilor. Acest lucru are consecinţe importante asupra
eficientei şi riscurilor investiţiilor în oferta turistică.

1. 5. ACTIVITATEA TURISTICĂ ŞI SEZONALITATEA

Sezonalitatea reprezintă trăsătura dominantă a activităţii turistice şi trebuie luată în


considerare în formularea politicii de marketing respectiv în procesul de creeare a
produsului turistic şi de concretizare a lui, prin prestarea serviciilor propriu-zise.

Sezonalitatea cererii turistice este o realitate obiectivă care marchează profund întreaga
activitate a agenţilor implicati în turism. Ea se regăseşte practic la toate nivelurile
decizionale şi interesează toţi prestatorii de servicii turistice.

Măsurile adaptate pentru ameliorarea sezonalităţii poarta amprenta modului de acţiune


traditional, caracterizate în special prin eforturi publicitare făcute în direcţia vânzării unui
produs turistic insuficient adaptat cererii din extrasezon.

Şi în turism, ca şi în alte sectoare economice, se impune abordarea activităţii într-o optică


nouă de marketing.

Luarea în considerare a sezonalităţii în cadrul studiilor de amenajare turistică presupune


proiectarea elementelor de funcţionalitate cu respectarea cerinţelor de eliminare sau
atenuare a efectelor generate de concentrarea sezonieră a cererii.

Aspectele avute în vedere privesc dimensionarea optimă a staţiunilor în raport cu limitele


fizice ale elementelor de atractivitate şi cu volumul cererii, înzestrarea acestora cu
instalaţii (construcţii şi dotări) care să permită practicarea unor forme complementare şi
diverse de turism, destinate să asigure compensarea calităţii mai reduse a unor elemente
naturale în perioade de extrasezon.

Satisfacerea la un nivel cât mai înalt a cererii presupune existenţa unei oferte care să
corespundă cantitativ, calitativ, structural şi spaţial modului în care se manifestă cererea
turistică. O asemenea cerinţă este realizată numai atunci când oferta turistică este
profilată corespunzător, dimensiunile sale sunt corect stabilite iar diversitatea
componentelor structurale concordă cu particularităţile zonei.

Profilarea ofertei impune ca funcţionalitatea să fie adaptată particularităţilor sezonalităţii


în cadrul fiecărei forme de turism. Aceasta presupune de pildă ca baza tehnico-materială
a turismului de litoral să includă dotari care să corespundă cererii şi în perioadele de la
capetele de sezon; oferta montană să fie în concordanţă atât cu cererea de iarnă, cât şi cu
cea de vară.

14
Dimensiunile ofertei determină gradul de acoperire a cererii. Satisfacerea sa în totalitate
este realizată numai atunci când oferta este stabilită în concordanţă cu volumul maxim
din cadrul ciclului de sezonalitate turistică. Reducerea efectelor sezonalităţii impune ca
unităţile de cazare să fie proiectate de aşa manieră încât să contribuie la satisfacerea
cererii turistice şi în perioadele cu condiţii de climă mai puţin favorabile.

Raţionalizarea investiţiilor pentru capacităţile de cazare, reclamă, diferenţierea unităţilor


încă din faza de proiectare a lor, în unităţi permanente şi sezoniere. Cele permanente vor
dispune de dotări care să le permită funcţionarea atât în sezon plin, cât şi în extrasezon,
iar dimensiunile lor vor fi stabilite în concordanţă cu maximul cererii din oscilaţie iarna
(în cazul ofertei montane) sau cu cel din extrasezon, în celelalte cazuri.

Diversitatea elementelor structurale ale ofertei implică abordarea diferenţiată a


problemelor de bază tehnico-materiale. În cele mai multe cazuri dimensiunile ofertei se
reduc la spaţiile de cazare şi masa, elemente comune tuturor categoriilor de unităţi.

15
CAP. 2. HOTELUL ŞI CALITATEA SERVICIULUI
ÎN EVOLUŢIA TURISMULUI

Hotelul deţine o pondere însemnată în reţeaua turistică şi are o amplasare preponderentă


în cadrul localităţilor, în centrele oraşelor, pe principalele artere de circulaţie, în
apropierea punctelor de intrare (gări feroviare, portuare, aero).

Un loc aparte în amenajările turistice îl ocupă motelul, hanul turistic, campingul,


bungaloul, vila, refugiul, adăpostul, cabana. În continuare, şi despre acestea, cu aplecare
asupra unor aspecte ce privesc istoricul, clasificările, amplasamentele, mărimile-
compunerile, funcţiile, confortul, instalaţiile cu exemplificări cu tratare aparte a
amenajărilor interioare specifice.

Hotelul este structura de primire amenajată în clădiri sau corpuri de clădiri, care pune la
dispoziţia turiştilor camere, garsoniere sau apartamente dotate corespunzător, asigură
prestări de servicii specifice şi dispune de recepţii şi spaţii de alimentaţie în incintă.

Caesar Ritz este astăzi considerat fondatorul industriei hoteliere moderne. Cariera sa
începe la vârsta de şaisprezece ani, când se angajează la restaurantul unul mic hotel din
apropierea satului natal Niederwald din Elveţia. La scurt timp, patronul hotelului îl
concediază, făcândul incapabil pentru o asemenea muncă. După mai multe încercări în
Franţa, Germania, îi surâde norocul ca angajat al hotelului Rigi-Kulm (Lucena - Elveţia).

În hotelul care aştepta turişti americani s-a defectat instalaţia termică. Ritz a pus perdele
de culoare purpurie, a înlocuit palmierii din suporturile de cupru cu alcool căruia i-a dat
foc, a încălzit cărămizi pe care le-a pus învelite sub mesele de servire; în meniu a introdus
supa condimentată şi clătite servite în flăcări. Apoi Ritz a devenit director.

Fondatorul industriei hoteliere moderne a dezvoltat metode şi principii. Principiul de baza


era asigurarea unui confort şi a unor servicii de înaltă calitate. Personalul calificat, trebuia
să vadă tot fără a privi, să audă fără a trage cu urechea, să fie atent şi să ghicească
dorinţele clienţilor fără a fi indiscret. A preluat conducerea hotelului Savoy din Londra,
pe locul hotelului Vendome din Paris a înfiinţat cel mai mare hotel Ritz.

A proiectat mobilierul după cel al castelelor Versailles şi Fontainbleu, a folosit culorile


inspirat de tablourile lui Van Dyck, a impus papionul alb pentru ospătari şi cel negru
pentru maîtres d’hotel, a introdus grupurile sanitare în camerele de hotel. Renumele lui
Caesar Ritz se dovedeşte prin existenţa hotelurilor Ritz în fiecare colţ al lumii.

Dezvoltările turismului, industriei hoteliere şi alimentaţiei publice sunt strâns corelate


între ele şi influenţate de dezvoltările comerţului, transportului şi tehnicii. În domeniul
hotelier relaţia dintre cazare şi alimentaţie este evidenţiată prin cererile pentru cazare şi
alimentaţie, de cele mai multe ori simultane temporal şi spatial.

În Antichitate principalele forme ale turismului erau cele comerciale şi religioase. Alte
atracţii au fost Jocurile Olimpice încă din anul 776 î. H., băile termale, litoralul. Primele

16
posibilităţi de cazare aveau la bază relaţiile de prietenie dintre oaspeţi şi gazdă, gazda
fiind numită proxenos la greci sau patronus la romani.

Hammurabi, regele Babiloniei (1792-1750 î. H.) are înscrise în codul ce-i poartă numele
ordine cu referire la obligaţiile hangiului, beneficiile în natură ale ospătarilor, precum şi
sancţiunile cu privire la mărirea ilegală a preţurilor.

Odată cu întărirea statelor orase apar unităţile de cazare pandocei. Ameninţările interioare
se diversifică, iar începând cu secolul al V-lea î. H. apar şi unităţile de alimentaţie. Pe
măsura diversificării nevoilor, au luat naştere două tipuri de cazări-leonidarii pentru
bogaţi şi catagogia amenajate lângă drumuri. La ordinul împăratului Nero (61 d.H.) lângă
drumuri, din 30 în 30 km au fost amenajate aşa-numitele taberne, iar pentru funcţionari şi
ofiţeri - praetoria.

Codul civil al împăratului Iustinianus (527-565 d.H.) clasifica hanurile romane în patru
categorii: hospitium sau caupona; stabularium ca han cu posibilităţi de parcare pentru
trăsuri; tabernarium drept cârciumă unde erau angajaţi şi ospătari; popinarium ca unitate
de alimentaţie publică tip bufet. De-a lungul drumurilor au fost cunoscute unităţile
numite mutatio – scopul principal de schimbare a căilor şi doar sporadic pentru oferirea
serviciilor de cazare şi alimentaţie; mai târziu apar unităţile numite diversorium – cu
scopul de a oferi servicii de calitate superioară.

Intensitatea activităţilor turistice nu mai cunoaşte o amploare remarcată deosebit decât


abia din a doua jumatate a secolului al XIX-lea. În Evul Mediu călătoriile erau sporadice,
de cele mai multe ori sub forma unor pelerinaje. Căderea Imperiului Roman a dus la
anarhie. Feudalismul a dezavantajat călătoriile libere ale oamenilor de rând. În timpul
regilor franci Carol cel Mare (768 – 814) şi Ludovic (814 – 840), construirea hanurilor
de-a lungul drumurilor a fost frânată de feudali, recomandându-se cazarea la mănăstiri.

Cruciadele secolului al XI-lea dau implus călătoriilor comercianţilor, soldaţilor,


prelaţilor. Creşte numărul hanurilor. Veneţienii şi genovezii organizează pelerinaje pentru
vizitarea Pământului Sfânt.

Dezvoltarea hanurilor este foarte lentă deşi există preocupări, aşa cum sunt următoarele
exemple: Ludovic al IX-lea a prescris, în anul 1254, ca în hanurile franceze doar oaspeţii
străini să fie primiţi, altfel hanul poate fi confiscat; statutele oraşelor Zurich, în anul 1314
şi Lucerna, în anul 1315, au reglementat igiena şi ordinea în hanuri; statutul oraşului
Burgdorf, în anul 1326, prescria că hangiul nu poate refuza cererile de cazare ale
străinilor; Carol al VI-lea, în anul 1407, a dat o ordonanţă referitoare la înregistrarea
persoanelor cazate în hanurile franceze. Statutele regale şi oraşeneşti prefigurează apariţia
industriei hoteliere.

În turism, Epoca Modernă datează de la apariţia diligenţelor în Franţa secolului al XVI-


lea, când se modernizează hanurile. Din perioada regelui Ludovic al XIV-lea (1543 –
1715), castelele luxoase din apropierea Parisului, dupa hospes – oaspete, sunt numite

17
hoteluri, iar curtenii care se ocupau cu servirea şi binedispunerea oaspeţilor au fost
numiti maîtres d’hotel. Hanurile cu un anumit confort au trecut în categoria hotelurilor.

Serviciile turistice au fost suplimentate cu hanurile (hotelurile) familiale. Primul han de


acest fel a fost construit în anul 1744 la Covent Garden, de David Low.

O altă formă de turism era călătoria de tip grand-tour, de trei ani, durata considerată
necesară în educaţia unui “domn”. Până în secolul al XIX-lea, participanţii la grand-tour
beneficiau de aceleaşi servicii ca şi comercianţii şi pelerinii – transport cu diligenţa
cazare în hanuri, plata în numerar sau prin scrisoare de credit ori cambie.

Revoluţia industrială de la sfârşitul secolului al XVII-lea şi începutul secolului al XIX-


lea a adus modificări radicale în viaţa economică şi socială, mai întâi în Anglia, apoi
treptat în toate ţările dezvoltate. În cea mai mare parte, datorită dezvoltării transportului
(maşina cu aburi, vaporul, locomotiva, linia de cale ferată), toate caracteristicile
turismului modern au fost prezente în formă embrionară în turismul secolului al XIX-lea.
Primele mari hoteluri au fost construite în apropierea gărilor, chiar de societăţile de căi
ferate.

Thomas Cook, în anul 1841, organizează o primă excursie de la Leicester la


Loughborough, contra unui tarif. Introduce voucherul; în anul 1855 organizează primul
Inclusive Tour. Cook este primul tour-operator. Pentru englezi, principalele puncte de
atracţie au fost staţiunile litorale Biarritz, Deauville, cazinourile din Monte Carlo,
litoralul romantic Riviera, valea Rinului, iar după apariţia turismului de iarna (1880)-
Alpii elveţieni-St.Moirtz. Odată cu deschiderea canalului de Suez, în anul 1869,
călătoriile turistice se îndreptau spre India, Orientul Îndepărtat.

Primul Razboi Mondial a închis porţile dezvoltării turismului. Cele mai multe ţări
introduc paşapoarte.

Turismul internaţional atinge punctul culminant în anul 1999. În Italia erau doua milioane
de turişti străini, în Elveţia mai mulţi de un milion, în Marea Britanie sub cinci sute de
mii. Urmează recensiunea anilor 1929-1931.

Prosperitatea transportului feroviar din anii 1830-1930 este este întreruptă de automobilul
ce devine popular. Creşte numărul călătoriilor induviduale şi familiale, se dezvoltă
motelurile şi campingurile.

În anul 1958 apar aeronavele pentru transport de persoane. Prosperitatea transporturilor


navale pentru călătoriile lungi şi foarte lungi este întreruptă. Dacă în portul New York, în
anul 1900, au fost îmbarcate cinci sute de mi de persoane, în anul 1975 doar cinci zeci de
mii.

Astăzi se preferă transportul naval doar pentru croaziere. Transportul aerian este preferat
în turismul de afaceri, în călătoriile intercontinentale şi, împreună cu sistemul de transport
rutier, în turismul organizat itraregional.

18
Dupa al Doilea Război Mondial începând cu anul 1945, turismul atinge mai multe etape
în dezvoltare. Prima etapă ar fi cea a călătoriilor comerciale internaţionale. Criza
petrolieră din anul 1973 reduce excursiile. Devine evident faptul că turismul poate avea şi
efecte negative asupra mediului, asupra valenţelor culturale, iar în extrasezon gradul de
ocupare a capacităţilor de cazare este redus.

Conferinţa mondială prin declaraţia de la Manila, în anul 1980, marchează etapa definită
prin conceptele turismului modern şi prin accentul pus pe turismul intern. Turismul nu
este doar o ramură a economiei, ci şi un factor politic, social, cultural, instructiv, cu
efecte asupra mediului şi calităţii vieţii. Declaraţia de la Haga, din anul 1989 recomandă
programe de dezvoltare turistică în strategiile naţionale de dezvoltare, înaltă calificare a
personalului, prioritatea turismului intern.

România a fost relativ puţin cunoscută ca ţară turistică până la începutul secolului al
XIX-lea. Era vizitată de oameni de cultură, diplomaţi, comercianti. Circulaţia internă era
mai dezvoltată.

În anul 1895, Societatea Carpatică din Sinaia organizează excursii în Munţii Bucegi. În
anul 1935, “Prietenii mării” au construit un camping de cca 100 locuri, la Eforie. Se
dezvoltă staţiuni turistice pentru practicarea sporturilor de iarnă la Sinaia, Predeal, Vatra
Dorneil, este publicată revista turistică “România”, este realizat filmul turistic
“Bucureşti”, prezentat la Paris în anul expozitţei internaţionale, 1937.

În anul 1936 sosesc în România mai mult de o suta de mii de turişti şi ies mai bine de
cincizeci de mii de turişti romani. În acelaşi an, în staţiunile balneoclimaterice sunt
găzduiti mai mult de patru sute de mii de turişti români şi peste treizeci de mii de turişti
străini.

Reţeaua turistică - căi ferate, sosele - nu este suficient de dezvoltată. În preajma celui de
Al Doilea Război Mondial circulaţia turistică este restransă prin reglementarea ieşirilor
de vize, până la interdicţia de părăsire a teritoriului. Dupa război, abia perioada 1960-
1980 înregistrează o circulaţie internaţională mai dinamică spre România. Începutul de
mileniu III ar putea aduce revigorări vizibile ale turismului prin amplificarea calităţii
serviciilor şi în România.

Sfârşitul de mileniu aduce revigorări viabile ale turismului prin amplificarea calităţii
serviciilor. În SUA, marile lanţuri hoteliere se preocupă permanent cu posibilităţile de
realizare a hotelurilor cu 5 plus jumătate stele. Serviciile necesare pentru cele cinci stele
sunt asigurate din momentul deschiderii hotelurilor, iar acel plus de jumatate de stea este
asigurat în timpul funcţionarii hotelului.

Apoi, această jumătate de stea poate fi demonstrată prin faptul că clienţii hotelului
primesc o cartela electronică cu care pot intra în aproape orice încăpere a unităţii, pot
plăti cu ea în interiorul hotelului sau în afara lui. Sau poate fi demonstrată printr-o reţea
modernă de calculatoare. Sau culoarea pereţilor unei încăperi poate fi schimbată
ultrarapid, fără a modifica lucrările artistice de valoare. Sau personalul poate controla

19
stocurile de materii prime şi cele de produse finite. Sau ospătarul “scrie” comanda direct
într-un minicomputer conectat wireless la bucătărie. Sau calculatorul de proces
înregistrează preparatele comandate, le ordonează pentru servire, le înregistrează şi
reglează temperatura de servire etc.

Relaţia dintre cazare şi alimentaţie este corelată computerizat pentru creşterea calităţii
serviciului hotelier.

La 35 km de Paris se află acum numita Maison de Van Gogh în decorul specific


sfârşitului de secol XIX, când avea, din anul 1876, un restaurant ce perpetueazâ şi astăzi
tradiţia bucătăriei. Camera lui Van Gogh este conservată, fiind punctul de atracţie
mondial al descoperirilor unui hotel cu o singură cameră. Hotelul tinerilor căsătoriţi din
Amberg, Germania, construit în anul 1728, de 2,44 m lăţime, 3,05 m lungime şi 7,93 m
înalţime, compus dintr-o cameră de zi, un dormitor şi o baie, trebuie rezervat cu un an în
avans pentru servirea unui pahar de şampanie la micul dejun. Astăzi, în Las Vegas se află
MGM Grand Hotel cu 5005 camere, iar Ambassador City Jomtlen din Thailanda are 5100
camere.

Cesar Ritz pune bazele hotelurilor ce funcţionau pe o bază comună. În anul 1919 însă, pe
continentul american, Conrad Hilton (1888-1979) deschide primul lanţ hotelier. În anii
’50 se pune baza lanţului Holiday Inn. Supremaţia americană se menţine şi în anii ’70, de
asemenea, în anii ’90, când pe primele locuri se află Cendant Corp. Bass Hotels &
Resorts, Best Western Intl. şi altele.

O investiţie hotelieră ce a priori este una de dimensiuni apreciabile necesită o


fundamentare deosebită. Un loc aparte îl are amplasamentul ce poate fi într-o zonă de
interes turistic, în vecinătatea căilor de comunicaţie, în zone unde se dezvoltă activităţi
industriale sau comerciale. Important devine studiul pieţei cuprins într-un plan sintetic,
alcătuit, în esenţă, din studiul mediului, al concurenţei, al clientelei, urmate de definirea
produsului.

Definirea produsului constă în determinarea segmentelor de clientelă, tipul de hotel ales,


forma juridică, calitatea prestaţiilor, activităţile anexe, localizarea, amenajarea etc.)

Definit prin genul proxim, hotelul, potrivit Alianţei Internationale de Turism, este un
stabiliment în care, cu condiţia plăţii, voiajorii pot să se cazeze, precum şi să se hrănească
şi să se distreze. Se deduce că alimentaţia, restauraţia este inclusă.

2. 1. FUNCŢII ALE HOTELURILOR

Funcţiile hotelurilor pot fi grupate în activităţi de front-office, în sens larg, de contact


nemijlocit cu clientela şi de back-office, cele cu caracter birocratic; serviciul front-office
(de recepţie), de etaj şi de alimentaţie; departamentele de bază, cele de cazare şi
alimentaţie la care se adaugă administraţia şi serviciile auxiliare; activităţi operaţionale

20
redate de prestarea nemijlocită a serviciilor hoteliere, şi cele funcţionale, care nu se
concretizează în prestarea de servicii.

2. 2. CLASIFICAREA HOTELURILOR

Hotelurile se pot clasifica în funcţie de:


 caracteristicile fundamentale
 serviciile oferite şi modalităţile de prestare
 nivelul de confort
 amplasarea în teritoriu
 durata şederii
 regimul de funcţionare
 forma de exploataţie
 forma de proprietate
 capacitatea de cazare.

În funcţie de caracteristicile fundamentale, pot fi:


 unităţi hoteliere propriu-zise, asimilate (motel, pensiune, cabana)
 extrahoteliere
 complementare.

În funcţie de serviciile oferite şi modalităţile de prestare pot fi:


 hotel propriu-zis, fără restaurant
 pensiune
 motel
 hotel plutitor
 han
 hotel rulant
 chiar si refugiu montan, camping, bungalou, vila, castel, sat de vacanta, rulota etc.

În funcţie de confort, pot fi:


 de lux
 de nivel mediu
 de categorie modesta.

În funcţie de amplasarea în teritoriu, pot fi:


 de litoral
 de munte
 în staţiuni balneoclimaterice
 în oraşe
 în lungul căilor rutiere.

21
În funcţie de durata şederii pot fi:
 de tranzit
 pentru sejur.

În funcţie de regimul de funcţionare:


 deschise permanent
 sezoniere.

În funcţie de forma de exploataţie:


 individuale
 în asociaţie
 în societăţi sau grupuri.

În funcţie de capacitatea de cazare:


 de exploataţie familială (până la 49 camere)
 de capacitate medie (50-150 camere)
 de tip industrie hotelieră (cu mai mult de 150 de camere).

Calitatea şi numărul serviciilor oferite departajează hotelurile în patru categorii:


 cu 4 si 5 stele, având minimum 19 servicii
 cu 3 stele, având 18
 cu 2, având 10 servicii
 cu 1, având 9 servicii (telefon, curăţirea încălţămintei, vânzări de strictă
necesitate, informaţii turistice, păstrarea obiectelor de valoare, prim-ajutor în urgenţe,
trezirea clienţilor la cerere, primirea şi transmiterea mesajelor, corespondenţei, informaţii
privind transportul).

Structurile de primire turistice, indiferent de forma de proprietate şi organizare, se


clasifică în funcţie de caracteristicile constructive, de calitatea dotărilor şi a serviciilor
prestate. În scopul protecţiei turiştilor serviciile de cazare şi alimentaţie publică se asigură
numai în structuri de primire turistice clasificate.

Clasificarea structurilor de primire turistice se face de către Autoritatea Naţională pentru


Turism care eliberează certificatul de clasificare, astfel:

1. Agentul economic administrator de structuri de primire turistice va solicita


Autorităţii Naţionale pentru Turism clasificarea acestora, după obţinerea
autorizaţiilor legale de funcţionare.

2. În termen de 30 de zile de la data înregistrării cererii Autoritatea Naţională


pentru Turism va efectua verificările necesare şi va elibera certificatul de
clasificare. În cazul în care nu sunt îndeplinite criteriile pentru categoria minimă
de clasificare, Autoritatea Naţională pentru Turism va comunica agentului

22
economic motivul pentru care structura de primire turistică nu poate fi
clasificată.

3. În termen de 30 de zile de la data înregistrării cererii agentului economic de


preschimbare a certificatelor de clasificare Autorităţii Naţionale pentru Turism
va proceda la reverificarea structurii de primire turistice în cauză şi va elibera un
nou certificat de clasificare, în măsura în care sunt îndeplinite criteriile minime
de clasificare pentru categoria respectivă. În caz contrar structura de primire
turistică va fi clasificată la un nivel inferior.

Este interzisă funcţionarea structurilor de primire turistice fără certificate de clasificare,


cu certificate de clasificare expirate sau cu o altă structură a spaţiilor decât cea stabilită
prin anexa la certificatul de clasificare.

Denumirea, tipul şi însemnele privind nivelul de clasificare al structurii de primire


turistice, se expun la loc vizibil, în exteriorul clădirii. Certificatul de clasificare şi
numărul de telefon al persoanei cu brevet ce conduce structura de primire turistică şi cel
al Autorităţii Naţionale pentu Turism se afişează vizibil, la recepţie sau în spaţiul de la
intrarea în saloanele de servire a mesei, pentru informarea turuştilor.

Certificatul de clasificare în original şi anexele acestuia privind structura spaţiilor se


păstrează, în permanenţă, în structura de primire turistică în cauză, pentru a fi prezentate
organelor de control abilitate.

În scopul protecţiei turiştilor şi asigurării calităţii serviciilor turistice, agenţii economici


administratori de structuri de primire turistice au obligaţia să respecte următoarele reguli
de bază:
 menţinerea instalaţiilor şi a dotărilor din grupurilor sanitare în stare de funcţionare
şi curăţenie;
 furnizarea apei calde la grupurile sanitare şi în spaţiile de producţie din structurile
de primire turistice unde acest criteriu este obligatoriu, potrivit normelor menţionate
 asigurarea unei temperaturi minime de 20 grade C în timpul sezonului rece în
spaţiile de cazare şi de servire a mesei;
 funcţionarea cu certificat de clasificare valabile a structurilor de primire turistice
conform normelor legale în vigoare
 funcţionarea structurilor de primire turistice numai în clădiri cu faţade zugrăvite şi
bine întreţinute;
 respectarea reglementărilor legale în vigoare ce privesc activitatea desfăşurată
prin structura de primire turistică;
 expunerea la loc vizibil a denumirii şi a tipului unităţii, precum şi a însemnelor
privind categoria de clasificare.

23
Conform prezentelor norme metodologice, în România pot funcţiona următoarele tipuri
de structuri de primire turistice cu funcţiuni de cazare, clasificate astfel:
 hoteluri de 5, 4, 3, 2, 1 stele;
 hoteluri-apartament de 5, 4, 3, 2 stele;
 moteluri de 3, 2, 1 stele;
 hosteluri de 3,2,1 stele
 minihotel de 3, 2 stele;
 vile de 5, 4, 3, 2, 1 stele;
 bungalow-uri de 3, 2, 1 stele;
 cabane turistice, cabane de vânătoare, cabane de pescuit de 3, 2, 1 stele;
 sate de vacanţă de 3, 2 stele;
 campinguri de 4, 3, 2, 1 stele;
 spaţii de campare organizate în gospodăriile populaţiei de 3, 2, 1 stele;
 popasuri turistice de 2, 1 stele;
 case de oaspeţi 5,4,3,2,1 stele / flori
 pensiuni turistice urbane de 5, 4, 3, 2, 1 stele;
 pensiuni turistice rurale de 5, 4, 3, 2, 1 flori (margarete);
 locuinţe turistice de 4,3, 2, 1 stele;
 structuri de primire cu funcţiuni de cazare pe nave fluviale şi maritime de 5, 4, 3,
2, 1 stele.

În cadrul tipurilor sus-menţionate poate exista următoarea structură a spaţiilor de cazare:


1. cameră cu pat individual, reprezentând spaţiul destinat folosirii de către o
singură persoană. Lăţimea paturilor individuale este de minimum 90 cm;
2. cameră cu pat matrimonial, reprezentând spaţiul destinat folosirii de către una
sau două persoane. Lăţimea patului matrimonial va fi de minimum 140 cm;
3. cameră cu pat dublu, reprezentând spaţiul destinat folosirii de către două
persoane. Lăţimea patului dublu este de minimum 160 cm;
4. cameră cu două paturi individuale, reprezentând spaţiul destinat folosirii de
către două persoane;
5. duplex (sau suită), reprezentând spaţiul compus din: două dormitoare deservite
de un grup sanitar propriu; numărul locurilor în dormitoarele duplexului va fi de
maxim 2 locuri fiecare;
6. cameră cu trei paturi individuale;
7. cameră cu patru paturi individuale;
8. camere comune - cu mai mult de patru paturi individuale.
9. cameră cu priciuri, reprezentând spaţiul destinat utilizării de către mai multe
persoane. Priciul reprezintă o platformă din lemn sau din alte materiale pe care se
asigură un spaţiu de 100 cm lăţime pentru fiecare turist;
10. garsonieră, reprezentând spaţiul compus din: dormitor pentru două persoane,
salon, şi grup sanitar propriu. Dormitorul poate fi despărţit de salon şi printr-un
glasvand sau alte soluţii care permit o delimitare estetică;
11. apartament, reprezentând spaţiul compus din maxim 5 dormitoare, sufragerie sau
salon, vestibul, cu echipare sanitară proprie. La categoria 5 stele va exista un grup

24
sanitar pentru fiecare două locuri, iar la categoria 4 stele, precum şi la restul
categoriilor, minimum un grup sanitar la 4 locuri. Lungimea patului va fi de
minimum 200 cm în cazul hotelurilor de 3, 4 şi 5 stele şi de minimum 190 cm în
cazul hotelurilor de 1 şi 2 stele.

Dispoziţii comune tuturor structurilor:

1. Agenţii economici care construiesc structuri de primire turistice au obligaţia să


asigure, încă din faza de proiectare, respectarea criteriilor de clasificare prevăzute
în prezentele norme metodologice.

2. Activităţile desfăşurate în cadrul structurilor de primire turistice: cazare,


alimentaţie, agrement, tratament constituie un tot unitar, fiind părţi componente
ale produsului turistic, care impune asigurarea corelaţiei dintre categoria structurii
de primire şi calitatea celorlalte servicii.

3. Personalul de servire din structurile de primire turistice va purta îmbrăcăminte


specifică, stabilită de agentul economic în cauză, diferenţiat în funcţie de
condiţiile de desfăşurare a activităţii, şi ecuson cuprinzând numele şi prenumele,
iar restul personalului va purta echipament de lucru specific activităţii.

În toate structurile de primire turistice este obligatorie:

1. afişarea la loc vizibil pentru turişti a numerelor de telefon ale persoanei


brevetate,
precum şi ale Autorităţii Naţionale pentru Turism din anexa nr.9 la prezentele
norme metodologice pentru a se da posibilitatea turiştilor să semnaleze
eventualele nemulţumiri cu privire la serviciile oferite;

2. asigurarea de personal calificat şi cu conduită ireproşabilă

3. oferirea unei game diversificate de servicii suplimentare, cuprinse în tariful de


cazare sau cu plată separat, astfel:
 la unităţile de 4 şi 5 stele - cel puţin 18 servicii;
 la unităţile de 3 stele - cel puţin 15 servicii
 la unităţile de 2 stele - cel puţin 10 servicii
 la unităţile de 1 stea - cel puţin 5 servicii.

4. existenţa în toate spaţiile de cazare a unor materiale scrise, realizate estetic şi


tipărite în limba română şi în cel puţin două limbi de circulaţie internaţională,
cuprinzând informaţii utile pentru turişti cu privire la:
 instrucţiuni de folosire a telefonului;
 tarifele interne şi internaţionale pentru convorbiri telefonice;
 lista cuprinzând serviciile suplimentare oferite şi tarifele pentru cele cu
plată, cu indicarea modalităţilor de solicitare a serviciului în cameră;
 lista room-service;

25
 lista cuprinzând preţurile produselor din minibar, după caz;
 programul TV pentru săptămâna în curs, după caz;
 informaţii turistice privind zona sau localitatea;
 hărţi cu localizarea structurii de primire turistice în cadrul zonei sau al
localităţii, pentru unităţile de 3, 4 şi 5 stele;
 orice alte informaţii ce ar putea face agreabil sejurul turistului;
 chestionare pentru testarea opiniei turiştilor cu privire la calitatea
serviciilor oferite.

5. La hotelurile de 3, 4 şi 5 stele materialele vor fi prezentate în mape speciale, în


fiecare spaţiu de cazare sau prin afişare cu mijloace electronice.

6. Nu se admite organizarea unor activităţi de jocuri distractive sau de noroc în


holurile unităţilor. Asemenea activităţi pot fi organizate doar în spaţii distincte, cu
intrări separate de fluxul turiştilor cazaţi în hotel.

7. La hotelurile de 1 - 3 stele, în spaţiile destinate cazării se pot amenaja activităţi


de birouri sau firme, până la 15% din capacitatea de cazare rezervată. Se
exceptează cazurile în care se asigură intrări şi fluxuri de circulaţie separate
pentru turişti.

Criterii minime privind clasificarea structurilor de primire cu funcţiuni de cazare


turistică:

 Structurile de primire turistice vor avea firme exterioare, în concordanţă cu


certificatul de clasificare, în ceea ce priveşte denumirea, tipul şi categoria de
clasificare pentru unitatea respectivă. Pentru categoriile 5, 4 şi 3 stele, firmele vor
fi luminoase.

 La grupurile sanitare ale camerelor se va asigura în permanenţă apă caldă şi rece.

 Construcţiile vor fi astfel realizate încât să se evite deranjarea turiştilor din cauza
zgomotelor produse de instalaţiile tehnice ale clădirii sau a altor factori de
poluare.

 Nu se admit spaţii de cazare situate la subsol sau fără aerisire şi lumină naturală
directă. Spaţiile comune vor fi bine aerisite şi iluminate.

 Pardoselile grupurilor sanitare vor fi placate cu materiale ceramice, marmură sau


alte asemenea materiale estetice, uşor lavabile şi de bună calitate. La categoria o
stea se admite şi pardoseală din mozaic lustruit.

 Pereţii grupurilor sanitare vor fi placaţi cu materiale ceramice, marmură sau cu


alte asemenea materiale estetice, uşor lavabile şi de bună calitate, pe întreaga
suprafaţă . La categoria 2 stele se admit şi placări parţiale până la înălţimea de 180
cm, iar la categoria 1 stea pereţii pot fi acoperiţi cu zugrăveli lavabile.

26
 Lenjeria de pat, prosoapele şi halatele vor fi de regulă de culoare albă. La
categoriile de 3, 4 şi 5 stele materialele folosite pentru lenjerie vor fi numai din
bumbac de calitate superioară sau din mătase şi personalizate.

 Starea generală de curăţenie igienă se asigură în condiţiile prevăzute de legislaţia


în vigoare;

 Dotările să fie uniforme ca stil, de calitate, în bună stare, funcţionale, fără


defecţiuni sau uzură;

 Instalaţiile şi echipamentele sanitare să fie funcţionale, fără defecţiuni sau uzură

 Lenjeria de pat, prosoapele şi halatele vor avea culoare albă, şi vor fi schimbate
după fiecare turist, iar pentru sejururile mai lungi, astfe: unitatii 5 şi 4 stele -
lenjeria la 2 zil, prosoapele la 2 zile si halatele la 3 zile; unităţi de 3 stele - lenjeria
la 3 zile şi prosoapele la 2 zile; unităţi de 2 şi 1 stea lenjeria şi prosoapele la 3 zile,
sau ori de câte ori este nevoie.

 Este indicat ca în camerele de baie să fie afişate anunţuri prin care turiştii sunt
informaţi că spălatul prosoapelor presupune un mare consum de apă şi detergenţi,
fapt care poate genera unele probleme privind protecţia mediului. Prin aceleaşi
anunţuri turiştii sunt întrebaţi politicos dacă doresc să fie schimbate prosoapele; în
caz afirmativ, acestea se depun în cada de baie sau la duş.

Hotelul este structura de primire turistică amenajată în clădiri sau în corpuri de clădiri,
care pune la dispoziţie turiştilor camere, garsoniere sau apartamente dotate corespunzător,
asigură prestări de servicii specifice şi dispune de recepţie şi de spaţii de alimentaţie în
incintă.

Hotelurile compuse din apartamente sau garsoniere, astfel dotate încât să asigure
păstrarea şi prepararea alimentelor, precum şi servirea mesei în incinta acestora, sunt
considerate hoteluri-apartament.

Categoria de clasificare a hotelului este determinată de îndeplinirea în totalitate a


criteriilor obligatorii prevăzute in normele metodologice, precum şi de realizarea
următorului punctaj minim, rezultat din evaluarea criteriilor suplimentare, astfel:
 pentru hotel de 5 stele 150 puncte
 pentru hotel de 4 stele 120 puncte
 pentru hotel de 3 stele 70 puncte
 pentru hotel de 2 stele 30 puncte.

2. 3. ELEMENTE ALE CAMEREI DE HOTEL

27
Clienţii trebuie să beneficieze de un spaţiu individual care se numeşte cameră de hotel şi
de spaţii comune.

Camera de hotel se mai poate numi şi unitate de cazare, întelegând prin aceasta camera
propriu-zisă, camera de baie, vestibului. Camera de hotel este confortabilă dacă ea
prezintă o serie de condiţii privind dimensiunile, aranjamentul sălii, mobilierul,
funcţionalitatea, comoditatea, instalaţiile, decoraţia, îmbinarea culorilor, în special cele
ale perdelelor şi draperiilor, încalzirea iarna şi condiţionarea vara.

Cu privie la dimensiunile camerei, suprafaţa utilă minimă a camerei, fără camera de


baie, se recomandă a fi de la 9 la 12 mp pentru o cameră cu pat dublu şi de la 13 la 16
mp pentru o cameră cu două paturi. La hotelurile de lux camerele pot ajunge la suprafeţe
de 30-40 mp.

Cu privire la aranjamentul camerei este astfel conceput şi dispus încât întreţinerea şi


reparaţiile să poată fi uşor executate şi fără complicaţii care să ia mult timp.

Pereţii sunt acoperiţi, după caz, de vopsea de apă în culori cât mai deschise, tapet
lavabil, tapet pe suport de material plastic acoperit cu hârtie sau textile.

Pardoseala poate fi acoperită cu parchet insonorizat, covor de cauciuc, mochetă. Utima


creează o atmosferă odihnitoare şi reconfortabilă, reprezentând un element de decor
apreciat şi care asigură o amortizare sonora eficace, o întreţinere şi curaţenie uşoare.

Încălzirea este asigurată în mod curent de radiatoare ale căror forme şi amplasamente
trebuie să fie îngrijit alese, ca să permită o aşezare raţională a mobilierului şi a aparatelor
diverse. Se instalează cel mai adesea sub ferestre, mai ales din raţiuni tehnice.
Condiţionarea camerelor dă o senzaţie de confort legată în special de temperatură,
umiditate şi puritatea aerului.

Iluminarea poate fi directă sau mixtă. Ea este calculată în funcţie de scopul dorit. Lumina
de lectură de la noptieră, lumina de la masa de lucru sau lumina generală trebuie să fie
functională, de intensitate eficace şi să creeze un confort vizual maxim.

Camera de hotel trebuie să aibă:


• iluminare centrală, destinată să lumineze întreaga cameră
• iluminare la pat- concepută astfel încat clientul să poată dirija fascicolul de lumină
dupa cum doreşte
• iluminare de completare, care se distribuie în cameră (lampă pe masa de lucru,
lampadar, aplice, care prin luminare participă şi la ansamblul de decoraţii a camerei).
Aprinderea luminii la intrarea în cameră trebuie să fie centralizată, iar stingerea să fie
de asemenea, centralizată, la veioza de pat.

Funcţiile camerei de hotel sunt de: odihnă, igiena, lucru, primire oaspeţi, divertisment,
informare, comunicare, alimentaţie.

28
Camera de hotel este principalul loc în care se sta. Calitatea camerei reprezintă factorul
principal care influentează confortul în hotel şi se determină în funcţie de tipul camerei
(numărul de persoane, numărul de camere), ca raport procentual al diferitelor tipuri de
camere din hotel, aria camerei, perimetrul sanitar, cât şi mobiliar.

Alegerea tipului de cameră influenţează şi costul construcţiei hotelului. Multitudinea de


camere poate fi împărţită în următoarele tipuri de bază: camera pentru o persoană, camera
pentru două persoane, una sau doua camere pentru 3-4 persoane, una sau două camere
pentru 5 sau mai multe persoane (camera de cămin), apartament cu confort ridicat din
două şi mai multe camere (lux), studio (care presupune schimbarea uşoara a suprafeţei de
dormit).

Răspândirea cea mai mare în practică internaţională o au camerele pentru 1-2 persoane.
Din motive economice, constructive, cost, sunt preferate camerele pentru două persoane,
însă se construiesc şi camere pentru o persoană, acestea pierzând în adâncime şi în lăţime.

Raportul procentual dintre camerele pentru o persoană şi cele pentru două persoane
depinde de destinaţia hotelului, nivelul de confort şi alţi factori. În practica internaţională,
în hotelurile pentru oameni de afaceri procentul camerelor pentru o persoană ajunge până
la 60-80%. În hotelurile turistice şi balneoclimaterice, din cauza unui nivel ridicat al
contingentului familial se întâlnesc mai des camere pentru două persoane. Fluctuaţiile
sezoniere ale cererii de servicii de hotelărie raportul dintre camerele cu un loc sau cele cu
două locuri, îndeosebi în situaţia unui procent mare al camerelor cu un loc, prezintă
dificultăţi în cazarea turiştilor şi reduc veniturile în cazul exploatării hotelului.

În ultimul timp s-au răspandit camerele de tip “studio” ce prevăd posibilitatea unui sistem
de cazare mai elastic. Aceste camere care au suprafaţă prevăzută pentru două persoane
sunt folosite ca pentru o persoană. În această situatie există posibilitatea ca şi două
persoane să locuiască confortabil. Camera de acest tip este prevazută cu paturi
demontabile, pliante, care se ascund în perete.

Elemente de confort interior

Mobila este partea cea mai importantă a întregii amenajări, şi este necesară crearea unor
posibilităţi de asamblări variate, interschimbabile şi a unor sorturi variate de elemente.
Astfel se pot obţine diferite aspecte ale încăperilor de aceeaşi dimensiune cu elemente
standardizate.

Corpurile de iluminat nu se recomandă a fi plasate în mijlocul tavanului, ci se recomadă


prevederea unor aplice sau lampi deplasabile, cât şi lumină la dulapuri şi masa de toaletă.
Se recomandă amenajări cu duşuri mobile, montată în perete sau tavan, cu paravan sau cu
uşi pliante din materiale plastice, care prin culoare, forma şi finisaj pot contribui la
realizarea confortului vizual.

Culoarea la amenajarea estetică a interioarelor

29
Efectele de ordin psihic şi fiziologic ale culorilor sunt: fie fac obiectul să pară vesel sau
trist, uşor sau greoi, plin de căldurp sau răceală, fie pot fi stimulante sau odihnitoare. Spre
exemplu rosul înviorează, verdele rămane neutru, calmează, în timp ce violetul este
deprimant. Culorile calde sunt dinamice, iar cele reci sunt odihnitoare.

Ţesăturile cu o singură culoare pot avea culoarea naturală a fibrei sau sunt vopsite ca
materie primă, ca fir sau ca ţesatură.

La combinarea unui model cu efecte de culoare se au în vedere armonia între culorile


alese, legătura şi scopul în care va fi folosită ţesătura, cerinţele modei. Alegerea culorii
dominante se face diferit, dupa cum obiectul trebuie să iasă în evidenţă, să fie dominant
sau să se estompeze.

Ton pe ton, armonia pe care o realizează decoratorii, bazată pe variaţii ale unei singure
culori alese pentru o cameră întreagă sau pentru mai multe camere care comunică între
ele în mod deschis conferă spaţiului o familiaritate plăcută.

În interioare se folosesc lumina naturală (albă), lumina incandescentă (galbenă) sau


lumina fluorescentă.

Un galben pe pardoseală sugerează nelinişte, nesiguranţa contactului cu pământul.


Acelaşi galben aplicat pe perete sugerează libertate, lumină.

În realizarea armoniei trebuie asociată o culoare caldă cu una rece. Armonia mai deplină
se realizează folosind 3 culori: mobila are o culoare, tapiseria altă culoare şi peisajul
observat pe fereastră oferă o a treia culoare.

Armonia culorilor poate fi ton pe ton sau policroma. Armonia ton pe ton se bazează pe
folosirea a 2, 3 culori foarte apropiate în cercul de culori. Armonia policromă foloseşte 2
sau mai multe culori independente, iar una dintre culori stă la baza lor, realizându-se
degradări de tonalitate, luminozitate, etc.

Cuverturi şi pleduri. Covoare şi machete. Tapete

Echipamentul textil, în care se include tapetul mobilei şi tapetul mural, covoarele,


perdelele, cuverturile, cearşafurile, feţele de pernă, feţele de masă, constituie un factor
esenţial de satisfacere a cerinţelor de ordin psihic, estetic şi de arhitectură interioară.

Perdelele sunt de 2 categorii:


 perdele de geam sau transparente, al căror prim scop este de a atenua pătrunderea
luminii şi de a împiedica vederea celui situat afară, fiind confecţionate din ţesături
uşoare
 draperii, perdele grele, confecţionate din ţesături compacte, care se aşează lateral
şi care, atunci când se trag peste transparent, împiedică total trecerea luminii
(perdele de întuneric).

30
Ţesăturile absorb sunetele. Pentru a face o cameră cu plafon jos să pară mai înaltă trebuie
suspendată pe toată înalţimea camerei draperii cu dungi vericale. Pentru a face o fereastră
să pară mai mare decât este în realitate se pot pune pe o parte şi de alta perdele ce pot
degaja complet ancadramentul. O camera va părea mai luminoasă şi mai deschisă dacă se
aleg perdele deschise la culoare.

Articolele care servesc în scop decorativ la acoperirea meselor şi a păturilor se numesc


cuverturi. Cuverturile de masă pot fi foarte variate şi se confectionează din orice material.
Cuverturile ce acoperă patul sau canapeaua în cursul zilei trebuie să se armonizeze cu
coloritul interioarelor.

Un caz particular al cuverturilor îl constituie pledurile sau paturile care îndeplinesc, cel
mai frecvent, rolul de plapumă.

Pardoselile din spaţiile de cazare şi alimentaţie publică pot fi acoperite cu produse dure
(beton, piatra) sau plastice, moi (linoleum, textile, ţesături, etc).

Covoarele prezintă o suprafaţă netedă, pluşată sau cu bucle, şi pot fi covoare de tipul
neţesutelor, covoare tricotate şi cu bucle sau cu plus cusut. Covorul contemporan
reprezintă o pată colorată în interiorul locuit, armonizabilă cu elementele înconjurătoare,
mai ales cu mobilierul.

Mocheta este un finisaj al pardoselii plăcut, foarte confortabil, uşor de întreţinut,


rezistent, bun izolant termic şi fonic, decorativ şi uşor de montat. Mochetele sunt fie din
fibre de lână, fie sintetice, dar majoritatea sunt din fibre amestecate. Ideal este să se
acopere solul cu o singură bucată de mochetă.

Tapetul poate constitui un sistem fonoabsorbant capabil să asigure liniştea. Se manifestă


preferinţă pentru fibrele policlorvinilice în compoziţia tapetelor murale şi de mobile, şi
culorile concordante cu rolul lor decorative.

Mobilierul camerei de hotel

În sec. XVI au apărut primele mobile tapiţate cu piele pictată şi catifea brodată, menite să
dea expresie lemnului din care e confectionată mobila.

În sec XX industria stofelor de mobile s-a dezvoltat condiţionat tot mai mult de industria
mobilei.

Noile orientări din industria mobilei spre piese uşoare, mai rezistente, igienice au atras
modificări şi în domeniul materialelor textile pentru tapisare.

Creatorii de modele din prezent sunt atraşi fie de ţesăturile cu tonuri deschise, fie spre
ţesături cu colorit şi grafice contrastante.

31
Obiectele decorative mici oferă avantajul că, după un timp relativ scurt, când devin ceva
obişnuit, pot fi uşor înlocuite cu alte obiecte.

Se deosebesc 2 categorii esenţiale de obiecte decorative mici:


 vaze cu finisare decorative
 obiecte decorative prin însăşi forma lor.

Diversitatea vazelor pentru flori este mai mare deoarece şi schimbarea florilor se face mai
des. În general, tablourile expuse sunt reproduceri dupa lucrări de artă de valoare. De cele
mai multe ori se optează pentru variante de tablouri cu peisaje cu natură statică, pentru că
acestea, în combinaţie cu celelalte elemente ale camerei, creează o senzaţie de linişte,
odihnă. În camerele hotelurilor din oraţe pot fi expuse tablouri reprezentând anumite zone
din oraşele respective.

Întrucat hotelul este o locuinţă temporară, numărul corpurilor de mobilă este limitat,
redus. Astfel, in complexul de mobile sunt prevazute: mobile pt dormit, lucru, pastrarea
lucrurilor personale, odihna in timpul zilei.

În camera de hotel modernă se disting 3 zone funcţionale:


 zona de dormit
 zona de lucru
 zona de odihnă peste zi. În funcţie de destinaţia hotelului se manifestă cu
preponderenţă o anumită zonă. Spre exemplu, în hotelurile pentru oamenii de
afaceri predomină zona de lucru, în staţiuni predomină zona de odihnă peste zi.

Mobilierul unei camere de hotel trebuie să cuprindă un minim de piese care realizează
aceste funcţii:
 un pat dublu sau 2 paturi simple cu lenjeria lor
 o noptieră sau 2
 o masă de lucru/scris
 scaune sau scaune fotolii
 dulap de haine
 oglindă de perete
 banchete de bagaje
 masă pentru salon.

Patul, ale carui dimensiuni sunt fixate de norme, măsoară în general 1,90 m lungime şi
între 0,80-0,90 m sau 1,30-1,40 lătime. O distanţă de circa 20 cm trebuie prevăzută între
somnieră şi pardoseală pentru a permite trecerea aspiratorului.

Dupa climat, ţară şi clienţi, se instalează paturi de diferite tipuri:


 pat de 2 persoane cu acces din cele 2 părţi ale patului
 pat de 1 persoane
 canapele pat transformabile şi care servesc de fotolii în timpul zilei
 paturi plinate, destinate celei de-a treia persoane în cameră, în general copiilor.

32
Noptiera face adesea corp cu capul patului.

Masa de lucru sau de scris este concepută, în general, a fi utilizată multifunctional, ca


masă de scris, masă de lucru sau ca toaletă.

Bancheta de bagaje este prevazuta pentru 1 sau 2 valize, dupa cum camera este utilizată
de 1 sau 2 persoane. Important este pentru bancheta de bagaje să aibă la perete o
apărătoare care să asigure protecţia pereţilor.

Masa pentru salon, piesa care se aşează între cele 2 fotolii sau scaune, completează una
din funcţiile camerei de hotel, aceea de primire a oaspeţilor.

Mobilierul. Antreul şi baia. Camere de lux. Apartamente.

Ca regulă generală, camera de hotel se compune din antreu, camera propriu-zisă şi grupul
sanitar. Din suprafaţa totală a camerei cu un loc, antreul ocupa 12-15%, camera propriu-
zisa ocupă 63-70% şi grupul sanitar 13-22%.

Tipurile de pozitionare a mobilei sunt în funcţie de lăţimea patului, suprafaţa şi sistemul


de termoficare. Odată cu aranjarea mobilei în camera este necesar a se lua în considerare
mărimile iniţiale ale camerei pentru confort, trecere şi iniţiere, precum şi condiţiile de
igienă.

Ţinând cont de toate acestea, se determină distanţele minime necesare între corpurile
mobilei şi între mobile şi perete. În cameră se folosesc următoarele tipuri de poziţionare a
paturilor:
 unghiulară (permite o buna izolare a lor)
 lipite de perete cu latura mare a patului (adesea în camerele de 2 persoane cu o
lăţime mai mică de 3 m)
 lipite de perete cu latura mică a patului şi paralele între ele (în camerele pentru 2
sau mai multe persoane, când lăţimea camerei este mai mare de 3 m)
 situate pe pereţi opusi (camerele pt 2, 3, 4 persoanele nu permit organizarea camerei
ca una de zi, îngreunează poziţionarea altor corpuri de mobilă)
 mixt.

Pentru organizarea arhitecturală a camerei şi posibilitatea poziţionarii comode şi raţionale


a paturilor şi a altor corpuri de mobilă o importanţă deosebită o are lăţimea camerei.
Aceasta joacă un rol deosebit în camerele pt 2 persoane şi camerele tip ‘studio”, unde în
camere sunt puse 2 paturi şi există posibilitatea lărgirii unui pat prin extindere, desfacere.

Schimbarea lăţimii camerei duce de regulă la modificarea costului unui loc, care se
explică prin influenţa lungimii şi laţimii clădirii (modificarea costului pereţilor interiori şi
exteriori).

Pe langa camerele de 1 persoană sau 2, în unele hoteluri se întâlnesc într-o proporţie mai
mică, camere pt 3-4 persoane. Pentru creşterea confortului în astfel de camere se fac 2

33
camere de zi cu antreu şi bai commune. Uneori, în hoteluri la pater este prevazut un
anumit număr de camere pentru invalizi special amenajate şi mobilate.
Antreul are în general mărimi mai mici. Lăţimea liberă se recomandă a fi de 0,9-1 m. În
antreu poate fi amplasat dulapul pentru haine şi lenjerie, ascuns. În antreu sunt prevăzute
cuiere şi oglinda.

În camera simplă antreul poate fi dotat şi cu un dulap de bucătărie Acesta permite


turiştilor să-şi gătească hrana singuri, daca nu doresc să o servească la restaurant. În
general, dulapurile de bucătărie sunt prevazute în:
 camerele hotelurilor pentru sejururi mai lungi
 hoteluri cu apartamente care nu oferă un sortiment larg de servicii de alimentaţie
 în hoteluri pentru căsătoriţi
 în moteluri.

În hotelurile în care există room-service, între antreul camerei şi holul hotelului se face de
obicei o ferestruică specială care permite servirea preparatelor fără a mai deschide uşa şi
deranja clientul.

Camera de baie realizează funcţia de igienă. În general, sub această denumire se întelege:
camera de baie complet echipată, camera de duş, cabinetul de toaletă, fără baie şi duş,
spaţiu închis, izolat de restul camerei, în care este instalat un lavoar cu apa curentă caldă
şi rece.

WC-ul nu trebuie să fie zgomotos şi de câte ori este posibil, este de dorit să fie instalat
izolat, în încăperi separate.

Accesoriile diverse sunt numeroase şi contribuie la mărirea confortului camerei de baie.


Principalele accesorii sunt: oglinda cât mai mare, bine luminată, fixată deasupra
lavoarului, etajeră de porţelan, suportul pentru prosopul de faţă, suportul pentru prosopul
de baie în dreptul duşului, pe peretele de vis-à-vis de acesta, priza pentru maşina de ras,
distribuitorul de hârtie igienică, distribuitorul pentru hârtie de demachiat, s.a.

În holurile de tip comun cu confort redus, există camere fără antru şi baie. În acest caz în
camera există un lavoar, pe etaj există bai comune şi toaletă.

Apartamente de lux cu 2 camere sunt:


 camere în care un antreu mai mic şi baia se află într-o anumită parte a
apartamentului, iar camerele au suprafeţe diferite
 camere în care antreul este de mărimi suficient de mari şi se află într-o parte, iar
camerele au aproximativ aceleaşi lungimi sau chiar aceeaşi lungime
 camere în care antreul este separat de baie, iar baia este mai încăpătoare.

Apartamentele de lux sunt deosebit de confortabile şi sunt limitate ca număr. Au până la


8 camere şi anume: camera de oaspeţi, 1 sau 2 dormitoare, cabinet, câteva antreuri, 2 sau
mai multe băi (una are neapărat bideu), debara, în unele cazuri bucătărie.

34
Suprafaţa totală a apartamentelor ajunge până la 100-120 mp şi mai mult. În vederea
utilizării mai eficiente a fondului de camere, se realizează apartamente asociate prin
unirea lor, prin intermediul unor uşi şi obţinându-se complexuri de camere.

În hotelurile pentru odihnă ce sunt situate în zonele calde şi aride este obligatore prezenţa
balcoanelor, a verandelor. Acestea sunt mobilate cu măsuţe, şezlonguri, mese, fotolii.

35
CAP. 3. ANALIZĂ COMPARATIVĂ A DOTĂRILOR ŞI SERVICIILOR
A DOUA HOTELURI DE 4*** DIN ROMÂNIA

3. 1. HOTELUL BEST WESTERN AMBASSADOR DIN TIMIŞOARA

Hotelul Ambassador din Timişoara aparţine lanţului hotelier Best Western, “cel mai mare
lanţ hotelier din lume”, dupa cum ei înşişi se intitulează.

Timişoara, o locaţie ce serveşte ca loc de întâlnire unora dintre cele mai importante rute
comerciale care fac legătura între Occident şi Orient, este şi este un important centru
istoric, economic, financiar, cultural şi ştiinţific. Prin numeroasele parcuri, grădini
publice, sqaruri şi spaţii verzi, Timişoara şi-a câştigat renumele de oraş-grădină. Scena
culturală este şi ea bine reprezentată: trei mari teatre - român, german şi maghiar, Opera
Română şi Filarmonica, numeroase alte săli de spectacole.

Toate aceste motive au determinat deschiderea unui hotel sub sigla Best Western şi în
Timişoara, mai precis Hotelul Ambassador, încadrat în categoria unităţilor de cazare de 4
stele.

Într-un melanj de trecut şi prezent, de istorie şi contemporaneitate, Best Western


Ambassador Hotel oferă atmosfera perfectă pentru călătorul decis să îi treacă pragul.
Hotelul dispune de camere în regim de 3 şi 4 stele.

Rafinamentul decorului, subliniat de linia sobră, dar în acelasi timp caldă, precum şi de
mobilierul de colecţie, menit a facilita călătoria către un timp al opulenţei şi strălucirii,
sunt motive suficiente pentru a susţine cele patru stele înscrise pe frontispiciul hotelului.

Conceput pentru exigenţele tuturor, dotat cu instalaţii de climatizare, ascensor, facilităţi


pentru persoane cu handicap locomotoriu, hotelul este pregătit pentru a răspunde oricăror
dorinţe ale clienţilor săi.

Camere

Capacitatea maxima a hotelului este de 120 de locuri, în camere economic, camere


standard, camere business, apartamente executiv sau apartamente imperial. Camerele
luxos mobilate sunt echipate cu aer condiţionat, mini-bar, cablu TV, pay TV, linie
telefonică directă internaţională, acces Internet wireless, fax, seif în fiecare cameră, băi
cu jacuzzi.

Fiecare cameră este decorată în altă culoare şi există de asemeni camere pentru
nefumători.

36
Facilităţi şi servicii

Best Western Ambassador Luxury Hotel pune la dispoziţia clienţilor săi o gamă largă de
servicii pentru o şedere plăcută şi confortabilă.
 buffet mic dejun
 bar
 piano live
 jacuzzi
 servicii preluare
 schimb valutar
 servicii masaj
 personal vorbitor limbi străine (engleză, italiană, germană, sârbă, maghiară)
 lift
 sală de sport
 saună
 ziare
 loc de joacă
 spălătorie
 servicii rezervări evenimente
 climatizare
 parcare
 parcare cu plata
 sală de conferinţe
 echipamente conferinţe
 servicii fax
 xerox
 high speed internet wireless
 cablu TV
 uscător par
 frigider
 ceas alarmă
 aparat de cafea
 loc de lucru
 extinctor
 seif
 mini-bar
 room-service 24h
 călcător şi masă.

Personalul hotelului se află la dispoziţia clienţilor 24 ore din 24 pentru a face sejurul
acestora cât mai plăcut. Profesionalismul şi amabilitatea personalului susţine renumele
acestui hotel ca fiind cu adevarat unul dintre hotelurile Best Western.

37
În restaurantul de lux “AMBASSADOR IN STYLE”, personalul de elită îşi încântă
oaspeţii cu bucate alese ale bucatariei tradiţionale şi internaţionale.

Restaurantul poate fi de asemenea locul ideal pentru organizarea unor evenimente


speciale precum nunţi, botezuri, cocktail-uri într-o atmosferă romantică, acestea
devenind astfel de neuitat pentru clienţii Ambassador.

Pentru evenimentele speciale, Best Western Ambassador Hotel stă la dispoziţia clienţilor
săi. Fie ca este vorba despre o nuntă, un botez sau o aniversare de orice fel, aici aceştia
pot gasi spaţiul şi detaliile de care au nevoie. Cele trei săli: sala InStyle, sala Doria şi sala
Ambassador vă asteaptă pentru a petrece clipe de neuitat.

De asemenea se pune la dipoziţia clienţilor şi organizarea de office party-uri, team


building-uri, întâlniri de afaceri, prezentări de companie. Toate pot fi organizate în
spaţiile hotelului dotate cu proiector, sonorizare, flip-chart, internet.

Şi deoarece o poză spune mai multe decât o mie de cuvinte, clienţii pot apela la servicii
foto profesionale şi sonorizare de calitate oferite pentru evenimente, precum şi la
închirierea unei limuzine.

Pentru petrecerea timpului liber clienţii sunt invitaţi în centrul de relaxare al hotelului
unde îi aşteaptă o sală de fitness, solar, saună, salonul de masaj. Sejurul clientilor poate fi
completat cu momentele de relaxare oferite de specialiştii hotelului, pentru a-şi
redescoperi echilibrul dintre trup şi suflet.

Conferinţe

Pentru întâlnirile cu partenerii de afaceri sau pentru organizarea unor simpozioane se


poate aplela la închirierea sălilor de conferinţe disponibile: Doria, Ambassador şi In style,
cu o capacitate de 100 respectiv 150 locuri dotate cu tehnologie de ultimă oră:
vidoeproiector, retroproiector, sistem de sonorizare, microfoane, flipchart, internet WAN
şi LAN.

Sala Ambassador, cu 150 locuri dotată cu proiector, flipchart, internet LAN şi wireless
şi sonorizare, poate fi configurată în mai multe feluri funcţie de eveniment. Pentru
evenimente de firmă, lansări, Christmass party, onomastici sau zile de naştere, sala
Ambassador este locul ideal pentru evenimentele dintr-o companie.

Sala Doria, cu 100 locuri dotată cu proiector, flipchart, internet LAN şi wireless,
sonorizare, large TFT, DVD este ideală pentru o cununie restrânsă, în familie sau pentru
un separeu. Locul retras şi discret asigură o locaţie ideală pentru un party de VIP.

Sala In style, cu 120 de locuri, este pretabilă pentru evenimente deosebite gen premiere,
lansări, cocktails şi alte mondenităţi. Configuraţiile variabile oferă posibilitatea unor cine
de afaceri cu loc de dans şi muzică live. Este locaţia ideală pentru o nuntă de vis. Într-o
atmosferă de mare rafinament, sala restaurantului In Style îşi aşteaptă invitaţii în cele

38
mai bune condiţii pentru un eveniment deosebit cu reuşită 100%. Sala are loc de dans,
loc şi sonorizare pentru formaţie live şi nu în ultimul rând un personal profesionist
pentru o servire ireproşabilă.
Tarife

Capacitatea maximă a hotelului este de 120 de locuri, în camere economy, camere


standard, camere business, apartamente executiv sau apartamente Imperial. Tarifele
practicate sunt diferenţiate în funcţie de clasare: 3 *** sau 4 ***.

TARIFE 3 ***

Single Matrimonial Dotari


38 euro 38 euro Camerele de 3*** se află la partea superioară a
clădirii. Sunt dotate cu baie cu duş şi au dimensiuni
mai reduse.

TARIFE 4 ***

Camera/ Cazare Cazare Cazare Dotări


Apartament SGL DBL TRPL
Standard 50 euro 50 euro +30 Camera are suprafaţă de 23mp şi
45 45 extra bed baie cu duş.
weekend weekend
Business 60 euro 60 euro +30 Camerele sunt mai spaţioase (28
extra bed mp), cu baie cu vană, dotate cu
TV (diag. 70 cm), fax, mobilier
specific oamenilor de afaceri.
Apartament 100 euro 100 euro +30 Livingul şi dormitorul sunt
Executiv 90 90 extra bed separate parţial. Are suprafaţa de
weekend weekend 45 mp şi dotări business (fax),
jacuzzi.
Apartament 120 euro 120 euro +30 Avand o suprafaţă de 50 mp, are o
Imperial 100 100 extra bed semiseparare între living şi
weekend weekend dormitor. Mobilat antic, în stilul
renaşterii spaniole, elegant şi
impunător, este dotat cu 2 TV, fax,
jacuzzi.

3. 2. HOTELUL IAKI DIN MAMAIA

Hotelul Iaki se afla in Mamaia, cea mai nordică staţiune a rivierei româneşti şi una dintre
cele mai mari staţiuni din ţară.

Aşezat în centrul staţiunii, la numai 20 m de plajă, fostul hotel Bucureşti a fost cumpărat
în anul 1999 de către marele fotbalist român Gica Hagi. Imediat a intrat într-un amplu

39
proces de renovare şi transformare, iar doi ani mai tarziu, la 4 iulie 2001, un nou hotel de
patru stele s-a adaugat pe harta Mamaiei - Hotelul Iaki.

Poziţia privilegiată a hotelului, deschiderea spre mare sau spre lac care te îmbie să
urmăreşti un spectaculos răsărit al soarelui din Marea Neagră sau magnificul apus al
acestuia în apele lacului Siutghiol, adierea continuă a brizelor, precum şi ambianţa de
relaxare şi confort, sunt doar câteva elemente care fac din hotelul Iaki o locaţie specială.

Camere

Hotelul IAKI dispune de 122 de camere şi apartamente, totalizând 244 de locuri:

 62 Duble Standard: 22 cu vedere frontală spre mare, 24 cu vedere parţială spre


mare, 16 cu vedere spre lac (camere cu pat matrimonial şi paturi separate)

 20 Duble Superior - cu paturi separate (se pot uni sau desparti): dispun de
balcon, dormitor, hol mic cu fotolii şi măsuţă (în prelungirea dormitorului), canapea
extensibilă, cu vedere spre mare şi lac;

 2 Duble Executive : cu paturi separate (se pot uni sau desparti), canapea
extensibila, terasa cu vedere frontala la mare.

 24 Apartamente Standard : cu paturi separate (se pot uni sau desparti), living cu
canapea extensibila, cu vedere spre mare si lac.

 6 Apartamente Superior : dispun de dormitor (cu pat matrimonial), living cu


canapea extensibila, hol, cu vedere spre mare si lac.

 5 Apartamente Executive - cu paturi separate (se pot uni sau desparti), canapea
extensibila, terasa cu vedere frontala la mare.

 3 Apartamente Prezidentiale : dispun de 2 dormitoare (unul cu paturi separate;


unul cu pat matrimonial), living, 2 bai, 2 apartamente cu vedere spre mare, 1 apartament
cu vedere atat spre mare, cat si spre lac.

Toate camerele sunt dotate cu: minibar, uscător de par, aer condiţionat, televiziune prin
cablu, telefon cu acces internaţional şi Internet, seif. În plus, apartamentele SUPERIOR,
EXECUTIVE şi PREZIDENTIAL dispun de "tratament special": apă, cafea.

Facilităţi şi servicii
 piscină exterioară, plajă
 teren de fotbal şi tenis
 restaurant - aproximativ 350 locuri
 Piano Bar (amplasat lângă Recepţie) - 50 locuri
 boutique (în interiorul hotelului)
 cofetărie – patiserie

40
 curăţătorie şi spălătorie
 parcare (60 locuri) si garaj subteran (35 locuri) - contra cost in perioada 1.07-
31.08,
 internet wirelless (in camere, receptie si piano bar) - GRATUIT,
 posibilitate transfer aeroport (Renault Master 14 locuri, Mercedes Vito 8 locuri,
Renault Laguna 4 locuri),
 excursii optionale pe litoral.

SPA CENTER IAKI - Centru de Recuperare, Înfrumuseţare şi Relaxare

 bar amplasat lângă Recepţie


 piscină acoperită semi-olimpică (21m lungime, adâncime 1,30 / 1,40 m - 2,10 /
2,20 m)
 jacuzzi, solarium
 sală de fitness şi sală de aerobic
 saună umedă şi uscată (2 pentru bărbaţi, 2 pentru femei a câte 4 locuri fiecare)
 săli de masaj
 Salon de Coafură şi Cosmetică (manichiură-pedichiură, comsetică, coafură)
 săli de conferinţe (cu acces la internet): Sala ALFA - 50 locuri; Sala BETA - 50
locuri; Sala GAMMA - 100 locuri; Sala DELTA - 200 locuri. Prin unirea sălilor BETA,
GAMA, DELTA rezultă o sală cu o capacitate de 350 - 400 locuri.

Tarife

Tarif (Regim Dubla)


Mic dejun
Dubla Dubla Dubla Apartament Apartament Apartament
Perioada /
Standard Superior Executive Standard Superior Executive
Pranz
22.05.2009 -
30.06.2009
Mic dejun 150 160 170 180 220 230
01.09.2009 -
17.09.2009
01.07.2009 - Mic dejun,
229 239 269 269 299 309
31.08.2009 Pranz
18.09.2009 -
Mic dejun 120 130 140 150 190 200
15.10.2009
16.10.2009 -
- 59 69 79 89 129 139
28.12.2009

Tarifele sunt în euro şi includ accesul la SPA, piscină interioară, jacuzzi, saună, fitness.

Pentru cazare în regim de single, tariful se diminuează cu: 10 Eur/noapte în perioada


17.04 - 30.06 & 01.09 - 15.10 ; 20 Eur/noapte în perioada 01.07. - 31.08.

Supliment copii 3-10 ani 10 Eur/noapte (mic dejun inclus) în perioada 01.01- 30.06 şi
01.09 - 28.12; 20 Eur/noapte (mic dejun şi prânz incluse) în perioada 01.07-31.08.

41
Supliment a 3-a persoană peste 10 ani, în apartament şi garsonieră: 30 Eur/noapte (mic
dejun inclus) în perioada 22.05 - 30.06 şi 01.09 - 28.12, 70 Eur/noapte (mic dejun şi
prânz incluse) în perioada 01.07-31.08. Supliment a 4-a persoana peste 10 ani în
apartament: 10 Eur/noapte (mic dejun inclus) în perioada 22.05 - 30.06 şi 01.09 - 28.12;
35 Eur/noapte (mic dejun, pranz incluse) în perioada 01.07-31.08.

Supliment vedere la mare 20 Eur/camera/noapte în perioada 22.05 -17.09.2009.

Supliment week-end 30 Eur/camera/noapte, pentru rezervări mai mici de 5 nopţi, care


includ nopţile de joi până duminică (Perioada 01.07 - 31.08.2009)

Prânzul se poate elimina din tariful camerei (15 Eur/persoana - Perioada 01.07 -
31.08.2009).

Centrul de conferinţe

Hotelul Iaki dispune de patru săli de conferinţă, cu o capacitate totală de 400 de locuri.
Dotat cu toate facilităţile moderne, Centrul de Conferinţe Iaki oferă o nouă dimensiune
conceptului de întâlniri de afaceri. Sălile dispun de ecran şi flipchart în dotare, acces la
internet (contra cost), precum şi de alte echipamente tehnice (contra cost).

Sălile Beta, Gamma, Delta sunt modulare, pot funcţiona ca spaţiu unitar cu o capacitate
de 350 de locuri şi permit diferite tipuri de amenajare, în funcţie de dimensiunea
grupului.

Restaurante & baruri

Bucătărie cu specific românesc şi internaţional, meniuri diversificate, á la carte sau fixe,


şi un serviciu ireprosabil. Locul unde bucătarii se întrec în a satisface chiar şi cele mai
mici dorinţe.

Cofetaria IAKI - oferă o mare varietate de prăjituri.

Bar piscina - Sunrise Bar

Hotel Iaki îşi invită oaspeţii la barul de la piscină unde le sunt puse la dispoziţie o bogată
listă de băuturi şi cocktail-uri. Nimic nu poate fi mai placut decât o bautură rece sub
razele soarelui.

Centru de relaxare SPA

Sub atenta îndrumare a instructorilor, într-o atmosfera intimă şi relaxantă, IAKI SPA
Center oferă o experienţă unică: sală de fitness complet utilată cu cele mai noi şi
diversificate aparate cardiovasculare şi de tonifiere musculară.

Şi nu numai atât:

42
 sală de aerobic
 piscină acoperită
 jacuzzi
 săli de masaj
 saunele uscate şi umede
 solarium

Club Fitness:

Pentru abonamentele adult şi familie pe o lună, 3 luni, 6 luni şi un an clienţii au acces la


piscina interioară, sauna uscată, jacuzzi şi fitness fără instructor.

Salon de înfrumuseţare

În incinta salonului de înfrumuseţare IAKI, stilul modern, influenţele asiatice şi culorile


calde creează cadrul în care o echipă talentată şi profesionistă se îngrijeşte permanent de
confortul clienţilor săi, oferind servicii la cel mai înalt nivel profesional.

Fiind un salon de patru stele, de ultimă concepţie, salonul de înfrumuseţare IAKI


redefineşte standardele centrelor de înfrumuseţare din Constanţa.

Câteva oferte speciale practicate de către hotel Iaki pe tot parcursul anului cuprind:

Pachet "Înfrumuseţare Corporală"

Ziua 1 - Peeling + împachetare corporală cu cafea


Ziua 2 - Reflexoterapie şi masaj de drenaj limfatic
Ziua 3 - Masaj anticelulitic
Ziua 4 - Masca corporală cu alge marine şi polifenoli de struguri
Ziua 5 - Masaj anticelulitic
Ziua 6 - Peeling + împachetare corporală cu cafea
Ziua 7 - Reflexoterapie şi masaj de drenaj limfatic
Ziua 8 - Masaj anticelulitic
Ziua 9 - Peeling + împachetare corporală cu cafea
Ziua 10 - Masaj anticelulitic

Pachet Evenimente "Business"


Ideal cu ocazia lansării unui nou produs, organizării unei conferinţe, unui team-building
sau unui cocktail cu partenerii de afaceri.

Pachetul include: 1 noapte cazare în camere noi elegante şi spaţioase (cu vedere spre
mare sau lac), pensiune completă: mic dejun, prânz, cină, 1 pauza de cafea (apa,
cafea /ceai), sală de conferinta (dotata cu flipchart, consumabile, ecran, videoproiector)

Pachet "Spa Wellness"

43
Reprezintă o colecţie atractivă şi variată de tratamente corporale, pentru relaxare şi
înfrumuseţare.

Pachetul include: 5 nopti cazare în camere noi, elegante şi spatioase, 1 cină specială
pentru 2 persoane în cadrul restaurantului IAKI, acces SPA (piscină, jacuzzi, saună,
fitness), 2 sedinte masaj relaxare / anticelulitic, 1 sedinţă reflexoterapie & masaj
drenaj limfatic, 1 sedinţa Wine Pinda Massage (vinoterapie), pentru familii cu copii: 3
sedinţe de inot cu instructor.

Pachet "Weekend romantic"


Acest pachet reprezintă o combinaţie de relaxare la SPA, şampanie, fructe, cina în doi,
plimbare pe malul mării.

Pachetul include: 2 nopti cazare în camere noi, elegante şi spatioase, cu vedere spre
mare, 1 sticlă şampanie şi 1 coş cu fructe, petale de trandafiri şi lumânări aromate în
cameră, 1 cină specială (romantică) pentru 2 persoane, acces SPA (piscină, jacuzzi,
saună, fitness), 1 sedinţă masaj relaxare / anticelulitic, 1 sedintă reflexoterapie &
masaj drenaj limfatic SAU 1 sedinţă Wine Pinda Massage (vinoterapie).

Pachet "Weekend în familie"


Copiii sunt mereu dornici de distracţie, de noi experienţe şi aventuri. De aceea, o
escapada la malul marii, in compania celor dragi este ideală! Departe de şcoală, lecţii,
sunetul clopoţelului sau orele interminabile de matematică sau română.

Pachetul include: 2 nopţi cazare în camere noi, elegante şi spaţioase, 1 cină pentru 2
adulşi, 1 copil de 3-12 ani şi 1 copil de 0-3 ani, acces SPA (piscină, jacuzzi, saună,
fitness), 1 sedinţă masaj relaxare SAU anticelulitic, 1 sedinţă reflexoterapie & masaj
drenaj limfatic SAU 1 sedinţă Wine Pinda Massage (vinoterapie), 3 sedinţe de înot cu
instructor pentru fiecare copil.

Pachet "Nuntă exclusivistă la IAKI"

Se oferă un meniu de nuntă începând de la preţul de 180 Lei/persoană. GRATUIT: 1


noapte în camera cu vedere spre mare (early check-in, late check-out), 1 sticlă
şampanie şi fructe în cameră, 1 masaj relaxare SAU anticelulitic, 1 sedinţă
reflexoterapie & masaj drenaj limfatic SAU 1 sedinţă Wine Pinda Massage
(vinoterapie).

Opţional:
· sesiune foto într-o locaţie specială (plajă, terasă, piscină)
· cununie civilă în aer liber, la terasa piscinei, cu vedere la mare
· proiecţie poze pe ecran mare
· aranajmente florale, formaţie, DJ, artificii, închiriere limuzină

Pachet "Honeymoon"

44
După pregătirile şi emoţiile nunţii, luna de miere este dedicată relaxării, petrecerii
timpului alături de persoana iubită şi rememorarii acelei zile speciale din viaţa. Este un
moment unic în viaţa fiecăruia, ce trebuie să se desfaşoare într-un cadru de basm.

Pachetul Honeymoon include: 6 nopti cazare în camere noi, elegante şi spaţioase cu


vedere spre mare, 1 sticlă şampanie şi 1 coş cu fructe, petale de trandafiri şi lumânări
aromate în cameră, 1 buchet de flori pentru proaspata doamnă, 1 cină romantică pentru
2 persoane, acces la SPA (piscină, jacuzzi, saună, fitness), 2 sedinte masaj
relaxare/anticelulitic, 1 sedinţă reflexoterapie & masaj drenaj limfatic, 1 şedinţă
Wine Pinda Massage (vinoterapie).

Petreceri pentru copii


O "reţeta" ideală de distracţie pentru cei mici: karaoke, jocuri interactive, concursuri
antrenante, face-painting şi baloane modelabile, personaje de animaţie. Dans, multă
distracţie, atmosferă veselă şi plină de energie. Opţional, baloane, confetti, costumaţii
tematice, aranjamente florale, invitaţii.

Revelion de Gala: Un An Nou de 4 Stele!

Revelion "YOUNG & HAPPY"

Petrecerea de Crăciun 2009

Petrecerea de sfârşit de an a firmei la Hotel IAKI

3. 3. Asemănări, diferenţe şi observaţii

În ceea ce priveşte amplasarea, cele 2 hoteluri au fost amenajate în 2 medii foarte


diferite, unul urban iar celălalt într-o staţiune turistica, fapt ce are un impact semnificativ
asupra clientelei care frecventează cele 2 hoteluri.

Hotelul Best Western Ambassador din Timişoara este o unitate hotelieră frecventată în
primul rând de oameni de afaceri, iar apoi de persoanele aflate în tranzit prin oraş. De
asemenea este o locaţie frecvent aleasă pentru organizarea de diferite evenimente.

Pe de altă parte, fiind amplasat într-o staţiune turistică, hotelul Iaki din Mamaia este o
unitate de cazare frecventată în cea mai mare parte de către turiştii sosiţi pe litoral pentru
petrecerea sejurului, dar este şi o locaţie preferata de către locuitorii din zonă pentru
organizarea evenimentelor speciale.

În privinţa camerelor, ambele hoteluri pun la dispoziţia clienţilor care le trec pragul mai
multe tipuri de camere diferenţiate în funcţie de confortul pe care îl oferă:
 camere standard
 camere business

45
 apartamente standard
 apartamente superior/imperial/executive.

Deoarece ambele hoteluri sunt clasificate la 4 stele, dotările acestora sunt asemănătoare.
Însă trebuie menţionat ca hotelul Best Western Ambassador din Timişoara a optat pentru
amenajarea unui etaj şi cu camere la standard de 3 stele, al caror preţ este mai redus.

Tariful camerelor din hotelul Iaki din Mamaia este considerabil influenţat de fenomenul
de sezonalitate, cele mai mari tarife fiind practicate în plin sezon, în lunile iulie-august.
Chiar şi în extrasezon, tariful unei camere duble standard este cu 9 euro mai mare cel
practicat la hotelul Best Western Ambassador din Timişoara.

Tarif (Regim Dubla)


Mic dejun
Dubla Dubla Dubla Apartament Apartament Apartament
Perioada /
Standard Superior Executive Standard Superior Executive
Pranz
22.05.2009 -
30.06.2009
Mic dejun 150 160 170 180 220 230
01.09.2009 -
17.09.2009
01.07.2009 - Mic dejun,
229 239 269 269 299 309
31.08.2009 Pranz
18.09.2009 -
Mic dejun 120 130 140 150 190 200
15.10.2009
16.10.2009 -
- 59 69 79 89 129 139
28.12.2009

Deoarece este amblasat în Timişoara şi cei mai numeroşi clienţi ai hotelului sunt oameni
de afaceri, fenomenul de sezonalitate nu influenţează activitatea Best Western
Ambassador. Însă, de această dată, tarifele variază în funcţie de zilele săptămânii, iar
tarifele sunt mai reduse în weekend:

Camera/ Cazare SGL Cazare DBL Cazare TRPL


Apartament
Standard 50 euro 50 euro +30 extra bed
45 weekend 45 weekend
Business 60 euro 60 euro +30 extra bed
Apartament 100 euro 100 euro +30 extra bed
Executiv 90 weekend 90 weekend
Apartament 120 euro 120 euro +30 extra bed
Imperial 100 weekend 100 weekend

46
Putem totuşi observa ca şi în extrasezon tariful unei camere duble standard în hotelul Iaki
din Mamaia (59 euro) este cu 9 euro mai mare decât tariful de cazare într-o camera
asemănătoare din hotelul Best Western Ambassador din Timişoara (50 euro).

În ceea ce priveşte serviciile standard, acestea sunt asemănătoare în cele 2 hoteluri.

Hotelul Best Western Ambassador se remarcă prin prezenţa serviciilor de organizare de


evenimente business şi a serviciilor de preluare, în timp hotelul Iaki a încercat sa
diversifice modalităţile de petrecere a timpului liber al turiştilor în interiorul hotelului –
lucru specific hotelurilor din staţiuni. Astfel hotelul Iaki pune la dispoziţia clienţilor un
centru SPA, mai multe restaurante şi baruri (piano bar, bar la piscină), un salon de
înfrumuseţare, cofetărie, piscină acoperită şi un solarium. Majoritatea acestea sunt
disponibile şi clienţilor care nu se cazează în hotel.

De asemenea, un important atu al hotelului Iaki din Mamaia este crearea unor pachete
individualizate de servicii, tematice, menite să reducă influenţa fenomenului de
sezonalitate asupra gradului de ocupare al hotelui, precum:
 pachetul “înfrumuseţare corporală”
 pachetul “spa wellness”
 pachetul “lună de miere”
 pachetul “weeek-end în familie”
 pachetul “nuntă exclusivistă la hotelul Iaki
 petreceri pentru copii
 petreceri pentru de sfârşit de an pentru firme
 petreceri de Crăciun
 petreceri de Revelion.

Toate aceste pachete reprezintă combinaţii ingenioase ale diferitelor servicii oferite în
cadrul hotelului, pornind de la cele de bază – cazare şi masă – şi terminând cu cele de
agrement.

47
CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI

Făcând o paralelă între cele 2 hoteluri, deşi ambele îndeplinesc standardele impuse de
categoria de 4 stele, între hotelul Best Western Ambassador din Timişoara şi hotelul Iaki
din Mamaia există diferenţe semnificative.

Prima dintre ele este referitoare la tipul clientelei care le calcă pragul: în cazul
Ambassador este vorba în primul rând de oameni de afaceri ca urmare a amplasării
hotelului în Timişoara – un important centru economic al ţării-, în timp ce clienţii
hotelului Iaki sunt în majoritate turişti care îşi petrec sejurul pe litoralul Mării Negre.

Referitor la dotări şi amenajarea spaţiului de cazare, remarcăm ca ambele hoteluri oferă


clienţilor confortul cerut de un stadard de 4 stele, însă stilul adoptat în cele 2 hoteluri este
diferit: hotelul Ambassador a optat pentru o ambianţă clasică, un stil opulent, strălucitor,
în care piesele de rezistenţă sunt reprezentate de obiectele şi decoraţiunile antice. Pe de
altă parte, în hotelul Iaki întâlnim o ambianţă modernă, un design actual, un aer de
proaspăt.

În ceea ce priveşte tarifele celor 2 unităţi de cazare, putem observa clar influenţa
fenomenului de sezonalitate în cazul hotelului Iaki din Mamaia, care practică tarife mult
mai mari în timpul sezonului de vară comparativ cu cele din extrasezon. În hotelul
Ambassador din Timişoara, aceste tarife sunt diferenţiate în functie de zilele săptămânii,
deoarece turismul de afaceri nu este afectat de influenţa fenomenului de sezonalitate.

Un alt lucru care trebuie remarcat este faptul că, fiind un hotel dintr-o staţiune turistică,
hotelul Iaki a fost nevoit să diversifice foarte mult paletă de servicii oferite clienţilor care
îi calcă pragul, pentru ca aceştia pe lângă serviciile de cazare şi masă, pun un mare accent
şi pe posibilităţile de agrement. Astfel, hotelul a amenajat mai multe restaurante, o
cofetărie, un piano bar şi un bar la piscină, o salp de fitness, un salon de înfrumuseţare şi
un centru SPA.

Tot pentru a contracara influenţa efectului de sezonalitatea, hotelul Iaki a dezvoltat multe
dintre aceste servicii independent de cazarea în hotel: cofetăria funcţionează tot timpul
anului şi nu este exclusivă clienţilor hotelului, la sala de sport si piscină se pot face
abonamente lunare sau chiar anuale, la serviciile salonului de înfrumuseţare şi centrului
SPA poate apela de asemenea oricine. Toate aceste servicii complementare serviciilor de
bază de cazare şi masă ajută la susţinerea activităţii hotelului pe tot parcursul anului.

Un alt element ingenios de marketing adoptat de hotelul Iaki a fost gruparea a diverse
servicii oferite de către hotel în anumite pachete tematice: pachet “lună de miere”, pachet
weekend în familie”, pachet “spa wellness”, pachet “weekend romantic”, etc.

În concluzie, o recomandare pentru ambele hoteluri ar fi de eficientizare a muncii


angajaţilor şi motivare acestora, prin aplicarea unor principii de conducere a unor hoteluri
de succes similare din alte ţări, poate printr-un schimb de experienţă sau invitarea unor

48
specialişti. Valoarea angajaţilor într-o întreprindere de turism este un aspect extrem de
important, deoarece impresia turistului despre unitatea de cazare este strâns legată de
interacţiunea acestuia cu personalul din cadrul acesteia.

Hotelul Iaki din Mamaia şi-ar putea lărgi clientela prin oferirea de servicii “all inclusive”
la standarde de 4 stele, asemeni unor hoteluri din staţiuni celebre din Turcia sau Grecia, şi
devenind asfel unul dintre puţinele hoteluri de la noi care oferă acest tip de servicii. De
asemenea, având în vedere că hotelul s-a dezvoltat multilateral, există şi alternativa
serviciilor “ultra all inclusive”, care, pentru un tarif mai mare decât cel de tip “all
inclusive”, oferă clienţilor acces nelimitat la toate facilităţile oferite de hotel: spa, piscină,
terenuri de sport, masaj, etc.

O altă recomandare se adresează hotelului Ambassador, care şi-ar putea suplimenta cifra
de afaceri similar hotelului Iaki prin de oferirea de alte servicii pe lânga cele de bază, şi
altor clienţi decât cei din interiorul hotelului.

De asemenea, se poate apela la diferenţierea ofertei hotelului Ambassador de cea a altor


hoteluri care se adresează cu precădere oamenilor de afaceri, prin individualizarea şi
inovarea serviciilor, chiar crearea unor pachete de servicii.

49
ANEXĂ
Hotelul Best Western Ambassador din Timişoara

50
Hotelul Iaki din Mamaia

1.
1.

51