Sunteți pe pagina 1din 9

CONTRIBUTIA SERVICIILOR LA CRESTEREA ECONOMICA

Nevoile de servicii au apărut datorită unor factori precum: adâncirea diviziunii

sociale a muncii, modificarea ierarhiei valorilor individuale clasice ca urmare a unei revoluţii sociale, creşterea productivităţii muncii, progresul tehnic. Ca o expresie a activităţilor economice, se constituie în prezent necesitatea satisfacerii acestor nevoi. Datorită caracterului complex şi dinamic al serviciilor, abordarea conţinutului serviciilor, reflectat în deosebi de natura şi caracteristicile acestora, este extrem de diversificată. Tendinţa creşterii impetuoase a rolului serviciilor în viaţa socio-economicã a ţărilor dezvoltate este demonstrată de realităţile lumii contemporane. Evoluţia s-a caracterizat printr-o creştere şi o diversificare permanentă a ofertei de servicii corespunzător unei evoluţii similare a nevoii de servicii. Creşterea cererii pentru servicii are drept cauze:

  • situaţia materială tot mai bunã a populaţiei;

  • sporirea cererii pentru serviciile de petrecere a timpului liber şi pentru activităţile sportive, datorită creşterii veniturilor şi a timpului liber;

  • dezvoltarea tehnologiilor sofisticate (PC-uri, sisteme multimedia de divertisment,

sisteme de securitate). Balanta de plati externe este un document statistic care rezuma intr-o forma sistematica tranzactiile unei economii cu restul lumii de-a lungul unei perioade de timp. Astfel, acest document ajunge sa reflecte pozitia unei economii nationale in raporturile ei cu restul lumii si contribuie in procesul elaborarii politicii economice externe a oricarei guvernari. Aceasta balanta se intocmeste global (pentru a evidentia totalitatea fluxurilor sau tranzactiilor economice si financiare ale unei tari cu restul lumii), bilateral (pentru relatiile cu o anumita tara) si regional (pentru schimburile cu un grup de tari). Pentru tara noastra (in viziunea Bancii Nationale si a recomandarilor metodologice ale FMI) contul curent sau balanta de plati externe curente cuprinde 3 capitole disticnte:

A - Bunuri si servicii:

- balanta comerciala - respectiv importul si exportul de bunuri corporale, fluxuri evaluate la frontiera vamala a tarii exportatoare, respectiv FOB si se refera, in principiu, la toate bunurile mobile pentru care schimbul de proprietate se face intre rezidenti si nerezidenti;

- balanta sericiilor - incasari si plati generate de comertul international cu servicii de transport de marfuri si calatori, de receptie si control cantitativ si calitativ, de inmagazinare, manipulare si transbordare a marfurilor, comisioanele reprezentantelor externe de comert etc.; B Venituri Sau balanta veniturilor, cuprinde in principal veniturile din investitii, venituri acumulate de un investitor din detinerea de active financiare, cum sunt: depozitele bancare, imprumuturile acordate, obligatiunile, efectele de comert, participatiile la capitalul unei intreprinderi sau crentele unei societati mama asupra sucursalei deschise intr-o tara; C - Transferurile curente:

Cuprind intrarile sau iesirile de resurse reale si financiare fara compensare din partea beneficiarului. Aceste transferuri sunt divizate in transferurile guvernului, transferurile private, alte transferuri intre entitati neguvernamentale rezidente si guverne straine si entitati neguvernamentale nerezidente

În evoluţia economiei mondiale de la acest început de mileniu, turismul ocupă un loc important, atât în comerţul internaţional, cât şi în economia naţională a majorităţii

statelor lumii. Prin contribuţia sa la realizarea produsului mondial brut şi la ocuparea forţei de muncă, turismul se situează printre cele mai de seamă componente ale economiei

mondiale.

Datorită modului efcient de valorificare a resurselor şi efectelor benefice pe plan

economic, social şi cultural, guvernele multor ţări dau turismuluii atenţia cuvenită atunci

când stabilesc programele de dezvoltare la nivel macroeconomic.

Turismul a înregistrat în ultimele decenii ritmuri anuale de creştere foarte ridicate la sosiri şi încasări turistice. Chiar dacă atentatul de 1a 11 septembrie 2001 şi alte atentate, ca cele de la Madrid şi Londra, războiul din Iraq, gripa aviară sau alte evenimente de acest fel au generat scăderea ritmului de creştere, iar în 2003, la nivel mondial s-a înregistrat chiar o scădere de 1,7 % faţă de 2002 la sosiri turişti şi tot atât la încasări[19], turismul rămâne printre cele mai importante componente ale comerţului internaţional. De asemenea, prin efectul multiplicator, turismul antrenează alte ramuri economice a căror evoluţie

depinde de această activitate. În aceste condiţii, poziţia şi contribuţia pe care turismul, ca ramură a sectorului terţiar, o poate avea la produsul intern brut al unei ţări, efectele sale benefice pe plan social, cultural şi al mediului, impun integrarea sa între priorităţile pe care orice guvern le are când stabileşte strategia generală a dezvoltării economice.

În consecinţă, am considerat necesară evidenţierea în cadrul acestui subcapitol a relaţiei turismului cu strategia generală de dezvoltare economico-socială, a modului de

fundamentare a politicii şi strategiei de dezvoltare a turismului şi a rolului statului în

dezvoltarea turismului.

Legat de efectele turismului asupra economiei, Organizaţia Mondială a Turismului

împarte aceste efecte în trei categorii, respectiv:

• efecte globale: asupra economiei naţionale, în general, stimulării producţiei, folosirii forţei de muncă; • efecte parţiale: asupra echilibrului balanței de plăţi, nivelul ratei de schimb, masei monetare şi circulaţiei băneşti, modului de distribuţie a veniturilor, dezvoltării regionale, mediului rural, mişcării demografice • efecte globale: asupra economiei naţionale, în general, stimulării producţiei, folosirii forţei de muncă; • efecte parţiale: asupra echilibrului balanței de plăţi, nivelul ratei de schimb, masei monetare şi circulaţiei băneşti, modului de distribuţie a veniturilor, dezvoltării regionale, mediului rural, mişcării demografice; • efecte externe: asupra calităţii mediului, formării profesionale, obiceiurilor de consum, instruirii şi educaţiei, schimbărilor sociale şi culturale. Ca şi în alte domenii, conceptul de strategie este integrat conducerii previzionale a activităţii din turism, iar între strategiile la nivel macroeconomic, naţional şi cele de la nivelul organizaţiilor şi al staţiunilor de turism există o strânsă interdependenţă. Datorită potenţialului turistic deosebit, ţara noastră nu poate face excepţie de la

regulă şi, încă din 1994, printr-un program Phare s-a realizat un „Plan strategic de dezvoltare a turismului în România", care acordă importanţa cuvenită şi turismului balnear, formă de turism cu un potenţial de excepţie şi cu perspective, după părerea noastră, net

superioare turismului clasic.

Din această perspectivă, după prezentarea tipologiei strategiilor, în subcapitolele următoare ne-am referit 1a turism ca prioritate în strategia generală a dezvoltării economice şi apoi la turismul balnear. În aceste condiţii, poziţia şi contribuţia pe care turismul, ca ramură a sectorului terţiar, o poate avea la produsul intern brut al unei ţări, efectele sale benefice pe plan social, cultural şi al mediului, impun integrarea sa între priorităţile pe care orice guvern le are când stabileşte strategia generală a dezvoltării economice.

În consecinţă, am considerat necesară evidenţierea în cadrul acestui subcapitol a relaţiei turismului cu strategia generală de dezvoltare economico-socială, a modului de

fundamentare a politicii şi strategiei de dezvoltare a turismului şi a rolului statului în

dezvoltarea turismului. Datorită evoluţiei sale la nivel mondial, turismul a devenit pentru multe ţări un factor important de dezvoltare economico-socială. Amploarea şi complexitatea legăturilor dintre turism şi celelalte ramuri ale economiei naţionale impun guvernelor armonizarea acestora cu ocazia elaborării strategiei generale de dezvoltare economico-socială. Efectele turismului, la nivelul economiei unei ţări sau regiuni, trebuie analizate plecând de la relaţia lor cu obiectivele fundamentale ale întregului sistem economic; „ se poate determina astfel contribuţia turismului la creşterea economică, la stabilitatea preţurilor, la echilibrul balanţei de plăţi, la distribuţia justă şi echitabilă a venitului naţional

şi utilizarea deplină a forţei de muncă. Toate acestea dovedesc rolul important pe care turismul îl are în viaţa economică şi socială a statelor lumii prin acţiunea sa contribuind atât la stimularea creşterii economice şi imbunătăţirea condiţiilor de viaţă, cât şi la valorificarea superioară a potenţialului turistic al fiecărei tări. Evoluţiile turismului arată că acest sector are un deosebit impact economic reprezentând uneori o sursă principală de redresare a economiilor naţionale pentru ţările care dispun de resurse turistice importante. Turismul acţionează astfel ca un factor

stimulator al sistemului economic global. Semnificativ, din acest punct de vedere, este aportul turismului la PIB, diferit de la

un stat la altul în funcţie de potenţialul turistic, structura şi nivelul de dezvoltare al

economiei.

Prin specificul său - activitate de servicii, consum mare de muncă vie, de inteligenţă şi creativitate - turismul are o contribuţie importantă la realizarea valorii adăugate. Datorită legăturilor complexe dintre industria turistică şi ceIelalte ramuri ale economiei, turismul are şi un important efect de antrenare , de stimulare a producţiei în alte

domenii.

Pe lângă faptul că permite o valorificare superioară a resurselor naturale şi antropice , prin dezvoltarea şi exploatarea resurselor de mici dimensiuni, dispersate,

turismul contribuie la dezvoltarea economiilor locale. Astfel devine o pârghie de atenuare a

dezechilibrelor interregionale atât la nivel naţional cât şi mondial.

Efectele economice ale turismului se manifestâ şi prin contributia sa la asigurarea unei circulaţii băneşti echilibrate, realizată deopotrivă pe seama turismului intern şi internaţional. Un alt rol deosebit, pe care turismul îl are în economiile naţionale, este acela de a genera locuri de muncă şi a contribui la scăderea şomajului. Contribuţia turismului pe plan socio-uman este la fel de importantă ca cea din plan economic. Acţiunea sa se răsfrânge atât asupra turiştilor cât şi asupra populaţiei zonelor vizitate cu efecte în planul consumului, instruirii şi educaţiei, utilizării timpului liber, calităţii mediului, legăturilor dintre naţiuni. În general efectele sale sunt pozitive, benefice, dar nu sunt excluse, datorită complexitării sale, nici incidenţele negative. Principalele argumente care determină necesitatea dezvoltării turismului rezultă din următoarele aspecte:

  • resursele turistice fiind practic inepuizabile, turismul este unul din sectoarele economice cu perspective reale de dezvoltare pe termen lung;

  • exploatarea şi valorificarea complexă a resurselor turistice însoţite de o promovare eficientă pe piaţa externă, poate constitui o sursă de sporire a încasărilor valutare ale

statului, contribuind la echilibrarea balanţei de plăţi externe;

  • turismul reprezintă o piaţă sigură a forţei de muncă şi de redistribuire a celei

disponibilizate din sectoarele economiei puternic restructurate;

  • prin efectul său multiplicator, turismul acţionează ca un element dinamizant al sistemului economic global, generând o cerere specifică de bunuri şi servicii care antrenează o creştere în sfera producţiei acestora, contribuind în acest fel la diversificarea structurii sectoarelor economiei naţionale;

  • dezvoltarea armonioasă a turismului pe întreg teritoriu contribuie la creşterea economică şi socială şi la atenuarea dezechilibrelor apărute între diverse zone, constituind o importantă sursă de sporire a veniturilor populaţiei;

  • turismul este un mijloc de dezvoltare a zonelor rurale prin extinderea ariei ofertei

specifice şi crearea de locuri de muncă în mediul rural, altele decât cele tradiţionale, ameliorând condiţiile de viaţă şi sporind veniturile populaţiei locale;

  • in condiţiile respectării şi promovării pricipiilor de dezvoltare durabilă, turismul constituie un mijloc de protejare, conservare şi valorificare a potentialului istoric, cultural şi folcloric al ţării;

  • prin adoptarea unei strategii de dezvoltare turistică durabilă şi impunerea unor măsuri de protejare a mediului, a valorilor fundamentale ale existentei umane turismul are în acelaşi timp şi o vocaţie ecologică;

  • pe plan social turismul se manifestă ca mijloc activ de educare şi ridicare

a nivelului de instruire şi civilizaţie a oamenilor, având un rol deosebit în utilizarea timpului liber al populaţiei. Impactul economic pe care turismul, ca factor stimulator al sistemului economic

global, îl poate avea în relansarea economiei naţionale a unei ţări, impune implicarea hotărâtă, a factorilor de decizie de la nivel naţional din România, în adoptarea unor politici şi strategii de dezvoltare a turismului care să ne permită, prin calitatea ofertei, să concurăm

de pe poziţii egale cu celelalte state ale Uniunii Europene. Politica de dezvoltare turistică la nivel naţional presupune stabilirea unor obiective şi utilizarea eficientă a pârghiilor macroeconomice, specifice acestui domeniu.

Obiectivele politicii turistice pot fi:

  • obiective extraeconomice, legate de valorificarea potenţialului natural şi antropic al unei lări, de aplicarea în practică a drepturilor fundamentale ale oamenilor, cum ar fi

libertatea de circulaţie şi de comunicare;

  • obiective economice, cum sunt creşterea producţiei , sporirea veniturilor, ocuparea

forţei de muncă, dezvoltarea economică a unor regiuni sărace în alte tipuri de resurse etc. Pentru atingerea obiectivelor propuse, politica turistică beneficiază de o serie de pârghii sau instrumente economice care decurg fie din politica economică globală, fie din

specificul sectorului turistic. Inserţia industriei româneşti de servicii în cadrul reţelei europene de servicii este una dintre cele mai eficiente căi de modernizare şi redresare a economiei ţării noastre. În urma adoptării şi implementării standardelor europene de servicii, în paralel cu valorificarea experienţei acumulate deja de către statele UE, România va avea un acces sporit la pieţele internaţionale de servicii. Transpunerea acestor aspecte la nivelul pieţei româneşti de servicii se va reflecta direct în economie, după cum urmează:

  • expansiunea serviciilor va oferi reale oportunităţi de redresare a unei părţi considerabile a dezechilibrelor economice fundamentale şi de diminuare a fluctuaţiilor economice întâlnite pe parcursul procesului de ajustare;

  • serviciile vor genera posibilităţi reale pentru atenuarea problemei şomajului.

Sporirea competitivităţii serviciilor româneşti pe piaţa internaţională de profil, este decisivă pentru ca România să poată beneficia, în mod real, de intrarea în reţeaua globală de servicii, aflată în prezent într-o dezvoltare dinamică. Astfel, « mediul dinamic al economiei serviciilor marcat de creşterea, diversificarea

şi nuanţarea ofertei de servicii pe pieţe din ce în ce mai saturate şi în evoluţie permanentă, impune organizaţiilor cât şi profesioniştilor în servicii, asimilarea orientării de marketing şi îndeosebi utilizarea tehnicilor de marketing » Date statistice privind balanta de plati a Romaniei:

Table nr. 1

,,Incasari din servicii

 

2007

2008

2009

2010 1

TRANSPORT

1814

2684

2017,5

1280

TURISM-

1173

1358

945

550

CALATORII

ALTE SERVICII

3898

4712

4111

2267

TOTAL

6885

8754

7069,5

4096

Sursa: Contributia personala a autoarei pe baza datelor furnizate de BNR

,,Plati in servicii,,

Tabel 2

 
  • 2007 2008

2009

2010 2

TRANSPORT

2390

2697

1909,5

1373

TURISM-

1120

1477

1044

703

CALATORII

ALTE SERVICII

2966

3921

3433,5

2555

TOTAL

6476

8095

7321

4631

Sursa: Contributia personala a autoarei pe baza datelor furnizate de BNR

Pentru a crea o imagine de ţară pozitivă, românii şi România trebuie să fie prezenţi în cât mai multe activităţi desfăşurate la nivel internaţional, trebuie să ne implicăm în astfel

de acţiuni internaţionale pentru a ne face cunoscuţi. România va fi percepută pozitiv când va contribui cu valoare adăugată la nivel internaţional: în acţiuni sportive, acţiuni politice, acţiuni economice, acţiuni culturale etc

1 Date provizorii ianuarie 2010-august 2010, pe baza datelor furnizate de BNR 2 Date provizorii ianuarie 2010-august 2010, pe baza datelor furnizate de BNR

Practica ţărilor dezvoltate demonstrează faptul că, modernizarea unei economii nu se mai poate rezuma astăzi numai la simpla eficientizare a activităţilor economice. Nu este suficient din partea organizaţiilor să răspundă prin produsele realizate doar solicitărilor clienţilor actuali pentru obţinerea excelenţei în afaceri, ci este nevoie de mai mult. Este nevoie ca aceste organizaţii să fie percepute ca entităţi comunicaţionale, ca instrumente strategice utilizate în a crea „Noua Economie” a lumii. În literatura de specialitate, sintagma de „Noua Economie” este strâns legata de „… progresul ştiintific şi influenţele acestuia asupra creşterii economice, de rolul jucat de tehnologiile informaţionale şi comunicaţionale în implementarea, dezvoltarea şi menţinerea calităţii produselor şi serviciilor, într-o economie de piaţă extrem de incertă.” 3

 

Bibliografie

1)

AllaireY, Fîrşirotu,M, Management Strategic, Ed. Economică, Bucureşti, 1998

2)

Băcanu, B Management strategic, Editura Teorra, Bucureşti. 1999

3)

Cătoiu,I Strategii de Piaţă, în vol. Strategii Manageriale de firmă, coord. O.

4)

Nicolescu, Ed. Economică, Bucureşti, 1996 Cristureanu,C, Economia şi politica turismului internaţional, Ed. Abeona, Bucureşti

5)

Drucker,P, Managing in turbulent times, First Edition, Harper & Row, New York,

1980

6)

Minciu,R, Economia turismului, Ed. Uranus, Bucureşti, 2000,

7)

Naneş,M, Management strategic al întreprinderii şi provocările tranziţiei, Ed.

8)

All Back, Bucureşti, 2000 Nicolescu,O, Verboncu,I, Management, Editura Economică, Bucureşti, 1999

9)

Russu,C, Management Strategic, Editura All Back, Bucureşti, 1999

10) Tuclea,C, Management Strategic, Editura Uranus, Bucureşti, 2003 11) Ţigu,G, Turismul Montan, Editura Uranus, Bucuresti, 2001 12) *** Statistici WTO, www. world-tourism, org. 13) ***Strategia naţinală de dezvoltare economică pe termen mediu, 2000-2006; domeniu-turismul, Autoritatea Naţională pentru turism, Bucureşti, 2000.

3 IGNACIO Visco et alii, „New Economy”, în Rev. Deutschland nr. 6/2000,p. 14

14) ***Guvernul României, Autoritatea Naţională pentru turism, Strategia naţională de dezvoltare economică a României pe termen mediu, 2000-2006, Bucureşti, martie 2000.

15) *** www.bnr.ro