Sunteți pe pagina 1din 39

POTENŢIAL TURISTIC.

RESURSĂ TURISTICĂ
Aspecte generale
Potenţialul turistic
 ansamblul elementelor ce se constituie ca atracţii
turistice şi care se pretează unei amenajări pentru
vizitare şi primirea călătorilor.

Atracţiile turistice
 au o sferă de cuprindere mai restrânsă, limitându-
se la elementele care atrag atenţia, produc
impresie, incită la călătorie.

Se apreciază că noţiunea de atracţie defineşte cu precădere


latura afectivă a diferitelor componente ale potenţialului.
Resursele turistice
 acoperă o prolematică mai largă
 pe de o parte, noţiunea este utilizată pentru a desemna
motivul de vizitare şi, în acest caz, se referă atât la
atracţia propriu-zisă, cât şi la modul de exploatare, la
implicaţiile de ordin economic asupra turismului
 pe de altă parte, este folosită pentru a defini
mijloacele, sursele necesare desfăşurării activităţii
turistice, respectiv resurse naturale, materiale, umane
şi financiare.
Fondul turistic
 reprezintă totalitatea resurselor naturale şi culturale cu
destinaţie turistică.
Clasificarea atracţiilor turistice (potenţialului)

a) După conţinutul lor:


 Atracţii naturale – reprezintă ansamblul condiţiilor pe
care le oferă cadrul natural (relief, climă, hidrografie,
vegetaţie, faună, monumente ale naturii, rezervaţii,
etc.)
 Atracţii antropice – creaţiile omului de-a lungul
timpului, concretizate în elemnte de cultură, istorie,
artă şi civilizaţie, tehnico-economice, socio-
demografice etc.
b) După gradul de polarizare:
 Resurse concentrate
 Resurse dispersate
c) Într-o abordare mai complexă, dar păstrând în
esenţă acelaşi criteriu al răspândirii în teritoriu:
 Atracţii nodale (se concentrează pe o arie teritorială
mai restrânsă şi sunt pretabile în principal, pentru
turismul de sejur)
 Atracţii liniare (de-a lungul unui circuit sau de-a lungul
coastelor, destinate turismului itinerat)
d) După valoare (originalitate şi unicitate):
 Resurse unice (rare şi originale) la scara întregii
planete;
 Resurse de creaţie – originale dar înregistrându-se în
mai multe zone – oraşe, cetăţi, parcuri naţionale
 Resurse atractive – comune celor mai multe zone
turistice ale lumii (plaje întinse, peisaje deosebite,
mări liniştite, manifestări culturale)
Structura potenţialului turistic

Potenţialul natural
 Relief
 Climă
 Hidrologie
 Floră
 Faună
 Monumente naturale
Potenţialul antropic

 Socio-demografic: aşezări umane: - localităţi urbane


- sate (turistice)
 Tehnico-economic: - construcţii contemporane
- unităţi economice
 Instituţii şi evenimente
cultural-artistice: - muzee şi case memoriale
- instituţii cultural-artistice
- evenimente
 Atracţii cultural-artistice:
- vestigii istorice şi monumente de artă:
- vestigii arheologice, cetăţi, castele
- monumente istorice şi de artă
- etnografie şi folclor:
- arhitectură populară
- creaţie şi tehnică populară, meşteşuguri
- obiceiuri, tradiţii, manifestări folclorice
POTENŢIALUL TURISTIC NATURAL

RELIEFUL - exprimat printr-o paletă generoasă de forme:


munţi, dealuri şi podişuri, câmpii, chei şi defilee, fâşie de
litoral, deltă etc. – oferă condiţii pentru o complexă
exploatare turistică.

Munţii Carpaţi acoperă o treime din suprafaţa ţării şi se


impun ca zonă turistică importantă prin:
- diversitate peisagistică, asociată structurilor geologice
şi tipurilor de relief precum şi alternanţei unităţilor
montane cu cele submontane şi depresionare;
- accesibilitate, datorită poziţiei centrale, configuraţiei,
faptului că sunt străbătuţi de numeroase văi şi cursuri de
râuri, altitudinii mai reduse;
- potenţialul speologic bogat: peste 10.000 de peşteri
- complexitate – varietatea formelor de relief, asociată cu
prezenţa unei bogate reţele hidrografice, fond cinegetic,
domeniu schiabil, aşezări umane, oferind posibilitatea
practicării celor mai diverse forme de turism: drumeţie,
alpinism, schi, odihnă, vânătoare şi pescuit, cercetare
ştiinţifică.
 Importanța reliefului pentru turism este ilustrată
de numărul apreciabil al formelor care, la nivel
individual sau al asocierii peisagistice, etalează
atracții multiple.
 Dintre aceste forme menționăm: abrupturile, crestele,
pasurile și trecatorile, cheile, defileele și canioanele,
craterele și conurile vulcanice, văile, câmpurile cu dune sau
doline, ponoarele, ravenele, peșterile, meandrele etc.
 Dintre peisajele rezultate din asocierea unor astfel de forme
subliniem atractivitatea reliefului carstic, vulcanic sau
glaciar.
Abrupturi
Creste
Trecatoarea Prislop

Pasul Paltinis
Cheile Turzii
Cheile Nerei

Cheile Bicazului Cheile Rametului


Defileul Crisului Repede

Defileul Dunarii
Pestera Polovragi

Pestera Ursilor
 Zona dealurilor subcarpatice şi podişurilor, deşi mai
modestă din punctul de vedere al potenţialului, se impune
atenţiei în special prin bogăţia şi varietate resurselor
balneare (cu peste 200 de localităţi ce dispun de factori
naturali de cură, cu resurse ce pot fi utilizate în tratarea a
14 tipuri de afecţiuni). Între elementele potenţialului
balnear se remarcă:
- apele minerale şi termale
- lacuri terapeutice
- nămoluri terapeutice
- emanaţii naturale de gaze terapeutice de tipul mofetelor
şi solfatarelor specifice munţilor vulcanici
- salinele
- aeroionizarea
 Zona de câmpie se înscrie în circuitul turistic cu puţine
atracţii naturale, reprezentate de vegetaţie (areale
forestiere şi floră specifică), fond cinegetic şi piscicol,
reţea hidrografică (râuri şi lacuri) şi resurse balneare
(lacuri sărate, nămoluri, ape minerale, bioclimat)
Ape minerale și termale
Lacuri/nămoluri terapeutice
Mofete
saline
 Litoralul prezintă o mare varietate de atracţii, oferind
condiţii pentru o gamă largă de forme de turism: cură
heliomarină, sporturi nautice, odihnă şi recreere,
tratament balneo-medical, cercetare ştiinţifică. Dintre
elementele sale definitorii se impun, prin valoarea lor,
plaja, apa de mare, bioclimatul marin, resursele balneare,
vegetaţia.
 Delta Dunării reprezintă prin suprafaţă (4.375 kmp
împreună cu sistemul lagunar Razim-Sinoe), alcătuire (o
reţea densă de canale, gârle, bălţi şi lacuri alternând cu
uscatul – grindurile), varietate şi originalitate peisagistică
şi faunistică, una dintre cele mai valoroase şi complexe
zone turistice din ţara noastră. Printre componentele sale
de mare atracţie se numără:
- Plajele întinse, în zona litorală
- Prezenţa dunelor de nisip
- Vegetaţie de mare varietate
- Faună piscicolă şi ornitologică, cu multe specii ocrotite
- Fond cinegetic şi piscicol bogat şi variat
Delta Dunării are statutul de rezervaţie a biosferei.
 HIDROGRAFIA – definită de o vastă reţea de râuri de graniţă (Dunăre,
Prut, Tisa) şi interioare (Olt, Argeş, Mureş, Siret, Jiu, Someş, Târnave) şi
debitul acestora, de numeroasele lacuri naturale de factură foarte diversă
şi situate pe toate treptele de altitudine, de varietatea apelor subterane,
constituie o remarcabilă atracţie turistică.
 CLIMA – ca element component al potenţialului turistic natural,
contribuie, pe de o parte, la crearea ambianţei favorabile călătoriilor, în
general, prin valorile de temperatură înregistrate, regimul eolian şi
pluviometric şi, pe de altă parte, constituie un motiv special de deplasare.
Este vorba de calitatea sa de factor de cură (climat excitant-solicitant în
zonele de litoral, sedativ în zonele de deal şi podiş şi tonic-stimulent în
zonele montane), climatologia fiind un mijlc terapeutic eficient în cazul
multor afecţiuni, şi de element indispensabil practicării unor sporturi.
 VEGETAŢIA – este şi ea un factor de stimulare a călătoriilor turistice;
reprezentată prin pajişti, arborete, areale forestiere – valoroase prin
suprafeţele pe care se întind, bogăţia şi varietatea speciilor, distribuţia
teritorială – ca şi prin existenţa unor specii deosebite, rare, monumente
ale naturii, vegetaţia are o multiplă funcţie turistică (cercetare ştiinţifică,
organizarea de parcuri naturale ca destinaţii de vacanţă, odinhă, recreere,
tratament).
 FAUNA – are, din punct de vedere turistic, importanţă cinegetică, estetică
şi ştiinţifică. Fondul cinegetic şi piscicol, prin bogăţia şi varietatea
speciilor, densitatea, valoarea trofeelor reprezintă principala atracţie
pentru turismul de vânătoare şi pescuit sportiv.
POTENŢIALUL TURISTIC ANTROPIC
 România dispune de un bogat şi valoros potenţial antropic,
rezultat al istoriei de peste două milenii a poporului nostru
în acest spaţiu geografic.
 Vestigiile arheologice sunt numeroase, de factură diversă,
de mare valoare atât pentru istoria, cultura şi civilizaţia
poporului nostru, cât şi pentru cele universale:
 Cetăţile greceşti de pe ţărmul Mării Negre
 Cetăţile dacice din Munţii Orăştiei
 Cetăţile (castrele romane)
 Cetăţile medievale
 Monumentele istorice, de artă şi arhitectură, de o mare
varietate, datând din perioade istorice diferite şi reflectând
evoluţia culturii şi civilizaţiei autohtone şi influenţele
diferitelor culturi ale lumii cu care au intrat în contact:
 Mănăstirile cu fresce exterioare din Bucovina, în stilul
arhitectonic moldovenesc, cu influenţe bizantine şi gotice
 Bisericile de lemn din Maramureş, construite în sec. XVIII, în
stilul arhitecturii populare specifice zonei
 Biserici şi cetăţi ţărăneşti fortificate din Transilvania şi Oltenia
 Castele şi palate
 Edificii religioase, monumente şi statui
 Instituţiile şi evenimentele cultural-artistice găzduite în
principalele centre urbane ale ţării, reflectă intensitatea vieţii
spirituale, tradiţia şi modernismul în cultură:
 Edificiile unor instituţii culturale
 Reţeaua de muzee şi case memoriale
 Evenimente culturale (festivaluri, expoziţii, târguri, serbări)
 Arta şi tradiţia populară, prin specificul său, originalitate,
bogăţie şi varietate, reprezintă un motiv inedit de călătorie.
Între elementele de această factură, care generează fluxuri
turistice, se evidenţiază:
 Arhitectura şi tehnica populară ce reflectă specificul diferitelor
zone
 Creaţia artistică: producţia meşteşugărească şi artizanat, muzica,
dansul, portul, creaţia literară
 Manifestări tradiţionale de genul serbărilor populare, târguri,
festivaluri
 Construcţii tehnico-economice de atracţie turistică: amenajări
hidroenergetice, canale de navigaţie şi ecluze, drumuri,
poduri, viaducte, porturi, etc.
 Pe lista motivelor de călătorie mai pot fi înscrise localităţile
urbane sau rurale, atractive pentru arhitectura specifică sau
pentru valorile de artă, cultură, civilizaţie pe care le găzduiesc.
Valorificarea potenţialului turistic

 Deşi evaluarea gradului de valorificare a potenţialului turistic este


o problemă dificilă, necesitând luarea în calcul, pe lângă
elementele obiective şi a unor aspecte subiective, greu de
cuantificat şi exprimat cantitativ, o imagine concludentă se poate
obţine comparând atracţiile existente cu dotările turistice şi
intensitatea cererii.
 Apelând la indicatorii de caracterizare a dimensiunilor şi structurii
echipamentelor şi, respectiv, ai circulaţiei turistice, se poate
determina în mare măsură, gradul de valorificare. Sunt utile şi
comparaţiile internaţionale, dar şi elemente cu privire la
diversitatea formelor de turism, structura şi calitatea serviciilor
oferite.
 În România se remarcă, pe de o parte, investiţii făcute pentru
realizarea unor zone turistice de valoare, recunoscute şi apreciate,
dar şi rămânerea în afara circuitului turistic a unor perimetre de
mare atracţie. Insuficienţe avem şi în ceea ce priveşte diversitatea
formelor de turism sau calitatea serviciilor oferite.
 Studiile de evaluare atestă un grad de valorificare modest, de 20-
30%.
 Litoralul, prin calităţile sale fizico-geografice îl situează printre
cele mai atractive zone, turismul de cură heliomarină bucurându-
se de interesul unor segmente largi de vizitatori autohtoni şi
străini. Această zonă a beneficiat de cele mai mari investiţii
turistice, concretizate în circa 116.000 locuri de cazare, în aproape
800 de unităţi concentrate în 12 staţiuni, distribuite pe aproape 120
km zonă costieră. Litoralul ocupă în prezent primul loc în privinţa
echipării cu 42,6% din totalul locurilor existente în România şi
înregistrează cel mai înalt grad de valorificare – cca 80%.
 Delta Dunării, faţă de valoarea de excepţie a potenţialului,
echiparea este modestă, circa 2000 de locuri de cazare în 98 de
unităţi, ceea ce reprezintă 0,7% din total, din care numai o treime
în delta propriu-zisă, restul în zonele limitrofe.
 Zona dealurilor şi podişurilor, destinată cu prioritate turismului
balnear se carcaterizează printr-un nivel mediu spre slab de
valorificare. Din circa 230 de localităţi, identificate cu factori
naturali de cură, numai 20 sunt de interes naţional – echipate
adecvat cu mijloace de cazare şi instalaţii de tratament -, din care
doar 13 recunoscute şi apreciate pe plan internaţional.
 Zona montană, deşi reprezintă o destinaţie de vacanţă în tot
cursul anului, este mai puţin pusă în valoare, comparativ cu
celelalte zone. Analiza indicatorilor ilustrează o slabă echipare
turistică – 32.233 locuri de cazare în 973 unităţi, ceea ce reprezintă
11,2% din total (în anul 2006). Corespunzător acestor dotări au
beneficiat de servicii de cazare în zona montană 16,5% din turiştii
români şi 8,9% din cei străini. Un alt aspect ce caracterizează
modul de punere în valoare a potenţialului turistic în zona
montană este concentrarea foarte puternică a dotărilor şi
activităţilor.
 Arealul constituit din localităţile urbane reşedinţă de judeţ şi alte
aşezări (urbane şi rurale) reprezintă zona predilectă desfăşurării
turismului cultural (aici se concentrează o mare parte din
resursele antropice) şi de afaceri.Această zonă beneficiază de o
echipare ceva mai bună, peste 40% din totalul locurilor de cazare,
multe dintre ele în unităţi hoteliere de confort superior – 3 şi 4
stele. În ce priveşte circulaţia turistică, această zonă receptează
40% din turiştii români şi peste 70% din cei străini, ceea ce
permite aprecierea existenţei unei bune valorificări.
Moldova de Nord, Bucovina sau Țara de Sus a Moldovei -
este renumitã pe plan internațional prin mãnãstirile și
bisericile sale – Voroneț, Moldovița, Sucevița, Humor,
Arbore, Dragomirna, Putna etc.;
Maramureș - Oaș - perimetrul respectiv reprezintã una
dintre cele mai originale zone istorico-etnografice ale
țãrii. Bisericile de lemn, porțile masive, au înscrustãri
originale și ornamente variate, ceramicã cu motive
decorative dacice (Vama-Oaș);
Zona Oltenia se constituie ca o zonã turisticã importantã,
situatã între Carpații Meridionali și Dunãre;
Zona Transilvania - sub acest nume este cunoscutã, încã
din vremea cuceririi romane, regiunea geograficã din
România cuprinsã în interiorul arcului carpatic;
Moldova Centralã - este provincia istoricã româneascã
situatã la est de Carpații Orientali;
Dunãrea - a constituit încã din antichitate o arterã de
comunicaþie, pe apele fluviului sau pe uscat, între
Europa Centralã și Peninsula Balcanicã;
Banatul - strãveche vatrã de locuire și de culturã
româneascã, este situat în sud-vestul României, între
Dunãre, Mureș și lanțul Carpaților Meridionali.
DATE STATISTICE

Sursa: INS, Turismul României, Breviar statistic 2012,


2013