CAPITOLUL 3.

ECOLOGIA ÎN INDUSTRIA
OSPITALITĂŢII

Obiective

După ce veţi studia acest capitol veţi:

™ înţelege de ce lanţuri hoteliere, lanţuri de restaurante, companii de evaluare de

profil etc. vin în întâmpinarea operatorilor industriei cu studii, analize, standarde
de operare ecologică şi de calitate, cât şi cu recomandări care să ofere - în baza
datelor şi experienţelor culese la nivel global, regional sau naţional - soluţii de
operare “prietenoasă” a unităţilor hoteliere, restaurantelor şi altor structuri de
primire sau pregătire şi servire a meselor, în context ecologic şi profitabil;
™ şti pentru ce politica de protecţie a mediului urmată de un hotel trebuie urmărită
în permanenţă alături de realizarea indicatorilor de încasări sau gradul de
ocupare;
™ conştientiza cum politicile de protecţie ecologică pot aduce hotelierilor,
restauratorilor şi celorlalţi actori ai industriei ospitalităţii, avantaje multiple;
™ avea soluţia asigurării existenţei pe termen lung a industriei turistice în
concordanţă cu rolul pe care îl joacă în protejarea mediului pentru generaţiile
viitoare;
™ afla că operarea ecologică trebuie introdusă printr-un program de îmbunătăţire
continuă a unităţii;
™ cunoaşte în ce constă importanţa designului şi localizării unităţilor hoteliere.

Câteva clarificări conceptuale şi terminologice

La nivel global, grija faţă de mediul ambiant este în continuă creştere, atât la nivelul
organismelor guvernamentale naţionale, asociaţiilor civice - neguvernamentale de protecţie a
mediului, a organismelor internaţionale, căt şi în rândul operatorilor industriei turismului şi
călătoriilor.
Organismele internaţionale guvernamentale ce acţionează în sfera industriei turismului şi a
călătoriilor, cât şi informaţiile oferite de coloşii industriei ospitalităţii la nivel global (lanţuri hoteliere,
lanţuri de restaurante, companii de evaluare de profil etc.) vin în întâmpinarea operatorilor industriei
cu studii, analize, standarde de operare ecologică şi de calitate, cât şi cu recomandări care să ofere, în
baza datelor şi experienţelor culese la nivel global, regional sau naţional, soluţii de operare
“prietenoasă” a unităţilor hoteliere, restaurantelor şi altor structuri de primire sau pregătire şi servire a
meselor, în context ecologic şi profitabil.
Lanţurile hoteliere şi de restaurante, deşi au propriile politici de operare şi de protecţie a
mediului ambiant, şi în ciuda concurenţei între ele din punct de vedere ecologic, toate îşi reunesc
eforturile în ceea ce priveşte protecţia mediului. În rândurile lor se află în derulare programe de
protecţie a mediului turistic-hotelier. Această stare de veghe din cadrul fiecărei unităţi turistice face
parte din alertarea hotelierilor şi restauratorilor faţă de cererea din ce în ce mai mare a consumatorilor
de servicii turistice pentru oferte ecologice, “curate”. Mediul reprezintă în prezent, din ce în ce mai
mult, o condiţie a succesului în afaceri.
 3.1. Politica de protecţie a mediului în industria ospitalităţii

Fiecare unitate hotelieră trebuie să-şi creeze propriile politici de protecţie pro- activă a
mediului ambiant, indiferent dacă face parte dintr-o companie puternică sau este o afacere de familie.
Politicile corporative respectiv cele ale lanţurilor hoteliere, naţionale sau internaţionale, nu
pot să nu ţină seama de zona de localizare a unităţii hoteliere, de climatul, condiţiile specifice de
operare, constrângerile legale din punct de vedere al politicilor de mediu din ţara respectivă. Dacă
aceste politici oficiale lipsesc, operatorii acestor corporaţii au datoria morală de a le introduce.
Oricum, fiecare unitate hotelieră are identitatea ei, particularităţile ei şi, de aceea, este necesar să se
folosească creator şi să se aplice concret informaţiile despre mediul ambiant .
Experienţele pozitive de succes, trebuie să ţină seama – în procesul aplicării lor în practica
curentă – de legislaţia naţională şi de constrângerile la care sunt supuşi în momentul dat, pentru a
funcţiona în parametri de performanţă, păstrând nealterat mediul ambiant şi calitatea serviciilor
oferite.
Politica fiecărei unităţi trebuie să se bazeze şi pe cererea reală a consumatorilor de servicii
turistice, pe implicarea clienţilor în punerea în practică a acestor concepte – ca parte activă şi
conştientă – alături de personalul unităţii. Trebuie deci să se educe în permanenţă personalul şi chiar
clienţii.
Politica de protecţie a mediului urmată de un hotel trebuie urmărită în permanenţă alături de
realizarea indicatorilor de încasări sau gradul de ocupare. Rezultatele se pot observa numai dacă se
menţin standardele de operare, cu reducerea consumurilor nejustificate de: apă, energie sau
combustibili, cu evacuarea resturilor menajere la canal. Rezultatele se mai pot observa şi prin
măsurare: raportarea consumurilor la alte perioade din trecut dar şi la reacţia clienţilor faţă de
atitudinea “prietenoasă” cu mediul.
În cadrul politicii de protecţie a mediului înconjurător este necesară realizarea unui plan de
punere în practică. Astfel, prima fază este cea a evaluării, în care se stabileşte în ce stadiu se găsesc
unitatea şi localitatea. În a doua fază, cea a provocării, este necesară atragerea tinerilor lucrători, a
celor care au rolul de control din partea agenţiei de protecţie a mediului, a autorităţii publice locale,
anunţarea presei locale şi chiar centrale, implicarea filialelor locale, a asociaţiilor profesionale din
branşă. Următoarea etapă, acţiunea, necesită un plan simplu, cu obiective clare, care trebuie făcut
cunoscut întregului colectiv.
Factorul cheie este implicarea managerilor. Ei trebuie să croiască planul de abordare a
acestor politici, pot preîntâmpina reclamaţiile prin decizii manageriale corecte şi la timp, cei care pot
să închidă risipa de resurse.
Este necesară stabilirea responsabililor de acţiuni, implicarea departamentului tehnic în
urmărirea consumurilor, metodelor şi căilor de reducere fără afectarea proceselor tehnologice normale
şi calitatea serviciilor. Totodată trebuie alocaţi şi cheltuiţi bani pentru înlocuirea acelor utilaje care, pe
lângă consumuri neeconomice, pot pune în pericol şi viaţa clienţilor.
Ultima etapă este analiza rezultatelor obţinute. Urmărirea rezultatelor trebuie făcută periodic.
Sunt necesare corectarea erorilor sau depăşirilor de consum, premierea celor care sunt merituoşi în
punerea în practică a planului, lansarea planului pentru următoarea perioadă etc.
Politicile de protecţie ecologică trebuie să aducă hotelierilor avantaje multiple. Pe de o parte o
creştere a volumului de afaceri, iar pe de altă parte reduceri însemnate în costurile de operare, adică
un profit mai mare. Aceasta se traduce prin:
1. un consum mai mic şi, în consecinţă, costuri mai mici (multe măsuri de protecţia mediului
sunt menite să reducă consumul de energie, apă, materiale consumabile etc. servind, de
asemenea, la reducerea costurilor de operare );
2. loialitatea clienţilor şi o mai bună imagine publică (oaspeţii hotelului sunt din ce în ce mai
interesaţi de protecţia mediului înconjurător; dacă se poate dovedi preocuparea pentru
protecţia mediului cât şi pentru confortul lor, se câştigă respectul şi loialitatea clienţilor; ei
vor face publicitate hotelului );
3. atragerea şi păstrarea unui personal devotat (dacă personalul observă preocuparea pentru
protecţia mediului, va avea sentimentul că este angajat de o companie mai înţelegătoare;
aceasta va duce la creşterea motivaţiei, a loialităţii şi eficienţei personalului, ceea ce
determină o fluctuaţie mai mică a personalului);
 4. avantaje pe termen lung (lucrându-se cu alţi colegi din industrie şi demonstrându-se o
practică bună se va contribui la asigurarea protecţiei mediului înconjurător).
Realizările sunt obţinute printr-o planificare riguroasă, cu obiective clare şi o urmărire atentă
a îndeplinirii acţiunilor, dar mai ales, datorită unei decizii de demarare a acţiunilor necesare protecţiei
mediului.
Multe din rezultatele pozitive sunt obţinute prin măsuri simple, fără a implica costuri
deosebite. Altele sunt o combinaţie de măsuri simple şi costuri relativ reduse, dar şi măsuri de
investiţii – cu costuri relativ mari, însă rambursate înainte de termenul prevăzut prin economiile
realizate prin:
• consumuri reduse de energie, combustibili, apă şi taxe de gospodărie comunală
reduse (pentru deversări de efluenţi / ape menajere tratate;
• colectare deşeuri compactate şi reduse ca volum, vânzarea deşeurilor reciclabile –
hârtie, cartoane, sticle, doze de aluminiu, lemn de la europaleţi şi ambalaje etc.).
Oricare din aceste demersuri sau combinaţii de măsuri simple cu investiţii relativ costisitoare
aduc beneficii companiilor sau unităţilor operative.
În toată lumea, hotelurile şi restaurantele, indiferent de localizarea lor, gradul de confort sau
specific, natura clienţilor etc. consumă cantităţi importante de resurse, pentru a satisface cererea
consumatorilor şi pentru a menţine standardele de operare.
Resursele consumate în industria ospitalităţii sunt variate24:
™ materialele de construcţii utilizate pentru realizarea acestor obiective – noi sau
renovate;
™ resursele energetice (energie electrică primită prin reţeaua naţională sau produsă pe
loc, în zonele şi localităţile izolate; combustibilii fosili – de obicei gaz metan şi
combustibilii lichizi); resurse utilizate pentru încălzirea unităţilor, prepararea apei
calde menajere, funcţionarea tuturor instalaţiilor, echipamentelor, iluminat,
comunicaţii etc.;
™ apă: care poate fi potabilă sau nu;
™ echipamente şi instalaţii înglobate în construcţiile propriu-zise, pentru a conferi
destinaţia de furnizor de servicii: hoteliere, de alimentaţie, catering etc.;
™ materiale şi dotări necesare operării curente: mobilier, lenjerie, veselă, tacâmuri,
detergenţi, materiale de curăţenie, materiale publicitare etc.;
™ alimente, băuturi, ingrediente, produse semiconservate etc.
Cantităţile de resurse consumate depind de o serie de factori, între care amintim câţiva:
¾ localizarea unităţii respective, oraş, staţiune turistică, de-a lungul unor căi de transport
rutier, naval sau feroviar;
¾ accesibilitatea la resurse (furnizarea de apă din apropiere sau prin aducţiuni lungi şi
costisitoare; reţea de transport energie sau energie electrică creată de generatoare cu
combustibili lichizi sau gaz metan);
¾ dotările tehnologice ale unităţii (echipamente cu consumuri reduse, reciclare apă
pentru alte utilizări, staţii de tratare a apei potabile, iluminat prin becuri şi lămpi
economicoase);
¾ nivelul de “conştiinţă ecologică” al lucrătorilor respectivelor unităţi şi programelor de
economisire aplicate;
¾ nivelul de preţuri sau tarife ale resurselor consumate, care pot, deseori, să inhibe
consumul neeconomicos şi să oblige la măsuri de economisire, fără a dăuna însă
calităţii serviciilor.
Raporturile cu terţii : furnizori ai industriei, constructori, proiectanţi şi arhitecţi, firme de
întreţinere curentă etc. trebuie să fie orientate spre achiziţii ecologice, nu numai din punct de vedere al
industriei hoteliere, dar mai ales din punctul de vedere al clienţilor.

24
FIHR – Protejarea mediului ambiant în hoteluri şi restaurante, editat de PHARE şi Ministerul Turismului
 3.2. Planificarea şi implementarea acţiunilor ecologice

În vederea asigurării existenţei pe termen lung a industriei turistice şi pentru dezvoltarea

mediului înconjurător trebuie recunoscut rolul pe care fiecare companie îl joacă în protejarea mediului
pentru generaţiile viitoare.
Fiecare hotel trebuie să adere la charta “ ecologică” a hotelurilor, angajându-se să
întreprindă următoarele acţiuni :
☼ să înfăptuiască practici de protejare a mediului pe toată durata sa de
exploatare;
☼ să respecte toată legislaţia privind protecţia mediului;
☼ să reducă la minimum utilizarea energiei, apei şi materiilor prime;
☼ să reducă la minimum deşeurile şi să reducă, să refolosească şi să recicleze
resursele consumate de companie ori de câte ori este posibil;
☼ să reducă poluarea la minimum şi, acolo unde este posibil, să trateze apele
menajere deversate;
☼ să invite clienţii, furnizorii şi angrosiştii să participe la eforturile pentru
protejarea mediului;
☼ să se acţioneze, în cazul în care se poate, împreună cu ceilalţi din industria
turistică, cu agenţiile publice şi comunitatea locală, pentru a atinge mai multe
obiective privind protecţia mediului;
☼ să se asigure instruirea personalului precum şi resursele necesare atingerii
obiectivelor;
☼ să-i informeze deschis pe cei interesaţi despre politica şi practicile ecologice;
☼ să monitorizeze şi înregistreze impactul acţiunilor asupra mediului, în mod
regulat şi să compare performanţa cu politica, obiectivele şi ţelurile.
În vederea planificării acţiunilor ecologice trebuie parcurse mai multe etape. Este necesară o
pregătire pentru a arăta cum se poate începe un program fezabil de protecţie a mediului înconjurător,
identificându-se acele domenii în care sunt cele mai necesare şi mai de folos măsuri. Pentru aceasta
trebuie întocmite liste pentru verificarea ecologică a acţiunilor din departamentele cheie şi trebuie
prezentate idei pe care managerii şi personalul să le poată folosi imediat.
Operarea ecologică trebuie introdusă printr-un program de îmbunătăţire continuă a unităţii, se
vor explica astfel măsurile ce trebuie luate pentru a introduce conceptul de management ecologic. Vor
fi incluse secţiuni despre motivaţie, planificarea acţiunilor, îndeplinirea lor, analiza progresului
înregistrat.
De aceea este necesar să se concentreze eforturile asupra unui număr de şase domenii majore
ale protecţiei mediului înconjurător asupra cărora se poate acţiona, şi anume : energia, deşeurile
solide, apa, ape menajere şi emisii de gaze, angrosişti şi furnizori, probleme ale companiei. Este
necesară o analiză detaliată a acestor domenii, în funcţie de prioritatea aleasă, pregătirea unui plan de
acţiune precum şi monitorizarea progresului înregistrat. În cazul necesităţii unor informaţii
suplimentare sau asistenţă tehnică trebuie solicitate lămuriri sau ajutor suplimentar de la asociaţiile
existente.
Pregătirea acţiunilor ecologice ale unui hotel, presupun controlul ecologic care trebuie să
ajute în luarea deciziilor în ceea ce priveşte măsurile cele mai importante de care ar beneficia unitatea.
Trebuie realizată astfel o privire de ansamblu asupra problemelor de mediu ce afectează compania
precum şi asupra performanţelor de care ea dispune.
Toate hotelurile, oricât de mici, sunt o povară pentru mediul înconjurător. Dat fiind faptul că
ele:
/ consumă materii prime, apă, energie pentru a furniza servicii turiştilor;
/ folosesc substanţe nocive (cum ar fi CFC-clorofluorcarbon - folosit pentru frigidere, sau
înălbitori pe bază de clor );
/ generează deşeuri şi produc ape menajere şi emisii de gaze care poluează;
/ multe din produsele ce se cumpără au un impact asupra mediului, asociate cu modul lor de
fabricaţie, utilizare şi eliminarea lor.
Există multe măsuri pe care le pot lua hotelurile. Problema este să se ştie de unde să se
înceapă – cum se definesc cele mai potrivite domenii pentru acţiunile ce vor aduce foloase reale
mediului şi beneficii companiei. Acestea variază de la un hotel la altul, din cauza diferenţelor în
caracteristicile operaţionale şi clientelă, în punctul de plecare (unele hoteluri au deja măsuri privind
protecţia), în legislaţia dintr-o ţară sau alta, în priorităţile locale şi regionale privind mediul
înconjurător. (vezi anexe)
Lista acţiunilor practice ce trebuie luate este necesar să cuprindă aspectele utilizării apei, al
achiziţiilor, deşeurilor, calităţii aerului, poluării fonice, comunicării etc. Sunt prezentate în continuare
cele şase domenii principale în care se poate acţiona în privinţa protecţiei mediului înconjurător. Sunt
discutate principalele probleme cu care se confruntă hotelurile şi se dau îndrumări în legătură cu
analizarea practicilor curente, pregătirea planului de acţiune, stabilirea obiectivelor şi monitorizarea
progresului.

Energia

Hotelurile utilizează cantităţi foarte mari de energie sub forma căldurii şi energiei electrice.
Principalele utilizări ale energiei sunt:
- Încălzire, ventilaţie şi condiţionarea aerului;
- Spălătoria şi curăţătoria chimică;
- Iluminat;
- Dotării suplimentare cum ar fi piscine;
- Producţia culinară şi refrigerarea;
- Combustibili pentru vehicule.
Această energie vine în primul rând de la combustibili fosili (cărbune, gaze şi petrol), fie prin
ardere directă sau folosiţi pentru a genera electricitatea, care este primită prin sistemul naţional.
Arderea combustibilului fosil este principala cauză pentru încălzirea Pământului, ploile acide şi alte
probleme legate de poluarea aerului. Reducând utilizarea energiei, hotelul poate genera avantaje reale
privind mediul înconjurător. Se pot, de asemenea, reduce substanţial costurile de exploatare curente.
Studiile au arătat că majoritatea hotelurilor folosesc energia în mod ineficient şi că ele pot
obţine economii reale prin practici de housekeeping mai economicoase de utilizare a energiei şi prin
investiţii în măsuri eficiente de reducere a costurilor energetice.

Deşeurile

Omenirea, datorită supradezvoltării (demografice, supraoferta societăţii de consum şi lacunele

educaţionale etc.), este asaltată de deşeuri de tot felul: solide, lichide, gaze evacuate, dar şi de deşeuri
de tip “nou”, cele radioactive, rezultate din procesele nucleare civile şi militare. Miliarde de tone de
deşeuri de tot felul sunt generate anual, iar problema depozitării, deversării, evacuării sau punerii la
“adăpost” pentru cele cu un coeficient mare de risc pentru populaţie şi mediu este deja o problemă de
supravieţuire.
Industria ospitalităţii generează cantităţi mari de deşeuri, atât prin utilizarea resurselor cât şi
prin cele rezultate din resturile aduse de clienţi şi personal şi aruncate apoi la lada de gunoi a
unităţilor.
Majoritatea deşeurilor generate sunt deşeuri solide, formate din deşeurile normale rezultate
din operarea zilnică, deşeurile provenite din materiale de construcţii utilizate pentru modernizări,
reparaţii, zugrăveli-vopsitorii, din despachetările de produse utilizate în procesele tehnologice din
bucătării, baruri, spălătorii, sectorul tehnic şi de întreţinere şi din procesele zilnice de curăţenie a
spaţiilor de producţie, a celor comune şi camerelor clienţilor, cât şi din spaţiile unde activează
personalul.
Succesul reciclării deşeurilor care se pretează acestui proces depinde de felul cum sunt
colectate aceste deşeuri de personalul de serviciu. Acesta însă trebuie instruit, urmărit şi motivat.
Colectarea deşeurilor solide şi sortarea lor din faza colectării uşurează munca celor care fac
depozitarea deşeurilor, mai mult sau mai puţin nocive, mai mult sau mai puţin voluminoase dar mai
costisitoare în colectarea lor.
 Deşi, din faza colectării, se pot alege deşeurile reciclabile: cartoane, hârtie, sticle şi geamuri
sparte, lemn etc., acestea pot şi trebuie să fie depozitate în containere speciale, pentru a fi livrate
companiilor care colectează deşeuri.
Restul deşeurilor solide pot fi departajate în:
• Deşeuri organice, cele rezultate din procesele tehnologice din bucătării şi laboratoare, carmangerii
etc. şi cele din oficiile bucătăriilor, cu resturi alimentare;
• Deşeuri nereciclabile, adică mai bine spus adevăratul gunoi.
Aceste deşeuri pot fi colectate şi utilizate ca hrană pentru animalele din gospodăria anexă,
vândute unor crescătorii de animale sau păsări sau, pur şi simplu utilizate ca îngrăşământ natural.
Gunoiul propriu-zis trebuie să fie colectat în pungi din plastic şi aruncat în containere
speciale, de preferat europubele din plastic dur dar necasant, cu rotile şi cu capace care nu permit
exalarea mirosurilor neplăcute.
Deşeurile constituie o problemă ecologică la nivel mondial. Impactul deşeurilor asupra
mediului înconjurător este puternic, în primul rând pentru că necesită energie şi materiale pentru a
produce ceea ce vor deveni deşeuri şi, în al doilea rând, pentru că creează probleme privind poluarea,
atunci când sunt aruncate în gropile de gunoi, când sunt incinerate sau pur şi simplu aruncate ilegal.
Dacă de exemplu în localitate deşeurile ar fi aruncate (în mare), acest lucru dăunează imaginii zonei şi
face să se piardă clienţi. În multe ţări, producătorii de deşeuri au o îndatorire legală de a se asigura că
deşeurile sunt depozitate în siguranţă. Încălcarea acestei îndatoriri poate duce la amenzi şi costuri de
curăţenie foarte mari.
De aceea hotelurile trebuie să reducă la minimum materialele folosite, să recicleze şi să
refolosească materialele uzate, acolo unde se poate şi să depoziteze deşeurile reziduale în siguranţă.
Experienţa arată că există întotdeauna posibilităţi de a îmbunătăţi situaţia şi că nu este greu să faci
economii substanţiale cu ajutorul unor măsuri practice bune.

În inima oraşului Tokyo, pe terasele hotelului New-Otani, trandafirii înfloresc

de 4 ori pe an graţie îngrăşământului fabricat din deşeurile restaurantelor acestui
complex hotelier de lux. Acest complex cu 1600 de camere s-a lansat într-o politică
globală de reciclare: pe lângă transformarea celor 5 tone zilnice de rebuturi alimentare
în îngrăşăminte, apa folosită la bucătărie serveşte spălării maşinilor şi până şi coaja
portocalelor se transformă în aromă. Totul a început în 1991 cu instalarea unei unităţi
de reciclare a apei şi a unei centrale de cogenerare care produce între 30%-50% din
nevoile de energie ale hotelului. Mai mult decât o logică economică această politică
este un concept ecologic pe care New Otani îl promovează printre clienţii săi japonezi
(55%) şi străini. Grija pentru mediu ca şi consumul produselor bio a devenit în Japonia
un fenomen la modă în jurul căruia New Otani încearcă să-şi construiască imaginea.
Un alt hotel al aceluiaşi lanţ, situat la periferia oraşului Tokyo, urmează aceeaşi politică
şi, în plus, testează producţia de alimente din pui hrăniţi cu deşeuri culinare. Pionier în
acest concept, lanţul hotelier vrea să cedeze “savoir-faire”-ul şi celorlalte hoteluri,
spitalelor şi structurilor publice ce vor fi obligate să-şi reducă producţia de deşeuri cu
cel puţin 20% începând cu anul 2005.

Apa

Apa este una dintre resursele cele mai utilizate de industria ospitalităţii pentru : camerele
clienţilor – spălat, grupuri sanitare, curăţenie; în restaurante – gătit, spălat alimente, zarzavaturi,
veselă etc.; agent circulant de răcire în instalaţiile de condiţionare a aerului; piscine; udat spaţii verzi
şi terenuri de sport etc.
Pentru a fi de calitate, apa captată din diversele surse trebuie testată, controlată şi avizată
pentru consum. Cu cât în amonte se află mai puţini utilizatori “neprietenoşi” cu mediul – fabrici,
combinate, aglomerări urbane, exploatări de cărbune etc. – ce deversează apele uzate în aceste surse
de apă, cu atât mai mult apa trebuie să treacă prin diverse faze de tratare, cu costuri foarte mari.
La consumator – hoteluri şi restaurante – este recomandat ca apa, indiferent din ce sursă
provine, să fie tratată corespunzător pentru a se apropia de puritatea apei de izvor.
 Consumurile de apă din hoteluri presupun utilizarea unor filtre precum şi utilizarea unor
detergenţi biodegradabili folosiţi în spălătoriile de veselă sau de lenjerie astfel încât să se mărească
durata de viaţă a instalaţiilor de circuit interior al apei, al echipamentelor şi instalaţiilor iar apele
deversate ca efluenţi vor fi mai curate şi mai puţin nocive.
Devine astfel necesară punerea în practică a unor măsuri de reducere a costurilor de operare şi
de economisire a apei precum şi implicarea personalului şi solicitarea clienţilor de a fi parte activă în
punerea în practică a măsurilor luate.
Apa este o resursă rară în multe părţi ale globului, iar utilizările în sfera serviciilor legate de
turism pot afecta dramatic furnizarea acestei către alte nevoi locale, cum ar fi agricultura.
Economisirea şi păstrarea calităţii apei proaspete sunt elemente foarte importante în aceste unităţi.
Hotelurile acordă deseori prea puţină atenţie acestei probleme . Cu toate că apa costă destul,
economisirea ei poate avea şi rezultate financiare pozitive la fel ca şi cele ecologice.

Efluenţi şi emisii de gaze

Această secţiune se referă la degajarea (pe sol, în apă sau în aer) a lichidelor sau substanţelor
gazoase care por afecta sănătatea oamenilor sau mediul în general.
Unităţile hoteliere elimină şi cantităţi mari de deşeuri lichide, provenite din procesele
tehnologice din spaţiile de producţie culinară, din grupurile sanitare comune şi de la băile din camere,
din spălătorii-curăţătorii.
Principalele surse de astfel de emisii sunt:
• Eliminarea apelor uzate netratate, în surse de apă proaspătă sau în mare;
• Emisiile de gaze de la cazanele încălzite cu combustibili fosili;
• Eliminarea chimicalelor periculoase în sistemul de canalizare;
• Emisiile de gaze de la vehicole;
• CFC de la instalaţiile de refrigerare şi condiţionare a aerului;
• Scurgerile de combustibili sau chimicale periculoase pe pământ sau în apă;
• Mirosurile din bucătării sau spălătorii;
• Zgomotul nocturn din discoteci sau de la vehicole.
În multe părţi ale globului, eliminarea substanţelor poluante este controlată strict de lege.
Neîndeplinirea acestor norme poate conduce la amenzi sau chiar pierderea reputaţiei. Chiar şi când
nu există forţa legii, trebuie micşorate emisiile şi eliminate sub control lichidele şi gazele.
Deprecierea calităţii aerului este extrem de dăunătoare circulaţiei turistice. Marile oraşe sunt
practic sufocate, prin emisiile nocive de substanţe reziduale în atmosferă, aerul este deseori
irespirabil.
Pentru cei care conduc şi prestează activităţi de clasă superioară există posibilitatea
implementării unui set de concepte “curtoazia alegerii – acomodarea clienţilor fumători şi nefumători
în industria ospitalităţii”, concepte care oferă soluţii complexe, atât pentru operarea “prietenoasă” ,
ecologică, cât şi din punct de vedere al sistemelor de ventilaţie sau de condiţionare a aerului.
Zgomotul este şi el un factor de risc. Industria ospitalităţii nu este nici ea ferită de acest aspect
al dezvoltării societăţii de consum, ba dimpotrivă, este şi generatoare de surse de poluare fonică.
Zgomotul este un risc nu numai pentru clienţi dar şi pentru lucrătorii din aceste unităţi.

Angrosiştii şi furnizorii

Achiziţiile trebuie făcute după reguli foarte stricte, privite din mai multe unghiuri:
• Cel al impactului ecologic pentru clienţii şi lucrătorii unităţilor hoteliere;
• Cel al minimalizării deşeurilor;
• Cel al randamentului şi raportului optim preţ/calitate şi “prietenos” cu mediul, atât în
stadiul de utilizare cât şi la aruncarea ca deşeuri a resturilor sau ambalajelor în care au
fost livrate;
 • Posibilitatea ca o mare parte din produsele achiziţionate să poată fi reciclate după
utilizarea primară sau utilizate de mai multe ori;
• Eficienţa energetică;
• Consumuri reduse de detergenţi, apă, energie etc.;
• Impactul ecologic pe care îl au anumite substanţe, detergenţii care nu sunt biodegradabili
faţă de apele în care sunt deversate emisiile reziduale nefiltrate şi netratate .
Produsele pe care hotelul le achiziţionează au un impact de mediu asociat producerii,
distribuţiei, utilizării şi aruncării. Acelaşi impact de mediu asociat îl au şi activităţile desfăşurate de
angrosiştii cu care se lucrează. Sunt multe îmbunătăţiri care pot fi aduse produselor şi serviciilor,
pentru a le face profitabile ca afacere şi benefice pentru mediu.
O politică înţeleaptă de achiziţii poate aduce performanţă în protecţia mediului fără a sacrifica
alte criterii de performanţă sau care să includă costuri suplimentare. Schimbarea stilului de
achiziţionare în unele segmente care sunt foarte vizibile de clienţi (cosmetice şi lenjerie) poate aduce
şi beneficii substanţiale

Probleme ale companiei / hotelului

Sunt necesare în orice companie măsuri de comunicare atât cu clienţii cât şi cu personalul
unităţii. Pe de o parte, prin instruirea periodică şi temeinică a personalului de servire, tehnic şi a celui
cu atribuţii de control - coordonare, asupra sarcinilor de serviciu cu încărcătură ecologică şi de
cooperare cu ceilalţi parteneri şi cu clienţii. Pe de altă parte, prin comunicarea către clienţi a tuturor
măsurilor cu impact de mediu care să-i facă să aprecieze eforturile şi să devină parte activă în
implementarea şi derularea programelor ecologice promovate.
Iniţiativele de îmbunătăţire a mediului trebuie să aibă rezultate care să aducă şi beneficii pe
termen scurt şi pe termen lung. Rezultatele pozitive pot apare ca fiind derivate din:
• Fidelitatea clienţilor şi noi oportunităţi de afaceri
• Continuarea relaţiilor cu tour-operatorii
• Reputaţia în cadrul comunităţii
• Reţinerea şi motivarea personalului
Analiza progresului înregistrat presupune o monitorizare periodică, atât de des cât
permite subiectul monitorizării. Trebuie să fie îndeajuns de frecventă, pentru a permite să fie
întreprinse acţiuni corective necesare, dacă există abateri majore de la performanţele propuse. Este
necesară o verificare pentru a se asigura că planul făcut este viabil şi şi-a atins obiectivele.

Premiul “Green Hotel of the Year 2002” a fost acordat acordat hotelului Tinamo
Resorts din Bahamas. Acest hotel este conceput să fie sensibil pe cât posibil la
necesităţile mediului înconjurător. Curăţarea peisajului este făcută manual pentru a nu
deranja vegetaţia naturală. Nu au fost construite drumuri pentru a evita degradarea
mediului, unicul acces către hotel se face cu barca dotată cu un motor ce foloseşte
eficient combustibilul. Apa reziduală de la duşuri şi spălătorie este în mod natural filtrată
folosindu-se nisip şi plante, după care aceasta se reîntoarce în circuit. Atât hotelul cât şi
restaurantul său folosesc energia solară. Criteriile care au stat la baza acordării
premiului au fost:
- conservarea resurselor, cântărită după cât de bine s-a aplicat conceptul de
reducere, refolosire şi reciclare în operaţiunile zilnice ale hotelului;
- grija pentru mediul înconjurător – elaborarea unor programe de training pentru
conservarea mediului destinate angajaţilor, precum şi depunerea unor eforturi
de către hotel pentru a comunica politica de protecţie a mediului clienţilor turişti;
- abilitatea proprietarilor de a crea programe pentru protejarea mediului destinate
educării populaţiei locale;
- infrastructura – examinarea arhitecturii construcţiei şi se studierea planurilor pe
termen scurt şi lung ale hotelului cu impact pozitiv asupra structurilor mediului.
 Integrarea managementului ecologic

Integrarea eficace a managementului ecologic într-o companie / hotel presupune parcurgerea

a patru etape cheie:
1. Motivaţia – etapa în care se începe integrarea iniţiativei în companie, numind un
“susţinător” care să o coordoneze şi să comunice personalului obiectivele.
2. Planificarea – în cadrul căreia se analizează domeniile prioritare, pentru identificarea
măsurilor ce trebuie luate şi se pregăteşte un plan de acţiune şi un grafic de realizare a
obiectivelor.
3. Acţiunea propriu-zisă – în cadrul căreia se obţine angajamentul personalului faţă de
planul de acţiune, se stabilesc responsabilităţile şi se implementează planul.
4. Analizarea progresului înregistrat – în cadrul căreia se analizează progresul
înregistrat, în comparaţie cu obiectivele stabilite şi se face o analiză anuală a
progresului făcut, pentru a se evalua succesele şi insuccesele şi se stabilesc priorităţile
pentru anul următor.(vezi fig.1)
Aceste măsuri formează un ciclu anual al managementului ecologic. Acest ciclu se va
parcurge în fiecare an, începând cu etapa analizei, pentru a învăţa din succesele şi insuccesele anului
precedent.
 Fiura nr.1 - Analiza progresului înregistrat prin integrarea managementului ecologic

Motivaţia

De la început este nevoie de o persoană care să coordoneze şi implementeze programul. Ea

trebuie să aibe cunoştinţe solide cu privire la operarea unui hotel, să se bucure de respectul
personalului, să fie devotat proiectului şi să se bucure de spijinul managerilor. Această persoană va fi
cea care asigură obţinerea rezultatelor bune.
O condiţie importantă o reprezintă motivarea personalului. Întotdeauna trebuie comunicate
obiectivele, pentru a obţine sprijinul şi idei. Întotdeauna managerul trebuie să acţioneze primul
arătând personalului cum se iau măsuri ecologice. Aceasta va determina angajamentul lor faţă de
iniţiativă. Susţinătorul va cere sprijin pentru culegerea de informaţii şi de idei de la colegii care au
răspunderi specifice unor posturi.
 Participarea la acţiunile externe (iniţiative locale şi naţionale, abonarea la reviste despre mediul
înconjurător, participarea la evenimente) determină înţelegerea mult mai bună a problemelor precum
şi a modului în care ceilalţi îl abordează. Aceasta conduce şi la sporirea reputaţiei în industrie.

Planificarea acţiunilor

Acest proces presupune parcurgerea a trei etape de bază:

• Revizuirea domeniilor prioritare (O condiţie necesară este presupusă de analiza acţiunilor
prioritare pentru a evalua performanţa curentă. Această evaluare este deosebit de importantă şi va
stabili etalonul faţă de care se va măsura progresul. Identificarea opţiunilor de îmbunătăţire
presupune identificarea a ceea ce s-a realizat deja, pentru a se face o idee unde anume trebuie
aduse îmbunătăţiri, fără a sacrifica alta criterii operaţionale);
• Pregătirea planului. Ea conţine patru etape importante : luarea deciziei privind prima dintre
măsurile ce trebuie luate; definirea etapelor implementării fiecărei măsuri; numirea
responsabililor; stabilirea datei de realizare a obiectivelor. Planul de măsuri trebuie să stabilească
priorităţile cu privire la măsurile ce trebuie să respecte legislaţia, practici manageriale bune,
investiţii care să devină profitabile în scurt timp, din punct de vedere operaţional şi ecologic.
Elaborarea planului necesită testarea performanţelor şi implicaţiile costurilor.
• Stabilirea obiectivelor. Scopul este de a crea etaloane clare faţă de care se va face raportarea.

Realizarea propriu-zisă

Îndeplinirea cu succes depinde de patru factori:

• Pregătirea planurilor de acţiune personale. Atingerea acestui obiectiv este transpunerea planului
general de acţiune în planuri pentru personal, detaliindu-se acţiunile generale şi specifice
aşteptate de la ei;
• Acordarea de sprijin. Atunci când hotelurile abordează pentru prima dată probleme de mediu se
fac foarte multe erori. Trebuie acordat sprijin personalului în privinţa planurilor personale. Se pot
organiza sesiuni de instruire la locul de muncă pentru personal, pe probleme privind energia şi
deşeurile sau furnizare de informaţii tehnice.
• Publicarea rezultatelor. Trebuie monitorizate şi afişate toate rezultatele. Se vor acorda recompense
celor cu rezultate bune.
• Managerul trebuie să acţioneze primul. Pentru obţinerea rezultatelor, personalului trebuie să i se
reamintească permanent obiectivele stabilite. O bună practică ecologică trebuie să devină parte a
culturii managementului şi companiei, aşa cum este grija pentru client.

Analiza progresului înregistrat

Această activitate implică un rol permanent din partea susţinătorului, el presupunând două
sarcini:
• Monitorizarea progresului. Pentru a verifica dacă planul funcţionează şi îşi atinge obiectivele
este nevoie de procedee de monitorizare bune. Ea trebuie făcută frecvent pentru a permite
acţiuni corective
• Analiza anuală. Odată pe an trebuie analizat progresul înregistrat. Această analiză ia forma
unui raport la care se ataşează formularele pe baza obiectivelor stabilite şi monitorizate.
Această analiză o poate face susţinătorul sau un consultant independent în cazul în care nu se
dispune de resurse sau experienţă. Analiza trebuie să cuprindă o reluare a verificării
ecologice pentru a evalua ce progres s-a înregistrat şi pentru a se stabili o nouă ordine de
priorităţi; un rezumat al realizărilor faţă de obiectivele propuse; discuţii cu personalul
implicat, pentru a identifica dificultăţile ce au apărut şi realizările, cât şi recomandările
pentru viitor.
 Această analiză este deosebit de importantă. Ea evidenţiază sectoarele problemă şi identifică cea
mai potrivită abordare a managementului ecologic.

3.3. Importanţa designului şi localizării unităţilor hoteliere

Unităţile hoteliere şi restaurantele sunt construite în diverse zone şi amplasamente în centrul

sau la periferia localităţilor turistice sau în oraşe; pe trasee turistice; în staţiuni turistice sau pe malul
apelor etc.
Aceste construcţii sunt clădiri proiectate, realizate şi finisate cu funcţiuni hoteliere bine
definite pentru a fi încadrate ca atare, sau clădiri care au avut alte funcţiuni dar care, prin reabilitări şi
respectarea unor fluxuri indispensabile, pot fi încadrate ca hoteluri, restaurante etc. Pentru a funcţiona
corespunzător hotelurile şi restaurantele au nevoie de amenajări specifice bazate pe standarde de
construcţie, dotare, echipare şi operare, dar şi de fluxuri separate pentru clienţi şi pentru personal,
marfă, evacuare deşeuri menajere etc.
Având în vedere specificul fiecăruia, aceste unităţi au însă toate nevoie de apă, energie, cuplare la
sisteme comunale de deversare efluenţi sau direct în surse de apă, cât şi de evacuarea periodică a
deşeurilor solide şi lichide, din care unele sunt periculoase pentru mediul ambiant şi necesită condiţii
speciale de depozitare şi evacuare.
Aceste unităţi elimină totodată şi emisii poluante (gazele de la cazanele de preparare a apei
calde necesară pentru clienţi şi procesele de producţie; aerul viciat din încăperi, evacuat prin sisteme
naturale de ventilaţie sau prin instalaţii complexe de condiţionare a aerului), care pot avea un impact
asupra mediului ambiant şi profitabilităţii afacerii .
Hotelurile şi restaurantele, indiferent cât de bine sunt proiectate şi construite sau finisate,
reprezintă, prin resursele consumate şi evacuările naturale sau accidentale, o ameninţare pentru
echilibrul ecologic. Abordarea responsabilă a proiectării iniţiale sau a celei necesare modernizărilor şi
reparaţiilor capitale din punct de vedere al impactului asupra mediului trebuie să fie o preocupare de
bază nu numai a proiectanţilor şi constructorilor ci şi a hotelierilor şi restauratorilor.
Nu trebuie să se ezite să se solicite proiectanţilor şi antreprenorilor să includă acele
echipamente şi tehnologii performante care să elimine riscul şi să protejeze mediul ambiant, şi care
aduc în egală măsură şi profit, prin economiile realizate din exploatarea curentă cu costuri reduse de
energie, apă, combustibili etc., cât şi prin imaginea de marcă a unităţii în comunitatea de afaceri.
Localizarea este importantă pentru a stabilii nivelul de înălţime, tipul de activităţi
suplimentare care se doreşte a fi pus la dispoziţia clienţilor, gradul şi nivelul de confort şi dotări,
inclusiv dotări suplimentare pentru cele localizate în zone aglomerate sau izolate, utilităţi speciale sau
chiar unicat, dar toate integrate într-un cadru natural cât mai “prietenos”.
Aspectul cel mai important în proiectarea şi designul noilor unităţi şi în proiectele de
reabilitare a celor existente, este respectarea strictă a normelor de urbanism prin:
• păstrarea unor proporţii juste între clădire şi spaţiul “vital” înconjurător, de preferinţă pădure,
crâng, mixaj de arbori, arbuşti şi spaţiu verde;
• orientarea corectă a spaţiilor de locuit şi a celor pentru utilităţi conexe;
• păstrarea şi amplificarea zonei verzi, inclusiv prin plantări masive de arbori, arbuşti şi spaţii verzi
în jurul edificiului şi chiar pe acoperişuri, balcoane şi logii;
• respectarea normelor de operare ecologică (utilităţi pentru aducţiuni de apă, deversările
periculoase la canal fără a afecta pânza freatică sau fauna şi flora din aval) eliminarea sau
diminuarea surselor de poluare fonică (centrală de condiţionare a aerului, transformatoare şi
trafo, restaurante, baruri zgomotoase în incintă etc.).
Este de dorit ca, prin toate proiectările viitoare pentru reabilitarea unităţilor hoteliere şi
restaurantelor existente şi a noilor construcţii cu destinaţie hotel sau restaurant, acolo unde spaţiul
permite, să se exploateze la maximum zona “vitală” prin plantări chiar şi pe acoperişuri sau balcoane
pentru a amplifica aspectul plăcut şi a câştiga pentru natură în “dauna” clădirii, dar cu ambientarea
peisagistică făcută de horticultori peisagişti profesionişti.
Este necesar ca prin toate proiectările să se păstreze specificitatea clădirilor reabilitate, iar
celor noi să li se confere elemente de atractivitate din punct de vedere al “culorii locale”, al utilizării
unor materiale de construcţie, dotării, finisaje şi echipări care să întrunească cerinţele siguranţei şi
întreţinerii uşoare în exploatarea curentă, protecţiei clienţilor, personalului şi mediului ambiant.

De reţinut la final

™ Grija faţă de mediul ambiant este în continuă creştere, atât la nivelul organismelor
guvernamentale naţionale, asociaţiilor civice - neguvernamentale de protecţie a mediului, a
organismele internaţionale , cât şi în rândul operatorilor industriei turismului şi călătoriilor.
™ Politicile corporative, respectiv cele ale lanţurilor hoteliere - naţionale sau internaţionale, nu
pot să nu ţină seama de zona de localizare a unităţii hoteliere, de climatul, condiţiile specifice
de operare, precum şi de constrângerile legale - din punct de vedere al politicilor de mediu -
din ţara respectivă.
™ În cadrul politicii de protecţie a mediului înconjurător este necesară realizarea unui plan de
punere în practică.
™ Proiectanţii şi antreprenorii trebuie să includă - în cadrul echipamentelor din industria
ospitalităţii - acele echipamente şi tehnologii performante care să elimine riscul şi să
protejeze mediul ambiant, şi care aduc în egală măsură şi profit, prin economiile realizate din
exploatarea curentă cu costuri reduse de energie, apă, combustibili etc., cât şi prin imaginea
de marcă a unităţii în comunitatea de afaceri.
™ Lista acţiunilor practice ce trebuie luate este necesar să cuprindă aspectele utilizării apei, al
achiziţiilor, deşeurilor, calităţii aerului, poluării fonice, comunicării ş.a.
™ Hotelurile şi restaurantele, indiferent cât de bine sunt proiectate şi construite sau finisate,
reprezintă, prin resursele consumate şi evacuările naturale sau accidentale, o ameninţare
pentru echilibrul ecologic.

Întrebări de autoevaluare

5. Care sunt fazele planului de punere în practică a politicii de protecţie a mediului în industria
ospitalităţii?
6. Prin ce se traduc avantajele politicii de protecţie ecologică practicată de către o
unitate hotelieră?
7. Care sunt resursele consumate în cadrul industriei ospitalităţii?
8. Ce acţiuni trebuiesc incluse în “charta ecologică a unui hotel”?
9. Pentru ce motive sunt considerate unităţile hoteliere o povară pentru mediul
înconjurător?
10. În ce se materializează efluenţi şi emisii de gaze proveniţi/provenite din unităţile
hoteliere?
11. Care sunt cele şase domenii principale în care se poate acţiona în privinţa protecţiei mediului
înconjurător?
12. Puteţi enumera deşeurile reciclabile?
13. Pe care dintre utilizările energiei le consideraţi a fi principale?
14. Cum trebuie să fie apa pentru a primi titulatura “de calitate”?
15. Ce presupune integrarea eficace a managementului ecologic într-o companie / hotel?
16. Pe ce sunt bazate amenajările specifice hotelurilor şi restaurantelor?
 Hotelul Majestic – un exemplu de activitate responsabilă
Studiu de caz

Hotelul Majestic este situat în plin centru al capitalei, înconjurat de alte clădiri şi
artere de circulaţie, astfel că spaţiile verzi nu există. El poate fi caracterizat doar în raport cu
arhitectura înconjurătoare. Clădirea a fost dată în funcţiune în jurul anului 1920, făcând parte
din ansamblul arhitectural al Teatrului Odeon.
În perioada 1994-1995 noul proprietar, SC Bayndir Majestic Construction and
Management SA, a refăcut practic complet clădirea, consolidându-i structura. Au fost
refăcute şi finisajele exterioare şi interioare, păstrând însă arhitectonica iniţială în stil
neoclasic, specifică vechiului centru istoric al Capitalei.
Adăugând faptul că se înalţă pe numai cinci nivele, putem spune că Hotelul Majestic
se încadrează armonios în cadrul arhitectonic şi respectă normele de urbanism, fără a
constitui o sursă de disconfort pentru aşezările umane învecinate.

APA
Odată cu reparaţia generală şi printr-o investiţie masivă de capital, H. Majestic a
rezolvat problemele de debit şi de calitate a apei (presiune, duritate, frecvenţă de distribuţie)
prin săparea unui puţ propriu de mare adâncime – 160 m de unde se alimentează cu apă de
puritate deosebită. Hotelul plăteşte municipalităţii numai apa deversată la canalizarea
centrală, apa potabilă fiind GRATIS ! Apa este aspirată cu o pompă germană de mare
randament, trecută prin toate filtrele enumerate mai sus şi distribuită în tot hotelul. Costul
investiţiei – cca 16.000 USD – a fost amortizat în mai puţin de 6 luni de exploatare. Hotelul
utilizează apa din reţeaua municipală numai când face revizii/curăţiri la puţul de absorbţie şi
la pompă.
Hotelul are montaţi robineţi cu manetă, rezervoare de vas WC cu debit controlat, iar
duşurile sunt dotate cu site de dispersie a jetului, care economisesc apa, fără a scade
presiunea normală de utilizare.
Totodată, personalul de întreţinere verifică periodic şi remediază operativ posibilele
defecţiuni la instalaţiile sanitare.

DEŞEURILE
Hotelul Majestic nu are un program special de administrare a deşeurilor, iar problema
lor este rezolvată doar parţial după cum urmează:
Deşeurile nereciclabile sunt colectate în şase pubele aflate într-o cameră frigorifică la
parterul unităţii, evitându-se astfel emanarea unor mirosuri neplăcute. Cantitatea rezultată
de cca 0,6 t/zi este compactată cu o instalaţie specială de compactare, volumul lor
reducându-se la jumătate.
Deşeurile organice sunt macerate cu o instalaţie specială şi evacuate în
canalizarea publică, împreună cu deşeurile lichide, după o decantare prealabilă într-un
decantor situat la subsolul unităţii.
Un aspect pozitiv este acela că se folosesc detergenţi ecologici, iar în bucătărie,
aceştia sunt dozaţi cu aparate speciale.
În schimb, nu s-a luat nici o măsură pentru colectarea şi valorificarea deşeurilor
solide reciclabile, care se amestecă cu deşeurile nereciclabile (excepţie fac ambalajele din
sticlă, care sunt returnate la furnizori în proporţie de 50%).

AERUL
Hotelul Majestic este localizat din nefericire într-un oraş extrem de poluat şi totuşi el oferă
clienţilor un aer de cea mai bună calitate, prin următoarele mijloace:
à ferestre şi uşi bine izolate, care împiedică pătrunderea aerului poluat din exterior;
à geamuri tip Termopan, care permit menţinerea unei temperaturi potrivite atât vara cât şi
iarna, cu un cost mai mic de condiţionare;
à instalaţie centralizată de aer condiţionat, achiziţionată în 1996, cu ocazia renovării.
Instalaţia constă în centrala de condiţionare cu 4 maşini de compresare de producţie
germană de ultimă generaţie. Agentul frigorific folosit în circuit închis este freon R22, cu
pierderi sub 0,25 pe an.

ZGOMOTUL
Venind din vacarmul străzii bucureştene şi trecând pragul Hotelului Majestic, pătrunzi
parcă într-o altă lume, plină de armonie şi bun gust, în care liniştea deplină lasă locul, din
când în când, unor refrenuri clasice de pian, fermecătoare. Adăugând la aceasta finisajele
interioare în manieră neoclasică, prima impresie este aceea de întoarcere în timp.
Revenind la o atitudine mai pragmatică, această atmosferă deosebită este realizată
prin cîteva mijloace:
 tâmplăria este de cea mai bună calitate, iar geamurile sunt tip Thermopan, amortizând
zgomotul străzii;
 plafoanele false sunt fonoabsorbante;
 se difuzează numai muzică clasică, printr-o staţie de amplificare reglată la nivelul
”soft”, sau interpretată la pianina din dotarea hotelului, amplasată în salonul
restaurantului.
 după instalarea centralei de condiţionare a aerului, hotelul a fost amânat de la
obţinerea avizului de mediu pentru următorul amănunt: la pornirea motoarelor de la
turnurile de răcire ale centralei, zgomotul produs prin vibraţia betonului de la structura
blocului adiacent hotelului genera peste 90 decibeli, cu toate că motoarele sunt din
ultima generatie, silenţioase. S-au montat arcuri şi pufere de amortizare, s-a instalat un
panou absorbant/reflectorizant de zgomot şi s-a redus zgomotul sub cel al unui frigider
normal.

ACHIZIŢII
Hotelul Majestic nu are o activitate de achiziţii cu orientare ecologică specială.
Principalul obiectiv de care se ţine cont este aprovizionarea cu materiale şi produse de cea
mai bună calitate, la un preţ acceptabil.
Totuşi, atunci când acest obiectiv este îndeplinit, se ia în considerare şi criteriul
ecologic. Hotelul Majestic se află printre puţinele hoteluri din România care a avut iniţiativa
de achiziţionare a unor instalaţii ce au îmbunătăţit mult performanţa de mediu a hotelului,
sporind în acelaşi timp calitatea serviciului oferit unei clientele deosebit de exigente. Situaţia
se prezintă astfel:
„ se evită ori de câte ori este posibil produsele dăunătoare mediului înconjurător.
„ se cumpără numai cantităţile de produse alimentare necesare pentru a doua zi, sau
pentru o scurtă perioadă de timp, clar stabilită.
„ se folosesc pentru servire numai boluri din ceramică, deci refolosibile, care pe lângă un
serviciu de calitate superioară evită formarea unei cantităţi în plus de deşeuri.
„ pentru imprimantele din birouri se cumpără numai tonere reîncărcabile, iar foile de fax şi
altele se folosesc pe ambele părţi.
„ la bucătării şi spălătorii se utilizează detergenţi biodegradabili şi aparate speciale de
dozare, care elimină risipa.
„ s-au realizat două investiţii importante pentru achiziţionarea unei instalaţii de macerat
resturi alimentare şi a unui echipament de compactare a deşeurilor solide, volumul
acestora reducându-se la jumătate.
 Anexă
Unele măsuri ecologice pentru hoteluri

În domeniul energiei, se vor identifica performanţele răspunzâdu-se la întrebările:

¾ Decuplează personalul din funcţiune aparatele electrice şi luminile, atunci când nu sunt folosite?
¾ Este întreruptă alimentarea cu energie a părţilor din clădire care sunt nefolosite?
¾ Au fost reglate termostatele, reostatele, regulatoarele pentru a asigura un minimum de utilizare a
energiei pentru nivelul de confort cerut?
¾ Este consumul de energie al hotelului monitorizat în mod regulat?
¾ Este consumul de energie în scădere de la an la an?
¾ Au fost stabilite obiective privind reducerea consumului de energie?
¾ A fost comparat consumul de energie cu cotele de nivel ale energiei?
¾ S-a verificat dacă se aplică cel mai ieftin tarif /combustibil pentru fiecare utilizare?
¾ Au toate echipamentele şi instalaţiile energetice mai puţin de zece ani?
¾ Au fost instalate corpuri de iluminat economicoase, acolo unde este cazul?
¾ S-a făcut vreun audit energetic în ultimii trei ani?

Lista de verificare ecologică în ceea ce priveşte deşeurile solide trebuie să conţină întrebări cu
privire la următoarele aspecte:

¾ Se cunoaşte situaţia registrului cu deşeuri periculoase?

¾ Ştiţi ce se întâmplă cu deşeurile provenite de la hotel?
¾ Sunt monitorizate tipurile şi cantităţile de deşeuri generate de hotel?
¾ Sunt identificate posibilităţile de a reduce deşeurile şi se iau măsuri în consecinţă?
¾ Există sisteme pentru reducerea la minimum a deşeurilor şi pentru refolosirea şi reciclarea lor
atunci când este posibil?
¾ Se reciclează sau refoloseşte majoritatea sticlelor, hârtiei folosite, dozelor şi cutiilor de conserve,
bateriilor?
¾ Sunt deşeurile organice macerate?
¾ Foloseşte hotelul articole de toaletă şi recipienţi refolosibili pentru articolele de toaletă?
¾ Sunt toate deşeurile solide depuse în siguranţă, într-un loc desemnat oficial?

În privinţa apei se vor analiza următoarele aspecte:

¾ S-a întreprins vreo acţiune specifică pentru economisirea apei în ultimele 12 luni?
¾ Este consumul apei monitorizat?
¾ Este instalaţia de apă verificată pentru depistarea scurgerilor sau a defecţiunilor?
¾ Este încurajat personalul să economisească apa?
¾ Sunt turiştii încurajaţi să economisească apa?
¾ Are hotelul piscină, grădină udată periodic, spălătorie?
¾ Sunt prosoapele şi lenjeria din camere schimbate doar la cerere?
¾ Au fost montate dispersoare de jet la duşurile din băi?
¾ Au fost montate limitatoare de debit la ţevile de apă?
 Apele menajere şi emisiile de gaze presupun verificarea ecologică a următoarei liste:

¾ Ştiţi cum sunt tratate apele menajere şi deşeurile lichide?

¾ Cunoaşteţi toată legislaţia privind deşeurile lichide şi emisiile de gaze provenind de la hoteluri?
¾ Au fost obţinute licenţele de deversare necesare?
¾ Au fost cercetate şi implementate opţiunile de reducere a utilizării CFC?
¾ Au existat, în ultimul an, reclamaţii la adresa hotelului, referitor la zgomot, mirosuri şi poluare?
¾ Există asbest incorporat în clădirea hotelului?
¾ Au toate vehiculele hotelului convertizoare catalitice?
¾ Este calitatea aerului şi a apei din localitate considerată bună?
¾ Există un registru cu substanţe periculoase folosite în hotel?
¾ Există un contor automat pentru a reduce la minimum consumul de produse?

Lista de verificare ecologică a angrosiştilor şi furnizorilor cuprinde întrebările:

¾ Este achiţionarea de produse ecologice, ori de câte ori este posibil, o politică curentă a hotelului?
¾ Cumpăraţi produse reciclate sau reciclabile ori de câte ori este posibil?
¾ Evitaţi (când există alternative): produse fabricate din lemn tropical de esenţă tare, produse pe
bază de CFC (frigidere, sisteme de condiţionare a aerului, aerosoli), înălbitori pe bază de clor sau
lenjerie înălbită, produse super împachetate, benzină cu plumb, stingătoare de incendiu cu halon?
¾ Achiziţionează hotelul, în special, produse proaspete şi nu congelate sau sper-împachetate?
¾ Luaţi în consideraţie aspectele ecologice atunci când vă hotărâţi să apelaţi la un angrosist?
¾ Aţi evaluat vreodată performanţa produselor ecologice?

Lista de verificare ecologică a problemelor companiei sau hotelului trebuie să cuprindă

următoarele întrebări:
¾ Ameninţă problemele legate de mediu viitorul industriei turistice locale?
¾ Există o asociere cu o companie de transporturi turistice sau cu un tur operator care acţionează
pentru protecţia mediului înconjurător şi care ar putea să se aştepte ca firma analizată să-i urmeze
exemplul?
¾ Sunt clienţii hotelului preocupaţi de probleme ecologice?
¾ Este personalul hotelului sau firmei preocupat de probleme ecologice?
¾ Ar putea o bună reputaţie ecologică să îmbunătăţească imaginea hotelului în cadrul comunităţii?
¾ Este luată în calcul extinderea hotelului sau construirea unuia nou?
¾ Competitorii direcţi ai firmei au declanşat proiecte ecologice?
¾ Au existat reclamaţii în legătură cu practici ecologice proaste în hotel?
¾ Ar profita compania sau hotelul de pe urma unei distincţii ecologice?
¾ A fost hotelul amendat sau avertizat de agenţia de control a mediului, pentru încălcarea legislaţiei

După “Pachetul de măsuri ecologice pentru hoteluri” realizat de IH&RA, International Hotels
Environment Initiative, UNEP, FHR, ediţia în limba română, EC-Phare Programme