INTRODUCERE

Natura complexă a turismului a fost abordată în numeroase lucrări de

specialitate. Turiştii caută o gamă largă de facilităţi şi servicii care sunt adesea oferite
de o multitudine de operatori, în diferitele stadii ale voiajului sau vacanţei. Rolul şi
funcţiile acestora variază în diferitele etape de dezvoltare a turismului şi depind de o
serie de componente: atracţiile turistice, cazarea, facilităţile şi serviciile locale,
infrastructura, transporturile şi investiţiile.
Ca parte integrantă a sectorului serviciilor, turismul are o serie de trăsături
comune cu cele ale celorlalte ramuri ale acestuia, dar se şi individualizează prin
specificitatea şi complexitatea conţinutului său, prin formele de concretizare şi
tendinţele de evoluţie.1
Turismul reprezintă astăzi, prin conţinutul şi rolul său, un domeniu distinct de
activitate, o componentă de primă importanţă a vieţii economice şi sociale pentru un
număr tot mai mare de ţări ale lumii.
Receptiv la prefacerile civilizaţiei contemporane, turismul evoluează sub
impactul acestora, dinamica sa integrându-se procesului de dezvoltare. La rândul său,
prin vastul potenţial uman şi material pe care îl antrenează în desfăşurarea sa, ca şi
prin efectele benefice asupra domeniilor de interferenţă, turismul acţionează ca un
factor stimulator al progresului, al dezvoltării.
Multiplele sale conexiuni şi implicaţii în plan economic, social, cultural şi
politic, rolul său activ în societate, pe de o parte, şi transformările sale ca fenomen, pe
de alta, argumentează actualitatea preocupărilor pentru cunoaşterea conţinutului
turismului, a sensibilităţilor şi incidenţelor sale, pentru descifrarea mecanismelor de
funcţionare. 2
Turismul joacă un important rol în economie şi prin faptul că generează noi
locuri de muncă, având, din acest punct de vedere, o contribuţie majoră la atragerea
excedentului de forţă de muncă din alte sectoare şi implicit, la atenuarea şomajului.
Relaţia dintre turism şi utilizarea forţei de muncă se manifestă în plan cantitativ şi
calitativ, direct şi indirect.3
Piaţa turistică este parte integrantă a pieţei serviciilor (în particular) şi a pieţei
globale (în general), ea reprezentând locul de confruntare al ofertei turistice
(materializată în producţia specifică) cu cererea turistică (expresia trebuinţelor,
dorinţelor şi aspiraţiilor turiştilor). Dacă turismul este privit sistemic, ca loc de
origine-destinaţie, atunci multe dintre serviciile şi facilităţile căutate de turişti sunt
găsite la destinaţie. Din această cauză, o mare parte a literaturii care abordează
dezvoltarea turistică este orientată pe destinaţii, concentrându-şi atenţia asupra unor
componente cum ar fi: atracţiile turistice, cazarea, facilităţile şi serviciile locale,
infrastructura, transporturile, investiţiile.
Deoarece locul ofertei coincide cu locul consumului - însă nu şi cu locul de
formare a cererii, interferenţa cererii cu oferta se va transforma în suprapunerea - în
timp şi spaţiu, a celor două componente prin intermediul consumului turistic.
Piaţa turistică este caracterizată prin complexitatea, dată de componentele
produsului turistic (bunuri şi servicii, elemente tangibile şi intangibile). Elementele
intangibile ale produsului turistic conferind pieţei.

1
Octavia Violeta Şuta, Andrei Goga,Economia Turismului,Editura George Bariţiu, Cluj Napoca,
2002, p 301.
2
Rodica Minciu, Economia Turismului, Editura Uranus Bucureşti, ed.III,2005, p. 11.
3
Rodica Minciu op.cit.,p.28

5
 Factorii economici exteriori au făcut ca în ultimii zece ani piaţa turismului din
ţara noastră fie caracterizată printr-o mare recesiune. După 1990, turismul romanesc a
suferit numeroase schimbări, astfel că hotelurile au început să fie din ce în ce mai
puţin populate, iar ceea ce reprezenta servicii de turism au început decadă. Un factor
esenţial, a fost scăderea nivelului de trai şi al puterii de cumpare a majorităţii
populaţiei. În anii ce au urmat, s+a format o clasa de mici întreprinzatori care prin
desfăşurarea unor activităţi economice au început să înregistreze profit, şi implicit să
îşi permită un concediu de odihnă.
Turismul are, pe lângă consecinţele economice, şi o profundă semnificaţie
socio- umană. Acţiunea sa se exercită atât asupra turiştilor cât şi asupra populaţiei
zonelor vizitate şi se resimte în planul consumului, instruirii şi educaţiei, utilizării
timpului liber, calităţii mediului, legăturilor dintre naţiuni. În general, efectele sale
sunt pozitive, benefice, dar, dată fiind complexitatea sa, nu sunt excluse nici
incidenţele negative.
Prin conţinutul său, turismul are un rol reconfortant, reparator, contribuind la
refacerea capacităţii fizice a organismului, atât prin formele generale de odihnă,
recreere, mişcare, cât şi prin cele specifice, de tratament balneo-medical.
Totodată, el se manifestă ca un mijloc activ de educaţie, de ridicare a nivelului
de instruire, de cultură şi civilizaţie al oamenilor; turismul facilitează accesul la
valorile culturale, favorizează schimbul de idei, de informaţii, stimulând lărgirea
orizontului cultural, de cunoaştere a turiştilor şi populaţiei locale, cu efect asupra
formării intelectuale.
Dezvoltarea turismului presupune existenţa unui patrimoniu turistic care prin
atractivitatea sa, are menirea să asigure integrarea unei zone , regiuni turistice sau a
unei ţări în circuitele turistice interne şi internaţionale. Printre componentele
patrimoniului turistic trebuie menţionate, în primul rând, resursele naturale, ca de
exemplu : frumuseţile montane şi peisagistice, plajele însorite de pe litoral, factorii de
cură din staţiunile balneoclimaterice, clima etc Într-un sens determinat, valorile
naturale-aşa-numita ofertă primară-costituie baza ofertei turistice potenţiale a unei
zone considerate.
Atracţiile turistice pot determina turiştii să viziteze unele zone sau să-şi petreacă
vacanţele în anumite regiuni, în condiţiile în care piaţa turistică oferă o mare varietate
de forme de cazare. Acestea ar putea fi grupate astfel: sectorul comercial de cazare
(hoteluri, moteluri, case de vacanţă, campinguri) şi sectorul individual de cazare,
reprezentat de reşedinţele permanente private folosite pentru găzduirea prietenilor şi a
rudelor (reşedinţele secundare).
Resursele naturale sunt completate cu resursele antropice, concepute de mâna
omului ce formează oferta turistică secundară, menite sa îmbogăţească patrimoniul
turistic al ţării, ca de exemplu: vestigiile istorice, tradiţiile culturale, folclor,
monumente arhitecturale, de artă etc.
Patrimoniul turistic al unei ţări, zone, staţiuni constituie totalitatea resurselor
naturale şi a resurselor create de om care pot deveni obiective de atracţie turistică,
plus echipamentele, amenajările şi dotăriile efectuate de ţara respectivă pentru a putea
valorifica aceste resurse.
Turismul de sănătate nu este o formă modernă de turism- el îşi are rădăcinile în
antichitate, dar în zilele noastre a căpătat noi dimensiuni, odată cu diversificarea
factorilor de cură, a tehnicilor şi tratamentelor, precum şi a motivaţiilor (terapie,
recuperare, profilaxie, înfrumuseţare, întreţinere fizică, odihnă, relaxare).

Prin reşedinţă secundară se înţelege o clădire permanentă cu rol de reşedinţă ocazională a unei
familii ce locuieşte de obicei în altă parte şi care este folosită în principal în scopuri recreative.

6
 Europa, cu o bogăţie de factori naturali de cură şi cu o experienţă de peste 2000
de ani în valorificarea acestora, deţine o ofertă foarte bine dezvoltată fiind o destinaţie
primordială în turismul balnear internaţional.
Turismul de tratament şi cură balneo-medicală este o formă specifică a
turismului de odihnă, care s-a dezvoltat considerabil în ultimele decenii, odată cu
sporire stresului şi a bolilor profesionale provocate de ritmul vieţii moderne din marile
aglomeraţii urbane.
Turismul balnear reprezintă deplasarea unor persoane de diferite vârste, sexe şi
profesii în staţiuni balnoeclimaterice sau climatice, ori în localităţi cu factori naturali
de cură pentru îngrijirea sănătăţii, odihnă, cură cu substanţe balneare naturale (ape
minerale sau termominerale, nămoluri terapeutice, mofete etc.), cu extracte sau
medicamente pe bază de plante, pentru profilaxie, întinerire, înfrumuseţare sau numai
pentru turism.4
Un alt punct de vedere prezintă turismul balnear ca fiind „un ansamblu de
mijloace şi dotări turistice menite să pună în valoare factorii naturali balneari (apele
minerale, nămolurile, gazele terapeutice, litoralul cu complexul său de factori
terapeutici şi altele)”5
Turismul balnear îmbină destinderea, agrementul cu diferite forme de cură şi
tratament balnear medical.
Astăzi se vorbeşte tot mai mult despre turismul de sănătate, ca un concept care
tinde să-l înlocuiască pe cel de turism balnear, sub accepţiunea sa clasică.
Omul modern este un om activ, de aceea menţinerea capacităţii sale de muncă,
cu implicaţii sociale şi economice majore, este o preocupare nu doar a individului, ci
şi a numeroase organisme naţionale şi internaţional, inclusiv a Organizaţiei Mondiale
a Sănătăţii
În cadrul complexului balnear „ Băi Sărate Turda ”, valoarea terapeutică şi
influenţa elementelor naturale este deosebit de mare, bioclimatul fiind avantajat de
abundenţa aerului pur şi a radiaţiilor solare, de abundenţa vânturilor şi a umidităţii.
Staţiunea este tot timpul anului indicată pentru tratarea afecţiunilor reumatismale,
ginecologice şi respiratorii. Ponderea turiştilor români care vin în staţiune pentru
odihnă şi tratament reprezintă 70% din totalul turiştilor români sosiţi în staţiune.

4
Gabriela Ţigu, Resurse şi destinaţii turistice pe plan mondial, Editura Uranus, Bucureşti 2005,
p 82.
5
Vasile Glăvan (coord.), Tendinţe şi perspective ale ofertei turistice balneare în contextual
european, Editura ICT,Bucureşti , p 3.

7
 CAPITOLUL I
IMPORTANŢA INDUSTRIA TURISMULUI – PARTE A
ECONOMIEI NAŢIONALE

1.1. DEFINIREA CONCEPTELOR CHEIE: TURISM SI INDUSTRIA

HOTELIERĂ

Turismul şi industria hotelieră reprezintă unul dintre cele mai

importante sectoare ale economiei mondiale, în calitate de principal generator de
locuri de muncă, fiind în acelaşi timp şi o metodă de dezvoltare sustenabilă pentru
ţările emergente. Aceasta industrie antrenează în dezvoltarea sa, o serie de servicii
conexe precum sistemele de transport, tehnologiile informaţionale şi de
comunicare, alternativele de recreere şi relaxare.
Industria turismului şi a călătoriilor reprezintă un sector cu identitate proprie
aflat într-o evoluţie dinamică. La nivelul unei ţări, evoluţia ascendentă a acestui
sector contribuie la creşterea gradului de angajare, creşterea venitului naţional şi
poate îmbunătăţi balanţa plaţilor. Această industrie este caracterizată de o serie de
aspecte specifice, despre care voi vorbi pe parcursul acestei lucrări.
Industria turistică se află într-o relaţie de interdependenţă cu celelalte ramuri
ale economiei, deoarece utilizează în mod indirect forţa de muncă din ramurile
care îi furnizează bunuri şi servicii. Studiile de specialitate au demonstrat că
oferta turismului este egală sau mai mare decât producţia şi cuprinde totalitatea
capacităţilor de producţie ( mijloace de transport, hoteluri, baze de agrement etc.),
poziţia geografică, potenţialul natural şi cultural, resursele demografice, adică tot
ce înseamnă atracţie turistică.
Prima definiţie a turismului, acceptată pe plan mondial, este a lui W.
Hunziker, din 1940: „Turismul este ansamblul de relaţii şi fenomene care
rezultă din deplasarea şi sejurul persoanelor în afara domiciliului lor, atâta timp
cât sejurul şi deplasarea nu sunt motivate printr-o stabilire permanentă şi o
activitate lucrativă oarecare.”
Aşadar, detaliind această definiţie putem afirma că turismul reprezintă
ansamblul de activităţi prin care omul îşi petrece timpul liber, călătorind pentru
a vizita locuri noi, obiective culturale şi istorice, pentru a-şi îmbogăţi cultura
generală, pentru divertisment şi sport, dar şi pentru odihnă şi tratament. De
asemenea, industria hotelieră poate fi percepută ca un instrument pentru satisfacerea
tuturor serviciilor solicitate de turişti la locul de destinaţie, la un înalt nivel
calitativ.
WTO defineşte turismul şi industria turistică astfel: în domeniul
turismului trebuie incluse toate activităţile pe care o persoană le poate realiza
într-o călătorie, în diverse scopuri: vacanţă, business etc, într-o zonă diferită de
locaţia uzuală, pentru o perioadă nu mai îndelungată de 1 an consecutiv. Astfel,
conform definiţiei, în cadrul industriei turistice putem vorbi de 5 mari grupe de
servicii, structurate pe componente de produse şi servicii, aşa cum se observă în
Figura nr. 1.1.

8
1.1.1 TERMENII SPECIFICI ÎN ORGANIZAREA ŞI DESFĂŞURAREA
ACTIVITĂŢII DE TURISM DIN ROMÂNIA

Competenţa ofertei turistice este sursa majorităţii statisticilor economiei naţionale.

Încorporată corect în structura statistică naţională, relaţia turismului cu alte sectoare
economice şi importanţa sa pot fi recunoscute şi cuantificate fără dificultate. Schema
următoare prezintă clasificarea internaţională a vizitatorilor şi motivaţiile călătoriilor
lor. Pe parcursul acestei lucrări sunt utilizaţi termeni definiţi de HG nr. 58/1998
privind organizarea şi desfăşurarea activităţii de turism în România

 Turism – ramură a economiei naţionale cu funcţii complexe, ce

reuneşte un ansamblu de bunuri şi servicii oferite spre consum persoanelor
care călătoresc în afara mediului lor obişnuit pe o perioadă mai mică de un
an şi al căror motiv principal este altul decât exercitarea unei activităţi
remunerate la locul vizitat;
 Resurse turistice – componente ale mediului natural şi antropic
care prin calităţile şi specificul lor, sunt recunoscute, înscrise şi valorificate
prin turism, în măsura în care nu sunt supuse unui regim de protecţie
integrală.
Resursele turistice pot fi:
 naturale: elemente geomorfologice, de climă, de floră şi de faună,
peisaje, zăcăminte de substanţe minerale şi alţi factori;
 antropice: monumente arheologice, situri arheologice, monumente,
ansambluri şi rezervaţii de arhitectură, monumente şi ansambluri
memoriale, monumente tehnice şi de artă, muzee, elemente de
folclor şi artă populară etc.;
 Patrimoniu turistic – resursele turistice şi structurile realizate în scopul
valorificării lor prin activităţi de turism;

9
  Structură de primire turistică – orice construcţie şi amenajare destinată,
prin proiectare şi execuţie, cazării turiştilor, servirii mesei pentru turişti,
agrementului, transportului special destinat turiştilor, tratamentului balnear
pentru turişti, împreună cu serviciile aferente.

Structurile de primire turistică includ:

 structuri de primire turistică cu funcţiuni de cazare turistică:
hoteluri-apartament, moteluri, vile turistice, cabane, bungalouri,
sate de vacanţă, campinguri, camere de închiriat în locuinţe
familiale, nave fluviale şi maritime, pensiuni turistice şi pensiuni
agroturistice şi alte unităţi cu funcţiuni de cazare turistică;
 structuri de primire turistică cu funcţiuni de alimentaţie publică:
unităţi de alimentaţie din incinta structurilor de primire cu
funcţiuni de cazare, unităţi de alimentaţie publică situate în
staţiuni turistice, precum şi cele administrate de societăţi
comerciale de turism, indiferent de amplasament (restaurante,
baruri, unităţi tip fast food, cofetării, patiserii etc.);
 structuri de primire turistică cu funcţiuni de agrement: cluburi,
cazinouri, săli polivalente, instalaţii şi dotări specifice
agrementului turistic;
 structuri de primire turistică cu funcţiuni de transport:
1) transport rutier: autocare etc.;
2) transport feroviar: trenuleţe,
trenuri cu cremalieră etc.;
3) transport fluvial şi maritim:
vapoare etc.;
4) transport pe cablu: telecabine,
teleschi etc.
 structuri de primire turistică cu funcţiuni de tratament balnear:
unităţi de prestări de servicii pentru tratament balnear,
componente integrate sau arondate complexelor de turism
balnear.
 Complex de turism balnear: clădiri care includ în acelaşi edificiu sau în
edificii legate fizic sau funcţional structuri de primire turistică (de cazare,
alimentaţie şi tratament balnear, eventual de agrement);
 Zonă turistică: teritoriu caracterizat printr-o concentrare de resurse
turistice, care poate fi delimitat distinct ca ofertă, organizare şi protecţie
turistică;
 Zonă de recreere preurbană – suprafaţă situată în teritoriul
preorăşenesc, care beneficiază de un cadru atractiv şi dispune de dotări
corespunzătoare pentru petrecerea timpului liber (în special la sfârşit de
săptămână);
 Obiectiv turistic – element al resursei turistice, individualizat şi
introdus în circuitul turistic;
 Punct turistic – obiectiv turistic şi amenajările aferente necesare
activităţii de primire turistică;
 Localitate turistică –aşezare urbană sau rurală cu funcţii turistice
dezvoltate pe baza resurselor specifice de care dispune;

10
  Staţiune turistică – localitate sau parte a unei localităţi cu funcţii
turistice specifice, în care activităţile economice susţin exclusiv realizarea
produsului turistic;
 Funcţie turistică – expresia calitativă şi cantitativă a resurselor
turistice; este determinată de structura, volumul şi calităţile resurselor;
 Ofertă turistică – totalitatea serviciilor prin care este pus în valoare
patrimoniul turistic, prin utilizarea de personal specializat;
 Produs turistic – complex de bunuri materiale şi servicii concentrate
într-o activitate specifică şi oferite pachet consumului turistic;
Pachet de servicii – combinaţie prestabilită a cel puţin două din elementele următoare:
cazare, alimentaţie, transport, tratament balnear, agrement, alte servicii reprezentând o
parte semnificativă din pachet, atunci când sunt vândute sau oferite spre vânzare la un
preţ global şi atunci când aceste prestaţii depăşesc 24 de ore.
Aliniindu-se reglementărilor europene, legislaţia românească prevede
obligativitatea existenţei agenţilor economici cu activitate în totalitate turistică şi a
unor intermediari care participă efectiv la comercializarea produselor turistice.
Astfel, conform Ordonanţei nr. 107/1999, în scopul protecţiei turistice,
oferirea, comercializarea, vânzarea serviciilor şi a pachetelor de servicii turistice,
precum şi crearea de servicii turistice pe teritoriul României pot fi realizate numai de
către agenţii economici din turism autorizaţi de Ministerul Turismului, posesori de
licenţe în turism sau de certificate de clasificare, după caz.
Agenţii economici din turism sunt obligaţi să folosească, pentru prestarea
serviciilor care presupun răspunderi privind protecţia turismului, numai personal
specializat. În consecinţă, profesiunile specifice activităţilor de turism sunt cele
surprinse în clasificarea ocupaţiilor din România, respectiv în nomenclatorul de
calificare pentru meseriile şi funcţiile din activităţile hoteliere şi de turism din
România.

1.1.2 COMPONENTE ŞI OPERATORI ÎN DEZVOLTAREA TURISMULUI

Activitatea de turism şi implicit dezvoltarea turistică este orientată pe destinaţii,

concentrându-şi atenţia asupra unor componente cum ar fi: atracţiile turistice, cazarea,
facilităţile şi serviciile locale, infrastructura, transporturile, investiţiile.

 Atracţiile turistice

Atracţiile turistice sunt principalul motiv pentru care turiştii decid să viziteze
unele zone sau să-şi petreacă vacanţele în anumite regiuni. Criteriile de clasificare
sunt: atracţiile naturale(formele de relief, flora şi fauna, pe de o parte şi atracţiile
antropice, istorice sau moderne, care se găsesc sub forma catedralelor, clădirilor
istorice, cazinourilor sau parcurilor de distracţii, pe de altă parte); tradiţiile
culturale(limbă, muzică, folclor, dansuri, gastronomie). Într-o interesantă analiză 6 se
sugerează trei perspective pentru clasificarea atracţiilor turistice: o perspectivă
individuală , o perspectivă organizatorică (ce ia în calcul factori cum ar fi capacitatea
organizatorică şi scala temporală) şi spaţială şi, în fine, o perspectivă cognitivă,
incluzând percepţiile şi experienţele turiştilor legate de atracţii.

6
Sinclair, M. T., Stabler, M. – The economics of tourism, Routledge Edition, Londra, 1997.

11
  Cazarea

Turismul modern pune la dispoziţia potenţialilor clienţi o numerose varinate de

cazare. În linii mari acestea sunt: sectorul comercial de cazare (hoteluri, moteluri, case
de vacanţă, campinguri) şi sectorul individual de cazare, reprezentat de reşedinţele
permanente private folosite pentru găzduirea prietenilor şi a rudelor (reşedinţele
secundare). O soluţie pe care piaţa turistică o pune la dispoziţia turiştilor cu venituri
mici este camparea şi turismul de caravană.
În ultima perioadă s-a înregistrat o creştere a preferinţelor turiştilor în ceea ce
priveşte serviciile tradiţionale de cazare furnizate de hoteluri şi case de oaspeţi,
motelurile mici aflate în proprietatea unei singure persoane sau apartamentele
închiriate.

 Facilităţile şi serviciile locale

Serviciile de bază oferite de industria turistică vin de cele mai multe ori la pachet
cu o gamă largă de servicii auxiliare: magazine specializate în vânzarea produselor
turistice (magazinele de suveniruri sau de articole sportive) şi altele care oferă o gamă
de produse de uz general, spre exemplu farmacii, magazine alimentare sau de
îmbrăcăminte. Servicii suplimentare asociate produsului turistic sunt oferite de
restaurantele locale, bănci, centre medicale şi saloane de înfrumuseţare. Deşi, multe
dintre aceste servicii auxiliare şi facilităţi sunt adresate localnicilor, de ele pot
beneficia şi turiştii.

 Infrastructura

Piaţa turistică nu poate supravieţui fără o infrastructură adecvată, care este necesară
susţinerii facilităţilor şi serviciilor. În plus, faţă de infrastructura de transport (şosele
şi parcări, terenuri de aterizare, linii de cale ferată, porturi) se impune existenţa
utilităţilor publice sub forma energiei electrice, a serviciilor de apă şi canalizare. Cu
câteva excepţii, cum ar fi autostrăzile cu taxă, infrastructura nu generează ea însăşi
venituri directe. Dar, în decursul timpului s-a constatat că lipsa acestor servicii are un
impact nedorit asupra dezvoltării turismului.

 Transporturile

Dezvoltarea turismului are ca punct de plecare existenţa unei infrastructuri care să

faciliteze accesul la pieţe şi la diferite destinaţii. La începuturi, dezvoltarea staţiunilor
balneare şi a celor de litoral a depins mult de extinderea căilor ferate. După cel de-al
doilea război mondial, creşterea rapidă a numărului de posesori de autoturisme a fost
principala cauză a creşterii volumului turismului individual, iar îmbunătăţirea
tehnologiei aeronautice a dus la o explozie a numărului de călătorii internaţionale. În
afara creşterii volumului traficului turistic, aceste progrese din transporturi au
modificat orientarea fluxurilor turistice şi au impus modele noi de dezvoltare.
Transporturile în sistem organizat din zonele turistice sunt esenţiale. Acestea pot fi
orientate spre turismul individual (de exemplu turul împrejurimilor, gondolelor sau

12
vizitarea punctelor de interes), dar şi transportul public (autobuze, metrou) utilizat atât
de turişti, cât şi de rezidenţii localităţii.
Dată fiind importanţa şi diversitatea diferitelor sectoare ale turismului,
investiţiile în industria turistică pot varia de la caz la caz, însă studiile arată că
infrastructura şi cazarea impun cele mai mari cheltuieli. Dezvoltarea cu succes a
turismului depinde în mare măsură de realizarea investiţiilor, atât în interiorul
sectorului turistic, cât şi în alte sectoare anexe lui.

1.2. FUNCŢIILE TURISMULUI

Din perspectiva economiei naţionale, turismul constituie un element

dinamizator al sistemului economic global. Dat fiind contextul, putem afirma că
turismul în cadrul unei economii naţionale îndeplineşte următoarele funcţii:

1.2.1 FUNCŢIA ECONOMICĂ SE REFERĂ LA CONTRIBUŢIA

TURISMULUI LA:

 Dezvoltarea economică a zonelor turistice prin exploatarea şi atrageera de

fluxuri turistice prin bogaţia de resurse naturale (formele de relief,
climatul, fondul forestier, de floră şi de faună) şi antropice (monumente
istorice, culturale, muzee, edificii religioase etc.)

 Dezvoltarea altor ramuri ale economiei naţionale prin stimularea

afacerilor din domenii ca transportul, construcţiile, agricultura, comerţ, prin
crearea şi dezvoltarea bazei tehnico-materiale a turismului, contribuind
la satisfacerea cererii turiştilor.
Efectul multiplicator al încasărilor din domeniul turistic reiese din cheltuielile
primare ale turiştilor într-o unitate de profil, după cum am arătat în Figura nr.
1.2. (Atunci când un turist îşi achită cazarea la un hotel, conducerea hotelului va
utiliza banii primiţi pentru a plăti unele servicii contractate sau pentru a realiza
investiţii noi. La rândul lor, furnizorii acestor bunuri vor folosi sumele de bani
pentru a-şi achita propriile datorii şi pentru a-şi acoperi nevoile personale.
Astfel, banii achitaţi de turist pot fi cheltuiţi de câteva ori şi se repartizează între
diferitele sectoare ale economiei naţionale.)

13
 Dezvoltarea şi diversificarea activităţii de turism se va resimţi şi în
activităţile desfăşurate în alte ramuri economice, contribuind la creşterea
volumului de activitate, crearea de noi locuri de muncă, creşterea veniturilor pe
ramură etc.

 Crearea de noi locuri de muncă

Industria turistica are un rol deosebit în atragerea excedentului de forţă de
muncă din alte sectoare şi, implicit, la atenuarea şomajului, coroborat cu
diversificarea cererii în piaţa turistică şi dezvoltarea dorinţelor clienţilor. În
ultimii ani, au fost înregistrate creşteri semnificative ale numărului celor care
lucrează în hoteluri, restaurante, transporturi, agenţii de turism, prestaţii de
agrement, conducerea administrativă a aparatului turistic. Din punct de
vedere calitativ, relaţia turism-forţă de muncă poate fi exprimată printr-o
multitudine de aspecte, între care: nivelul de calificare al celor ocupaţi în turism
şi structura forţei de muncă pe trepte de pregătire, raportul dintre cei angajaţi cu
program normal şi cei cu timp parţial de muncă, proporţia angajaţilor sezonieri
şi fluctuaţia personalului, costul formării profesionale etc.

 Echilibrarea balanţei de plăţi externe

Încasările obţinute de la turiştii străini sunt, din punct de vedere economic,
exporturi pentru ţările beneficiare ale fluxurilor turistice, care asociate cu
cheltuielile turistice au fost denumite „injectări" pentru economie. Pe de altă
parte, dacă economiile populaţiei au destinaţia de a fi cheltuite în afara ţării,
acestea sunt cunoscute sub numele de „scurgeri economice", fapt care duce la
reducerea efectului multiplicator şi nu mai este stimulată economia internă.
Aşadar, creşterea economică este posibilă numai atunci când „injectările"
sunt mai mari decât „scurgerile".

 Stimularea investiţiilor
Acest proces are loc doar atunci cand cererea viitoare pentru produsele turistice

14
este influenţată de îmbunătăţirile care li se aduc în mod constant sau de confortul
asigurat prin investiţiile iniţiale în domeniul turistic.

1.2.2 FUNCŢIA SOCIO-CULTURALĂ

Această funcţie presupune că turismul are o contribuţie semnificativă la:

 Refacerea capacităţii de muncă a populaţiei

Perioada de repaus şi nevoia umană de odihnă, recreere, cunoaştere, refacere fizică

şi mentală au dus la crearea turismului de odihnă. Fie că e vorba de repaus fizic
sau intelectual de lungă durată, petrecerea concediului de odihnă în diferite zone
turistice are un aport considerabil pentru refacerea capacitaţii de muncă. Pe de altă
parte, putem vorbi de turismul de tratament care vizează persoanele care îşi
petrec concediul cu scopul de a-şi trata diversele afecţiuni sau cu scop
profilactic, folosind unele resurse naturale.

 Utilizarea corespunzătoare a timpului liber

Ritmul alert e viaţă al societăţii moderne se manifestă tot mai pregnant prin
tendinţa de creştere dorinţei de petrecere a timpului liber, impunându-se
organizarea şi utilizarea eficientă a acestuia. Turismul, prin activităţile pe care
le asigură călătorilor şi prin paleta largă de servicii pe care le pune la dispoziţia
acestora reprezintă una dintre modalităţile cele mai potrivite de utilizare a
timpului liber.

 Ridicarea nivelului de instruire, cultură şi civilizaţie a oamenilor

Turismul favorizează şi facilitează o îmbogăţire a orizontului cultural,
informaţional, atât pentru turişti, cât şi pentru populaţia din zona respectivă,
contribuind la formarea lor intelectuală. Turismul se caracterizează prin largă
penetrare în rândul tinerilor, această categorie socială fiind foarte receptivă
la cunoaşterea prin turism.

 Intensificarea legăturilor între naţiuni

Circulaţia turistică devine una dintre formele principale de legătură directă între
oameni, pe plan intern şi, mai ales, pe plan internaţional, constituind un
mijloc eficient de contact cu realităţile şi popoarele altor naţiuni. Această
funcţie este cu atât mai evidentă, cu cât pe plan mondial se observă
tendinţa de dezvoltare a turismului de vizitare.

1.2.2 FUNCŢIA ECOLOGICĂ

Această funcţie se referă la menţinerea şi îmbunătăţirea calităţii mediului,

deoarece consumul turistic, afectează de regula mediul, astfel că măsurile de
protejare sunt absolut necesare. Esenţială în avcest caz este identificarea unor
soluţii care să vizeze diminuarea impactului negativ al turismului asupra
mediului.

15
 Conceptul de economie durabilă, repectiv de turism durabil vizează
dezvoltarea activităţilor specifice turismului cu o micşorare a prejudiciilor
aduse mediului.
În acest context, turismul se va menţine durabil dacă va răspunde la câteva
cerinţe:
• Dezvoltarea sa va fi planificată raţional, pe criterii economico-sociale
riguros fundamentate;
• Politicile şi criteriile de dezvoltare vor respecta principiile durabilităţii;
• Dezvoltarea se va realiza cu angajarea şi cooperarea puterilor publice şi a
sectorului privat;
• La această dezvoltare vor participa societatea civilă şi comunităţile
locale.
Vocaţia ecologică a turismului poate fi susţinută prin: controlul dezvoltării
unor zone turistice, orientarea fluxurilor turistice, organizarea de parcuri şi
rezervaţii, refacerea unor trasee turistice, precum şi promovarea unor forme
de turism mai puţin agresive cum sunt: turismul verde, turismul rural, turismul
de tip foto-sqfari etc.

1.3 OPERATORII DIN TURISM

Respectând cerinţele europene, legislaţia românească a impus crearea de

operatori economici cu activitate exclusiv turistică şi a unor intermediari care
participă efectiv la comercializarea produselor turistice. Conform Ordonanţei nr.
107/1999 „în scopul protecţiei turistice, oferirea, comercializarea, vânzarea serviciilor
şi a pachetelor de servicii turistice, precum şi creerea de servicii turistice pe teritoriul
României pot fi realizate numai de către agenţii economici din turism autorizaţi de
Ministerul Turismului, posesori de licenţe în turism sau de certificate de clasificare,
după caz.”
De asemenea, legislaţia în vigoare obligă agenţii economici din turism să angajeze
doar personal specializat pentru prestarea serviciilorturistice, profesiuni specifice
surprinse în clasificarea ocupaţiilor din România, respectiv în nomenclatorul de
calificare pentru meseriile şi funcţiile din activităţile hoteliere şi de turism din
România.
Operatorii din turism sunt persoane juridice, deţinători de societăţi comerciale cu
capital de stat, privat, străin, cooperatist, mixt, asociaţii familiale şi persoane fizice
care prestează servicii specifice acestei activităţi: hoteliere, servirea mesei, transport,
agrement-divertisment, tratament balnear, precum şi alte servicii similare.
La o analiză sumară natura activităţii desfăşurate agenţii economici din turism
putem distinge două grupe distincte:
 agenţi direct prestatori de servicii turistice;
 agenţi care care se ocupă cu promovarea şi comercializarea de aranjamente
turistice în ţară şi străinătate, având rolul de intermediari între agenţii economici direct
prestatori de servicii turistice şi turişti.
Activităţile economice pot avea în totalitate un caracter turistic sau numai
parţial, o clasificare standard a lor fiind realizată de specialiştii Organizaţiei Mondiale
a Turismului.

16
 Conform acesteia, clasificarea se face astfel:
 Agenţii prestatori de servicii de transport turistic pe cale ferată, rutier, aerian,
naval naţional sau internaţional, inclusiv transportul turistic pe cablu în zonele
montane;
 Agenţii prestatori de servicii hoteliere şi servirea mesei în localităţi şi staţiuni,
pe trasee turistice;
 Agenţii prestatori de servicii de tratament în cadrul staţiunilor balnear-turistice
sau al localităţilor cu dotări balneare;
 Agenţii prestatori de servicii de agrement-divertisment sportiv, cultural,
distractiv şi alte asemenea activităţi, destinate turiştilor aflaţi în localităţile,
staţiunile sau pe traseele turistice;
 Agenţii prestatori de servicii complementare pentru turişti sau agenţi de turism:
servicii de asigurări, de vize, rezervări-închirieri, cercetare, învăţământ
educaţie, informaţii, consultanţă, proiectări, construcţii turistice, pază şi
protecţie, asociaţii profesionale, realizarea de materiale publicitare.
Operatorii cu activitate turistică parţială sunt: întreprinderile furnizoare de gaze,
electricitate, construcţii, textile, industriale, agricole, majoritatea întreprinderilor
financiar-bancare, farmaceutice, de transport urban, telecomunicaţii şi alte asemenea,
precum şi o parte din unităţile de servire a mesei, culturale, sportive şi de divertisment
care prestează servicii atât pentru turişti, cât şi pentru populaţia rezidentă. Varietatea
activităţilor din domeniul turismului se desprinde şi din multitudinea de
organizaţii care se încadrează în această ramură: restaurante, hoteluri,
moteluri, toate tipurile de transport, agenţiile de turism, parcurile naţionale sau
zonele de distracţie şi recreaţie.
Legislaţia românească prevede obligativitatea licenţierii agenţilor economici cu
activitate în totalitate turistică şi a unor intermediari care participă efectiv la
comercializarea produselor turistice. Astfel, în scopul protecţiei turiştilor, oferirea,
comercializarea, vânzarea serviciilor şi a pachetelor de servicii turistice precum şi
crearea de produse turistice pe teritoriul României pot fi realizate numai de către
agenţii economici din turism autorizaţi de Ministerul Turismului, posesori de licenţe
în turism sau de certificat de clasificare, după caz.

17
 CAPITOLUL 2.
MANAGEMENTUL OSPITALITĂŢII ÎN INDUSTRIA HOTELIERĂ

2.1 OSPITALITATEA – ÎNTRE BUNELE MANIERE ŞI INDUSTRIE

Turismul şi industria ospitalităţii sunt două activităţi între care există o reţea
de legături, care transformă sectorul ocupat de cele două într- una dintre cele mai
largi sectoare dintr-o economie (vezi Figura nr. 1.5.).
Conform definiţiei date de Organizaţia Mondială a Turismului (WTO), prin
termenul de industrie a ospitalităţii se înţelege totalitatea organizaţiilor, firmelor şi
instituţiilor care oferă ca prim serviciu cazare şi alimentaţie, atât pentru turişti, cât şi
pentru populaţia din zona respectivă, locală.
Dicţionarul Explicativ al Limbii Române defineşte ospitalitatea ca fiind
„primirea, găzduirea bună oferită cuiva”. Pornind însă de la sensul original al
noţiunii de ospitalitate, industria ospitalităţii este văzută ca o serie de activităţi
comerciale care asigură cazarea şi/sau servicii de alimentaţie persoanelor care
sunt departe de casă, indiferent dacă pentru perioade mai lungi sau mai scurte de
timp. Altfel spus, din industria ospitalităţii fac parte nu numai mari hoteluri şi
restaurante, ci şi o gamă largă de activităţi comerciale cum ar fi: casele de oaspeţi,
snack-barurile şi unităţile fast-food.
În întreaga lume se constată o dezvoltare constantă şi continuă a industriei
turistice şi a ospitalităţii, iar pentru a face faţă cererii, industria hotelieră se extide
şi ea. De cele mai multe ori, aspectul sau chiar localizarea crează o prima impresie,
care rămâne şi care este cea mai importantă. Ceea ce crează acea impresie durabilă
clienţilor este eficacitatea, eficienţa şi ospitalitatea oamenilor care, prin atitudinea şi
amabilitatea lor, îi determină subconsţient să revină.

18
 Indiferent de cultură sau limbă din care provine cuvântul „ospitalitate”
termenul este raportat la rolul pe care ni-l asumăm, de receptor sau de furnizor de
asemenea servicii. Receptorii ospitalităţii percep această sferă de servicii sub forma
primirilor prietenoase însoţite de mâncare şi băutură bună şi de o atmosferă familială.
Pe de altă parte, cei care oferă aceste servicii au uneori impresia că, în ciuda
eforturilor lor, clienţii pot fi uneori mofturoşi şi nerecunoscători. Indiferent de poziţia
pe care o ocupă, de receptori sau furnizori de ospitalitate, este cert că această sferă de
activităţi a influenţat vieţile tuturor oamenilor, dezvoltându-se de-a lungul timpului de
la o activitate domestică la una comercială.
Esenţa ospitalităţii o reprezintă asigurarea alimentaţiei, agrementului şi
găzduirii pentru aceia care sunt departe de casă. Ridicată la nivel de artă,
ospitalitatea este menită să desfăşoare relaţiile cu clienţii în favoarea unităţii
prestatoare de servicii, într-o asemenea manieră, încât consumatorul produselor şi
serviciilor să simtă într-adevăr că este tratat ca un oaspete dorit.
În plus, ospitaliatea a devenit o adevărată profesie. Prin ospitalitatea
profesională se înţelege asigurarea confortului şi securităţii psihologice şi
fiziologice a clientului, pe durata consumării produselor solicitate, în incinta unităţii
prestatoare.
Privită din punct de vedere al amplorii şi caracteristicilor investiţiilor
industria ospitalităţii este similară industriilor consacrate. Din punct de vedere al
poziţionării sale în sfera activităţilor economice, industria ospitalităţii face parte
dintr-un grup mai larg de activităţi economice, numit turism.

2.2 PARADIGMELE OSPITALITĂŢII

19
 Pe măsură ce practica ospitalităţii a început să se extindă, literatura de
specialitate a dezvoltat instrumente menite să ducă la îmbunătăţirea operaţiunilor şi
la perfecţionarea managerilor din acest domeniu. Încă la început au existat
controverse legate de faptul dacă activităţile din industria ospitalităţii pot fi
diferenţiate de alte servicii, definirea unei discipline, a unei paradigme unice pentru
ospitalitate se poate face ţinând cont de următoarele elemente cheie:
 management general şi strategiile de afaceri;
 management operaţional;
 marketing;
 servicii şi cuantificarea performanţelor;
 resursele umane;
 cercetarea.
Pe măsura ce mediul de afaceri a devenit din ce în ce mai complex, mai
dinamic şi mai competitiv s-a intensificat nevoia existenţei unor tehnici analitice
care să asiste şi să ajute la adoptarea deciziilor într-un asemenea climat. Strategiile
de afaceri existente păreau să prescrie cadrul şi instrumentele necesare pentru ca
acestă complexitate să fie mai bine înţeleasă, sistematic planificată, pe baza cărora
să se găsească soluţii generice. Multe strategii de afaceri implementate cu succes în
alte domenii au fost preluate de autori din domeniul managementului ospitalităţii.
Operaţiunile constituie principala activitate a acestei industrii, ceea ce
determină managerii să fie în primul rând interesaţi de obţinerea performanţelor în
acest domeniu. Operaţiunile eficiente pun accent pe planificare, tehnologie şi
resurse umane. Ca urmare a faptului ca ultimele generaţii de clienţi pun un accent
mai mare pe calitate şi valoare, managerii de servicii încearcă în
permanenţă să îmbunătăţească procesele prin care sunt obţinute serviciile
respective şi să le ofere cu o calitate constantă clienţilor.
Standarde de calitate (atât în domeniul alimentaţiei, cât şi al cazării) şi norme
de conduită care asistă managementul în încercarea acestuia de a îmbunătăţi
permanent calitatea se fac din ce in ce mai mult simţite în turism. Manualele cu
norme de conduită ajută deopotrivă la formarea, pregătirea, pe baze uniforme a
angajaţilor, oferind în acelaşi timp criterii de evaluare a performanţelor acestora.
Ospitalitatea este o industrie centrată pe individ deoarece calitatea,
obţinerea satisfacţiei şi performanţei depind de oameni. Literatura de specialitate
vorbeşte despre legătura care există între atitudine şi performanţă, chiar dacă încă
accentul pus pe pregătire este slab. Pentru o firmă din industria ospitalităţii,
resursele umane reprezintă resursa cea mai importantă pentru obţinere de avantaje
competitive, fiind în acelaşi timp şi domeniul care necesită cel mai mult o
schimbare a modului de abordare.

2.3 INTERDEPENDENŢA DINTRE OSPITALITATE ŞI INDUSTRIA

HOTELIERĂ

2.3.1 DEFINIREA AFACERII HOTELIERE

În industria ospitalităţii, un loc important îi revine activitatăţii hoteliere, fiind

şi cea care asigură şi condiţionează în cel mai înalt grad volumul activităţilor
turistice. Industria hotelieră oferă cu precădere servicii de cazare, rolul acesteia fiind
de a asigura infrastructura dezvoltării turismului. Infrastructura de cazare este

20
repretenzată de totalitatea unităţilor de cazare, care au ca obiectiv principal
satisfacerea nevoilor călătorilor.
Definirea conceptului de hotel este dată de Organizaţia Mondială a
Turismului (WTO) şi anume: „Hotelurile sau unităţile asemănătoare se caracterizează
prin amenajarea lor pe camere, respectând o limită minimă de camere, având o echipă
managerială unică şi furnizând servicii bine definite care includ serviciul de cameră,
menţinerea curăţeniei, facilităţile sanitare etc.”
În al doilea rând, hotelul mai este definit ca o organizaţie a cărei principală
afacere este de a furniza facilităţi de cazare pentru publicul larg şi care poate de
asemenea să pună la dispoziţia clienţilor unul sau mai multe din următoarele servicii:
alimentaţie, curăţenia camerei, servicii de primire, spălătorie sau utilizarea unor
dotări specifice. Un alt punct de vedere prezintă hotelul ca un stabiliment în care, cu
condiţia plăţii, turiştii pot să se cazeze, precum şi să se hrănească şi să se distreze.
Astfel, organizaţia hotelieră va asigura, aşa cum se poate observa în figura 1.6
de mai jos, o serie de servicii de bază, care definesc activitatea hotelieră.

Pentru o optimă organizare şi derulare a afacerii hoteliere, managementul organizaţiei

trebuie să ia în calcul mai multe caracteristici ale serviciilor pe care le furnizează:
 Perisabilitatea serviciilor - locul neocupat, respectiv nevândut nu poate fi
stocat şi oferit spre vânzare într-o altă perioadă de timp;
 Oferta limitată de servicii - capacitatea de cazare nu se poate modifica în
funcţie detendinţele din piaţă pe termen scurt;
 Amplasarea unităţii de cazare — joacă un rol important în asigurarea
gradului de ocupare profitabil;
 Costurile de operare mari - conduc la acumularea unor costuri fixe mari
care impun unanumit nivel de ocupare pentru a atinge punctul critic;
 Sezonalitatea cererii - impune strategii manageriale pe termen lung pentru
asigurarea unor variaţii cât mai reduse.
De cele mai multe ori, investitorii din industria hotelieră îşi doresc o
recuperare rapidă a capitalului investit, însă aceste caracteristici dovedesc faptul că
industria hotelieră este investiţie ciclică, mare consumatoare de capital şi puternic
concurenţială.

21
 Investiţiile angajate în industria hotelieră sunt uriaşe. Industria hotelieră este o
mare consumatoare de capital necesar pentru clădire şi echipamentul sau facilităţile
necesare. Toate acestea alături de uzură, dobânzi, chirii, asigurări se transformă în
costuri fixe.
Timpul a dovedit că acest tip de afacere este profitabilă după o perioadă
îndelungată, faţă de speranţa lor de viaţă. La aceasta se mai adaugă şi piaţa extrem de
concurenţială, de aceea la finele fiecărui ciclu economic, unele dintre organizaţiile vor
ieşi de pe piaţă.

2.3.2. TIPURI DE ORGANIZAŢII ÎN INDUSTRIA HOTELIERĂ ŞI

PRINCIPALELE LOR CARACTERISTICI

Diversitatea de servicii oferite, care s-au adăugat în timp, pe parcursul

dezvoltării industriei hoteliere, a condus la formarea unei varietăţi de unităţi pe piaţa
hotelieră creând deseori confuzie în rândul turiştilor.În condiţiile în care plasarea unui
hotel într-un anumit grup cu caracteristici comune nu este deloc uşoară, la nivel
mondial s+au stabilit o serie de criterii de clasificare şi segmentare a unităţilor
hoteliere.
Principalele criterii sunt:
a. caracteristicile fundamentale:
- unităţi hoteliere şi similare acestora;
- unităţi extrahoteliere/complementare; amplasarea:
- în oraşe mici sau mari;
- în mediul rural;
- pe litoral;
- la munte;
c. legătura cu mijlocul de transport:
- de-a lungul căilor rutiere (motel);
- în apropierea gărilor (hotel de gară);
- lângă aeroporturi (hotel de aeroport);
d. scopul vizitei:
- vacanţă, turism;
- business;
- convenienţă;
e. regimul de funcţionare:
- deschise permanent;
- sezoniere.
În România numai 57,3% din capacitatea de cazare a unităţilor cu activitate hotelieră
au funcţionare permanentă. Restul se află în staţiunile de pe litoral şi doar 6% dintre
aceste hoteluri au funcţionare permanentă.
f. forma de exploatare:
- individuală;
- asociere (lanţuri hoteliere voluntare);
- societăţi sau grupuri (lanţuri hoteliere integrate);
g. durata de şedere:
- de tranzit;
- rezidenţiale;
h. nivelul de confort:
- de lux (nivel superior);

22
 - de nivel mediu;
- categoria economică (servicii limitate);
i. capacitatea de cazare:
- exploatare familială (până la 49 de camere);
- capacitate medie (50-150 de camere);
- exploatare de tip industrie hotelieră (peste 150 de camere).
Desigur, aceste criterii de clasificare şi tipologia unităţilor hoteliere ne ajută să
înţelegem care este poziţia pe care o ocupă un hotel în piaţă, ce doreşte el să asigure
ca servicii, care este strategia de dezvoltare, de ce aplică anumite politici la nivelul
firmei. Astfel, un hotel poate fi caracterizat din punctul de vedere al mai multor
criterii fiind în acelaşi timp un hotel cu servicii de nivel mediu, situat într-un oraş, cu
un număr de 80 de camere, care se adresează în principal oamenilor de afaceri aflaţi în
tranzit.
Una din condiţiile esenţiale de diferenţiere a unităţilor hoteliere, atât la nivel
de servicii oferite, dar şi la nivel de administrare a afacerii hoteliere, este stabilirea
unor particularităţi.

Astfel distingem:

 Hotelul de tip comercial

Intensificarea deplasărilor între oraşe, în interiorul ţării, a dus la o cerere mare
a unităţilor de cazare amplasate în cadrul oraşelor, în centrul acestora, în apropierea
zonelor cu acces la mijloace de transport sau în zone puternic dezvoltate industrial.
Acestea au devenit în timp mari grupuri hoteliere care au ca principală categorie de
clienţi, voiajorii de business. Un alt aspect al acestora este durata redusă de şedere,
respectiv 1,7 înnoptări în medie, astfel că acestea fac parte din categoria hotelurilor de
tranzit. Majoritatea acestora dispun de săli de conferinţe, apartamente, asigură serviciu
de cameră (room-service) şi organizarea de întâlniri şi mese festive. De asemenea, pot
oferi servicii de spălătorie, dispun de centre de relaxare, magazine de incintă, saună,
piscină şi centre sportive.

 Hotelul de aeroport
de hotel are la bază intensificarea turismului pe rute mai lungi, cu utilizarea
transportului aerian. Piaţa ţintă se constituie din voiajorii de business, pasagerii
transportului aerian care din variate motive rămân o perioadă mai lungă pe aeroport,
respectiv de 8-10 ore (în special peste noapte) şi personalul liniilor aeriene. Acest tip
de hotel oferă, de obicei, transport gratuit între aeroport şi hotel, linie telefonică
directă cu aeroportul pentru rezervare şi transport. Atractivitatea acestor hoteluri este
dată de reducerea semnificativă a costurilor.

 Hotelul rezidenţial (hotel-apartament)

Acest hotel asigură cazarea clienţilor pe o perioadă lungă de timp sau
permanentă, în mediul urban sau suburban. Dacă el este amplasat în cadrul unor zone
sau staţiuni turistice atunci apare închirierea apartamentelor pentru sejururi mai lungi,
de unde şi numele de rezidenţă.. Atractivitatea acestora se manifestă pentru un
segment principal de voiajori, şi anume turiştii care optează pentru sejururi mai lungi,
grupuri familiale care doresc intimitate, dotări sau facilităţi diferite de standardele
hoteliere.
 Hotelul de zonă balneară (tip spa)

23
 Unităţile de acest tip au o caracteristică definitorie: sunt amplasate în zone
recunoscute ca obiective turistice pentru persoanele care doresc să beneficieze de
anumite resurse naturale favorabile sănătăţii (ape termale, izvoare minerale, nămol,
aeroionizare etc). Hotelul asigură, în primul rând, pentru clienţi o bază materială
necesară pentru furnizarea serviciilor de tratament specifice resursei naturale de care
dispune:
- centru de sănătate, cu vocaţie medicală prin aplicarea
unor cure de sănătate;
- centru de recuperare, cu vocaţie medico-sanitară pentru
aplicarea unor cure profilactice secundare şi de
recuperare medicală;
- centru de bunăstare şi înfrumuseţare;
- centru de primire, divertisment şi cultural.

Pentru serviciile de tratament pe care le oferă, hotelul va constitui baza de

tratament cu personal medical şi paramedical propriu sau va încheia contracte de
parteneriat cu alte unităţi specializate, ce au personalitate juridică. Hotelul trebuie să
asigure o alimentaţie pe diete, corespunzătoare regimurilor alimentare stabilite de
personalul de specialitate. În plus, se acordă o atenţie deosebită deplasării interioare şi
exterioare a clienţilor, fiind vorba de clienţi cu nevoi speciale. Durata sejurului mediu
într-un astfel de hotel este influenţată de durata tratamentului urmat de client şi este,
în general, de circa 18-20 de zile.
Media de vârstă căreia i se adresează aceste hoteluri este mai ridicată, în
general media de vârstă fiind de 56 de ani, fiind vorba în majoritate de pensionari,
acest lucru influenţând în mare măsură serviciile pe care se hotărăşte să le includă în
ofertă.
 Hotelul de vacanţă (resort)
Clienţii care frecventează acest tip de hotel sunt persoanele care au ales să îşi petreacă
vacanţa în zona turistică. Poate fi amplasat la mare, în zonele montane, în unele locaţii
exotice, cât mai departe de zonele urbane aglomerate. Voiajorii fiind în vacanţă,
concediu, doresc să îşi petreacă majoritatea timpului pentru activităţi recreative.
Astfel, hotelul trebuie să pună la dispoziţia turiştilor a gamă cât mai variată de servicii
de distracţie şi agrement, sportive, de alimentaţie, de îngrijire a copiilor etc.

2.4 ORGANIZAREA HOTELULUI

Activităţile specifice hotelului sunt structurate, în general, în două mari grupe,

ce au la bază serviciile principale: cazarea şi restauraţia. Un criteriu important şi
contactul cu clientul, respectiv prestarea directă a serviciilor hoteliere.
În continuare, vom identifica câteva din sarcinile şi atribuţiile care se
regăsesc la nivelul activităţilor specifice hoteliere.

Cazarea
Principalele activităţi care asigură prestarea şi furnizarea serviciului de cazare
se grupează în funcţie de contactul direct cu clienţii în două mari sectoare:
front-office şi back-office (sectorul de etaj, tehnic, de pază şi securitate, marketing).

Front-office (recepţia) este sectorul prin intermediul căruia se promovează şi

se vinde produsul cazare.

24
 Activităţile specifice recepţiei sunt:
 Rezervarea camerelor şi planificarea ocupării acestora;
 Promovarea şi vânzarea produsului de cazare;
 Evidenţa exploatării camerelor şi a fluxului clienţilor;
 Gestionarea cheilor camerelor;
 Înregistrarea consumurilor clienţilor şi încasarea contravalorii acestora;
 Colaborarea cu celelalte sectoare şi compartimente de activitate.

Sectorul de etaj (housekeeping)

Lucrătorii acestui sector asigură igienizarea, dotarea şi amenajarea spaţiilor
hoteliere. Alte activităţi specifice se referă la întreţinerea şi gestionarea lenjeriei
hoteliere precum şi la efectuarea serviciilor suplimentare specifice.

Sectorul tehnic
Asigură la nivelul unităţii hoteliere funcţionalitatea instalaţiilor şi a mobilierului din
camere. În aria de competenţă intră şi întreţinerea dotărilor bucătăriei, barului,
restaurantului etc., precum şi a spaţiilor comune pentru clienţi şi personal.

Sectorul de pază şi securitate

O componentă a ospitalităţii, extrem de importantă pentru a asigura confortul
clienţilor în unitatea de cazare, este asigurarea deplină a securităţii clientului în hotel.
Securitatea se asigură prin grija personalului hotelier, care este coordonat şi instruit de
personal specializat, la care se adaugă echipament specializat şi uneori chiar personal
calificat.

Sectorul marketing
Activitatea de marketing este deosebit de importantă în cadrul unui mediu extrem de
dinamic şi competitiv. Principalele activităţi ale sectorului sunt:
 Prospectarea pieţei;
 Analiza segmentelor de piaţă;
 Cunoaşterea caracteristicilor clientelei;
 Elaborarea unui plan de marketing;
 Organizarea de acţiuni promoţionale;
 Negocierea şi încheierea de contracte.

2.Restauraţia
Acest sector se referă la întregul proces de prestare a unui serviciu de bază în
industria ospitalităţii. Activităţile specifice sunt:
 Producţia culinară;
 Servirea produselor;
 Catering;
 Organizarea de banchete.

3.Sectorul financiar-contabil
Scopul principal al acestui sector de activitate este de a asigura gestiunea
resurselor financiare ale unităţii hoteliere: realizarea planului de afaceri şi
planificarea mijloacelor financiare necesare, evidenţa şi controlul plăţilor şi

25
încasărilor, calculaţia costurilor şi a tarifelor, înregistrarea şi evidenţierea valorică a
resurselor utilizate şi întocmirea bilanţului contabil.
Activitatea acestuia este strâns legată de celelalte două sectoare care
comercializează produsul hotelier: cazarea şi alimentaţia.

4.Sectorul comercial
În cadrul acestuia sunt cuprinse toate activităţile legate de asigurarea resurselor
materiale, cum ar fi: aprovizionarea tehnico-materială, gestiunea şi controlul
stocurilor.

5. Resursele umane
Activitatea acestui sector are o contribuţie hotărâtoare la asigurarea nivelului calitativ
al serviciilor oferite de unităţile hoteliere. Principalele activităţi se referă la:
determinarea necesarului de personal, planificarea, recrutarea şi selecţia resursei
umane, instruirea şi motivarea personalului, evaluarea şi recompensarea acestuia.

2.5 TIPURI DE STRUCTURI ORGANIZATORICE

Stabilirea structurii organizatorice a unui hotel de categorie modestă şi cu

capacitate relativ redusă are ca principu de funcţionare multiplicarea atribuţiilor,
pentru fiecare angajat în parte şi în primul rând pentru directorul de hotel.
În continuare sunt prezentate câteva exemple de structuri diferenţiate în funcţie de
capacitatea şi categoria hotelului.

Odată cu creşterea numărului de angajaţi, intervine o specializare a patronului, care îşi

rezervă activităţile de gestiune şi contabilitate.

26
Pentru un hotel de categorie medie dar cu un număr mai mare de angajaţi, poate
deveni funcţională o structură organizatorică care să aibă la bază elementele funcţiune
şi procese.

Între poziţia de top a managementului şi baza structurii nu ar trebui să fie mai mult
de patru niveluri ierarhice, deci în total maxim şase niveluri ierarhice.

27
Poziţia ierarhică, reprezintă elementul primar al structurii organizatorice şi este
definit de ansamblul sarcinilor, competenţelor şi răspunderilor stabilite pentru un
membru al organizaţiei. Pentru constituirea unui loc de muncă se recomandă
utilizarea a două metode manageriale: analiza muncii ce reprezintă o inventariere a
activităţilor realizate la nivelul unui loc de muncă şi descrierea locului de muncă
constituită ca o listă cu sarcinile şi obligaţiile pe care le are un angajat.

28
 CAPITOLUL 3
STUDIU DE CAZ - ANALIZA AFACERII HOTELIERE
COMPLEX BALENAR „ARIEŞUL”

Omul modern este un om activ, de aceea menţinerea capacităţii sale de muncă,

cu implicaţii sociale şi economice majore, este o preocupare nu doar a individului, ci
şi a numeroase organisme naţionale şi internaţional, inclusiv a Organizaţiei Mondiale
a Sănătăţii
În cadrul complexului balnear „ ARIEŞUL ”, valoarea terapeutică şi influenţa
elementelor naturale este deosebit de mare, bioclimatul fiind avantajat de abundenţa
aerului pur şi a radiaţiilor solare, de abundenţa vânturilor şi a umidităţii. Staţiunea
Băile Sărate, în cadrul căreia funcţionează hotelul este tot timpul anului indicată
pentru tratarea afecţiunilor reumatismale, ginecologice şi respiratorii. Ponderea
turiştilor români care vin în staţiune pentru odihnă şi tratament reprezintă 70% din
totalul turiştilor români sosiţi în staţiune.
Staţiunea balneoclimaterică se afla la 4 km de centrul municipiului Turda şi a
fost atestată ca microstaţiune balneară încă din 1837, dar amenajarea sa în forma
actuală datează din perioada interbelică.
Exploatarea sării în apropiere de Turda împreună cu procesele de carstificare a
masivului de sare şi alunecările de teren au favorizat în timp formarea unor lacuri pe
locul fostelor ocne de sare, lacuri ce sunt folosite în zilele noastre de către populaţie în
scopuri terapeutice sau pentru agrement. Băile Sărate Turda beneficiază de un climat
sedativ cu temperaturi medii anuale de 9 grade Celsius şi temperaturi medii în luna
iulie de 20 de grade Celsius, iar precipitaţiile nu depăşesc 600 mm anual. Un alt factor
important de cura este reprezentat de apele minerale clorurate şi sodice cu o
concentraţie mare (225 mg/l) care provin din lacurile sărate aflate în staţiune, de
asemenea se utilizează şi nămolul terapeutic ce se află sub stratul de aluviuni.
La Băile Sărate Turda se tratează afecţiunile reumatismale degenerative şi
articulare (artroze, spondiloze, tendinoze), afecţiuni neurologice periferice (sechele
dupa polioneuropatii, pareze), afecţiuni ginecologice (insuficienţa ovariana, cervicite),
afecţiuni dermatologice (psoriazis), stări posttraumatice (după entorse, fracturi,
luxatii)
Spre deosebire de celelalte componente ale zonei de agrement “Băile Sărate” a
căror funcţionare este sezonieră, Complexul Balnear funcţionează pe toată perioada
anului. Acesta cuprinde un hotel şi o baza de tratament balnear.

29
 3.1 AŞEZARE ŞI CĂI DE ACCES

Complexul balnear „ Arieşul Băi Sărate Turda”, complex ce se vrea analizat în

această lucrare aparţine municipiului Turda (în germană Thorneburg, „Oraşul cu
Porţi”) din judeţul Cluj, în sud – estul Dealurilor Feleacului, la o altitudine de 340-350
metrii la confluenţa râului Arieş cu pârâul Racilor, situat la circa 30 de km sud-est de
municipiul Cluj-Napoca.

Poza nr.3.1. Amplasarea municipiului Turda

Municipiul Turda este situat în partea de sud a judeţului, pe valea Arieşului

inferior, ocupă o suprafaţă de 91,6 km, la întretăierea drumurilor naţionale Bucureşti-
Turda-Oradea, Turda-Câmpia Turzii-Târgu Mureş, Turda-Câmpeni-Abrud. Este situat
pe podişul Transilvaniei, la o latitudine nordică de 46 grade şi 36 minute şi la 41 grade
şi 27 minute longitudine estică.
Băile sărate Turda se află situate în partea estică a municipiului Turda, la o
altitudine de 360 m, într-o zonă depresionară înconjurată de câteva înălţimi acoperite
cu pădure.
Staţiunea belneoclimaterică sezonieră de interes local Turda, funcţionează sub
numele de „ Arieşul Băi Sărate Turda” şi se află la 4 km de centrul oraşului Turda.
Aceasta este cunoscută ca şi microstaţiune balneară încă din 1837 dar amenajarea sa
în forma actuală datează din perioada interbelică.
Staţiunea balneoclimaterică „ Arieşul Băi Sărate Turda”, este accesibilă pe
drumul european E81 (DN1), la 65 km de Alba Iulia, pe DN 15 A60 la 70 km de
Târgu Mureş, Drumul european E 60 la 30 km de Cluj-Napoca, DN 75 la 72 km de
Câmpeni, pe DN75 se întâlneşte drumul judeţean ce leagă DN 75 de zona turistică
Cheile Turzii, iar pe DN 75, la 23 km, se află drumul judeţean ce leagă DN 75 cu
Complexul Turistic Băişoara.
Circulaţia pe calea ferată este posibilă până în localitatea Câmpia Turzii, iar de
aici există mijloace auto de transport. Există posibilitatea transportului aerian de pe
aeroportul Cluj Napoca şi Tărgul Mureş.

3.2 ANALIZA POTENŢIALULUI TURISTIC

Potenţialul turistic este o componentă importantă a ofertei turistice şi o condiţie

indispensabilă a dezvoltării turismului. Prin dimensiunile şi diversitatea elementelor

30
sale, prin valoarea şi originalitatea acestora, el reprezintă motivaţia principală a
circulaţiei turistice. 7
Atracţia turistică este motivul fundamental şi imbodul iniţial al deplasării
turistului către o anumită destinaţie turistică. O zonă sau un teritoriu prezintă interes
în măsura în care dispune de elemente de atracţie a căror amenajare poate determina o
activitate de turism.
Din această perspectivă, potenţialul turistic al unui teritoriu poate fi definit, la
modul general, prin „ ansamblul elementelor ce se constituie ca atracţii turistice şi
care se pretează unei amenajări pentru vizitare şi primirea călătoriilor. 8 O altă
accepţiune a noţiunii de potenţial turistic, întâlnită in literatura de specialitate,
detaliază suplimentar natura componentelor sale, acesta fiind definit ca „ totalitatea
elementelor cadrului natural şi social istoric, care pot fi valorificate, într-o anumită
etapă pentru oricare formă de activitate turistică”.
Pentru definirea conţinutului potenţialului turistic, în literatura de specialitate
sunt consacrate noţiuni ca atracţii turistice şi resurse turistice, termeni care, în opinia
multor autori, au semnificaţie şi arii diferite. Astfel, atracţiile turistice au o sferă de
cuprindere mai restrânsă, limitându-se la elementele care atrag atenţia, produc
impresie, incită la călătorie. Totodată, se apreciază că noţiunea de atracţie defineşte cu
precădere latura afectivă a diferitelor componente ale potenţialului. Cu toate acestea,
termenul este cel mai apropriat de rolul îndeplinit – motiv de călătorie – şi,
corespunzător, mai frecvent folosit, cel puţin în literatura străină.
Resursele turistice acoperă o arie problematică mai largă; pe de o parte, noţiunea
este utilizată pentru a desemna motivul de vizitare şi, în acest caz, se referă atât la
atracţia propriu-zisă, cât şi la modul de exploatare, la împlicaţiile de ordin economic
asupra turismului şi, pe de altă parte, este folosită pentru a defini mijloacele, sursele
necesare desfăşurării activităţii turistice, respectiv resurse naturale, materiale, umane
şi financiare.
De asemenea, pentru exprimarea ansamblului atracţiilor se mai utilizează şi
conceptele de „ fond turistic” şi „ patrimoniu turistic”. Şi în această situaţie se impun
câteva precizări; dacă noţiunea „ fond turistic”, definit prin totalitatea resurselor
naturale şi culturale cu destinaţie turistică9, poate fi echivalentă cu cea de potenţial,
patrimoniul are o sferă de referinţă mult mai cuprinzătoare, incluzând alături de
atracţii şi baza tehnico-materială specifică şi chiar infrastructura, componente ce
asigură exploatarea şi valorificarea bogăţiilor turistice.
Chiar dacă opiniile în ce priveşte conţinutul şi modul de abordare sunt încă
controversate, potenţialul turistic are un rol determinant, fundamental pentru existenţa
şi dinamica activităţii turistice. Din punctul de vedere al conţinutului, el reuneşte
elemente de o mare diversitate care se constituie nu numai ca motive de călătorie, ci
reprezintă chiar “materia primă” a turismului, consumându-se efectiv (prin
deteriorare, poluare, prin reducerea valorii sau atractivităţii) în procesul desfăşurării
vacanţelor.10
Varietatea componentelor potenţialului turistic şi rolul lor diferit asupra
fenomenului turistic au făcut necesară structurarea şi ierarhizarea lor. Astfel în

7
Octavia Violeta Şuta, Andrei Goga, Economia turismulu, Editura George Bariţiu, Bucureşti 2002, p
131.
8
Octavia Violeta Şuta, Andrei Goga, op.cit., p. 131
9
Mihai Grigore, Potenţialul natural al turismului ,Editura Universităţii Bucureşti, 1974 p.21
10
Rodica Minciu, Economia Turismului, Editura Uranus, Bucureşti 2000, p 160.

31
literatura de specialitate11 există un sistem de criterii şi modalităţi de grupare a
resurselor turistice.
Cel mai important criteriu de clasificare în domeniu este criteriul genetic, care
grupează potenţialul turistic, după natura conţinutului componentelor sale, în două
categorii principale:
 Resurse naturale sau potenţial turistic natural
 Resurse antropice sau potenţial turistic antropic

3.2.1. POTENŢIAL TURISTIC NATURAL.

Potenţialul turistic natural cuprinde ansamblul condiţiilor pe care le oferă

cadrul natural prin componentele sale ( relief, climă, resursele de apă, vegetaţie,
faună, monumente naturale, rezervaţii) pentru petrecerea vacanţei şi, respectiv,
atragerea unor fluxuri turistice. Fiecare dintre componentele menţionate influenţează
activitatea turistică printr-o serie de aspecte specifice, determinând forme particulare
de turism.
De o mare importanţă ştiinţifică şi de o mare atractivitate turistică, Cheile Turzii
aveau să dobândească, la nivel naţional, statutul de rezervaţie naturală, mai apoi
inclusă şi în listele UNESCO, între cele mai de seamă monumente ale naturii.

Poza nr. 3.2. Cheile Turzii

Accesul în zona turistică a Cheilor Turzii se poate face din mai multe direcţii.
De la Turda, pe şoseaua care duce spre Câmpeni (9km), din care se desprinde o şosea
asfaltată către cariera de calcar şi de aici, în continuare, la cabana situată la intrarea în
chei. De la Cluj-Napoca, mergând către localitatea Tureni, din şoseaua Cluj-Napoca-
Turda, se poate merge şi pe jos în lungul unui afluent al pârâului Hăşdate, până în
satul Petresti, situat în partea de vest a cheilor. Dacă străbatem cheile din aval înspre
amonte - acest sens de explorare fiind cel preponderent, majoritatea turiştilor venind
aici dinspre Turda - ne întâmpină, grandioasă, panorama peretelui stâng, o uriaşă
faleză dominată de silueta Turnului Galben. Acesta descreşte spre NE, adăpostind în
mozaicul formelor sale Alghinele şi Hornul Vulturului. Pe versantul opus poate fi
admirată creasta crenelată a Pereţilor cu Trepte, la baza căreia se întâlneşte unul dintre
cele mai extinse grohotişuri din chei, Grohota Pădurii. Alte asemenea trene de pietre,
mobile sau fixate, populează celelalte colţuri ale cheilor (Zuruşul Cetăţii, Grohota

11
Aurel Maier, Patrimoniu turistic şi protecţia mediuliui, Editura George Bariţiu, Cluj-Napoca 2001,
p 15.

32
Morarilor etc.). Pentru amatorii de escaladare, este demn de amintit Peretele Uriaş,
înalt de peste 200 m, alături de traseele Crestei Frumoase, Hornului Mărac sau
Peretelui Scoruşului.
Cheile Turzii se află spre vestul municipiului Turda, la 6 km distanţă, fiind un
monument al naturii, rezervaţie complexă cu o suprafaţă de 125 ha, Cheile Turzii
reprezintă o uriaşă spintecatură de calcare jurasice, la jumătatea culmii Petreştilor.
Are 2900 m lungime, cheia este străjuită de pereţi verticali care ajung la peste 300 m.
Râul Hăşdate coboară în chei de la 460m la 420m
Rezervaţia naturală Cheile Turzii, are o floră deosebită, cu peste 997 de specii.
Există plante rare ca usturoiul sălbatic (care se mai găseşte în Turkmenia), scorunul
argintiu, mărarul păsăresc, ochiul boului cu flori violacee, piciorul cocoşului, coada
iepurelui, colilia, omag, stânjenel violaceu, etc.
Condiţiile naturale specifice, determină şi o faună caracteristică zonei. Sunt
specii de melci, insecte (libelula, călugăriţa), de fluturi, păsări ca pietrarul, eretele
roşu, corbul, bufniţa. Specii comune de peşti, vulpi, lilieci, nevăstuica, jderi de piatră,
pisica sălbatică, mistreţi, căprioare, iepuri, veveriţe.
În Cheile Turzii există fenomene caracteristice impresionante: peşterile. Între
peşterile cele mai cunoscute, se cuvin a fi amintite: Căţeaua Mare, Liliecilor, Peştera
Feciorilor, Peştera Hornarilor, Binder, Peştera Ungurească, Peştera lui Anton.
Cheile Turzii s-au format ca rezultat a acţiunii de eroziune a Râului Hăşdate, în
roca de calcar jurastic suprapusă pe uşoara înălţare a muntelui.
Peşterile au o mare valoare datorită numeroaselor obiecte ( oase de om, animale,
unelte, ceramica, arme) descoperite. Dintre peşterile cele mai cunoscute atât în
bibliografia de specialitate cât şi în rândurile marelui public, se cuvin a fi amintite cele
din dreapta văii Hăşdate: Căţeaua, Peştera Liliecilor, Peştera Feciorilor, Peştera
Hornorilor, Peştera lui Binder, Peştera Ungurească, iar în stânga: Căţeaua Mica,
Peştera Copiilor, Peştera Anton.
Între formele de relief din cuprinsul Cheilor Turzii, impresionante sunt şi
colţurile stâncoase. Alături de catedrala de piatră numită Colţul cocoşului, de un
interes deosebit din partea vizitatorilor se bucură şi Turnul Borş, Turnul Galben,
Colţul Cetăţii, Colţul Crăpat.
În anul 1935 a fost inaugurată cabana care are aspectul unui castel medieval.
Aceasta are 46 de locuri de cazare precum şi 13 căsuţe dintre care 3 tip apartament.
Cheile Turzii, sunt declarate monument al naturii, avand o flora deosebită care are
peste 900 de specii. Condiţiile naturale din chei determină şi o faună caracteristică a
zonei. Între formele de relief din cuprinsul Cheilor Turzii, impresionante sunt şi
colţurile stâncoase.
De mare importanţă ştiinţifică şi de mare atractivitate turistică, Cheile Turzii
aveau să dobândească la nivel naţional încă din anul 1938 statutul de rezervaţie
naturală.
Peisajele deosebit de spectaculoase, traseul accesibil, dar şi infrastructura
turistică bine dezvoltată, fac din Cheile Turzii destinaţia predilectă nu numai a
specialiştilor geologi, geografi ori speologi, dar şi a unui număr însemnat de turişti,
iubitori ai drumeţiilor în mijlocul naturii.
Cheile Turului (denumite şi Cheile Turenilor) sunt o rezervaţie naturală
sălbatică, cu o suprafaţă de 25 ha aflată la vest de municipiul Turda, în judeţul Cluj.
Au o lungime de 1850 m, iar pereţii (înalţi de 100-150 m) sunt decoraţi cu diferite
forme carstice: cascade, marmite, peşteri etc. Sunt foarte greu de străbătut. Au fost
săpate de Pârâul Racilor în calcare jurasice şi sunt situate între comuna Tureni, satul
Copăceni şi Cheile Turzii.

33
 Poza nr. 3.3. Cheile Turenilor

Importanţa ştiinţifică şi turistică a acestui obiectiv, a determinat Oficiul pentru

Patrimoniul naţional, să stabilească şi să acorde statutul de rezervaţie naturală mixtă
(de interes arheologic, floristic, faunistic şi peisagistic). De asemenea, au fost
descoperite mai multe peşteri. În peşteri au fost găsite vestigii dovedind locuirea
sezonieră a acestora încă din epocile străvechi. Atenţia turiştilor este atrasă de turnul
cu diametrul de 40 m aflat pe dealul Ghienghe. În punctul „la furnici” au fost
descoperite morminte de la începutul epocii bronzului.
Muntele Băişorii se află la o distantţă de 50 km de Turda, la 1400 m
altitudine, într-o zonă de păduri de brad şi pârtii pentru schii, are 3 teleschiuri. Lângă
cabana veche de 86 de locuri s-a construit un hotel modern cu 177 locuri, camere cu
2-4 paturi şi un restaurant cu terasă de 200 locuri. Iarna durează în medie 170 de zile
pe an. Este un traseu deosebit de pitoresc spre Valea Vadului, Muntele Bocu, Colţul
Rotund, după care , la 10 km se ajunge la Muntele Mare. Staţiunea este recomandată
în anotimpul alb pentru practicarea sporturilor de iarnă iar în celelalte anotimpuri
pentru excursii şi drumeţii montane.
Zona turistică Muntele Băişorii este tot timpul anului indicată pentru
tratamentul afecţiunilor endocrine, nevrozei astmice, surmenajului, rahitismului,
tulburărilor de creştere la copii.
Exploatarea sării în apropiere de oraşul Turda, împreună cu procesele de
carstificare a masivului de sare şi alunecările de teren, au favorizat în timp, formarea
unor lacuri pe locul fostelor ocne de sare, lacuri ce sunt folosite în zilele noastre de
către populaţie în scopuri terapeutice, sau pentru agrement. Lacurile Sărate Turda
beneficiază de un climat sedativ cu temperaturi medii anuale de 9 grade Celsius şi
temperaturi medii în luna iulie de 20 de grade Celsius, iar precipitaţiile nu depăşesc
600 mm anual. Un alt factor important de cură este reprezentat de apele minerale
clororate şi sodice, cu o concentraţie mare (225mg/l) care, provin din lacurile sărate
aflate în staţiune. De asemenea, se utilizează şi nămolul terapeutic, ce se află sub
stratul de aluviuni. În depresiunea Ocnele Vechi se află următoarele lacuri: Dulce
(0,28 ha şi 6 m adâncime), Lacul Ocnei (0,17 ha şi 36 m adâncime), Lacul Rotund
(0,05 ha şi 18 m adâncime), Lacul Sulfuros (0,1 ha şi 4 m adâncime), Lacul Durgău
(0,4 ha şi 5 m adâncime). În depresiunea Bâilor Romane, se află lacurile: Cichi,
Roman, Privighetoarea, Troacelor şi Lacul Rotund. În apropierea lacurilor se află
amenajat Ştrandul Băi Sărate şi Grădina Zoologică.

34
 În Turda, pe strada Saline, se află Salina Turda, unul dintre punctele turistice
cele mai importante, vizitate atât de turiştii din ţară, cât şi de cei din străinătate.
Cercetările au dovedit valoarea deosebită a mediului salin în tratarea afecţiunilor
respiratorii: temperatura constantă (10-11 grade Celsius),umiditate 75-80%,
concentraţia favorabilă de aerosol (sub formă de particule solide foarte fine de sare),
viteza aerajului natural este de 0,02 m/s în mina Rudolf (maxim 0,2 m/s). În prezent,
se foloseşte sala Rudolf ca loc de tratament.. Pentru Salina Turda, studiile au dovedit
valoarea deosebită a mediului salin în tratarea afecţiunilor respiratorii, recomandat
fiind acest punct turistic pe tot parcursul anului.
După părerea specialiştilor, prin poziţia sa în Podişul Transilvaniei, oraşul şi
împejurimile sale se află sub influenţa climatului central european, rezultat al
amestecului între clima continentală şi clima oceanică. Un astfel de regim climatic
este mult influenţat de formele de relief care promovează o serie de fenomene
climatice locale. Caracteristica dominantă a reliefului Turzii a constituit-o marea
varietate a acesteia (ex. Pe o distanţă de 30 de km. parcurgem o zonă întinsă de
câmpie, apoi dealuri şi te trezeşti în faţa unor munţi semeţi).
În subsolul municipiului Turda şi împrejurul acestuia, se găsesc importante
zăcăminte de sare, argilă, piatră de var exploatată la cariera de piatră Sănduleşti, gips
şi alabastru.
Presiunea atmosferică anuală este de 0-1.017,9 milibar. Precipitaţiile variază
între 52 şi 142 mm. Vecinătatea Cheilor Turzii şi a munţilor acoperiţi cu păduri de
conifere asigură punctelor turistice un climat propice, cu ierni blânde şi veri
călduroase. Valoarea terapeutică deosebită şi influenţa elementelor naturale, este
deosebit de mare pentru această staţiune, bioclimatul fiind avantajat de abundenţa
aerului pur şi a radiaţiilor solare, de absenţa vânturilor puternice şi a umidităţii
excesive.

3.3.2. POTENŢIAL TURISTIC ANTROPIC

Potenţialul turistic antropic reuneşte creaţiile omului de-a lungul timpului,

concretizate în elemente de cultură, istorie artă şi civilizaţie, tehnico – economice şi
socio- demografice care , prin caracteristicile lor atrag fluxurile de turişti. În structura
potenţialului antropic pot fi identificate mai multe grupe dintre care amintim:
 Vestigii arheologice şi monumente de artă
 Elemente de etnografie şi folclor
 Instituţii şi evenimente cultural artistice
 Realizări tehnico-economice şi ştiinţifice contemporane
 Aşezări umane
Cel mai important monument istorico-arheologic al oraşului Turda este castrul
roman Potaissa al Legiunii a V-a Macedonica, de pe platoul numit Dealul Cetăţii.
Ruinele castrului au rămas în picioare până târziu în Evul Mediu. Apoi, pietrele
fasonate din castrul roman au fost folosite pentru construcţia a numeroase clădiri din
centrul Turzii.
În castru au fost descoperite mai multe obiecte vechi (piese arhitectonice,
sculpturi, mozaicuri, inscripţii pe piatră, monede, obiecte mărunte), cele mai multe
dintre ele găsindu-se acum în diferite colecţii şi muzee din ţară (printre care şi în
Muzeul local de Istorie) sau din străinătate (majoritatea la Budapesta şi Viena).

35
 Poza nr. 3.4. Castrul roman

Potaissa a fost cel mai mare castru de legiune cu funcţionare îndelungată în

Dacia. Cu laturile lungi (de nord şi de sud) de 573 m şi cele scurte (de est şi de vest)
de 408 m, uriaşul dreptunghi pe care-l descrie ocupă o suprafaţă de 23,4 ha. Avea
două străzi care se intersectau în cruce (Via Praetoria, Via Principalis) şi patru porţi
(Porta Praetoria, Porta Decumana, Porta Principalis Dextra, Porta Principalis Sinistra).
Cea mai importantă clădire din castru (Principia) a fost cea a comandamentului (cca
un hectar).
În anul 274 Legiunea a V-a Macedonica (împreună cu celelalte trupe romane) s-
a retras din Dacia. Castrul roman Potaissa din Turda este înscris pe lista
Monumentelor Istorice ale judeţului Cluj,12 elaborată de Ministerul Culturii si Cultelor
din România în anul 2004.
Salina Turda se găseşte în zona Durgău-Valea Sărată din Turda. Mina de sare de
la Turda a fost supusă unui proces de modernizare, menit să pună în valoare
potenţialul turisitc al zonei. Salina Turda este înscrisă pe lista Monumentelor Istorice
ale judeţului Cluj, elaborată de Ministerul Culturii si Cultelor din România în anul
2004.

Poza nr. 3.5 . Salina Turda

Muzeul de istorie ( Palatul Princiar, secolul XV ) , a fost înfiinţat în anul 1943

şi inaugurat în anul 1951 la iniţiativa lui Augustin Raţiu, profesorul I. Ţigăreanu,
arheologul I, Rusu. Muzeul deţinea materiale arheologice descoperite în zonă ( vase,
topoare, unelte, arme, obiecte romane, monede ). În perioda în care funcţiona,
12
http://www.cultura.ro/sectiuni/Patrimoniu/Monumente/lista/cluj.pdf

36
materialele erau expuse pe epoci istorice. În aproprierea muzeului se află busturile lui
Decebal şi Traian şi mai multe sarcofage romane din piatră.

Poza nr. 3.6. Muzeul de istorie

Muzeul se află în fostul palat al familie Bathory, construit după anul 1560.
Construcţia păstrează elemente ale stilului gotic de la sfîrşitul secolului XV. Clădirea
are parter şi etaj, de formă aproximativ pătrată, având în partea de nord o anexă fără
etaj.
Destinată pentru vama sării de la Turda, clădirea a servit şi de reşedinţă
temporară a principilor Transilvaniei în timpul vizitelor în zonă, de unde şi denumirea
de Casă Princiară sau Palat Voevodal. Aici au fost cazate şi persoanele care au
participat la Dietele Transilvaniei.
Clădirile din centrul oraşului: Teatrul, Judecătoria, Primăria Turda , păstrează
încă atmosfera vremurilor trecute. Casele , muzeul , bisericile, dau viaţă istoriei
turdene.

Poza nr. 3.7. Teatrul municipal Turda Poza nr. 3.8. Judecătoria Turda

Clădirea Teatrului Municipal este una din cele mai frumoase clădiri ale
municipiului. Aceasta a fost construită între anii 1901-1904. Activitatea teatrului
turdean a început în anul 1948, şi funcţionează în această clădire din 1951. Clădirea
găzduieşte şi Biblioteca municipală.
Primăria Municipiului Turda a fost construită între anii 1884-1886 în stil
neorenascentist şi a fost sediul Prefecturii Turda.
Judecătoria Turda a adăpostit fosta primărie. Clădirea a fost construită între anii
1795-1806, folosindu-se pietre din castrul roman, ca materiale de construcţie.

37
 Poza nr. 3.9. Primăria municipiului Turda

Biserica Reformată-Calvină din Turda-Veche, cel mai vechi monument păstrat

în Turda, este situată in centrul oraşului (adresa: str.Haşdeu nr.1), în vecinătatea Pieţei
Republicii, Lapidariumului si fostului Palat Princiar (azi Muzeul de Istorie). Aceasta a
fost construită la începutul secolului 15, pe vremea regelui maghiar Sigismund de
Luxemburg (1387-1437), pe amplasamentul unei şi mai vechi biserici.

Poza nr. 3.10. Biserica reformată Calvină din Turda Veche

Prima biserică pe acest loc a fost de rit romano-catolic, construită în secolul

XIV, cu hramul Sf.Maria. Această primă biserică este menţionată într-un vechi
registru papal de impozite din anul 1332, ca fiind condusă de preotul Peter din
„Antiqua Thorda” („Turda-Veche”). Clădirea primei biserici a fost alcătuită dintr-o
sală cu un turn (plasat pe latura de sud) şi un cor plasat pe latura de est.
Biserica a doua (actuala biserică) a fost concepută în stil gotic, având o singură
navă, în lungime (actuală) de 26 m, lăţime de 8,5 m şi o înălţime de 16 m. Iniţial a fost
mai lungă cu 5-10 m, având spre est (spre Piaţa Republicii) obişnuitul cor/altar, cu
bolţi ogivale în cruce, cor care a fost demolat odată cu construcţia fortificaţiei
împrejmuitoare (biserica nu mai încăpea în incinta zidurilor de apărare, fiind plasată
de-a curmezişul faţă de fortăreaţă; corul/altarul a trebuit să fie sacrificat pe o lungime
de 5-10 m; aşa se explică aspectul neobişnuit de inestetic al laturii de est al bisericii,
lipsită de cor/altar si de portalul gotic, dispărute).
Biserica Reformată-Calvină din Turda-Nouă a fost ridicată între anii 1500-1504,
pe locul unei biserici şi mai vechi (prima biserică este menţionată în documente din
secolul XIV). Proiectul iniţial a fost în stil gotic, dar în decursul timpului a suferit

38
modificări, consolele de azi fiind în stil empire, iar clopotniţa în stil baroc. Pe unul din
contraforturile faţadei sudice stă inscripţia 1504, anul finisării noii biserici.

Poza nr. 3.11. Biserica Calvină din Turda Nouă

Biserica a fost ridicată de aceaşi echipă de constructori, care a lucrat şi la

Biserica Romano-Catolică din Turda. Edificiul se prezintă ca o biserică de tip sală
(lungime 28 m, lăţime 8 m, înălţime 11 m), cu altar poligonal, sacristie (pe latura de
nord), un pridvor în faţada de sud şi un turn-clopotniţă în cea de vest.
Faţadele de nord şi de sud, precum şi corul, sunt sprijinite de contraforturi
masive. Faţadele navei şi ale corului sunt lipsite de elemente decorative.
Zidul este întărit cu contraforturi la intervale de 4-5 m. Intrarea în curte se face
printr-o poartă, pe latura sudica a zidului, sub un bastion pătrat. Un bastion
semicircular străjuieşte latura de vest, având incizat anul 1870, iar în partea de nord-
vest se observă în zid urma unui portal încheiat în arc frânt şi alături inscripţia:
RENOVATUM ANNO 1740 TEMPORE CURATORIS KOMIVES. Zidul mai
păstrează două turnuri: turnul de la intrare şi Turnul Pârcălabului (Parcalab torony).
Lăcaşul a suferit distrugeri în timpul conflictelor militare din anii 1600-1601. A
fost refăcută, ultima dată, în jurul anului 1800.
Actuala Biserică Romano-Catolică din Turda a fost construită probabil între anii
1475-1504, pe amplasamentul unei biserici mai vechi (probabil cea atestată
documentar deja în anul 1342). A fost înconjurată iniţial de clădiri-anexe, dependinţe
şi de un zid protector. În stadiul actual al cercetărilor este imposibil de precizat
amplasamentul primei biserici, planimetria şi structurile sale de zidărie.
Totuşi, numeroasele morminte distruse de fundaţiile bisericii actuale, monedele
găsite aici, emise în secolul XIV şi în prima jumătate a secolului XV (Carol I Robert
de Anjou [1288-1342], Sigismund de Luxemburg [1387-1437], Vladislav I [1440-
1444], Ioan (Iancu) de Hunedoara = Ioan Corvin [1446-1456], Matia (Matei) Corvin
[1443-1490]), precum şi fragmentele de frescă descoperite, indică un lăcaş de cult mai
vechi, a cărui existenţă s-a încheiat în a doua jumatate a secolului XV.
Nu este exclus ca unele fragmente din vechea biserică să fi fost folosite în
clădirea actuală, aşa cum sugerează situaţiile surprinse în secţiunea interioară şi într-
una din cele exterioare. Biserica actuală este o constructie bine închegată, cu
fundaţiile de la navă, cor şi sacristie ridicate într-o singură etapă.

Poza nr. 3.12. Biserca Romano Catolică din Turda

39
 În perioada interbelică (1918-1944) era considerată cea de a treia biserică
ardeleană în ce priveşte mărimea şi frumuseţea interiorului.
Biserica reformată din Turda Nouă a fost ridicată la inceputul sec al XVI-lea, pe
locul unei alte biserici catolice, menţionate în vechi documente din sec XIV. Biserica
a fost ridicată de aceeaşi echipă de constructori ca şi biserica catolică din Turda
Veche. Pe unul din contraforturile faţadei de sud stă inscripţia 1504, anul finisării
bisericii. În jurul bisericii a fost construit un zid cu înălţimea de 4-5 m, care se
păstrează şi astăzi. Un al bastion semicircular străjuieşte latura de vest, având incizat
anul 1870.
Construcţia Catedralei Ortodoxe a început în anul 1926 şi a fost finalizată în
anul 1927, fiind declarată monument arhitectonic. Capacitatea catedralei este de 1200
de persoane.
Biserica Şovagăilor a fost construită în sec XV de prefectul salinelor Nicolae
Olah, vărul regelui Mathiaş Corvinul, fiind destinată lucrătorilor romani de la minele
de sare (tăietori de sare – şovagăi).
Sinagoga a fost construită în a doua jumătate a sec XIX. Până la al doilea război
mondial comunitatea evreiască număra peste 5000 de persoane (astăzi sunt doar 24 de
persoane).
Biserica unitariană a fost construită în perioada 1791-1806. Locul aparţinea unei
şcoli unitariene, aflat alături de gimnaziul unitarian.
Tot din cadrul potenţialului turistic antropic fac parte şi statuiile. Lupoaica este o
copie a statuii originale de la Roma. Statuia are inscripţionat pe soclu “Alta citta di
Turda Potaissa Roma madre”.În faţa primăriei este amplasată statuia lui Dr. Ioan
Raţiu. Statuia îl reprezintă pe turdean în timpul procesului memorandiştiilor de la
Cluj, din mai 1824, când a rostit cunoscuta sintagmă: “Existenţa unui popor nu se
discută, ci se afirmă”, reprodusă şi pe placa de bronz instalată pe soclul statuii.
Pe clădirea Parohiei Reformate, de pe strada Dr. Ioan Raţiu, se află o placa
comemorativă Petofi Sandor, poetul revoluţionar maghiar.
Pe strada Dr. Ioan Raţiu nr. 1 se află casa în care a locuit Dr. Ioan Raţiu până în
anul 1892, când familia s-a mutat la Sibiu. Pe strada 1 Decembrie 1918 la nr. 1 se află
casa memorială a familiei Raţiu, unde se află Centrul de Informare Turistică Turda.
În municipiul Turda se mai află grupul statuar Horea Cloşca şi Crişan, statuia
lui Teodor Murăşanu, al lui Pavel Dan şi a lui Avram Iancu.
Un obiectiv deosebit este mormântul şi monumentul lui Mihai Viteazu. Mihai
Viteazu a fost primul domnitor român care a unit pentru prima dată Moldova,
Muntenia şi Ardealul, în anul 1600. Acesta a fost ucis langă Turda pe 19 august 1601,
din ordinal Imperiului Habsburgic şi a fost îngropat în acelaşi loc.

Poza nr. 3.13 Mormântul lui Mihai Viteazu

40
 Monumentul lui Mihai Viteazu are o înalţime de 1601 cm şi a fost inaugurat în
anul 1977. În vecinătatea monumentului se află în construcţie mănăstirea Mihai Vodă,
copie după biserica ridicată la Bucuresti de către Mihai Viteazu.

CAPITOLUL 4.

41
 PREZENTAREA COMPLEXULUI BALNEAR
„ARIEŞUL TURDA”

4.1. SCURT ISTORIC AL COMPLEXULUI BALNEAR „ARIEŞUL

TURDA”

Complexul Balnear „Arieşul” face parte din S.C. Turism Arieşul S.A. Turda, ca
persoană juridică română fiind organizată sub formă juridică, societate pe acţiuni.
Sediul societăţii se găseşte în : - România
- Judeţul Cluj
- Municipiul Turda
- Str. Republicii, nr. 15
S.C. TURISM ARIEŞUL, a luat fiinţă în anul 1990, fiind constituită din:
 Compexul Balnear Arieşul Băi Sărate – situat la 2 km
de centrul municipiului Turda , este compus din hotel cu restaurant şi bar , bază de
tratament, sală de sport şi teren de tenis.
 Cabana Cheile Turzii – situată la 12 km de Turda, la
est de rezervaţia naturală a Cheilor Turzii, în Munţii Trascăului, la altitudinea de 450
m.
 Cabana Muntele Băişorii – amplasată pe versantul
estic al Munţilor Gilău, la altitudinea de 1385m.
 Han Stejeriş – situat la 12 km de municipiul Turda,
pe DN1 Turda –Alba Iulia.
 Ştrand Băile Sărate – situat în zona Băilor Sărate , la
2 km de centrul municipiului Turda, pe amplasamnetul unui lac natural
 Restaurantul Băi Sărate – restaurant cu terasă de vară
şi bar de noapte, situat în zona Băilor Sărate, la 2 km de centrul municipiului Turda
( Restaurant Meteor, Salon Colibri)
Conform ultimei cereri de înscriere de menţiuni nr 102036 înregistrată la
Registrul Comerţului la data de 20.09.2005 şi a extrasului de cont de la Registrul
Independent nr. 26799 din 31.03.2006, este prezentată în următorul tabel :

Situaţia acţionariatului Tabel nr. 2.1

Nr Denumirea acţionarului % Nr. Acţiuni
crt.
1. A.V.A.S. 0,3630 500
2. S.C.AB ONIX HOTEL SRL 82,0421 112,999
3. Persopane fizice 17,5949 24,234
4. Total 100 137,733
Sursă : documente interne ale societăţii

Notă : pachetul de acţiuni în număr de 500 – pe care A.V.A.S. le deţine la

societatea comercială provin din includerea în capitalul social a terenului în
suprafaţă de 58,17 mp, în cotă indiviză de la parterul unui bloc din municipiul
Câmpia Turzii.
Complexul balnear „ Arieşulda”, este o ministaţiune balneară poziţionată pe
una din extremităţile municipiului Turda ( la 2,5 km, în zona de agrement), într-un
cadru natural plăcut, pe locul unor foste exploatări de sare şi unde s-au creat în timp o

42
serie de lacuri naturale, atât cu apă dulce cât şi cu apă sărată. De asemenea aici se
găsesc şi importante zăcăminte de nămol cu proprietăţi curative superioare. Salina
Turda din zona Băilor Sărate reprezintă un factor de atracţie pentru turişti, aceştia
putând vizita galeriile, participând la audiţii muzicale sau efectua cure de aerosoli
naturali. Din păcate potenţialul turistic al acestei zone este insuficient exploatat. De
asemenea, accesul este îngreunat de starea infrastructurii.
În structura complexului se regăsesc:
 hotel ( hotel Arieşul),
 o bază de tratament,
 un restaurant ( restaurantul Arieşul Băi Sărate ),
 sală şi teren de sport.
Hotelul este situat la altitudinea de 350 m în N-E municipiului Turda, pe terasa
Arieşului, între două mici depresiuni: Depresiunea Ocnelor Vechi şi Depresiunea
Băilor Romane, la 2,5 km de şoseaua naţională, foarte uşor accesibil. Unitatea dispune
de o poziţie privilegiată, dominând spre est toată priveliştea lacurilor sărate, a grădinii
zoologice şi a ştrandului, într-o desfăşurare sprectaculoasă şi aparent izolată de restul
oraşului. Aşezarea este departe de zgomotul şoselei şi al traficului.
Hotelul Arieşul a fost pus în funcţiune în anul 1989, este o construcţie P + 4
etaje + mansardă, are o arhitectură deosebită, în acelaşi timp maiestuoasă şi izolată,
fiind o replică modernă la arhitectura tradiţională cu acoperişuri înalte. Hotelul este
amenajat la trei stele stabilit în conformitate cu Ordinul Ministrului Turismului şi
Comerţului numărul 89 din data de 26.03.1999 privind clasificarea unităţilor hoteliere
şi de alimentaţie publică. Capacitatea de cazare este de 130 de locuri (52 de camere cu
2 paturi individuale şi 13 camere cu pat dublu), şi este o clădire cu structură din
diafragme de beton şi acoperiş, terasă necirculabilă şi prevăzut cu subsol pe întreaga
suprafaţă construită. Iniţial a fost destinat a fi bloc de locuinţe, fiind amenajat ulterior
ca şi hotel. In cadrul acestei clădiri se găseşte şi un restaurant şi cabinete de consultaţii
pentru pacienţii bazei de atratament. Finisajul exterior constă în terasit şi placaj cu
cărămidă aparentă, iar cel interior este diferenţiat pe încăperi: zugrăveli simple pe
tencuieli driscuite şi gletuite în camere, faianţă în băi, calcio pe coridoare. De
asemenea pardoseala este din plăci de marmură la intrare şi recepţie, mozaic pe
coridoare, covor PVC în camere şi gresie în băi. Clădirea este dotată cu instalaţii de
iluminat incandescent şi fluorescent, instalaţii sanitare şi încălzire centrală de centrala
termică aflată în imediata vecinătate. Starea clădirii este foarte bună.
O altă componentă a complexului analizat în această lucrare este baza de
tratament, cu o capacitate de 250 persoane/zi oferind o gamă largă de tratamente
recuperatorii.
O a treia componentă a complexului este restaurantul Arieşul Băi Sărate.
Restaurantul este nou, modern, încadrat la categoria 3 stele şi are o capacitate de
156 de locuri, practic capacitatea pentru servirea mesei este de aproximativ de 3 ori
mai mare decât cea avută iniţial. Restaurantului este amplasat la demiparterul
hotelului, accesibil separat şi din holul recepţiei şi este prevăzut cu grup sanitar
propriu dotat cu instalaţii moderne, de nivel european.
Complexul are ca obiect de activitate prestarea de servicii turistice. În funcţie de
importanţa faţă de mobilul călătoriei şi motivaţia cererii, serviciile turistice oferite de
hotel sunt grupate în felul următor:
1. Servicii de bază.
În această grupă sunt incluse cazarea şi alimentaţia publică.

43
 Cazarea este oferită de hotelul ’’ Arieşul’’ din cadrul Complexului Balnear. În
cursul anului 2004 au fost efectuate importante lucrări de modernizare şi dezvoltare la
fiecare nivel al hotelului. Astfel:
 S-a schimbat în întregime Instalaţia electrică şi s-au
efectuat lucrări de zugrăveli în vopsea lavabilă în întregul hotel.
 S-a înlocuit mobilierul şi saltelele cu altele noi, marca
mobexpert, camerele fiind dotate cu lenjerie şi draperii noi, s-a realizat dotarea cu
televiziune prin cablu.
 S-a realizat modernizarea în întregime a băilor,
montarea de gresie şi faianţă pe toată suprafaţa şi dotarea acestora cu instalaţii sanitare
ultramoderne.
 S-a schimbat în întregime mocheta din camere, holuri
şi casa scărilor.
 La parterul hotelului spălătoria a fost dotată cu
maşini de spălat şi uscătoare profesionale.
 A fost schimbat în întregime sistemul de încălzire
prin montarea unei centrale termice noi, asigurându-se îmbunătăţirea parametrilor de
funcţionare şi asigurarea unui climat adecvat pe perioda sezonului rece.
 Spaţiul destinat pregătirii preparatelor a fost înlocuit
cu cu o bucătĂrie nouă, modernă.
 Recepţia modernă permite primirea operativă a
clienţilor veniţi la tratament cât şi a turiştilor aflaţi în tranzit.
Spaţiile de cazare au un grup sanitar propriu, balcon, televizor color, frigider,
telefon.
Restaurantul Arieşul Băi Sărate Turda realizează cea de a doua componentă a
serviciului de bază a complexului: alimentaţia publică.
2. Servicii suplimentare.
Hotelul pune la dispoziţia clienţilor săi trei feluri de servicii:
a) Servicii fără plată
 cancierge (recepţia stă la dispoziţia clienţilor cu toată gama de informaţii
necesare)
 încărcatul, descărcatul şi transportul bagajelor, depozitarea temporară a
bagajelor, trezirea clienţilor la ora stabilită, păstrarea şi restituirea
obiectelor uitate, corespondenţa, facilităţi bancare, servicii de taximetrie,
transmisii video, tv. color, cărţi de credit, televiziune prin cablu.
b) Servicii cu plată: închirierea de jocuri, piscina, fax, telefon, xerox.
În aproprierea complexului balnear „ Arieşul Băi Sărate Turda „ se află un alt
restaurant cu o nouă denumire „Meteor”, chiar în cadrul ştrandului Băi Sărate.
Acesta a fost pus în funcţiune în anul 1939 şi este compus din 2 corpuri de
clădiri- restaurant şi bar de noapte, dispunând de o terasă de vară cu capacitatea de
100 de locuri.
Restaurantul are capacitate de 140 de locuri , incluzând şi bar de zi cu
capacitatea de 16 locuri. Este în curs de renovare.
Salonul Colibri funcţionează ca bar de noapte, având o capacitate de 36 de
locuri. Salonul a fost recent reamenajat şi dotat cu mobilier nou, bar, fântână
arteziană, scenă.
Terasa acoperită şi descoperită, a fost parţial reamenajată în 2001 şi ulterior în
2003 ( pardoseli, recompartimentări,instalaţii de sonorizare,).

44
 Restaurantul ”Meteor” este format din două clădiri independente, cele mai vechi
construcţii din zonă aflate în proprietatea societăţii . Clădirea cea mai mare ,
restaurantul propri-zis, este o clădire realizată din zidărie de cărămidă pe fundaţii
continue din beton, acoperiş şarpantă de lemn cu învelitoare din ţiglă şi planşeu din
lemn. Are finisaje simple la exterior şi finisaje superioare pe unele zone la interior
( zugrăveli calcio, îmbrăcăminte muşama pe zona inferioară a pereţilor în sala de
servire şi bar, faianţă în bucătărie, grupuri sanitare cu gresie şi faianţă, renovate
recent). Este dotat cu instalaţii electrice de iluminat incandescent, sanitare ( wc, apă,
canalizare) şi încălzire prin sobe de teracotă alimentate cu gaz metan. Este în curs de
renovare.
Clădirea cea mai mică ( bar de noapte ) are o structură de rezistenţă din lemn şi
zidărie de cărămidă şi acoperiş şarpantă din lemn cu învelitoare din tablă. Finisajele
exterioare sunt simple iar cele interioare constau în zugrăveli calcio, placaje cu
faianţă, gresie în baie, grupurile sanitare fiind recent refăcute. Are o încăpere mare în
partea centrală ( salon ) şi două încăperi auxiliare, fiind dotată cu instalaţii electrice de
iluminat, sanitare ( apă şi canalizare ) şi fiind încălzită cu centrală termică
proprie.Clădirea a fost recent renovată şi remobilată.
Asupra celor două clădiri se simte atât influenţa trecerii timpului ( în special
asupra structurii de rezistenţă şi acoperişului ), cât şi influenţa zonei în care sunt
amplasate. Aşa cum am arătat în trecut aici era o exploatare salină, şi în prezent solul
fiind puternic impregnat cu sare. Datorită trecerii timpului şi deteriorării irecuperabile
a fundaţiilor clădirilor, în prezent se înregistrează infiltraţii masive de sare în pereţi,
ceea ce duce la necesitatea refacerii anuale a finisajelor interioare ( dar rezultate
nesatisfăcătoare). Terasa exterioară a fost de asemenea refăcută şi betonată. Mai există
neincluse în inventar: magazie şi grup social

2.2 ORGANIZAREA UNITĂŢII

Organizarea este elementul tradiţional de reprezentare a cadrului organizatoric al

unităţii. I se mai spune şi grafic de organizare şi oferă în fapt o viziune a dezvoltării
structurii ierarhice şi funcţionale a complexului, prezentând un cadru panoramic al
distribuţiei funcţiilor şi sarcinilor în interiorul complexului şi relevă caracteristicile
fundamentale structurale ale acesteia. Este un instrument important de informare
asupra structurii organizatorice a hotelului, pe baza ei fiind posibilă atât efectuarea
analizei critice asupra nivelurilor ierarhice de conducere, se pot evidenţia greşeli în
subordonarea diferitelor compartimente de muncă, în gradul de încărcare a
managerilor.
Structura organizatorică a oricărei unităţi economice, ar putea fi definită „ ca un
schelet construit pentru a susţine o serie de elemente care dau viaţă unităţii respective
şi, a cărui alcătuire izvorăşte din necesitatea de a atrage o diviziune a muncii şi a
responsabilităţilor, de a prevedea interdependenţa diferitelor activităţi componente şi
de a transmite pe căi dinainte stabilite, informaţii şi decizii, în aşa fel încât, acestea să
ajungă la destinaţie pe trasee cât mai scurte, fără a fi simplificate sau amplificate în
conţinut şi fără a suferi întârziere.”13
Structura organizatorică a sistemului de management, reuneşte „ansamblul
persoanelor, al compartimentelor şi al relaţiilor organizatorice, astfel constituite şi
plasate încât să asigure canale economice, tehnice şi de personal, necesare desfăşurării
procesului managerial şi al procedurilor de execuţie.”14
13
Emilian Radu, Fundamentele managementului firmei, Editura A.S.E., Bucureşti, 2004, p 149
14
Emilian Radu , op. cit. p 151

45
 Esenţa managementului o reprezintă funcţiile sau atribuţiile conducerii:
previziunea, organizarea, conducerea, cooperarea, controlul.
Funcţia de organizare desemnează ansamblul proceselor de management prin
intermediul cărora se stabileşte şi delimitează procesele de muncă fizică, intelectuală
şi comportamentele lor, precum şi gruparea acestora pe posturi, formaţii de lucru
compartimentale şi, distribuirea lor personalului corespunzător anumitor criterii
economice, tehnice şi sociale, în vederea realizării în cât mai bune condiţii a
obiectivelor previzionate.
Structura organizatională este alcătuită din ansamblul persoanelor,
compartimentelor şi relaţiilor organizaţionale constituite în vederea realizării directe a
obiectului de activitate a firmei.
Cunoaşterea principalelor sarcini ale personalului dintr-o unitate de cazare,
permite pe de-o parte cadrelor de conducere să ia cele mai adecvate măsuri pentru
organizarea activitaţii personalului din subordine, iar pe de altă parte, întăreşte
răspunderea tuturor categoriilor de lucrători pentru activitatea desfăşurată.
La S.C. Turism Arieşul S.A.organigrama este prezentată în anexa 1.
Conducerea administrativă a societatii, este realizată de către Consiliul de
Administraţie, format din preşedinte, vicepreşedinte şi trei membrii, aleşi de Adunarea
Generală a Acţionarilor. Mandatul administratorilor este de 4 ani, conform
prevederilor exprese ale statutului socetăţii. Administratorii sunt reeligibili. Ei sunt
revocabili, numirea şi înlocuirea acestora fiind de competenţa exclusivă a Adunării
Generale a Actionarilor. Preşedintele Consiliului de Administraţie, este ales prin vot
deschis de către membrii Consiliului de Administraţie. Activitatea A.G.A. este
controlată de Compartimentul Audit Financiar
Activitatea curentă a societăţii este condusă de catre Preşedintele Consiliului
de Administraţie şi de directorii executivi ( directorul administrativ şi directorul
economic )
Preşedintele Consiliului de Administraţie organizează, coordonează şi
controlează întreaga activitate a societăţii, aducând la indeplinire hotărârile Adunării
Generale a Acţionarilor şi a Consiliului de Administraţie.
Directorii Executivi- directorul administrativ, directorul economic, serviciul
marketing, sunt în subordonarea directă a preşedintelui consiliului de administraţie şi
coordonează fiecare domeniu de activitate stabilit mai jos.
Directorul Administrativ, are în principal următoarele atribuţii:
 coordonează şi conduce activitatea Compartimentului Comercial prin
merceologi de resort, trasându-le sarcini în acest sens.
 conduce întreaga activitate de aprovizionare şi desfacere a mărfurilor
societăţii.
 analizează periodic stocurile din unitate, luând măsuri de reglare a nivelului
acestora.
 colaboreză cu furnizorii de mărfuri ai societăţii.
 planifică drumurile de aprovizionare cu mărfuri ale unităţii, repartizând
mijloacele de transport necesare.
 ţine legatura cu directorul economic.
Directorul Economic:
 coordonează şi răspunde pentru întreaga activitate economico-financiară.
 supraveghează activitatea contabilului şef şi activitatea serviciului de
contabilitate- financiar şi personal salarizare.
 exercită controlul financiar preventiv al următoarelor principale activităţi:

46
  încheierea contractelor economice
 încasările şi plăţile efectuate în numerar şi în cont.
Serviciul de marketing, se află în directa subordonare a directorului general şi
are următoarele atribuţii:
 coordonează activitatea de reclamă şi publicitate
 reprezintă unitatea la târgurile naţionale şi internaţionale şi la expozitii
 studiază cererea de consum a turiştilor.
Înlocuirea directorului de hotel, va fi efectuată de către directorul
administrativ, iar al directorului economic, de către contabilul sef, cu respectarea
competenţelor din Regulamentul unităţii, prin delegare specială întocmită de
preşedintele Consiliului de Administraţie şi/sau de directorul de hotel.
Compartimentul comercial, are următoarele atribuţii principale, grupate pe
următoarele domenii:
 în domeniul contractării şi analizării fondului de marfă
 în domeniul activităţii de primire, recepţie, calitate şi ambalaj
Directorul de hotel, îndeplineşte atribuţiunile specifice funcţiilor de şef de
complex hotelier, de administrator de unitate de cazare, şef de unitate de alimentaţie
publică, la care se adaugă cele specifice conducerii unice:
 asigură conducerea tuturor activităţilor din subordine
 urmăreşte permanent exploatarea corespunzatoare a întregii baze materiale
 urmăreşte diversificarea şi ridicarea continuă a calităţii produselor şi
serviciilor
 organizează şi răspunde de primirea şi servirea corespunzătoare a turiştilor în
toate sectoarele de activitate
 răspunde de utilizarea raţională a persoanelor din unitate, asigură instruirea
permanentă a lor pentru ridicarea nivelului profesional
 sprijină, îndrumă, controlează activităţile de reducere a consumului de energie,
combustibilului, materialelor, recuperarea materialelor refolosibile
 stabileşte măsurile operative pentru prestarile serviciilor de bază şi
suplimentare
Activitatea serviciului contabilitate –financiar este organizată de contabilul
şef. El este direct subordonat directorului economic şi are următoarele atribuţii şi
competenţe:
 răspunde de întocmirea balanţei de verificare şi a bilanţului contabil
 răspunde pentru efectuarea corectă şi la timp a înregistrărilor contabile
 efectuează toate lucrările care au fost abilitate de directorul economic
 înlocuieşte directorul economic în lipsa acestuia în limitele competenţei
acordate
 are atribuţii în domeniul evidenţei contabile şi financiare.
În cadrul Complexului balnear Arieşul Băi Sărate, există un număr de 51
persoane încadrate iar cele două structuri (cea de conducere şi cea de producţie) se
intercondiţionează reciproc. Astfel există la baza de tratament 2 medici, 2 asistente, 3
maseuri, 2 kinetoterapeuţi şi 2 persoane pentru îmbăieri şi înnămoliri. Restaurantul
dispune de: 2 şefi de restaurant , 2 bucătari şefi,4 ajutori de bucătari, 4 ospătari, 2
barmani . Hotelul din cadrul complexului dispune de : 4 recepţioneri, 6 cameriste, 2
femei de serviciu şi 2 spălătorese. Echipa tehnică cuprinde 13 muncitori.

4.3. ANALIZA CLIENTELEI

47
 Analiza clientelei s-a făcut pe baza datelor preluate din Registrul General al
unităţii precum şi din formularul de raportare statistică întocmite de unitate.
S-au urmărit următoarele aspecte:
 evoluţia numărului de turişti cazaţi în unitate ( analiza în dinamică a
clientelei)
 structura numărului de turişti după câteva criterii
1. după provenienţa lor: români sau străini;
2. după motivaţia sosirii la complexul turistic:odihnă şi
tratament sau tranzit;
3. după vârstă;
4. după modul de sosire la unitate: pe cont propriu sau în
mod organizat.
Variaţia numărului de turişti cazaţi în unitate în perioada 2006 – 20011 este
prezentată în tabelul nr. 3.2..

Situatia turistilor sositi in Hotelul Ariesul Bai Sarate in perioada 2006-2011

Tabel nr.3.2

Turişti străini Turişti români Total turişti

4000
3500

3000
2500
2000
1500

1000
500
0
2006 2007 2008 2009 2010 2011
Sursa:documentele interne ale unitatii

Se constată scăderea numărului de turişti în 2006 faţă de 2005 cu 930

persoane, datorită renovării hotelului. Structura turiştilor după provenienţă dovedeşte
predominanţa la hotel a turiştilor români care deţin peste 90 % din total
În tabelul nr. 2.3 este prezentată situaţia turiştilor după motivaţia sosirii la
complexul balnear.

48
 Sosirile vizitatorilor străini după motivaţie în staţiune Tabel nr. 2.3
Semnificaţie 2007 2008 2009 2010 2011

Total turişti români 3242 2918 2366 2189 1074

Odihnă şi tratament 2877 2217 1963 1751 862

Tranzit 365 701 403 438 212

Total turişti străini 378 91 477 230 235

Odihnă şi tratament 197 68 252 183 144

Tranzit 181 23 225 47 91

http://www.cluj.insse.ro/cmscluj/rw/pages/index.ro.

Înainte de 1990, România era calificată ca ţară primitoare de fluxuri turistice.

După 1990, deschiderea graniţelor şi democratizarea vieţii socio-economice au dus la
intensificarea plecării românilor în alte ţări în scopuri variate, România devenind o
ţară emiţătoare de turişti. De aici, rezultă că numarul de turişti străini care ne vizitează
ţara, a scăzut faţă de 1990. Şi staţiunea ,,Băile Sarate’’ a fost afectată de această
tendinţă. Sosirile vizitatorilor străini sunt prezentate în tabelul nr.2.2
Se poate observa că, în anul 2006, cei mai mulţi vizitatori străini pe care i-a
primit staţiunea, au venit din Ungaria (16.3 %), pe următoarele locuri aflându-se cu
procente apropiate Italia, Turcia, Austria, Germania, Olanda şi SUA.
Din 2002, se înregistrează o scădere a numărului de turişti străini sosiţi în
staţiunea ,,Băile Sărate Turda’’. Cel mai mic număr de vizitatori, s-a înregistrat în
anul 2004. În anul 2006 se observă o creştere de 9 % faţă de 2004 şi de 3 % faţă de
2002, a fluxului turistic internaţional. Majoritatea turiştilor străini vin în staţiune, în
tranzit sau în scop de afaceri. Mijloacele de transport utilizate de turiştii străini, sunt
transportul rutier, transportul aerian şi transportul feroviar.
Utilizarea mijloacelor de transport de către turiştii străini este foarte diversă.
Vizitatorii străini preferă în proporţie de 81.4 % transportul rutier, deoarece
majoritatea străinilor care sosesc în Municipiul Turda sunt în tranzit sau cu afaceri.
Transportul aerian este preferat de turişti în proporţie de 10%.
Motivele care declanşează circulaţia persoanelor în calitate de consumator, de la
locul de reşedinţă spre staţiunea Arieşul Băi Sărate, sunt nevoia de odihnă fizică sau
psihică, tratarea unor afecţiuni reumatismale, neurologice precum şi relaxarea
turiştilor.
Dintre factorii principali care au influenţat cererea turistică la nivelul staţiunii,
putem aminti: standardul de viaţă, demografia, factorii psihologici, poziţia socială,
stilul de viaţă.

49
 4.4 ANALIZA CONCURENŢILOR

Concurenţii direcţi ai complexului turistic Băi Sărate Turda ar fi reprezentată de

toate hotelurile amplasate în municipiul Turda clasificate la aceeaşi categorie de
confort şi cu o structură a serviciilor similară.
Deoarece în municipiul Turda nu mai există un hotel care să cuprindă o bază de
tratament similară putem aprecia că nici unul dintre hoteluri nu reprezintă o
concurenţă directă, dar cu toate acestea vom prezenta o scurtă analiză a celorlalte
hoteluri indicând punctele tari şi slabe viz –a -viz de hotelul Arieşul.
Complexul „ SunGarden” este situat pe drumul european E 60, la numai 15
minute de municipiul Cluj – Napoca, a fost deschis în 2006 şi pune la dispoziţia
clienţilor săi camere şi servicii clasificate la trei stele.
Complexul SunGarden zâmbeşte lumii moderne la poarta dinspre nord a
municipiului Turda prin faţada sa de sticlă şi spaţiile verzi ce îl înconjoară . E luminos
şi deschis, te îmbie să intri şi, încă de la intrare, să te cufunzi în ambianţa aparte
creată de culorile calde şi elegante, de liniile curgătoare, de elementele inedite, şi
curajoase ale designului interior. Pentru a putea deservi cele mai înalte gusturi, la cele
mai ridicate standarde, se pune la dispoziţia clientului o gamă diversificată de servicii.
Servicii gratuite: internet, tv, room – service, fitness, saună, jacuzzi, rezervări
bilete avion, curse auto regulate, tren, apelări taxi, trezire comandată , parcare păzită.
Servicii taxabile: telefon, spălătorie, călcătorie, transport aeroport Cluj –
Napoca, sală de conferinţe, servicii de secretariat, servicii de masaj, agrement în aer
liber ( terenuri de tenis şi minifotbal în nocturnă), agrement în sală ( bowling, biliard)
Parcarea interioară a hotelului cu o capacitate de 50 de locuri , dotată cu camere
de supraveghere, garantează clienţilor securitatea maşinii, oferindu-le un sejur liniştit
în hotel.
Hotelul dispune de 56 de locuri de cazare repartizate în camere de 3-4 stele,
single, dublu sau cu pat matrimonial, dotate cu aer condiţionat reglabil, internet,
televiziune prin cablu, tv. color, telefon internaţional direct, minibar, uscător de păr,
grup sanitar propriu, terasă. Mobilierul, funcţional şi modern, este perfect adaptat
spaţiului şi nevoilor clienţilor. Apartamentul oferă clienţilor un plus de spaţiu şi
funcţionalitate prin salonul creat ca o minisală de conferinţă , totul într-un decor
rafinat.
Pentru o ocazie memorabilă clienţii pot opta pentru elegantul restaurant din
incinta hotelului, unde personalul calificat stă la dispoziţie pentru a-i încânta pe clienţi
cu preparate culinare din bucătăria românească şi internaţională, grupate pe feluri şi
specialităţi îndelung alese pentru cele mai rafinate gusturi. De asemenea , restaurantul
cu cele 120 de locuri poate fi locul ideal pentru organizarea unor evenimente speciale.
Hotelul SunGarden dispune şi de o sală de conferinţe cu o capacitate de 120 de
locuri, şi dotată cu o tehnologie de ultimă oră pentru a satisface în totalitate nevoile
clienţilor: ecran de proiecţie, sistem de sonorizare, retroproiector, videoproiector,
tablă magnetică, tv.color, ,internet.
Tarifele practicate sunt următoarele: pentru o cameră single , şi pentru o
persoană este de 170 lei, pentru o cameră dublă şi o persoană este de 170 lei, pentru 2
persoane este de 210 lei, iar pentru cameră dublă de 4 * pentru o persoană este de 195
lei iar pentru 2 persoane este de 230 lei.
Comparativ cu Complexul Băi sărate Turda putem spune că este la un nivel
tehnologic ridicat, având toate facilităţile moderne , dar îi lipseşte baza de tratament,
atât de căutată pentru tratarea diferitelor afecţiuni.

50
 Aflat undeva la graniţa dintre veacuri, acolo unde istoria şi-a făcut rostul ei, in
inima Transilvaniei, într-un colţ de legendă şi civilizaţie, Castelul Prinţul Vânător se
vrea un strigăt în timp , o chemare spre regăsirea unor vremuri demult apuse.
Caracterizat prin formă şi stil la limita dintre arhaism şi modernism, acesta se
dovedeşte a fi gazda călătorului istovit de sete şi drum.

Poza nr.4.1 şi nr.4.2 Castelul Prinţul Vânător

În sala mare a castelului este o masă mare sculptată din stejar masiv înconjurată
de paisprezece scaune acoperite cu ţinte şi sculptate, de asemenea, din acelaşi lemn.
Pe pereţii acestei încăperi sunt făcute din bârne de brad, trofee de urşi şi
mistreţi, de cerbi carpatini, de cocoşi de munte, fazani sau râşi.
În acest separeu inedit se poate servi masa. Casa Ţărănească e un loc amenajat
pentru 24 de persoane în sala mare a castelului. Colţ cu specific românesc este
construită din lemn de stejar de meşterii maramureşeni.
Tot în castel este amenajat un loc unde prinţul valah Vlad Ţepeş îţi apare din
măgura timpurilor aprig şi semeţ. Pe sub terasa acoperită se găseşte crama, unde se
poate degusta fel de fel de vinuri roşii, dar si alte vinuri, pălincă, lichioruri.
De pe terasă, se pot admira atât grădina cât şi fântâna castelului, aceasta din
urmă fiind construită din piatră de râu, cu apa curgând în jurul unui mic castel aflat în
mijlocul fântânii. O lucrare mirifică în care vietăţile acvatice se simt în largul lor.
Complexul Prinţul Vînător, situat în centrul municipiului Turda, are 5
apartamente, 9 duble, parcare proprie păzita, TV-cablu, telefonie digitala, acces
Internet, saună, sală de conferinţe, restaurant, bar.
Tariful pentru o cameră dublă atât pentru o persoană cât şi pentru două este de
58 euro. Complexul este situat în centrul oraşului, în forfota lui şi nu asigură liniştea
pentru clienţi, dar te încântă cu atmosfera desprinsă parcă din istorie. Acest complex
este o adevărată operă de artă executată de meşterii maramureşeni care au dat glas
lemnului cioplit, făurind un loc de vis. Din cauza acestui motiv, clienţii sunt de transit.
Nici acest complex nu se poate compara cu complexul analizat din această lucrare din
punct de vedere al serviciilor prestate.

4.5 ANALIZA TARIFELOR PRACTICATE

În turism preţurile şi tarifele sunt diferenţiate în funcţie de categoria de servicii

turistice la care se referă : transport turistic, cazare, alimentaţie publică, agrement,
servicii suplimentare Se ştie, tarifele sunt proprii servicilor . Pentru preparate culinare
şi băuturi se utilizează noţiunea de preţ. Un produs hotelier este o combinaţie de
produse şi servicii, căreia uzual i se asociază un preţ forfetar ( global ). Teoria
marketingului identifică trei, uneori chiar o a patra orientare strategică pentru
stabilirea nivelului de preţ:
 orientarea după costuri ( când există un deficit de ofertă )

51
  orientarea după concurenţă
 orientarea după cerere
 orientarea după diferite reglementări legislative.
La aceste orientări, se adaugă politica orientată spre imagine, precum şi politica
orientată spre pietate. Vom analiza tarifele şi preţurile pe tipuri de activităţi:
1. Tarife de cazare
Tarifele practicate de hotelul „Arieşul” pentru serviciile de cazare sunt
prezentate în tabelul nr. 3.5.

Sursa : documentele interne ale unităţii

Se observă diferenţierea tarifelor în funcţie de :

- tipul camerei ( camere cu un pat sau cu 2 paturi );
- regimul de închiriere al camerei: locul în camera single este cu 40.00
lei mai scumpă decăt locul la camera double;
- modul de sosire la unitate: vorbim de tarife contractuale sau de
recepţie tarifele contractuale sunt mai mici decât cele pentru turiştii pe cont propriu;
Tarifele de mai sus includ şi micul dejun.
Complexul Balnear „Arieşul” a prezentat mai multe programe de succes
privind tarifele la cazare, masă şi tratament. Astfel putem exemplifica programul „O
săptămână de refacere” Serviciile incluse în acest program sunt 6 nopţi cazare cu mic
dejun inclus şi tratament ( 2 proceduri/zi în baza recomandării medicului de familie).
Acest program are un mare succes la toate categoriile de turişti. Micul dejun
este inclus în preţ. La restaurantul complexului se folosesc bonurile valorice sau plata
pe loc a consumaţiei. Pentru tratamentele din complex , care sunt la indicaţia
medicului de familie, tarifele sunt incluse în biletul de tratament.
Pentru serviciile suplimentare ( legate de cazare ) cu plată se percep tarife diferenţiate
Tarifele pentru spălătorie sunt prezentate în tabelul nr. 2.7.

Tarife practicate la spălătorie Tabel nr. 3.6.

52
 ARTICOL SPĂLAT/CĂLCAT CĂLCAT
PREŢ / RON PREŢ / RON
Pantaloni damă/bărbaţi 15,00 1,00
Sacou 24,50 3,50
Costum 36,00 4,00
Cămaşă 8,00 1,00
Lenjerie intimă 5,00
Maieu 5,00
Indispensabili 1,00
Pijama 5,50 1,00
Tricou 2,00
Halat de baie 5,50
Trening 4,50
Bluză 3,50
Fustă 2,50 1,20
Halat pânză 2,00
Ciorapi 0,70
Jerseu 2,50
Sursa: Date preluate din documentele unităţii

Preţuri în alimentaţie. Vorbim de 2 tipuri de preţuri :

- preţuri de cumpărare de pe piaţa ţărănească sau cu amănuntul şi
ridicata ;
- preţuri de vânzare care la rândul lor pot fi obţinute astfel :
- pentru produsele cumpărate cu scopul revânzării se adaugă
doar adaosul comercial care la hotelul ,,Arieşul” variază între 0-19 %
- pentru producţia culinară se calculează ţinând seama de costul
ingredientelor, salariale, alte cheltuieli indirecte, marja de profit dorită.
Serviciile de cazare, componentă de bază a produsului turistic, sunt un element
indispensabil pentru asigurarea unor condiţii corespunzătoare de sejur turiştilor.
Diversitatea mare a cererii impune existenţa unor variate tipuri de unităţi.
Tarifele de cazare se stabilesc pe baza cererii şi ofertei, în mod liber, în condiţii
de concurenţă. Agenţii economici iau în considerare la stabilirea lor studiile de
marketing şi analizele economice, nivelul cheltuielilor prognozate, rata de rentabilitate
programată, nivelul tarifelor practicate de alte unităţi similare, categoria de confort a
unităţii, reglementările legale.
De regulă tariful de cazare reprezintă preţul închirierii unei camere pentru 24 de
ore.15
Având în vedere prevederile Legii concurenţei nr. 21/1996, în vigoare de la 1
februarie 1997, ministrul turismului a emis Ordinul nr. 16/1997 privind aprobarea
politicii tarifare în structurile de primire turistice , potrivit căruia tarifele se determină
‚’’în mod liber , pe baza cererii şi ofertei şi a calităţii serviciilor oferite ’’ .
Agenţii economici stabilesc tarife pentru cazarea turiştilor pe cont propriu şi
tarife contractuale pentru turiştii sosiţi în mod organizat. S-a prevăzut posibilitatea
acordării de gratuităţi pentru copii, precum şi de reduceri de tarife pentru elevi,
studenţi, pensionari, veterani, invalizi, văduve de război, luptători, răniţii şi urmaşii
morţilor Revoluţiei, ziarişti şi reporteri aflaţi în delegaţie, invitaţi străini ai instituţiilor
publice, salariaţi ai Ministerului Turismului şi ai agenţilor economici din turism.
15
Nicolae Lupu, Hotelul,editura All Beck,Bucureţti,2005,ediţia a-v-a p39

53
 Ordinul Ministerului Turismului numărul 16/1997 stabileşte libertatea agenţilor
economici de a putea să acorde şi alte gratuităţi şi facilităţi ’’ pe care le consideră
necesare pentru promovarea ofertei lor’’.
Plusând faţă de Ordinul 16/1997, în 2001, prin Ordinul numărul 1, s-a hotărât că
pentru ’’ziarişti, reporteri de radio şi televiziune, aflaţi în delegaţie’’ se pot acoda nu
numai reduceri, ci chiar scutiri la tarifele de cazare practicate. Din martie 2001, sunt
interzise diferenţierile în funcţie de provenienţa turiştilor: ’’Agenţii economici
deţinători de structuri de primire turistice sunt obligaţi să stabilească tarife de cazare
unice nediscriminatorii atât pentru turiştii români cât şi pentru cei străini.Tarifele sunt
considerate maximale şi se vor afişa în mod vizibil la recepţia structurii de primire
turistice.
Tot din 2001, agenţii economici ’’sunt obligaţi ca, până la data de 20 iunie a
fiecărui an, să stabilească şi să comunice Ministerului Turismului tarifele de cazare
maximale, pe tipuri de camere şi perioadă de tarifare, cu precizarea dacă includ sau nu
includ micul dejun şi taxa pe valoarea adăugată, exprimată în euro, ce vor fi practicate
în anul următor la turismul neorganizat’’ (fără intermedierea unei agenţii de turism).
Ministerul de resort trebuia să emită certificate de atestare a acestor tarife, care urmau
să fie afişate la recepţie şi în camere.
De asemenea, ’’Ministerul Turismului va edita, până la data de 30 septembrie,
catalogul structurilor de primire turistice cu funcţiuni de cazare turistică, care va
cuprinde tarifele maximale practicate de acestea’’. Deocamdată, pentru anii 2002,
2003, 2004 şi 2005 ministerul de resort a editat câte o ediţie a Hotel Guide of
Romania, cu precizarea tarifelor afişate.16
Tarifele practicate în activitatea de cazare pot fi :
 tarife de cazare pentru turiştii pe cont propriu. Ele sunt exprimate în lei
/ zi, pe loc şi tip de cameră şi sunt afişate la recepţie. Acestea se stabilesc de către
conducerea unităţii, pe baza politicii comerciale aprobate de Consiliul de
Administraţie. Tarifele pot varia în funcţie de sezon şi de perioada şederii turistului,
putând să se modifice astfel : diminuări la tariful afişat în diverse situaţii sau majorări
pentru perioada unor manifestări şi evenimente speciale ( târguri, expoziţii ). De
asemenea , se pot acorda gratuităţi pentru copii până la o anumită vârstă, pensionari.
 Tarifele contractuale, practicate pentru turiştii sosiţi organizat, pe bază
de contracte. Aceste tarife se stabilesc, în general, la nivele inferioare celor practicate
pentru turismul pe cont propriu, acordându-se unele facilităţi / reduceri la tariful de
cazare sau/ şi la adaosul comercial (pentru masă).
În tariful de cazare sunt cuprinse unele prestaţii suplimentare, efectuate aparent
gratuit ( transportul bagajelor, păstrarea valorilor şi a obiectelor uitate de client). Alte
servicii suplimentare se tarifează separat, cum ar fi : servicii de telefonie, fax,
procurări de bilete de călătorie şi de spectacole, piscina, terenuri de sport, intrarea în
discotecă sau bar de noapte.

16
Nicolae Lupu, op.cit.,p 44

54
 CAPITOLUL 5
ANALIZA ACTIVITĂŢII COMPLEXULUI BALNEAR „ARIEŞUL
TURDA”

5.1 ANALIZA ACTIVITĂŢII DE CAZARE

Este cunoscut faptul că în afară de atracţia pe care o exercită un obiect turistic, o

importanţă mare , o reprezintă şi existenţa unor dotări corespunzătoare pentru odihnă
şi agrementul turiştilor, ceea ce va intensifica circulaţia turistică în zona respectivă.
Rolul serviciului de cazare se intensifică în cazul turismului rezidenţial, de odihnă, de
sejur lung, când turistul doreşte să-şi petreacă vacanţa într-un cadru natural, fără să fie
lipsit de confortul de acasă.
Existe zone bogate în obiective turistice dar care este posibil să rămână în afara
interesului turiştilor datorită faptului că nu sunt echipate corespunzător, şi nu au măcar
condiţii minime de campare, dar sunt şi zone mai puţin dotate din punct de vedere al
resurselor turistice care, însă, sunt solicitate pentru confortul pe care îl oferă.17.
Într-o zonă, staţiune, localitate , turismul se poate dezvolta satisfăcător numai în
ipoteza că există suficiente posibilităţi pentru cazarea şi odihna vizitatorilor.
Serviciul de cazare vizează, prin conţinutul său, conturarea condiţiilor şi
confortul pentru adăpostirea şi odihna călătorului. În practica turismului modern, el
este produsul a ceea ce se numeşte industria hotelieră, sector care înglobează
ansamblul activităţilor desfăşurate.
Industria hotelieră, apreciată în cele mai multe ţări ca o activitate autonomă,
distinctă, a domeniului turistic şi, prin aceasta a complexului economic naţional,
reuneşte într-un sistem corect toate procesele desfăşurate în unităţile de cazare
generate de primirea, sejurul şi plecarea călătorului.
Călătoriile cu scop turistic datează încă din antichitate când tinerii nobili
călătoreau pentru a-şi lărgi orizontul cunoaşterii. O altă formă de turism erau
călătoriile de plăcere şi de relaxare de care se bucurau doar cei care făceau parte din
înalta societate.
Începând cu evul mediu, solicitările pentru cazare au crescut tot mai mult
datorită comerţului. Astfel, apar primele forme de unităţi de cazare şi anume
hanurile. Acestea erau plasate în locuri de oprire a caravanelor pentru a adăposti
comercianţii şi călătorii.
Primul edificiu construit special pentru a îndeplini cerinţele de ospitalitate ale
unei structuri hoteliere a fost deschis la Londra în 1774, în Covent Garden. Dar primul
hotel cu servicii integrate, de cazare şi bucătărie franţuzească, a fost Tremont, în
Boston, deschis la începutul secolului al XIX – lea.18

17
Octavia-Voleta Şuta , Andrei Goga . op.cit., p184.

55
 Astăzi sunt estimate peste 100.000 de hoteluri în întreaga lume, din care aproape
jumătate sunt localizate în America de Nord.
Industria hotelieră, deşi se rezumă în exclusivitate la asigurarea serviciilor de
cazare pentru turişti, manifestă multă disponibilitate pentru nevoile acestora,
evoluează în interdependenţă cu activitatea turistică.
Relaţia de interdependenţă dintre activitatea turistică şi industria hotelieră este
complexă şi de profunzime. Pe de o parte, dezvoltarea turismului este determinată
cauzal de existenţa spaţiilor de cazare, de gradul lor de echipare, de varietatea şi
calitatea prestaţiiilor oferite, iar pe de altă parte, industria hotelieră se dezvoltă
cantitativ – calitativ ca urmare a circulaţiei turistice.
De calitatea serviciului de cazare depind nu doar dezvoltarea turismului, ci şi
eficienţa acestei activităţi. Prin atracţia pe care o exercită, serviciile de cazare asigură
o mai bună valorificare a potenţialului turistic, a forţei de muncă, a capacităţii bazei
tehnico-materiale obţinându-se, astfel, coeficienţii superiori de exploatare. De
asemenea, nişte servicii de cazare cât mai diverse şi cât mai complexe vor reprezenta
un factor de prestigiu, de atractivitate a produsului turistic, fapt ce va contribui
indirect la creşterea eficienţei comercializării lui.19
În literatura de specialitate se specifică că departamentul cazare este format din
serviciile front-office şi etaj.20 În măsura în care integrază şi alte servicii – spălătorie,
piscină, frizerie- coafură -, este vorba de un departament prestaţii. Conducând cel mai
important departament, directorul de cazare îl înlocuieşte în lipsă pe directorul general
.
Oferta de cazare este foarte variată şi poate satisface toate gusturile clienţilor
pentru turism, în această zonă turistică, ponderea cea mai mare revine hotelurilor care
deţin 86,6 % din locurile de cazare puse la dispoziţia turiştilor.

5.1.1 SERVICIUL DE FRONT - OFFICE

Activităţile de front – office se desfăşoară la nivelul holului de primire – punctul

central către care converg toate serviciile dintr- un hotel. Funcţiunile definitorii sunt:
rezervări, recepţie, hol, casă – facturare, centrală telefonică. În hotelurile mici,
utilizarea termenului ‚’’ front – office’’este înlocuită cu clasicul ‚’’ recepţie’’.
Principala funcţie a serviciului front- office este să susţină şi să înlesnească
tranzacţiile cu clienţii, şi serviciile oferite acestora.
În cadrul serviciului front – office putem întâlni următoarele activităţi
principale:
 Închirierea spaţiilor hoteliere;
 Prestarea serviciilor comandate de turişti;
 Contabilitatea pasagerilor şi a hotelului;
 Colaborarea cu celelalte compartimente şi servicii ale hotelului
 Curierat, comisionerat, etc.
Conducerea front – officeului este asigurată de către front – office manager ( şef
recepţie). Principalele sarcini ale acestuia sunt: să realizeze maximul de venituri şi cel
mai ridicat nivel posibil de ocupare a camerelor, să monotorizeze şi să motiveze
personalul şi să menţină relaţiile cu clienţii la un standard cât mai înalt.
18
Ioan Cosmescu, .,Turismul – Fenomen complex contemporan, Editura. Economică, Bucureşti,
1998,p 195.
19
Gabriela Ţigu,op.cit.,p.185
20
Adam Fleşeriu, .Metode şi tehnici de turism şi comerţ. Editura Cartimpex, Cluj Napoca, 2000 ,
p 110-115

56
 Structura organizatorică a serviciului front – office este următoarea:
1. Biroul concierge, cuprinde personalul care se ocupă de client pe toată durata
sejurului.
Dintre activităţile care se desfăşoară de către acest birou amintim:
 Gospodărirea cheilor ( cartelelor ) camerelor de hotel;
 Primirea turiştilor la peronul hotelului;
 Transportul bagajelor la sosirea şi plecarea turiştilor;
 Conducerea turiştilor la camera de cazare;
 Transmiterea de informaţii şi mesaje pentru turişti;
 Rezervarea de locuri în saloanele unităţii de alimentaţie publică din
incinta hotelului sau alte unităţi similare
 Primirea poştei, clasarea şi repartizarea ei;
 Controlul vizitelor la turişti;
 Reexpedierea corespondenţei primite după părăsirea hotelului de către
turist.
Biroul concierge este amplasat la frontul de lucru din partea dreaptă a pupitrului
unic al serviciului front – office.
În hotelurile mici şi mijlocii sau în cele cu confort modest, o parte din atribuţiile
biroului concierge sunt preluate la nivelul recepţiei, iar altele sunt excluse din
serviciile oferite.
De altfel această situaţie o găsim şi la Complexul turistic Băi Sărate Turda unde
o importanţă deosebită se dă serviciului de recepţie, care preia o mare parte din
activităţile specifice ale biroului concierge.
Recepţia, cuprinde personalul care primeşte şi închirează spaţiile de cazare
turiştilor. Dintre activităţile care se desfăşoară la recepţie amintim:
 pregătirea primirii turiştilor cu rezervări;
 primirea propriu-zisă a turiştilor;
 complectarea formelor de sosire;
 schimbări de camere;
 modificări de tarife;
 rezolvă reclamaţiile turiştilor;
 verifică cu serviciul de etaj ocuparea camerelor;
 înregistreză defecţiunile semnalate în camere şi le transmite
compartimentului
tehnic.
În vederea realizării activităţilor la recepţie, se cer îndeplinite anumite sarcini de
către
personalul acesteia şi anume:
a) cunoaşterea caracteristicilor spaţiilor hoteliere;
b) cunoaşterea preţurilor şi tarifelor aplicate în unitate;
c) cunoaşterea pentru ziua respectivă, perioada imediat următoare şi
viitorul apropiat
a camerelor libere şi închiriate;
d) colaborarea cu serviciile şi compartimentele hotelului pentru asigurarea
unor servicii mai bune turiştilor;
e) înregistrarea turiştilor în documentele hotelului la repartizarea spaţiilor
de cazare;
f) dotarea recepţiei cu materiale şi documente necesare pentu desfăşurarea
în condiţii

57
 optime a întregii activităţi;
g) acordarea creditului hotelier turiştilor;
h) cunoaşterea a cel puţin unei limbi de circulaţie
internaţională;
i) urmărirea modului de acordare a drepturilor turiştilor şi
de respectare a obligaţiilor
acestora.
La Complexul turistic a cărui activitate o analizăm, recepţia efectuează primirea
clienţilor şi atribuirea camerelor. Clientul completează fişa de anunţare a sosirii şi
plecării, în baza căruia i se va elibera cheia camerei. Pentru atribuirea camerelor, este
indispensabilă cunoaşterea în fiecare moment a stării fiecărei camere: ocupată,
disponibilă pentru închiriere, eliberată şi necurăţată sau aflată în curăţenie, curăţată şi
necontrolată, cu plecare în cursul zilei, scoasă din funcţiune. Transmiterea la recepţie
a acestei informaţii se poate face:
a) Prin întocmirea unui raport şi transmiterea acestuia
b) Telefonic ( prin viu grai )
c) Personal, prin contact direct.
La sosire, recepţiei îi revine şi deschiderea unei fişe de cont pentru fiecare client.
Pentru grupuri poate fi deschis un cont ‚’’master’’, al societăţii sau agenţiei de turism
respective şi , suplimentar, câte un cont propriu pentru cheltuieli ocazionale, pentru
fiecare client cazat.
Recepţia în cazul nostru se ocupă şi cu atribuţiile biroului rezervări
Recepţia este elementul cheie al unităţii de cazare. Recepţia din cadrul
Complexului balnear este amplasată la nivelul de acces al turiştilor, accesibilă
acestora şi permite astfel supravegherea circulaţiei în hol.
Personalul şi funcţiile din cadrul recepţiei:
• 4 recepţioneri.
Aici se lucrează în 4 schimburi:
• de la ora 06:00 la ora 14:00;
• de la ora 08:00 la ora 16:00;
• de la ora 16:00 la ora 24:00;
• de la ora 24:00 la ora 06:00.
Sarcinile recepţionerului sunt:
• cunoaşterea preţurilor şi tarifelor practicate de unitate;
• cunoaşterea pentru ziua respectivă şi perioada imediat următoare a
camerelor
libere şi închiriate;
• cunoaşterea caracteristicilor spaţiilor de cazare sub aspectul
capacităţii ,
structurii;
• repartizarea spaţiilor de cazare pe baza documentelor legale;
• întocmirea corect şi la timp a tuturor documentelor de evidenţă;
• dotarea recepţiei cu materiale pentru buna desfăşurare a
activităţii şi cu
materiale informative;
• menţinerea relaţiilor cu angajaţii din celelalte compartimente ale
hotelului;
• primirea obiectelor uitate şi păstrarea până la revendicarea lor.
Recepţionerii sunt calificaţi, respectiv sunt absolvenţi ai unor cursuri de
calificare ca recepţioner sau al unor şcoli cu profil turistic.

58
 Mobilierul cu care este dotată recepţia este alcătuit din:birou de lucru; dulapuri
pentru arhivă; seif; fotolii; măsuţe.
Recepţionerii mai au la dispoziţie:calculator; telefoane; documente şi materiale
prevăzute în sistemul informaţional al hotelului; materiale pentru acordarea unor
informaţii turistice precum: ghidul localităţilor, cărţi de telefon etc; trusă pentru
primul ajutor etc.
La recepţie este afişat Brevetul de Turism al managerului.
Activităţile care se desfăşoară la nivelul recepţiei sunt:
• închirierea spaţiilor de cazare;
• încasarea contravalorii serviciilor prestate;
• menţinerea relaţiilor cu celelalte compartimente ale hotelului;
• prestarea serviciilor solicitate de turişti;
• primirea propriu-zisă a turiştilor;
• completarea formularelor de sosire (fişa de anunţare a sosirii şi plecării);
• schimbări de camere;
• rezolvă reclamaţiile turiştilor;
• verificarea împreună cu serviciul de etaj a ocupării camerelor;
• primirea corespondenţei, sortarea şi repartizarea ei;
• ţinerea evidenţei persoanelor care vizitează turiştii în spaţiul de cazare etc.
Recepţia se află în permanentă legătură cu camerista şefă pentru a se
cunoaşte situaţia camerelor libere şi ocupate.
Primirea clienţilor de către recepţioneri are un rol foarte important deoarece se
poate crea sau nu o impresie plăcută la primul contact cu personalul recepţiei.
Recepţia este cartea de vizită a hotelului şi reprezintă conducerea unităţii
hoteliere în lipsa directorului.
Casieria, are atribuţii de încasare a notelor de plată schimb valutar, punerea la
dispoziţia turiştilor a seifurilor individuale, preluarea în păstrare a valorilor acolo unde
nu există seifuri individuale. Casierii fac parte din serviciul contabilitate, dar sunt
subordonaţi şefului de recepţie. În hotelurile mari se poate angaja un credit- manager.
Acesta se acupă de încasarea sumelor de la clienţi şi se îngrijeşte ca hotelul să nu fie
prejudiciat.
Centrala telefonică respectiv activitatea telefonistelor se încadrează în categoria
activităţilor serviciului front-office. Ea asigură comunicaţiile exterioare şi interioare
ale hotelului şi clienţilor. Telefonistele trebuie să îndeplinească trei caracteristici
esenţiale: amabilitate, eficacitate şi operativitate. Faxul şi telexul se instalează în
biroul rezervări sau dacă acesta nu există, în imediata apropiere a recepţiei şi pot fi
puse la dispoziţia clienţilor contra cost.

5.1.2 SERVICIUL DE ETAJ

Specificul activităţii hoteliere este reprezentat de închirierea de camere care au

mai fost utilizate de numeroase alte persoane înainte. Altfel spus, vânzarea unui
produs’’ la mâna a doua’’ în condiţiile în care acasă, uzual, clienţii nu dorm pe saltele
procurate’’la mâna a doua’’, nu folosesc prosoape cumpărate „la mâna a doua” etc.
Acesta este motivul pentru care întreţinerea camerelor are o importanţă vitală, iar
serviciul de etaj reprezintă însăşi esenţa activităţii hotelului. Odată intrat în cameră,
clientul nu trebuie să aibă nici cea mai slabă mărturie a faptului că respectivul spaţiu a
servit drept adăpost şi altora. Deoarece mirosul de tutun pătrunde in materialele textile
(draperii ect.), hotelurile creează etaje destinate nefumătorilor. Proporţia camerelor

59
pentru nefumători poate fi de 50%. De asemenea trebuie ţinut cont că în Romania a
intrat în vigoare legea cu privire la fumatul în spaţiile publice.21
În acelaşi context, ’’reînnoirii’’ de fiecare dată a camerei, o importanţă
particulară prezintă produsele de primă necesitate sau de unică folosinţă/produsele de
igienă (produsele de primire). În funcţie de încadrare a hotelului, Normele
metodologice privind clasificarea structurilor de primire turistice, aprobate prin
Ordinul M.T. numărul 510/2002, aceste materiale sunt: şampon spumant sau gel
pentru duş, săpun tip turist, cască de baie, hârtie igienică, papuci de unică folosinţă,
trusă pentru cusut.
În cadrul serviciului de etaj se desfăşoara activităţi de întreţinere, amenajare şi
curăţenie zilnică a spaţiilor de folosiţă individuală (camere) şi comună (culoare,
holuri, grupuri sanitare comune, dar şi săli de reuniuni sau multifuncţionale). De
asemenea se asigură prestarea unor servicii complementare (de exemplu, întreţinerea
imbrăcămintei şi încălţămintei).
Un loc aparte în întreţinerea şi curăţenia camerei îl ocupă schimbarea lenjeriei şi
a prosoapelor. În Romania, pentru sejururile mai lungi, Normele aprobate prin
Ordinul M.T. numărul 510/2002 prescriu în mod expres frecvenţa schimbării lenjeriei
de pat şi a prosoapelor care evident se face după fiecare turist şi de ori de câte ori este
nevoie.
În funcţie de categoria hotelului şi starea ocupat / eliberat, se efectuează
următoarele servicii de curăţenie şi întreţinere22:
● curăţenie completă – cu schimbarea în totalitate a lenjerie şi
prosoapelor, la plecarea clientului şi în cazul sejurului conform legii ( „a blanc”);23
● curăţenie de întreţinere şi schimbare eventuală a lenjeriei şi
prosoapelor, în funcţie de numărul de zile trecute de la ocuparea camerei( “ en
recouche”);24
● pregătirea camerelor pentru înnoptare, seara după ora 17.
În hotelurile de lanţ, timpul prevăzut pentru o aranjare “ a blanc” este de 16-20
de minute, iar pentru o aranjare “ en recouche”, de 10-15 minute. În aceste condiţii,
unei cameriste îi revin 16-20 de camere. De asemenea poate fi calculat numărul de
camere curăţate, într-o oră de lucru a unei cameriste.
Procedurile şi produsele de curăţenie trebuie făcute cunoscute în scris.
La hotelurile mari putem întălni următoarele funcţii în cadrul serviciului :
camerista, este funcţia specifică a serviciului de etaj.
Dintre sarcinile specifice acestei funcţii amintim:
 curăţenia şi aranjarea camerelor;
 curăţenia culoarelor;
 curăţenia oficiilor;
 predarea obiectelor uitate;
 pregătirea căruciorului;
 controlul camerelor libere;
 trimite lenjeria clienţilor la spălătorie.
În hotelurile de categorie superioară, pe lângă ştergerea geamurilor şi
aspirarea prafului, le poate reveni întreţinerea şi amenajarea spaţiilor comune:

21
Nicolae Lupu, op.cit.p44
22
Vasile Zaharia., op. cit, pg. 60.
23
Nicolae Lupu., op. cit. p.218
24
Nicolae Lupu, op. cit. p 219.

60
curăţenia holurilor şi culoarelor, transportul mobilierului, aranjarea sălilor de
banchete.
Camerista şefă îşi asumă responsabilitatea întregului serviciu, respectiv,
curăţenia, lenjeria şi alegerea personalului.
Camerista şefă organizează munca cameristelor, efectuează controlul camerelor
libere, a camerelor aranjate şi trimite la recepţie situaţia acestora. Periodic procedează
la inspecţia camerelor, urmărind îndeosebi starea pereţilor, pardoselilor, instalaţiilor şi
mobilierului. Cu acest prilej se întocmeşte un document, în care îşi au şi originea
sarcinile de remediere care revin departamentului tehnic.
Serviciul de etaj reprezintă o parte importantă pentru activitatea unui hotel.
Personalul din acest serviciu trebuie să menţină tot timpul camerele cât mai curate şi
să creeze turiştilor senzaţia că ei sunt primii care le folosesc, să predomine tot timpul
un aer de prospeţime.
În hotelul din cadrul complexului turistic sunt 2 cameriste şefe, 4 cameriste, una
pentru fiecare etaj, 2 lenjerese şi 2 spălătorese
Curăţenia camerelor este un element important pentru orice hotel. O cameră
trebuie să arate întotdeauna ca şi cum ar fi folosită pentru prima dată.
Curăţenia propriu-zisă constă în:
 se deschid ferestrele;
 se schimbă lenjeria de pat;
 se aspiră, se şterge praful, se spală paharele şi scrumierele;
 se curăţă camera de baie;
 se dotează camera de baie cu: hârtie igienică, săpun, prosoape;
 obiectele uitate se predau la recepţie.
Reguli în procesul de curăţenie:
 activitatea să se desfăşoare în linişte;
 înainte de a intra în cameră este obligatoriu sa se bată la uşă;
 personalul nu are voie să umble în bagajele turiştilor;
 personalul nu are voie să se folosească de lucrurile turiştilor.
Camerista şefă controlează camerele libere şi prezintă situaţia la recepţie.
Aceasta le supraveghează pe cele 4 cameriste şi verifică situaţia materialelor necesare
igienei clienţilor.
Cameristele curăţă camerele, aranjează şi curăţă grupurile sanitare, schimbă şi
aranjează lenjeria patului, trimit la cerere lenjeria clienţilor la spălătoria hotelului
situată la parter şi o preiau pentru a o înapoia. Tot cameristele se ocupă de curăţenia
spaţiilor comune.
Lenjereasa se ocupă de activitatea desfăşurată în cadrul spălătoriei. Ea comunică
cameristei şefe necesarul de materiale şi detergenţi pentru spălat şi călcat.
Spălătoria are în componenţa sa următoarele spaţii:
 spatiu pentru spălare ;
 spaţiu pentru călcare ;
 spaţiu pentru depozitarea lenjeriei curate.
De asemenea spălătoria dispune de 3 maşini de spălat, 3 maşini de uscat şi un
calandru.
În procesul de curăţenie se folosesc:produse de curăţat: detergenţi, prafuri de
curăţat; utilaje de curăţat: aspirator; ustensile de curăţat: mături, cârpe, perii.
Etapele procesului de curăţenie sunt:
 comunicarea camerelor libere;
 pregătirea utilajelor şi ustensilelor;

61
  curăţenia propriu-zisă;
 controlul curăţeniei.

5.2. ANALIZA ACTIVITĂŢII DE ALIMENTAŢIE PUBLICĂ

Alimentaţia publică reprezintă una din laturile importante ale serviciilor

turistice, încadrându-se în categoriile serviciilor de bază. Ea determină calitatea
prestaţiei turistice în ansamblul ei, influenţează conţinutul şi atractivitatea ofertei
turistice cu multiple implicaţii asupra dimensiunilor şi orientării fluxurilor turistice.
Activitatea de alimentaţie publică reprezintă îmbinarea într-un ansamblu
armonios al operaţiunilor de pregătire şi prezentare a preparatelor culinare, de
cofetărie, patiserie, a băuturilor, cu servicii specifice determinate de desfacerea şi
consumul acestora, precum şi crearea unei ambianţe de destindere şi bună dispoziţie
în unităţile destinate acestor scopuri.
În cadrul unităţilor de alimentaţie publică vânzarea şi consumul produselor se
face pe loc şi se îmbină cu procesul de producţie a preparatelor culinare şi de
cofetatărie-patiserie.
În ultimii ani cererea gastronomica a scăzut, acest lucru datorându-se faptului că
meniurile prezentate nu sunt variabile, lipsesc preparatele dietetice pentru vegetarieni,
la care se adaugă şi scăderea puterii de cumpărare a banilor.
Activitatea de alimentaţie este o formă specifică de comerţ cu amănuntul, care
se particularizează de celelalte tipuri de activităţi prin faptul că obiectul său de
activitate este mai complex. Aceasta constă în25:
 producerea de preparate culinare şi/sau produse de cofetărie/patiserie;
 comercializarea acestor produse, precum şi a altor produse alimentare
solicitate de clienţi (băuturi răcoritoare şi/sau alcoolice, tutun);
 crearea condiţiilor de servire a acestor preparate chiar în incinta
unităţii.
Activităţile specifice compartimentului de alimentaţie se desfăşoară la nivelul
spaţiilor de producţie şi servire.
În cadrul compartimentului de alimentaţie activităţile desfăşurate sunt delimitate
astfel:
 activiţăţi de producţie care sunt desfăşurate în bucătărie;
 activităţi de servire care se desfăşoară la nivelul salonului de servire
Compartimentul de alimentaţie din cadrul Hotelului “Arieşul Băi Sărate ”
cuprinde:
 spaţiul de producţie – bucătăria;
 spaţiul de servire – salonul de restaurant, terasă.
Spaţiul de producţie cuprinde bucătăria (unde se gătesc preparatele care apoi vor
fi servite consumatorilor) şi spaţiile anexe. Toate alimentele se achiziţionează în
formă brută de 2-3 ori pe săptămână de la supermarketurile din zonă.
1. Bucătăria este dotată cu:
 masă pentru porţionarea cărnii;
 masă pentru pregătirea gustărilor reci;
 masă pentru pregătirea salatei;
 rafturi pentru aşezarea veselei;
 loc pentru tăierea pâinii;
 sobe, aragaz, fripteuză, cuptor cu microunde.
25
Octavia – Violeta Şuta, Andrei Goga., op.cit., pg. 192-193.

62
 2. Spaţiile anexe cuprind:
 Spaţii de depozitare – magazii, camere frigorifice.
 Oficiul bucătăriei – unde personalul din bucătărie serveşte masa.
 Spălătoria – formată din: sală pentru spălat pahare şi sală pentru spălat
vase.
 Spaţiu pentru depozitarea resturilor.
 Vestiare şi grupuri sanitare pentru personalul care lucrează la
bucătărie.
Funcţiile şi personalul din bucătărie:
• 2 bucătari şefi;
• 2 bucătari;
• 2 ajutori de bucătar.
Echipa din bucătărie este coordonată de către bucătarul şef. Sarcinile acestuia
sunt:
 întocmeşte lista meniu,
 previzionează comenzile,
 controlează calitatea preparatelor,
 organizează şi supraveghează munca întregii echipe din bucătărie.
De asemenea, bucătarul şef întocmeşte zilnic raportul de gestiune în care sunt
înregistrate: soldul precedent, intrările, vânzările şi soldul final.
La baza activităţii din bucătărie stau fişele tehnologice care cuprind următoarele:
 materiile prime şi unităţile de măsură;
 cantitatea de materie primă pentru N porţii;
 gramajul pentru o porţie de produs finit;
 procesul tehnologic: operaţiuni pregătitoare, tehnica preparării,
prezentarea şi
 servirea.
Cu ajutorul acestor fişe se poate aprecia necesarul de materii prime şi de
asemenea se poate calcula preţul pentru fiecare preparat.
Spaţiul de servire
Hotelul are în componenţa sa următoarele spaţii de servire:
 salonul de restaurant – care este principalul spaţiu de servire;
 terasa – care funcţioneză doar pe timpul sezonului cald şi are o
capacitate de 60 de locuri.
Salonul de restaurant este amplasat la parter. Accesul în salon se face prin două
intrări: una direct din stradă şi o alta de pe terasă. Capacitatea salonului este de 120 de
locuri. .
Restaurantul este mobilat cu mese pătrate, scaune semitapisate, iar pereţii sunt
zugrăviti în alb. Restaurantul oferă consumatorilor un sortiment variat de preparate şi
băuturi. Serviciile sale se adresează atât consumatorilor din hotel cât şi clienţilor din
afara hotelului.
În fiecare dimineaţă între orele 7.00 – 10.00, în restaurant se serveşte micul
dejun de către clienţii hotelului , inclus în tariful de cazare. Prânzul se serveşte între
orele 13-16, iar cina de la ora 19 la ora 21.
Sistemul de servire în cadrul restaurantului « Arieşul Băi Sărate » este serviciul
„la farfurie” .Gata montat pe farfurie preparatul este adus în salonul de servire pe
mână ( nu mai mult de patru farfurii deodată), cu tava sau cu căruciorul. Cu mâna
dreaptă, chelnerul aşează farfuria în faţa fiecărui client, din dreapta acestuia.
Emblema farfuriei trebuie poziţionată către centru mesei,. Prin stânga clientului se

63
aşează salatiera, întrucât locul acesteia este stânga-faţă farfurie-suport.Totuşi, în
general, cele mai multe operaţii ( înmânarea listei pentru meniuri, serviciul « la
farfurie « , turnarea în pahare, debarasarea farfuriilor, prezentarea notei de plată) se
efectuează pe partea dreaptă a clientului. Acest model de servire ( manevrarea prin
stânga, respectiv prin dreapta) este adoptat în marea majoritate a restaurantelor din
România şi este de origine franceză.
Funcţiile şi meseriile din restaurant:
• 2 şefi de sală;
• 4 ospătari;
• 2 ajutori de ospătar.
Atribuţiile şefului de sală sunt legate de primirea clienţilor, instalarea lor la
masă, luarea comenzii, coordonarea activităţii. Şeful de sală este subordonat
directorului.
Ospătarul se subordonează şefului de sală, el este însărcinat cu efectuarea
propriu-zisă a serviciului la masă.
Personalul din spaţiile de servire va fi în permanenţă curat cu părul strâns,
îmbrăcămintea curată, pantofi lustruiţi şi fără bijuterii în exces.
Un alt aspect al restaurantului vizează inventarul de servire. Acesta este
 sticlărie: cupe de şampanie; pahare de vin (roşu, alb); pahare pentru:
lichior, aperitiv, coniac; pahare pentru băuturi răcoritoare; cilindrii şi pahare gradate;
scrumiere; fructiere; oliviere; platouri, etc.;
 porţelan: ceşti şi farfurioare pentru cafea, ceai; boluri; farfurii pentru
preparate lichide calde; cafetieră; zaharniţe; ceainice, supiere, castroane; farfurii
suport mici; farfurii pentru gem; sosiere; platouri; etc.
 alpaca şi inox: liguriţe pentru cafea, ceai, îngheţată, prăjituri; linguri;
furculiţe pentru peşte; cuţite şi furculiţe pentru gustări; furculiţe şi cuţite pentru desert;
cleşte pentru gheaţă; paletă pentru tort; tăvi; platouri etc.
Toate preparatele realizate în bucătăria proprie se regăsesc în lista meniu care
este consultată de clienţi.
Lista meniu este un instrument important pentru un restaurant, ea cuprinde
totalitatea preparatelor şi băuturilor oferite, inclusiv preţurile aferente.
Lista meniu este scrisă în limba română şi engleză şi cuprinde :
• denumirea restaurantului;
• denumirea completă a sortimentelor de preparate şi băuturi;
• gramajul pentru fiecare preparat sau băutură;
• preţul pentru fiecare preparat sau băutură;
• semnătura bucătarului şef sau a şefului de sală.
Preparatele şi băuturile sunt înscrise grupat în ordinea în care se servesc la masă
şi cuprind:
I. preparate culinare – aceste preparate sunt prezentate în ordinea servirii
pe
grupele:
1. specialitatea casei;
2. specialitatea bucătarului;
3. gustări reci;
4. gustări calde;
5. supe şi ciorbe;
6. preparate de bază şi minuturi;
7. garnituri;
8. salate;

64
 9. desert.
II. băuturile cuprind o serie de sortimente grupate astfel:
1. vinuri;
2. băuturi răcoritoare;
3. băuturi calde;
4. aperitive;
5. bere.
Activitatea de alimentaţie publică se desfăşoară la nivelul spaţiilor de producţie
şi servire. Relaţiile între compartimentul de cazare şi compartimentul de alimentaţie
publică pot fi următoarele:
 servirea principalelor mese din zi;
 comunicarea unor modificări la comenzile făcute;
 transmiterea comenzilor referitoare la: mărimea grupului, baremul, cu ce
masă începe sejurul, cu ce masă se termină sejurul;
 decomandarea anumitor servicii de masă;
 oferirea de meniuri dietetice;
 rezervări de mese;
 organizarea de mese festive;
 colaborarea pentru buna servire a clienţilor.
În cadrul compartimentului de alimentaţie întâlnim următoarele funcţii: director
de restaurant, şef de sală, chelner, picolo, barman, bucătar şef, bucătar,

5.3. ANALIZA ACTIVITĂŢII DE TRATAMENT

Complexul balnear Băile Sărate Turda, este o staţiune balneoclimaterică de

odihnă şi tratament de interes general care, funcţionează în orice anotimp, profilat pe
odihnă, tratament, recreere. Hotelul este situat la altitudinea de 350m în N-E
municipiului Turda, pe terasa Arieşului de 75-80 m, între două mici depresiuni:
Depresiunea Ocnelor Vechi şi Depresiunea Băilor Romane, la 2.5 km de şoseaua
Naţională, foarte uşor accesibil. Unitatea dispune de o poziţie priviligiată, dominând
spre est toată priveliştea lacurilor sărate, a grădinii zoologice şi a ştrandului, într-o
desfăşurare spectaculoasă şi aparent izolată de restul oraşului. Aşezarea este departe
de zgomotul şoselei şi al traficului.
Atracţia principală a Băilor Sărate Turda, o reprezintă tratamentele balneare care
se bazează pe apele termale din zonă. La marginea de N-E a municipiului, la limita de
S-V a Câmpiei Transilvaniei, pe malul stâng al Arieşului, la nivelul terasei de 350 m
altitudine absolută apare o evidentă regiune care conturează elementele cele mai
importante ce alcatuiesc potenţialul balnear şi de recreere al oraşului. Situată pe cele
două movile de şes, regiunea are aspectul unui podiş ridicat faţă de vatra oraşului
Turda. Pe acest podiş, sunt formate în puţurile conice de exploatare a sării,
următoarele lacuri:
-Durgău, care conţine sare şi iod 100%
-Carolina, care conţine sare şi iod 50%
-Şerpilor, care conţine sare şi iod 70%
-Bătrânul, care conţine sare şi iod 90%
-Doctorilor, care conţine sare şi pucioasă 45%
Apele minerale termale din zonă sunt ape sulfuroase, bogate în calciu, siliciu
şi aligamente. Temperatura la suprafată este de 36.5-37.5 grade celsius. Băile, ca apa
termală acţionează asupra organismului cu efecte tranchilizante asupra durerilor, ca
reabsorbante asupra proceselor cronice inflamatorii şi, ca factor de relaxare a

65
sistemului muscular. Sunt facilitate astfel mişcările sub apă a pacienţilor cu efect
asupra tegumentelor, componentele chimice ale apelor termale corelate cu ionii care
se regăsesc în apele minerale, acţionează la nivelul pielii şi asupra terminaţiilor.

5.3.1. DESCRIEREA BAZEI DE TRATAMENT

Baza de tratament are o capacitate de 250 persoane/zi , oferind o gamă largă

de tratamente medicale recuperatorii. Este compusă din :
 2 bazine cu apă minerală sărată încălzită;
 văni pentru băi calde sărate cu apă minerală;
 cabinete medicale cu aparate de curenţi diadinamici;
 aparate de curenţi interferenţiali;
 aparate aerosoli;
 saună;
 ultraviolete, împachetări cu nămol,
 sală de masaj;
 aparate pentru gimnastică medicală recuperatorie şi de întreţinere;
 sală de sport ( investiţie în curs).
Principalele instalaţii de tratament sunt : instalaţii pentru băi calde cu apă sărată;
instalaţii pentru electroterapie; amenajări pentru aerohelioterapie, ungeri cu nămolrece
urmate de băi în lac; bazine cu apă sărată în aer liber.
Pentru tratamentul specific se foloseşte o instalaţie de pompare a apei sărete
minerale dintr-un lac din apropriere şi se exploatează nămol sapropelic din perimetrul
Băi Sărate, concesionat pe bază de licenţă. A fost pusă în funcţiune în anul 1992
Baza de tratament este o clădire legată de hotel printr-un corp de legătură,
clădire tipică scopului pentru care a fost construită. Are acoperişul şarpantă din lemn
cu învelitoare din tablă. Pereţii portanţi din zidărie de cărămidă şi parţiali sâmburi de
beton, pe fundaţii continue din beton. Dispune de finisajele şi pardoselile obişnuite
pentru astfel de clădiri ( faianţă, gresie, mozaic) şi de instalaţiile aferente ( duşuri,
bazine, încălzire centrală). Este în general în stare bună, dar datorită unei proiectări
necorespunzătoare a zonei bazinelor ( lipsa planşeelor) astereala din scânduri a
acoperişului este expusă permanent acţiunii aburilor degajaţi ceea ce duce la
degradarea accelerată. Baza mai este dotată cu centrală termică proprie, un şopron din
beton destinat depozitării combustibilului solid pentru centrală ( şi care în prezent este
în curs de transformare şi amenajare ca sală de sport)., un post trafo şi un teren de
tenis ( asfaltat şi împrejmuit cu plasă de sârmă pe stâlpi metalici).

5.3.2. PROCEDURI DE TRATAMENT FOLOSITE

Atracţia băilor, se datorează în primul rând calităţilor curative ale apelor

termale. Gama variată de afecţiuni care se tratează cu ajutorul apelor termale, atrage
categorii mari de bolnavi care apelează la serviciile turismului balnear, aceştia fiind în
general oameni mai în vârstă, care nu dispun de posibilităţi materiale deosebite. Acest
fapt, se răsfrânge în nivelul preţurilor şi al tarifelor practicate în staţiune.
Principalele afecţiuni tratate la Băile Sărate Turda, sunt:

66
  afecţiuni reumatismale degenerative, cum ar fi coxatroza, gonartroza,
spondiloza, discopatii lombare;
 afecţiuni reumatismale abarticulare;
 afecţiuni neurologice periferice;
 afecţiuni posttraumatice;
 afecţiuni cardiovasculare ( varice);
 afecţiuni ginecologice ca: axezitate cronică, metroanexitate, sterilitate;
 afecţiuni respiratorii.
Există şi contraindicaţii în ceea ce priveşte bolile infecţioase de orice tip şi bolile
sistemului circulator.
Tipurile de proceduri folosite sunt:
 împachetări cu nămol la cald ;
 băi la vană şi bazin ;
 băi de plante;
 băi galvanice;
 magnetodiaflux;
 curenţi interferenţiali şi curenţi diadinamici;
 ultrasunete;
 kinetoterapie;
 masaj.
Factorii de cură pe care complexul balnear îi foloseşte sunt: apele minerale
clorurate sodice provenite din lacurile sărate concentrate din staţiune şi nămolul
sapropelic fosil extras din lac. Tratamentele ambulatorii folosite în baza de tratament,
se remarcă prin diversitate. Ele se adresează unui numar mare de bolnavi cu afecţiuni
din ce în ce mai diverse.
Aceste tratamente sunt: galvanizare, curenţi interferenţiali, ultrasunete,
ultraviolete, fracturi, băi de plante, aerosoli, saună, băi de bazin, băi la vană,
împachetare generală şi parţială, masaj general sau parţial. Tratamentul ambulatoriu,
se efectuează în baza de tratament, la indicaţiile prealabile ale medicului balneolog
sau specialist.

5.3.4. ANALIZA ALTOR ACTIVITĂŢI

În conformitate cu Normele Metodologice aprobate prin O.M.T. nr. 510/2002

privind obţinerea Certificatelor de clasificare a unităţilor hoteliere, un hotel de 3 stele
trebuie să efectueze minim 15 servicii suplimentare. Hotelul “Arieşul Băi Sărate ”
prestează o serie de servicii suplimentare gratuite dar şi cu plată după cum urmează:
 Servicii suplimentare prestate gratuit:
• informaţii privind prestarea unor servicii;
• păstrarea obiectelor de valoare;
• trezirea clienţilor la ora solicitată;
• transmiterea de mesaje;
• expedierea corespondenţei clienţilor;
• obţinerea legăturilor telefonice;
• asigurarea de reviste şi presa locală în holul hotelului;
• acordarea de medicamente şi materiale sanitare de prim ajutor, în
caz de accidente;
• păstrarea obiectelor uitate şi anunţarea clienţilor;
• păstrarea şi depozitarea în seif a obiectelor de valoare;

67
 • comenzi pentru taximetre;
• expedierea prin retur la domiciliu a corespondenţei sosite după
plecarea clienţilor;
• încărcarea, descărcarea şi transportul bagajelor;
• facilitarea cazării persoanelor în alte spaţii de cazare din localitate;
• oferirea de material de propagandă şi informare turistică.
 Servicii suplimentare cu plată
• multiplicare documente;
• convorbiri telefonice interne şi internaţionale;
• fax;
• servicii internet;
• procurări bilete de avion, tren şi spectacole;
• vânzări de cărţi poştale, timbre poştale, ilustrate şi reviste;
• vânzări de materiale de propagandă turistică: albume, ghiduri,
diapozitive;
• jocuri distractive: închirierea unor echipamente şi jocuri distractive
( Rumy, table, şah);
• parcaj auto;
• room-service;
• spălătorie şi curăţătorie îmbrăcăminte;
• curăţat şi reparat încălţăminte;
Serviciile suplimentare sunt puse la dispoziţia clienţilor pentru a aduce un plus
de satisfacţie, alături de serviciile de bază.
Un alt serviciu suplimentar contra cost, existent la Hotelul Arieşul este serviciul
de spălătorie – călcătorie. Acest serviciu se realizează în spălătoria proprie de la
demisolul hotelului. Orice comandă ( piesă de îmbrăcăminte) predată între orele 7-9
va fi înapoiată în aceeaşi zi după ora 15. Camerista ia cunoştinţă de cererea de
serviciu prin fişa de comandă sau printr-un apel telefonic din partea clientului.
Un al treilea serviciu suplimentar analizat este serviciul de intermediere
turistică. Această activitate este prestată de agenţia de turism care deserveşte
complexul. Denumirea acesteia este S.C. TURISM ARIEŞUL - S.A., cod unic de
înregistrare 199648, cu sediul în Turda, Str.Republicii nr. 15, judeţul Cluj, Agenţia de
turism reprezintă o societate comercială cu rol de intermediar între agenţi economici
prestatori direcţi de servicii turistice şi turişti.
Conform Hotãrârii Guvernului României nr. 238/2001, agenţia de turism este
definită ca find o unitate specializată care organizează, oferă şi comercializează
pachete de servicii turistice sau componente ale acestora. Licenţa de turism atestă
faptul că agenţia de turism „Turism Arieşul” are condiţii materiale şi capacităţi
profesionale care îi permit desfăşurarea următoarelor activităţi turistice:
- comercializarea produselor turistice proprii, precum şi a celor contractate
cu alte agenţii tur-operatoare;
- rezervarea şi comercializarea serviciilor de cazare, masă, transport şi cură
balneară;
- activitatea de tur-operator în domeniul turismului intern şi internaţional;
- asistenţă turistică (ghizii, interpreţi şi agenţi de turism);
- închirierii de autoturisme, cu sau fără şoferi;
- obţinerea de vize turistice;
- rezervarea şi comercializarea de bilete de avion (ticketing);
- asigurări pentru plecări în străinătate;
- alte servicii turistice specifice.

68
 Agenţia de turism analizată este o agenţie de turism tur-operatoare, având ca
obiect de activitate organizarea şi vânzarea pe cont propriu a pachetelor de servicii
de turism sau componentele acestora, direct sau prin intermediari. Cea mai importantă
activitate este contractarea de sejururi cu Casa de Asugurări de Sănătate, Oficiul de
Pensii din Turda, majoritatea clienţilor fiind din această categorie.

CAPITOLUL 6.
ANALIZA EFICIENŢEI ECONOMICE A COMPLEXULUI BALNEAR
”ARIEŞUL TURDA”

6.1. CONCEPTUL DE EFICIENŢĂ ŞI FORMELE SALE

Eficienţa provine, etimologic, din limba latina de la verbul ‘’eficiere’’, care

înseamnă a îndeplini, rezultă deci în sensul foarte general că putem caracteriza
eficienţa ca măsura pentru care s-a realizat efectul propus.
În dicţionarul de economie definiţia dată “eficienţei economice” este ca fiind o
“caracteristică a activităţii economice, la nivel micro şi macroeconomic, aflată pe
orice punct de pe frontiera posibilităţilor de producţie, când este imposibil să se
mărească volumul producţiei unui bun, fără a se micşora cantitatea produsă dintr-un
alt bun”26
Întrucât este vorba de compararea unor valori, eficienţa depinde, fără îndoială
de două elemente – efecte şi eforturi – dar şi de modul de evaluare a lor, de faptul că
exprimarea valorică, realizată prin preţuri, înglobează inflaţia şi alte influenţe,
denaturând rezultatul real al activităţii desfăşurate. În aceste condiţii, o analiză
complexă şi corectă presupune luarea în calcul şi a altor elemente, cum sunt structura
resurselor şi rezultatelor, timpul, calitatea efectelor, impactul lor.
Una dintre trăsăturile fundamentale ale economiei de piaţă şi, totodată, condiţia
esenţială a dezvoltării economico –sociale este utilizarea cât mai eficientă a resurselor
umane, materiale şi financiare ale societăţii. Creşterea continuă a eficienţei activităţii
reprezintă un principiu de bază al organizării şi conducerii proceselor în economie,
una din cerinţele fundamentale ale progresului şi bunăstării.27.
Eficienţa are, în acest context, un conţinut larg, cuprinzător, referindu-se la
modul de utilizare a tuturor categoriilor de resurse: naturale, umane, materiale şi
financiare, la toate componentele activităţii: de producţie, de comercializare, de
servire, la aspectele lor cantitative şi calitative, economice şi sociale, directe şi
indirecte. Se poate vorbi astfel de eficienţa socială şi eficienţa economică care este
definită ca fiind relaţia dintre efectele sociale obţinute şi eforturile făcut de societate.
Potrivit accepţiunii general, eficienţa presupune compararea eforturilor,
exprimate prin intermediul valorii resurselor consumate, cu efectele, concretizate sub
forma producţiei realizate.
Într-o definiţie general acceptată, eficienţa economică a oricărei activităţi este
expresia raportului dintre efectul util şi cheltuiala făcută pentru obţinerea lui.
Problema eficienţei se pune peste tot unde se cheltuieşte muncă socială, se
consumă resurse materiale, umane şi financiare. Este cunoscut faptul că orice
activitate economică trebuie să corespundă unor cerinţe concrete ale societăţii, să
răspundă unor cerinţe reale ale vieţii materiale şi spirituale ale oamenilor.
Eficienţa unei activităţi nu se rezumă numai la obţinerea de profit. Capacitatea
unui agent economic de a realiza profit desemnează o altă categorie economică şi
26
Dicţionarul de economie, Ediţia a II a , Editura Economică, Bucureşti, 2001, p189
27
Octavia – Violeta Şuta, Andrei Goga Op. Cit.,p 301.

69
anume rentabilitatea . Conceptul de eficienţă economică are o sferă de cuprindere
mult mai largă decât acela de rentabilitate ( care se refer, aşadar, doar la eficienţa
folosirii resurselor financiare ), ea reflectând eficacitatea întregii activităţi, sintetizând
eficienţa folosirii tuturor categoriilor de resurse ( materiale, financiare, umane).
.

6.2. PARTICULARITĂŢILE EFICIENŢEI ÎN TURISM

Eficienţa privită în sensul general se referă la întreaga viaţă social -

economică, putând fi definită ca obţinerea unui maxim de efect cu mimin efort. În
acest cotext, conceptul de eficienţă este aplicabil diverselor preocupări ale omului,
inclusiv activităţii depuse în turism.
Activitatea turistică, prin întregul său mod de organizare, se încadrează şi
subordonează obiectivului general de creştere continuă a eficientei activităţii,
urmărind obţinerea unor rezultate economice pozitive, concomitent cu satisfacerea în
condiţii superioare a cerinţelor turiştilor.
Activitatea de turism este, pe de o parte, consumatoare de resurse, iar pe de altă
parte, producătoare de efecte.
Eficienţa activităţii intreprinderilor de turism este exprimată prin relaţia dintre
rezultatele cantitative şi calitative obţinute într-o activitate economico-socială şi
cheltuielile efectuate în activitatea respectivă, sau ca raport între efort şi efect. Ea
reflectă pe lângă munca depusă de lucrătorii din acest domeniu şi a celor care produc
şi vehiculează bunuri de consum.
Efectul are un conţinut complex pentru activitatea turistică iar efortul reprezintă
efortul de muncă vie şi materializată necesar pentru obţinerea efectului. Studiile de
eficienţă în ansamblul lor urmăresc să evalueze gradul de satisfacţie a turistului faţă
de mijloacele funcţionale antrenate, modalităţile concrete de creştere a mulţumirii
acestora cu costuri mai reduse şi în termen cât mai rapid.
Eficienţa economică în turism prezintă anumite particularităţi 28:
 în turism, conceptul de eficienţă are un caracter complex, deoarece
exprimă rezultatul unui ansamblu de activităţi specifice : turism intern, internaţional,
alimentaţie publică, prestări servicii, desfacerea unor mărfuri, transport turistic, etc.
Eficienţa turismului înseamnă, în primul rând, gospodărirea raţionlă a materiilor
prime, combustibilului, energiei, forţei de muncă şi a atracţiilor naturale, ca şi
folosirea integrală a capacităţilor de cazare, de transport, de alimentaţie, sau a
fondurilor financiare.
 în turism efectele utile au un caracter complex, determinând mutaţii,
atât în plan economic cât şi social. Din această cauză eficienţa activităţii turistice este
analizată de o manieră duală, atât ca eficienţă economică, cât şi ca eficienţă socilă.
Fără îndoială că obţinerea de profit reprezintă elementul esenţial, definitoriu al
oricărei activităţi. Dar, având în vedere funcţiile turismului, respectiv contribuţia sa la
menţinerea şi îmbunătăţirea stării de sănătate a populaţiei şi, implicit, a forţei de
muncă, la lărgirea orizontului de cunoaştere, de cultură al individului, la promovarea
unui climat de pace, înţelegere şi colaborare pe plan internaţional, latura socială a
eficienţei economice capătă o deosebită importanţă.
 date fiind interacţiunile din economie, dintre turism şi celelalte ramuri
componente ale acesteia, desfăşurarea eficientă a activităţii se concretizează în
obţinerea unor efecte directe, generate de utilizarea fiecărui factor de producţie sau
28
Octavia – Violeta Şuta, Andrei Goga, op.cit. p.302

70
asociate fiecărui proces constitutiv al domeniului în ansamblul său şi efecte indirecte,
generate de turism asupra altor ramuri sau sectoare ale economiei, cât şi asupra
acesteia în general.
 produsul turistic reprezintă un ansamblu de bunuri şi servicii rezultate
ale diferitelor sectoare de activitate, ceea ce înseamnă că pentru a caracteriza eficienţa
activităţii turistice trebuie să se folosească un sistem de indicatori care, pe de o parte,
să reflecte particularităţile fiecăreia dintre aceste activităţi, iar, pe de altă parte să
ofere o imagine de ansamblu asupra eficienţei activităţii turistice.
Studiile de eficienţă, în ansamblul lor, urmăresc să evalueze gradul de satisfacţie
a turistului în raport cu cheltuielile efectuate, modalităţile concrete de creştere a
mulţumirii acestuia, cu costuri cât mai reduse şi cât mai rapid cu putinţă. Creşterea
eficienţei presupune o corelare mai judicioasă a elementelor de funcţionalitate
existente cu structura şi zona de provenienţă a turiştilor, precum şi reducerea
cheltuielilor odată cu mărirea încasărilor şi, respectiv, a profitului.
Eficienţa presupune ca fiecare activitate să corespundă unor nevoi reale, să
asigure recuperarea cheltuielilor sociale, să fie rentabilă şi să contribuie la realizarea
de profit.

6.3. INDICATORI PENTRU MĂSURAREA EFICIENŢEI ECONOMICE

A ACTIVITĂŢII “ S.C. TURISM ARIEŞUL TURDA S.A.”

Construirea sistemului de indicatori ai eficienţei activităţii de turism se bazează

pe principiile generale ale calcului eficienţei, pe elementele structurale ale eforturilor
şi ale efectelor.
Pornind de la definiţia dată eficienţei, indicatorii de eficienţă sunt obţinuţi prin
compararea efectelor cu eforturile, ei având una din formule: efect/efort,
efort/efect,efect/efect, şi efort/efort.
Pentru evaluarea efectelor obţinute în sectorul turistic se pot folosi indicatori
precum :
 volumul încasărilor din prestaţii turistice,
 volumul desfacerilor de mărfuri,
 volumul desfacerilor de preparate culinare din producţie proprie,
 numărul de turişti cazaţi,
 numărul de înnoptări efectuate de turişti la unitate,
 nivelul profitului brut sau net, etc.
Pe de altă parte, pentru evaluarea eforturilor depuse pentru obţinerea acestor
efecte se pot folosi indicatorii:
 cheltuieli totale de prestaţie,
 cheltuieli de circulaţie,
 valoarea medie anuală a activelor fixe,
 soldul mediu anual al activelor circulante,
 fondul de salarii, număr de angajaţi,
 fondul de timp de muncă consumat, etc.
Toate aceste date le culegem din bilanţul contabil al S.C. analizate ( anexa 2 ) şi
a balanţelor de verificare ( anexa 3).

71
 În lucrările de specialitate, pentru calculul eficienţei economice a activităţii
unităţii hoteliere se folosesc două tipuri de indicatori:
indicatori generali – ce caracterizează ansamblul activităţii hoteliere
indicatori parţiali – ce caracterizează particularităţile fiecărui tip de
activitate şi se va diferenţia în funcţie de natura prestaţiei.
Această structură este respectată şi de noi în studiul făcut.

6.4 CĂI DE CREŞTERE A EFICIENŢEI

Unităţile de turism valorifică în cea mai mare parte oferta de mărfuri pusă la
dispoziţie de către producţie, creşterea eficienţei depinzând de perfecţionarea relaţiilor
dintre producţie şi comerţ.
Obiectul principal al acestor relaţii trebuie să-l constitue dimensionarea şi
structurarea serviciilor pe care societatea le pune la dispoziţia populaţiei. În acest sens
se impune:
 efectuarea unor studii de marketing corespunzator în rândul agenţilor
de turism pentru a veni în întâmpinarea cererilor turiştilor care preferă staţiunile de
tratament, extinderea acestor studii poate conduce la creşterea numărului de turişti
care vor alege această societate.
 promovarea ofertei de servicii prin internet şi prin celelalte mijloace de
comunicare în masă, instalarea de panouri publicitare de orientare a turiştilor către
hotel, întrucât de pe şoseaua principală nu există nici un indicator către acest hotel.
 extinderea ofertei societăţii pentru tratarea şi altor boli;
 atragerea turiştilor străini în staţiune pentru tratarea unor boli cum ar fi
afecţiunile reumatismale, afecţiuni ginecologice, afecţiuni respiratorii;
 .amenajarea unui loc de joacă pentru copii cu toate utilităţile;
 promovarea ofertei de servicii prin mijloacele de comunicare în masă,
pliante, broşuri, televiziune, radio, publicaţii, instalarea unor panouri publicitare.
 organizarea transportului pentru vizitarea punctelor turistice principale:
Cheile Turzii, Salina Turda, Muntele Băişorii, Cheile Turului.
O altă cale de creştere a eficienţei constă în modernizarea bazei tehnico-
materiale în scopul ridicării nivelului de servicii. În perioada 2004-2005 unitatea nu a
inţeles necesitatea modernizarii capacităţii de cazare. Pentru anul 2006 s-a propus
modernizarea bazei tehnico-materiale (gradul da reînnoire a fost de 8.6% iar pentru
anul 2007 am propus un grad de reînnoire de 11.78%). Modernizarea spaţiilor de
cazare prin dotarea superioara permite practicarea unor tarife mai mari cu 30% pentru
anii următori.
Altă creştere a eficienţei constă în:
 estetizarea faţadelor;.
 ridicarea hotelului la un nivel şi grad de confort corespunzător
categoriilor de 3 şi 4 stele, dotările trebuind să aibă un grad de complexitate şi calitate
la un nivel similar;
 revizuirea regimurilor dietetice urmărindu-se atenuarea severităţii
acestora precum şi diversificarea lor;

72
  dezvoltarea puternică a activităţii de agrement şi divertisment;
 specializarea unei părţi a ofertei balneare pentru copii şi sportivi;
 realizarea unei imagini turistice corepunzătoare prin utilizarea
acţiunilor de propagandă turistică şi publicitate
 permanentizarea şi stabilizarea personalului din unitatea turistică.

6.6 ANALIZA SWOT

Analiza punctelor forte şi slabe, a oportunităţilor şi ameninţărilor este

denumită de obicei analiza SWOT (Strenghts, Weeknesses, Opportunities and
Threats). Analiza mediului permite managerilor să identifice oportunităţile şi
ameninţările din mediul extern.
1. Oportunităţi – mediul extern se află într-o permanentă schimbare;
o oportunitate apare atunci când schimbarea creează o nevoie sau posibilitatea de
acoperire a unei nevoi. Chiar dacă cei din conducerea sistemului nu recunosc
întotdeauna ocaziile sau nu profită de ele, acestea există în mediul extern şi pot duce
chiar la depăşirea obiectivelor.
2. Ameninţări – schimbarea poate aduce ci sine şi ameninţări: noi
produse, modificarea preferinţelor şi gusturilor consumatorilor, a condiţiilor
economice reprezintă doar câţiva dintre factorii care pot crea ameninţări.
Analiza resurselor interne permite identificarea avantajelor şi a dezavantajelor
competiţionale ale organizaţiei, a punctelor forte şi slabe în raport cu principalii
concurenţi.
3. Puncte forte – competenţele unei organizaţii în termenii produselor,
serviciilor, talentului managerial, resurselor financiare şi aşa mai departe.
Acestea permit unei firme să profite de condiţiile favorabile de mediu şi să evite
efectele condiţiilor nefavorabile.
4. Punctele slabe – incapacitatea organizaţiei de a furniza suficiente
resurse pentru a fructifica oportunităţile şi a se feri de ameninţări.
Integrarea analizelor internă şi externă (compararea analizelor) le
permite managerilor să prevadă rezultatele strategiei existente sau ale strategiei
viitoare. Dacă între performanţele anticipate şi obiectivele organizaţionale apar
nepotriviri, conducerea organizaţiei va înţelege mai bine gradul în care trebuie
introdusă schimbarea strategică.
În această analiză comparativă, patru concepte sunt importante pentru
managerii care doresc să ia decizii strategice bune: acord, constrângeri,
vulnerabilităţi şi probleme.
 Acordul apare atunci când forţele interne sunt potrivite cu ocaziile
identificate în analizarea mediului extern.
 Constrângerile există atunci când ocaziile prezente în mediu nu se
potrivesc cu punctele forte ale organizaţiei, iar pentru a profita de aceste ocazii,
organizaţia are nevoie de resurse suplimentare.
 Vulnerabilităţile apar atunci când condiţiile de mediu reprezintă o
ameninţare la adresa punctelor forte ale firmei. Deşi organizaţia are un comportament
potrivit, punctele sale forte îi pot fi ameninţate de evenimente din afara firmei.
 Problemele survin atunci când punctele slabe ale unei organizaţii
coincid cu o ameninţare din mediul extern. Această problemă poate fi suficient de
mare pentru a pune în pericol existenţa organizaţiei, sau poate afecta strategiile
existente până în momentul în care este rezolvată.

73
 Rezultatele strategiei alese trebuie apoi să fie evaluate, trebuie făcute
eventualele modificări, iar procesul trebuie controlat.
Tabel 6.1 Analiza S.W.O.T. a activităţii turistice

PUNCTE FORTE PUNCTE SLABE OPORTUNITĂŢI AMENINŢĂRI

municipiul Turda este gradul de degradare a integrarea României în U.E slaba dezvoltare a
dezvoltat sub aspect staţiunii din lipsă de dă posiblitatea participării relaţiilor economice
comercial, cultural, fonduri alocate la proiecte cu caracter reduc beneficiile
edilitar, exercitând modernizării internaţional în domeniul sociale şi politice a
funcţii turistice şi turismului şi obţinerea de unei astfel de cooperări
balneo-climaterice asistenţă de specialitate în domeniul turismului

obiective turistice infrastructură învechită, calitatea de membru a UE a

importante: refacere drumuri spre României dă posiblitatea de
-Salina Turda şi pârtie a obţine resurse financiare
rezervaţia naturală pentru dezvoltarea
Cheile Turzii infrastructurii de transport
- rezervaţie naturală intensificarea fluxului de
sălbatică Cheile turişti care vor vizita zona
Turului
-oportunitate de schiere
Muntele Băişorii
vestigii arheologice şi - deteriorare obiective - obţinerea de resurse
monumente de artă şi culturale şi de patrimoniu financire din fonduri
castru roman - puncte de informare europene pentru
elemente de etnografie turistică cu privire la restaurare /modernizare
şi folclor obiectivele culturale şi de obiective culturale şi de
patrimoniu patrimoniu cultural
- personal calificat cu - personal insuficient - schimb de know – how şi - migraţia personalului
abilitţi lingvistice şi - salarizare mică a experienţă cu parteneri din calificat din turism în
calificare peste medie personalului din turism străinătate diverse ţări din
-lipsa unor cursuri de - creşterea profitabilităţii Uniunea Europeană
calificare şi perfecţionare activităţii de turism în zonă
în turism
- existenţa unui - măsuri şi proiecte - uniformizarea legislaţiei - slaba organizare a
masterplan pentru personalizate pe tomâneşti cu privire la activităţii de turism la
turismul naţional 2007 probleme ale zonei activiatea de turism cu cea nivel local
- 2026 - neimplicarea utorităţilor europeană în ceea ce
locale priveşte standardele,
calificările, în turism

Majoritatea strategiilor urmăresc îndeplinirea unor obiective de creştere, având

la bază câteva motivaţii: creşterea asigură vitalitatea întreprinderilor, stimulează
iniţiativele şi reprezintă un factor motivator al angajaţilor, dar în aacelaşi timp permite
întreprinderii să facă faţă acţiunilor concurenţilor.
Principalele obiective de creştere sunt: creşterea volumului vânzărilor,
creşterea cifrei de afaceri, creşterea profitului, a cotei de piaţă şi a dimensiunii
capacităţii de producţie.
Atingerea obiectivelor de creştere este susţinută deplanuri strategice, care
presupun soluţionarea unor probleme care vizează reacţia organizaţiei la schimbarea

74
condiţiilor de mediu sau alocarea de resurse, acţiuni ce vor fi întreprinse pentru a
determina un efort unic şi a mobiliza capacitatea întregii organizaţii.
CAPITOLUL 7.
CONCLUZII ŞI PROPUNERI

În contextul fenomenului de globalizare, România trebuie să realizeze

multe schimbări pentru a deveni competitivă în domeniul turismului. În drumul
său către performanţă, turismul românesc trebuie să adopte o mentalitate globală
şi să ţină cont de concurenţa internaţională existentă. Printre aspectele cele mai
importante avute în vedere în dezvoltarea sectorului turismului şi călătoriilor în
România, trebuie punctate următoarele: consolidarea comunicării şi colaborării
dintre mediul de afaceri românesc şi autorităţile publice, creşterea eforturilor de
promovare a imaginii turistice a României, acordarea unei importanţe mai mari
turismului rural, ecoturismului şi turismului cultural.
Dezvoltarea durabilă a sectorului turismului şi călătoriilor depinde în mod
direct de dezvoltarea durabilă a altor domenii conexe. Aşadar, îmbunătăţirea
generală a infrastructurii, creşterea nivelului de trai, îmbunătăţirea condiţiilor de
igienă şi sănătate, dar şi ai celorlalţi piloni componenţi ai indicelui de
competitivitate a turismului şi al călătoriilor reprezintă direcţia în care trebuie să se
îndrepte România.

În urma analizei activităţii turistice în staţiunea Băile Sărate Turda, respectiv

Hotel Arieşul se pot desprinde urmatoarele concluzii:
 Staţiunea dispune de o serie de avantaje, dintre cele mai importante cum ar fi:
accesibilitatea structurii de primire suficiente cantitativ dar şi calitativ, cadru natural
de excepţie din imprejurimile staţiunii reprezentând una din atracţiile principale
alături de care se numără şi calitatea apelor termale, obiectivele turistice naturale care
atrag turiştii atât din ţară cât şi de peste hotare;
 Tratamentele balneare care se efectuează în cadrul staţiunii au atât un caracter
recuperator cât şi un caracter preventiv, reprezentând unul dintre punctele forte al
staţiunii;
 Alături de apele termale şi tratamentele derivate se număra şi posibilităţile
diverse de divertisment (ştrand, discoteca,etc);
 Situarea geografică a staţiunii este benefică pentru turistul avid de frumos care
capată astfel posibilitatea cunoaşterii unor locuri de o frumuseţe aparte.
 Sosirea vizitatorilor interni şi externi în staţiune este motivată de tratarea unor
afecţiuni cum ar fi: afecţiuni reumatismale, ginecologice, respiratorii;
 In medie ponderea turiştilor români este de 91% iar a turiştilor străini de 9%;
 In deplasarea lor în staţiune vizitatorii români folosesc cu precădere mijloacele
rutiere, ceea ce impune măsuri de modernizare şi adaptare la nivel european a
infrastructurii rutiere;
 Cea mai importantă strategie utilizată în staţiune este strategia calităţii,
calitatea ridicată a serviciilor cu caracter turistic constitue condiţia esenţială a
asigurării unui volum mare de solicitări interne şi externe pentru oferta staţiunii
 Insuficienta promovare a ofertei, aceasta făcându-se doar prin agenţii de
turism şi lipsa panourilor de publicitate şi a celor de orientare către hotel de pe
şoseaua principală;

75
  Portretul clientului majoritar al hotelului este român aflat în staţiune pentru
odihnă sau tratament familiar, având vârsta cuprinsă între 30-70 de ani şi cu un venit
mediu;
În baza concluziilor desprinse de noi ca urmare a cercetărilor teoretice efectuate
şi a studiului practic, propunem următoarele măsuri pentru îmbunătăţirea eficienţei
activităţii hotelului:
 Oferirea unor facilităţi de tarife şi preţuri atractive pentru serviciile
turistice în perioadele pentru care se preconizează sporirea intensităţii circulaţiei
turistice. Acest lucru se va putea realiza prin diferenţierea corespunzătoare a tarifelor,
prin practicarea preţului loial pe care clientul este dispus să-l achite, influenţa prin
tarife preferenţiale alegerea pentru o anumită categorie de turişti a unor perioade
pentru petrecerea vacanţei (in extrasezon);
 Intensificarea preocupărilor pentru sporirea gradului de atractivitate a
obiectivelor turistice din staţiune cum ar fi: diversificarea serviciilor de agrement,
crearea unor programe complexe în perioada de extrasezon. Condiţia esenţială este că
turistul să găsească întotdeauna posibilităţi adecvate de petrecere agreabilă a timpului
său liber;
 Reduceri de preţuri făcute în extrasezon, reduceri de preţuri acordate
unor categorii speciale de turişti, pensionari, studenţi, sportivi, etc. Reduceri
diferenţiate în timp acordate pentru turişti fideli prin intermediul unor agenţii de
turism prin tarifele contractate;
 .Aplicarea formulei ,,3 pentru 2” sau ,,13 dintr-o duzină” tehnica prin
care propun trei înnoptări la preţ de două, una dintre cele mai importante tehnici o
reprezintă tehnica vânzărilor grupate prin care se livreaza un ansamblu de produse
vândute în acelaşi timp;
 Amenajarea lacurilor sărate din apropierea hotelului;
 Organizarea de excursii în Cheile Turzii, Cheile Turului, Salina Turda,
Mănăstirea Dâmbu, Mănăstirea Rîmetea, Mormântul lui Mihai Viteazu, Ruinele
Castrului Roman, Palatul Voievodal;.
 Informarea turiştilor asupra existenţei Grădinii Zoologice la numai 300
m de Hotelul Arieşul, precum şi a unei salbe de lacuri în partea de N-E a oraşului în
mici ocne părăsite cu apă sărată pentru tratarea afecţiunilor reumatismale;
 Asigurarea transportului turiştilor care sunt cazaţi în hotel pentru
deplasarea la Salina Turda, unul dintre cele mai importante puncte turistice unde se
organizează concerte de muzică, cu o mare importanţă pentru turişti care au afecţiuni
respiratorii şi sunt interesaţi de acest aspect;
 Extinderea liniei de servicii suplimentare pentru atenuarea
sezonalităţii, cum ar fi: stimularea turismului de afaceri prin organizarea în colaborare
cu firme specializate a unor programe, congrese, seminarii, expoziţii, chiar şi cursuri
de specialitate;
 Intensificarea acţiunilor de propagandă şi publicitate turistică pentru
promovarea turismului în staţiunea Băile Sărate Turda;
 Distribuirea de broşuri, hărţi, pliante pentru ca turiştii să se poată
informa detaliat asupra ofertei staţiunii;
 Incheierea unor contracte cu cluburi sportive pentru efectuarea
cantonamentelor de pregatire în cadrul hotelului;
 Formarea unei clientele stabile ar ajuta la menţinerea gradului de
utilizare al capacităţii, prin contactarea şi prezentarea ofertei prin telefon,

76
corespondenţă, internet, oferirea unor facilităţi de tarife şi preţuri atractive dacă revin
în anii urmatori;
 O mare importanţă o au panourile de orientare către hotel din afara şi
în cadrul staţiunii, deoarece în prezent nu există un astfel de indicator şi unitatea nu
este vizibilă de pe şosea

77