1

EVOLUŢIA TURISMULUI ÎN ROMÂNIA

Capitolul I Dezvoltarea turismului în România

Capitolul II Dezvoltarea zonelor turistice
Capitolul III Evoluţia activităţii turistice
Capitolul IV Turismul românesc în contextul celui european

Concluzie
Bibliografie
 2

CAPITOLUL I DEZVOLTAREA TURISMUL ÎN ROMÂNIA

Conform determinărilor turismul1 este „activitatea cu caracter recreativ sau

sportiv, constând din parcurgerea pe jos sau cu diferite mijloace de transport a unei
regiuni pitoreşti sau interesante dintr-un anumit punct de vedere". Activitatea
turistică poate fi considerată una din cele mai vechi ocupaţii ale omului încă pe
timpurile când nomadismul era modul de viaţă al unei colectivităţi umane. Pentru
omul nomad turismul devenise o profesie, el nu avea aşezare statornică într-un loc,
dar „făcea" turism dintr-un loc în altul.[33, p. 74]
Pe parcursul timpurilor omul în permanenţă a avut şi activităţi turistice, care
au fost impuse de anumite situaţii, nevoi, necesităţi şi poate nu în ultimul rînd
pentru ceea ce numim noi astăzi agrement. Turiştii care se deplasai dintr-un loc în
altul au fost în decursul timpului printre primii şi cei mai dinamici purtători de
informaţii. În condiţiile lipsei telecomunicaţiilor succesele de dezvoltare în toate
activităţile umane erau difuzate şi prin turişti. Cu certitudine se poate afirma că
turismul a existat în toate epocile istorice, ceea ce s-a nodificat în timp a fost doar
formele de deplasare a turiştilor, scopurile acestora. Pentru unii turismul este o
distracţie sau o formă de menţinere sau de refacere a sănătăţii, iar pentru alţii o
activitate profesională, o necesitate vitală.
Activităţile turistice au un mod specific de realizare în vederea satisfacerii
nevoilor umane. Modalităţile de funcţionare a turismului şi a componentelor sale
constituie mecanismul turistic care este un ansamblu de principii, corelaţii, forme,
instrumente, pîrghii economice, juridice, sociale, ştiinţifice pe baza cărora unii
(turiştii) îşi realizează şi îşi perfecţionează propria activitate. Mecanismul turistic
este constituit dintr-un ansamblu de subsisteme de funcţionare şi reglare, cum sunt,
de exemplu, preţurile (anexa 10), modalităţile de deplasare, condiţiile de realizare a
scopurilor etc. Aceste subsisteme pun în funcţiune latura obiectivă şi cea subiectivă
a activităţii turistice, îmbină cadrul general cu cel particular. Turismul în calitatea
sa de activitate economico-socială este caracterizat prin flexibilitate şi
 3

adaptibilitate la diferite situaţii economice, sociale, ecologice. Activităţile turistice

nu apar şi nici nu dispar, ele sunt într-o existenţă permenentă, îşi schimbă doar
intensitatea, direcţiile, volumul. Activităţile turistice depind de un şir de factori:
nivelul veniturilor populaţiei, a infrastructurii turistice, a confortului,
disconfortului etc. Deci problematica trebuie analizată istoric iar diversitatea
turismului este şi mai nuanţată, deoarece în fiecare ţară au existat şi mai există încă
multe forme de turism. Turismul s-a schimbat, modificat, perfecţionat atît în timp
cît şi în spaţiu. Activităţile turistice contemporane sunt o componentă a vectorului
calităţii vieţii, sunt o consecinţă a economiilor reale de piaţă. În interdependenţă cu
economia de piaţă (anglo-saxonă, vest-europeană, paternalistă de piaţă, socială de
piaţă, nordic-europeană, orientată spre şi dependentă de exterior) activităţile
turistice într-un anumit mod sunt direcţionate.
România, cu o experienţă de peste 2000 de ani în activităţile turistice, în
prezent îşi perfecţionează formele de practicare a turismului, infrastructura
turismului şi se află în faţa adoptării unei strategii al activităţilor turistice, prin
luarea în considerare a experienţei ţărilor avansate, a elaborărilor ştiinţifice din
marile centre universitare şi academice. România are posibilităţi universale,
specifice, unice în dezvoltarea turismului. România nu poate (şi nici nu trebuie) să
preia un model elaborat şi folosit în alte ţăr ale lumii. România are propriul său
potenţial ştiinţific şi practic care să fundamenteze strategia sa proprie, cu totul
originală, pe care să o aplice prin metode, de asemenea, întrutotul specifice. O
asemenea orientare nu poate fi explicată doar prin experienţa istorică sau prin
originalitatea condiţiilor geografice, climaterice, tradiţiilor, obiceiurilor, artei,
culturii etc. Activităţile turistice din România se bazează pe un şir de criterii:
încadrarea în cerinţele revoluţiei tehnico-ştiinţifice actuale, valorificarea
experienţelor pozitive a ţării din toate perioadele; preluarea şi implementarea doar
a acelor experienţe ale altor ţări şi popoare care se potrivesc specificului turismului
din România. Astfel dezvoltarea turismului nu trebuie neapărat imitat pe cineva
oricât de original şi de bun ar fi. Activităţile turistice din România au caracter
naţional ele purtând pecetea proprie a românilor motiv pentru care se pot înscrie în
 4

contextul experienţelor mondiale, cu o vie contribuţie la dezvoltarea turismului

internaţional. [47; 26, p. 135]
Doar printr-un efort concentrat al tuturor structurilor oficiale şi neoficiale, al
teoreticienilor, practicienilor, investigaţiilor ştiinţifice cu caracter economic, social,
naţional România poate să-şi menţină originalitatea sa. Activităţile turistice sunt
componente ale acţiunilor economice, sociale, culturale, fiind în acelaşi timp
procese complexe, rezultate din ansamblul comportamentelor oamenilor, al
relaţiilor şi deciziilor; care se rezumă la asigurarea şi satisfacerea trebuinţilor
umane prin atragerea, combinarea, susţinerea şi folosirea efectivă a resurselor
naturale. Toate acestea se desfăşoară în strînsă corelaţie şi interdependenţă cu
procesele şi fenomenele naturale, tehnologice, social-umane. Pe parcursul timpului
activităţile turistice au cunoscut un amplu proces de diversificare, specializare şi
integrare. În consecinţă activităţile turistice s-au transformat într-o ramură distinctă
cu activităţi specifice şi s-au autonomizat. Complexitatea activităţilor turistice
contemporane se reflectă şi în separarea diferitelor forme de turism: sportiv, de
agrement, tratament balnear, arheologic, speleologic, social, de cunoaştere, de
informare, de afaceri etc.
Activităţile turistice se desfăşoară în ansamblul condiţiilor naturale,
economice, tehnice, sociale, demografice, politice, etice care asigură viaţa
spirituală a fiinţei umane; ele depinzând de ambianţa, starea demografică,
condiţiile de muncă, mărimea şi structura veniturilor populaţiei, mărimea şi
structura consumului neproductiv şi de starea de sănătate a populaţiei, accesul la
instruire, educaţie, cultură, sport, mediul social-politic. Activităţile turistice sunt
nişte procese dinamice, influenţate de o multitudine de factori: mărimea, structura,
vîrsta populaţiei, calitatea bogăţiilor şi originalitatea aşezărilor gografice, procesul
tehnologic, tehnic, ştiinţific, economic, mărimea, structura şi dinamica avuţiei
naţionale, a PIB pe locuitor, mărimea veniturilor diferitelor categorii ale
populaţiei, starea mediului natural, gradul de acces la drepturile şi libertăţile
cetăţenilor. Activităţile turistice se evidenţiază printr-o multitudine de indici şi
indicatori economici şi sociali care se referă la structurile ce oferă servicii turistice,
 5

la cei care profită de aceste servicii. Unii indicatori estimează factorii sau
mijloacele ce contribuie la creşterea sau descreşterea numărului turiştilor, alţi
indicatori referindu-se la consumul pe locuitor a serviciilor turistice. Se ştie, că în
orice activitate economică principalul este CEREREA faţă de produsul final al
activităţii respective. Turismul prin activităţile sale contribuie la creşterea cererii şi
la produsele finale ale altor ramuri din economia naţională. Turismul are nevoie, în
primul rînd, de mijloacele transport, cazare, produse alimentare etc. şi după aceasta
îşi poate realiza obiectivele turistice propuse. Activităţile turistice au eficienţe
triple: contribuie la satisfacerea cererii turiştilor, crează locuri de muncă în reţelele
turistice; contribuie indirect la dezvoltarea economiei naţionale prin actualizarea şi
multiplicarea cererii la cele mai diverse produse şi servicii.
Numărul locuitorilor din România, care sunt dispuşi să accepte turismul, este
determinat de un ansamblu de condiţii existente: de nivelul preţurilor din ţară sau
nivelul veniturilor, nivelul preţurilor celorlalate servicii şi mărfuri, preferinţele
populaţiei, cantitatea şi structura serviciilor turistice. Conform datelor oferite de
Institutului Naţional de Statistică şi de Banca Naţională a României indicatoriii
statistici sunt în creştere. Numărul turiştilor-vizitatori în anul 2000 au constituit cca
5,3 milioane, în anul 2007 acest număr a depăşit 7 milioane; cazările în toate
tipurile de structuri de primire turistică în anii 2000-2006 s-a menţionat la un nivel
constant de cca 15 milioane turişti anual, adică de peste 65% din populaţia ţării;
turismul emiţător în aceşti ani are o tendinţă de creştere de la cca 6,4 milioane
turişti în anul 2000 pînă la 8,5 milioane turişti în anul 2006.[73, 169]. După
intrarea României în UE atât numărul turiştilor străini cât şi a celor autohtoni se va
modifica fie în creştere sau în descreştere în funcţie de nivelul de viaţă al
populaţiei, de preţurile interne şi de cele externe la produsele socilitate de turişti.
Potenţialul hotelier în anii 2000-2006 a fost în creştere: de la 280 mii de paturi în
anul 2000 pînă la 283 mii de paturi în anul 2005. Atragerea turiştilor prin
reducerea preţurilor, de exemplu, la cazare sau transport poate contribui la
creşterea cererii la alte servicii (un preţ cu reduceri aparente la transport, dar cu un
 6

supliment mic la alte servicii, ar compensa câştigul diminuat din activitatea de

transport).
Circulaţia turistică internaţională contribuie, de asemenea, la creşterea
fluxurilor economice interţări, la schimburile de bunuri materiale şi spirituale care
au loc între agenţii economici din diferitele state ale lumii. Acest indicator include
exporturile (turismul emitator) şi importurile (turismul receptor) şi el contribuie
atât la emigraţiile, cât şi la imigraţiile internaţionale; stimulând în acelaşi timp
factorii interni de creştere economică prin contribuţiile la mărirea cererii. Turiştii,
care profită de servicii de calitate la preţuri echitabile (care nu depăşesc nivelul
serviciilor sau a mărfurilor similare din alte ţări) devin clienţi permanenţi ai
firmelor turistice. Clienţilor, de regulă, li se acordă diferite facilităţi, stimulente şi
servicii suplimentare.
Turismul se dezvoltă tot mai accelerat. Doar în luna martie 2007, comparativ
cu martie 2006, sosirile şi înnoptările turistice au înregistrat o creştere cu 11,7 %,
respectiv 5,5% în România. (tab. 1.1)
Tabelul 1.1
Sosirile şi înnoptările turistice în România, în martie 2007 comparativ cu
martie 2006
Sosiri înnoptări
Martie Martie Martie Martie Martie Martie
Turişti
2007 - 2006 2007 faţă 2007 2006 2007 faţă
români
număr- -număr- de martie -număr- -număr- de martie
2006 -%- 2006 -%-
449,3 402,2 111,7 1188,9 1127,0 105,5
250,3 315,2 111,1 970,1 935,6 103,7
99,0 87,0 113,8 218,8 191,4 114,3
Sursa: Institutul Naţional de Statistică din România, Comunicat de presă, Nr. 80
din 3 mai 2007

În economia de piaţă concurenţa reprezintă confruntarea între agenţii ce

prestează servicii turistice. Clientela preferă preţuri reduse, iar firmele turstice -
preţuri cît mai mari. Succesul le aparţine acelor firme turistice care îşi stabilesc
 7

strategiile de dezvoltare pe un termen lung la preţuri echilibrate. Firmele ce preferă

preţurile marginale, de regulă sunt sortite mai devreme sau mai târziu falimentului.
Specificul turismului, ca domeniu în care odihna şi recrearea, drumeţia şi
sportul, agrementul şi noutăţile creează bună dispoziţie şi nu numai, poate servi cel
mai promiţător argument cu perspective de dezvoltare. Turismul intern din ţară
după anul 1989, datorită căderilor succesive valorifică într-o mai mică măsură
potenţialul turistic natural.[120, p.34-67]
Conform studiilor, inclusiv într-un studiu PHARE, publicat în Buletinul
Euroinfo, nr 3, editat de delegaţia Comisiei Europene din România, rezultă că
România încasează din turism numai 9 dolari/locuitor, faţă de 115 dolari în
Ungaria, 117 USD în Polonia, 151 USD în Cehia, 369 USD pe locuitor în Slovenia
etc. Situaţia devine şi mai gravă prin lipsa intenţiilor fezabile de ameliorare, deşi
România posedă condiţii naturale de o excepţională varietate din punct de vedere
al resurselor balneare şi a potenţialului antropic. [157]
O explicaţie a inerţiei în dezvoltarea turismului ar putea fi transformările
social-economice profunde ce au urmat anului 1990 prin trecerea la economia de
piaţă şi la proprietatea privată. De exemplu, odată cu explozia de pe piaţa
creditelor - nu numai a celor ipotecare, ci şi a celor de consum - turiştii români care
îşi permit să cheltuiască în jur de 500 de USD pentru o vacanţă, îşi reorientează
atât veniturile cât şi cheltuielile. O parte dintre aceştia îşi reduc bugetele de vacanţă
de la 500-600 USD la 200-300 USD, pentru a-şi putea plăti ratele la credite, iar o
altă parte renunţă pur şi simplu la concediu, din acelaşi motiv; totodată, din cauza
schimbării climei, în multe ţări lunile iulie şi august sunt toride, astfel că turiştii
preferă concediile în extrasezon, adică în iunie şi septembrie.
Se estimează ca o parte din cetăţenii români cu venituri peste medie să ia în
considerare opţiunea a două vacanţe pe an, una primăvara şi cealaltă toamnă, în
locul tradiţionalului concediu de vară.[181, p. 97]
Evoluţia altor activităţi din domeniul turismului s-a desfăşurat sub influienţa
unor factori. Îmbunătăţirea situaţiei actuale se face prin eforturi nu numai la nivelul
intenţiilor ci şi prin unele acţiuni mondiale concrete realizate în ultimii ani. În
 8

viziunea Organizaţiei Mondiale a Turismului - (OMT), aprecierile vizând evoluţia

unor asemenea factori în România, în ultimii ani au contribuit la dezvoltarea unor
servicii turistice. Cu efect pozitiv a avut loc construirea unor noi hoteluri în
Bucureşti şi ameliorarea unora dintre cele vechi, în majoritate aceste unităţi fiind
private sau în cooperare internaţională, realizarea unor noi amenajări pentru
agroturism, dezvoltarea Asociaţiei Naţionale pentru Turism Rural, Ecologic şi
Cultural (ANTREC) şi a formelor de cazare pentru tineret. Referindu-ne la
dezvoltarea reţelei de transport aerian, putem nominaliza, că la acest capitol cu
efect pozitiv s-a efectuat inaugurarea unor linii aeriene, continuarea modernizării
parcului aeronautic, creşterea numărului companiilor aeriene străine care deservesc
Bucureştiul, îmbunătăţirea dotărilor în unele puncte de trecere a frontierei şi unele
ameliorări ale transportului feroviar. Unul din factorii promotori ai turismului a
devenit dezvoltarea acţiunilor de marketing şi promovare, creşterea numărului de
organizatori privaţi în turism, realizarea unor noi materiale de promovare turistică,
prezenţa României la un număr sporit de manifestări turistice internaţionale,
sprijinirea Ministerului pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii, Comerţ, Turism şi
Profesii Liberale de către Programul PHARE în activitatea de marketing. Unul din
factorii principali, care a influenţat diminuarea serviciilor de cazare o constituie
inflaţia, care, în corelaţie cu declinul activităţii investiţionale inclusiv în dotările
factoriale din turism, au provocat un raport preţ-calitate necorespunzător pentru
activitatea produsului turistic pe piaţa internă şi externă.
In acest mod, indicele preţurilor pentru cazare în unităţile hoteliere a crescut
de 187,4 ori în decembrie 1994 faţă de octombrie 1990. Creşterea a fost de 185,2
ori în 1994 faţă de 1990 la categoria 2 stele (cameră cu 2 paturi) şi de 239,7 ori în
aceeaşi perioadă la aceeaşi categorie pentru un apartament. [130; 188, p.15-57].
Dat fiind faptul, că o piaţă turistică internă dezvoltată este condiţia principală a
realizării exportului turistic (care se face în ţară, la locul consumului) şi a
dezvoltării turismului internaţional receptor, rezultă din datele prezentate că
principala discontinuitate în economia turismului românesc în ansamblu s-a
localizat, în perioada postdecembristă, între cantitatea şi calitatea ofertei şi cererii
 9

în scădere pe piaţă internă, pe de o parte şi cererea externă ca raport calitate

maximă - preţ minim, raport care este oferit concurenţial şi în creştere pe pieţele
turistice externe (creştere cantitativă şi calitativă), pe de altă parte.
În aceste condiţii, turismul internaţional al României în perioada
postdecembristă a fost marcat de alte discontinuităţi: discrepanţa dintre numărul
sosirilor în România a turiştilor străini care în 1989 era de 4850 mii sosiri şi
numărul plecărilor în străinătate ale turiştilor români care în 1989 a fost de 898 mii
plecări; creşterea spectaculoasă a numărului de plecări în străinătate ale turiştilor
români de la 898 mii în 1989 la 11.275 mii în 1990, la 9.078 mii în 1991, la 10.905
mii în 1992, la 10.757 mii în 1993, la 10.105 mii în 1994 şi la 5737 în 1995, cu
tendinţa menţinerii în continuare, aproximativ la acelaşi nivel, a plecărilor;
dezechilibrul balanţei între plecările turiştilor români în străinătate şi sosirile
turiştilor străini în România, acestea fiind cuprinse între 40 şi 60% faţă de plecările
turiştilor români în străinătate, pe întreaga perioadă 1989-1999. [208, p. 58]. Acest
dezechilibru se regăseşte şi în subcapitolul „turism" al contului curent din balanţa
de plăţi externe. Astfel de exemplu, dacă în anii 1991, 1992 şi 1993 soldul net al
contului „turism" era uşor excedentar cu câte 2 milioane USD, în anul 1994
dezechilibrul s-a transformat într-un sold net deficitar de 35 milioane dolari al
contului „turism", adică 8,17% din totalul soldului deficitar al contului curent din
balanţa de plăţi externe a ţării; dezechilibrele în structura sosirilor turiştilor străini
între numărul mic al sosirilor din ţările Uniunii Europene, în structurile căreia
România urmează a se integra şi numărul mare al sosirilor din alte ţări europene
(îndeosebi ale fostului CAER, inclusiv Rusia) şi alte ţări. Astfel, în 1994 numărul
total al sosirilor a fost de 5.898 mii din care numai 548 mii au fost din ţările
Uniunii Europene* (8,5%), iar în cadrul acestora circa 40% sunt sosiri din
Germania [160]; contradicţia dintre numărul majoritar al sosirilor turiştilor străini
în România cu mijloace auto care era de 77,2% din total în 1994 şi starea
inadecvată a infrastructurii interne de transport rutier; dezechilibrul între numărul
majoritar al plecărilor turiştilor români spre ţări din Europa, în cadrul numărului
total de plecări (din 10,1 milioane plecări în 1994, 10,04 milioane erau spre ţări din
 10

întreaga Europă (99,4%) şi numărul mic al plecărilor spre ţările Uniunii Europene,
care era de 580 mii în 1994 (4,3%),

http: //www .infotravelromania.ro/statistici.html şi http: //www. traffic.ro datorită

reglementărilor de viză din aceste ţări. [8, 26, 76, 86] Această situaţie a creat
percepţia generală a faptului că, dacă până în 1989 exista o cortină a plecărilor din
interior spre exterior a românilor, după 1989 aceasta a fost înlocuită cu altă cortină
care s-a manifest din exterior spre interior, cu tendinţa probabilă a atenuării
efectelor negative, pe măsura integrării României în structurile Uniunii Europene,
pe termen scurt şi mediu.
Toate dezechilibrele şi contradicţiile prezentate mai sus au fost generate, atât
în turismul românesc pe ansamblu, cât şi în turismul internaţional al României în
particular, de crizele cumulate şi suprapuse cu principala lor rezultantă, criza
creşterii economice, care au determinat implicit criza economiei turismului nostru
intern şi internaţional. Turismul intern, ca bază a dezvoltării turismului
internaţional, nu a beneficiat în această perioadă de aportul transsectorial util din
celelalte ramuri şi subramuri ale economiei ci, dimpotrivă, din analizele anterioare
rezultă cu claritate transferul efectelor negative, generatoare de declin şi
importante fracturi în economia turismului intern şi internaţional românesc. Este
evident că, pe măsura relansării creşterii economice în principalele ramuri ale
economiei, vor fi create, pe această bază, premisele de fond ale relansării de
ansamblu a economiei turismului românesc. După cum sunt de părere unii
specialişti, efectul economic al turismului creşte proporţional cu gradul dezvoltării
economice, datorită elasticităţii consumului turistic faţă de venituri. [116, 147]
Deşi turismul internaţional receptor ar fi putut constitui un important nucleu
favorizant al economiei turismului nostru, în condiţiile în care, pe de o parte,
devalorizarea monedei naţionale faţă de principalele valute occidentale constituia,
paradoxal, dar firesc, un factor al creşterii fluxurilor de turişti străini spre România,
iar pe de altă parte, la finele lui 1995 circa 38% din structurile de primire erau
 11

privatizate, reprezentând un alt factor favorizant atât al creşterii sosirilor din

turismul internaţional cât şi al atragerii mai semnificative a investitorilor străini în
turism, totuşi nu a fost realizată relansarea reală a creşterii economice a turismului
românesc care şi-a menţinut în această perioadă ponderea modestă de 1% şi sub
1% în cadrul produsului intern brut. Pe lângă factorii defavorizanţi menţionaţi,
considerăm că o importantă cauză a declinului permanent al sosirilor din turismul
internaţional spre România a constituit-o imaginea defavorabilă* de ansamblu -
creată într-o importantă măsură în mod artificial - a României în general şi a ofertei
turistice româneşti în particular pe pieţele occidentale emiţătoare de turişti.
Impactul a fost cu atât mai defavorabil cu cât este cunoscut faptul că percepţia
ofertei turistice în bazinele cererii internaţionale este prioritar, legată de imaginea
produsului turistic oferit. Totodată, deficitul artificial de imagine, înregistrat în
această perioadă nu a fost compensat de o strategie promoţională fundamentată
ştiinţific şi totodată concretizată practic în mod ofensiv, care să ofere imaginea
reală a ofertei turismului românesc pe pieţele externe, ofertă care dispune de atuuri
semnificative în privinţa componentelor ambiental -ecologice şi de ospitalitate
apreciate de cererea externă. Ca urmare, a apărut şi s-a manifestat o altă
contradicţie, cea între conţinutul şi calitatea reală a turismului românesc şi
conţinutul şi nivelul perceptiv-defavorizant a acestuia pe unele pieţe turistice
internaţionale, inclusiv potenţial exportatoare de capital investiţional din ţări
europene. La aceasta se adaugă aspectul necunoaşterii ofertei turistice româneşti
de către noile generaţii de turişti occidentali reali şi potenţiali.

Rezultă că o componentă de maximă importanţă în cadrul strategiilor de

reorientare şi restructurare a turismului internaţional receptor al României o
constituie şi componenta promoţională destinată pieţelor emiţătoare externe,
componentă care, în derulare, are efecte pe termen mediu şi lung. În perioada
anilor 2002-2006, România a încasat din turismul internaţional 612 milioane USD,
ceea ce reprezintă o creştere cu 21,5% faţă de anii precedenţi. Din această sumă,
347 milioane USD provin din turismul contractual, iar 265 milioane USD din
turismul individual. Cifrele au fost furnizate de Institutul Naţional de Cercetare-
 12

Dezvoltare în Turism, din Bucureşti care a efectuat un sondaj pe un eşantion de

314.000 turişti străini, adică 34% din numărul total estimat pentru 2002. [149, 154]
La baza analizei au stat datele colectate de la tur-operatorii naţionali şi din
industria hotelieră, însă lipsesc sumele cheltuite prin cardurile de credit, precum şi
informaţiile de la casele de schimb valutar.
Unităţile de cazare din România au înregistrat*, în primele nouă luni din an,
peste 800.000 de turişti proveniţi din statele Uniunii Europene, cifră mai mare cu
5% decât perioada similară din 2001. Cea mai importantă creştere a fluxului de
vizitatori a fost de 19%, din Spania, urmată de Irlanda cu 18%, Portugalia - 16,5%
şi Suedia - 11,7%. Prin programul „Croaziere pe Dunăre", program viabil pentru
viitor, au vizitat România peste 15.000 de turişti străini care au cheltuit între 1.800
şi 4.000 de Euro. [78; 109, p.86] Programul a scos la lumină problemele legate de
infrastructura portuară, de birocraţia şi legislaţia prea complicată, de lipsa
amenajării obiectivelor turistice din oraşele-porturi, dar şi a hotelurilor,
restaurantelor cu specific românesc şi a magazinelor cu obiecte tradiţionale.
Printre măsurile de bază luate de către Guvernul României întru
îmbunătăţirea climatului activităţii turistice menţionăm: reglementarea accesului,
evidenţei şi protecţiei turiştilor în structuri de primire turistice (H.G. nr. 237/2001),
atestarea şi utilizarea ghizilor de turism (H.G. nr. 305/2001), amenajarea,
omologarea, întreţinerea şi exploatarea pârtiilor şi traseelor de schi pentru
agrement (H.G. nr. 263/2001); simplificarea procedurilor de autorizare în turism pe

* www . bun-venit.ro - promovarea serviciilor turistice

bază H.G. 238/2001 privind licenţa şi brevetul de turism; aprobarea şi
implementarea Programului special de dezvoltare turistică a zonei Sighişoara
(O.G. nr. 3/2001); asigurarea turiştilor în cazul insolvabilităţii sau falimentului
agenţiei de turism (Ordinul Ministrului Turismului nr. 235/2001); instituirea
premiilor de excelenţă în turism (Ordinul Ministrului Turismului nr. 320/2001). În
afara acţiunilor cuprinse în Planul Ministerului Turismului s-au realizat şi o serie
de activităţi noi dintre care demn de menţionat sunt: iniţierea programului „Steagul
Albastru" prin care plajele de pe litoralul românesc trebuie să se încadreze în
 13

normele adoptate în Uniunea Europeană; constituirea unui Comandament cu

participarea mai multor ministere şi autorităţi locale care a intervenit în rezolvarea
problemelor privind calitatea serviciilor, siguranţa turiştilor, etc.; extinderea
sezonului estival prin iniţierea unei oferte speciale pentru perioada septembrie-
octombrie. În ceea ce priveşte dezvoltarea şi modernizarea produselor turistice s-au
întreprins un set de măsuri, dintre care modernizarea produsului turistic de litoral
se plasează pe primul loc care concentrează un efort considerabil: ameliorarea
spaţiilor verzi, rezervoarelor şi bazinelor cu apă, ambientarea ecologică,
dezvoltarea agrementului nautic în staţiunea Mamaia; realizarea sistemului de
indicatoare turistice în municipiul Constanţa şi în staţiunea Mamaia; realizarea
sistemului de iluminat public în staţiunea Neptun; reabilitarea drumurilor şi aleilor
în staţiunile aferente municipiului Mangalia, în Eforie, Techirghiol, Limanu.
Pe locul doi se plasează dezvoltarea produsului turistic montan de tip alb de
iarna, care a inclus Programul de Dezvoltare a domeniului schiabil Predeal-Azuga
ca parte a Programului Naţional „Superschi în Carpaţi", realizat în coparticipare
cu autorităţile locale din care putem enumera: finalizarea lucrărilor de amenajare la
pârtia de schi „Creasta Cocoşului" şi reabilitarea instalaţiei de iluminat nocturn pe
pârtia Clăbucet; [103, p. 59] achiziţionarea instalaţiilor de produs zăpadă artificială
şi lucrări de construcţii-montaj aferente punerii în funcţiune a acestora; întocmirea
Planului Urbanistic de Detaliu pentru zona de practicare a sporturilor de iarnă
Clăbucet şi Orleasa.
Un alt element al Programului de dezvoltare turistică este proiectul
„Dracula Park", care şi-a lansat oferta publică de vânzare de acţiuni în valoare de
155 miliarde lei, din care s-au subscris 105,2 miliarde lei de către un număr de
15.061 acţionari, program care în prezent este blocat. Referitor la investiţiile în
turism s-a constatat faptul, că agenţii economici din turism au investit în construcţii
noi şi modernizări în anii 2001-2002 peste 100 milioane USD, dând în folosinţă
peste 41 de hoteluri noi şi modernizând alte 12 hoteluri. [93, p. 106] Promovarea
intensivă a potenţialului turistic românesc s-a desfăşurat, în cursul anilor 2001-
2002, prin multiple acţiuni de informare pe pieţele turistice externe, folosind
 14

forme, căi şi mijloace publicitare variate în special în principalele ţări emiţătoare

de turişti, inclusiv spre România, din Europa, America de Nord (S.U.A.), Asia.
Recâştigarea pieţelor externe est europene importante, sens în care în anul
2002 s-a finalizat deschiderile oficiale ale birourilor de turism din Varşovia,
Polonia şi din Budapesta şi sa asigurat creşterea nivelului calitativ al produselor
turistice.
În domeniul dezvoltării învăţământului în turism au fost organizate la
Centrul Naţional de Învăţământ Turistic cursuri de calificare profesională în
meseriile de bază, cursuri de perfecţionare pentru promovarea în funcţie, inclusiv
pentru obţinerea brevetului de turism. Au fost, de asemenea organizate, la cerere,
cursuri de perfecţionare, testarea profesională a unor salariaţi din societăţile
comerciale, verificarea cunoştinţelor de limbi străine etc. Pregătirea profesională în
turism se racordează tot mai mult la sistemele practicate în ţările din Uniunea
Europeană. În acest sens au fost stabilite relaţii de colaborare cu instituţii similare
de profil din Regatul Unit al Marii Britanii, Elveţia, Finlanda, Cipru, Austria,
Italia, Germania şi cu Asociaţia Europeană a Şcolilor de Turism şi Hotelărie. În
cadrul colaborării cu autorităţile de turism din Italia au fost alocaţi 600.000 de
Euro pentru pregătirea a 1.000 de lucrători în meseriile de bază din turism, iar prin
colaborare cu Institutul de Înalte Studii de Turism din Glion - Elveţia se vor
organiza la Bucureşti primele cursuri de pregătire pentru personalul din Europa
Centrală şi de Est, cu durata de 1 an, pe module de management, dar şi în meseriile
de bază deficitare.
Un comportament aparte în dezvoltarea activităţii turistice îl formează
cercetarea în turism, care a urmărit fundamentarea riguroasă a programelor de
dezvoltare a turismului în concordanţă cu practicile actuale pe plan mondial. În
ceea ce priveşte investigaţiile problematice în turism, sunt de menţionat
următoarele: realizarea sistemului de urmărire a încasărilor şi plăţilor aferente
turismului internaţional al României. Sistemul proiectat în concordanţă cu
metodologia Organizaţiei Mondiale a Turismului, precum şi a Oficiului de
Statistică al Uniunii Europene EUROSTAT reprezintă prima fază din procesul de
 15

adaptare a sistemului informaţional statistic din turism la standardele Uniunii

Europene. Implementarea proiectului a dat posibilitatea evidenţierii pe baze reale a
încasărilor obţinute de România din turismul internaţional, precum şi cheltuielile
efectuate în străinătate de turiştii români; identificarea şi evaluarea de noi zone cu
potenţial turistic şi cu cerere turistică, cum ar fi: zona din sudul judeţului Dolj,
respectiv Bechet-Ostroveni-Zaval-Giugiu, pentru care au fost efectuate studiile şi
proiectele necesare în baza cărora au demarat acţiunile de amenajare efectivă a
zonei; cursul românesc al Dunării; zona litorală a Mării Negre; studii de
oportunitate privind implementarea Programului special de dezvoltare turistică a
zonei Sighişoara (Consiliul Local Sighişoara); implementarea proiectului pilot
„Blue Flag" pentru trei plaje din staţiunile turistice de litoral Mamaia şi Neptun,
studiu privind perfecţionarea metodologiei de cuantificare a încasărilor şi plăţilor
din turismul internaţional al României, strategia de informatizare a turismului
românesc etc.
Creşterea rolului social al turismului în perioada de referinţă s-a manifestat
prin lansarea, în colaborare cu agenţii economici din turism, a unor programe
turistice care se adresează persoanelor cu venituri mici - pensionarilor, elevilor,
studenţilor. În acest scop au fost derulate programe ce au purtat diferite denumiri,
cum ar fi: „Litoralulpentru toţi", - „1 Mai la mare", „Sănătate pentru toţi", „O
săptămână de refacere" în staţiunile balneare, la care au participat circa 70.000 de
persoane, care au plătit în primele ediţii pentru 6 nopţi preţuri reduse de 399.000

lei ROL (39,9 lei RON) şi 499.000 lei ROL (49,9 lei RON), cu mult sub preţurile
ofertelor
normale. Aceste programe au fost accesibile şi cetăţenilor R.Moldova, indifirent de
vârstă, naţionalitate, religie etc. Prin astfel de programe de dezvoltare a turismului
s-a asigurat, pe de o parte, condiţii de utilizare eficientă a resurselor de muncă din
zonele implicate, iar pe de altă parte, s-a creat condiţii pentru refacerea capacitaţii
de muncă prin odihnă, recreare şi cura balneară. Acest aspect, în opinia autorului,
este necesar de a fi continuat ca o strategie de lungă durată, menită a atrage turiştii,
spre turismul intern.
 16

Investigaţiile autorului demonstrează, că nu trebuie neglijat şi rolul

turismului ca factor de cultură şi educaţie, de mândrie naţională şi de patriotism
[90, p. 93], cu adresabilitate la toate categorii de populaţie inclusiv celor
defavorizate, fapt care a devenit viabil în mai multe ţări. Ministerul Turismului
întreţine şi dezvoltă relaţii cu organisme şi instituţii internaţionale de profil, iar
criteriile integrării europene a României au impus sistematizarea unui cadru de
lucru adecvat şi eficient pentru abordarea şi rezolvarea temelor care se referă la
domeniul său de activitate. Chiar dacă nu sunt prevăzute multe capitole în
procedurile de aderare, Ministerul Turismului este interesat să colaboreze şi în
domenii care sunt tratate de alte instituţii guvernamentale, dar au efecte importante
în activitatea turistică cum ar fi: statistica şi informatizarea, protecţia
consumatorilor, dezvoltarea regională, reglementările fiscale generale, libera
circulaţie a capitalului, sprijinirea şi dezvoltarea ÎMM-urilor. În perioada analizată
au avut loc contacte şi acţiuni cu Organizaţia Mondială a Turismului, Asociaţia
pentru Promovarea Turismului în Ţările Dunărene „Die Donau", cu Iniţiativă
Central Europeană (CET), Cooperarea Economică la Marea Neagră (CEMN) etc.
[143]
Au fost lansate noi programe de dezvoltare a produselor turistice (Staţiunea
Mamaia -"Riviera Estului", "Croaziere pe Dunăre", "Steagul albastru - Blue Flag",
"Bucovina de Aur", "Reabilitarea litoralului" şi "Super schi în Carpaţi", "Sport
extrem"1.
Printre obiectivele de bază ale turismului din România la etapa actuală putem
menţiona o nouă abordare a acestei activităţi în contextul aderării la UE.
Obiectivul strategic al Programului de guvernare în acest domeniu este relansarea
rapidă şi durabilă, acordând o atenţie specială

Error! Hyperlink reference not valid. ue. mae. ro/index.php?lang=ro&id=1410 locului

turismului în cadrul economiei naţionale, astfel încât să devină sector prioritar prin
acţiunea concentrată a organismelor legislative, guvernamentale şi ale
 17

administraţiei publice locale, prin intermediul unui şir de activităţi susţinute, cum
ar fi: armonizarea cu legislaţia din ţările Uniunii Europene pentru standardele de
calitate, cele pentru construcţii, standardele tehnice, indicatorii statistici pentru
turism, înregistrările şi analizele statistice comune, standardele de pregătire
profesională, cele ecologice; dezvoltărea şi modernizarea bazei turistice, care se
poate realiza prin proiecte ce pun în valoare turistică elementele patrimoniului
naţional, proiecte de dezvoltare şi modernizare a dotărilor de agrement din
staţiunile turistice, cu accent deosebit pe cele montane, precum şi prin crearea de
zone turistice „speciale" (litoral, Delta Dunării, staţiuni balneo-climaterice), care
vor beneficia de un regim propriu în ceea ce priveşte proiectele noi de investiţii şi
facilităţile fiscale acordate agenţilor economici din acest domeniu şi prin alocarea
unor resurse financiare din fondul de dezvoltare şi promovare în turism, prin
asistenţă şi consultanţă de specialitate se urmăreşte: reabilitarea litoralului
românesc, în concordanţă cu cerinţele staţiunilor turistice moderne, care va
cuprinde ca iniţiative imediate ca: proiectarea şi construirea unei noi staţiuni pe
litoral; iniţierea proiectului „ Linie continuă litoral" (întreaga coasta a Mării Negre
va fi destinată şi sistematizată sub forma staţiunilor turistice); proiectarea şi
construirea unor zone de agrement nautic pe litoral pe principiul „Water Land";
orientarea activităţii de cazinouri pe litoral prin pârghii speciale financiar fiscale, în
scopul diversificării ofertei turistice şi creşterea perioadei de funcţionare a bazei
turistice pe litoral.[25; 76, p.55]
Un important obiectiv economic pentru dezvoltarea turismului îl constituie
asigurarea unui mediu financiar-fiscal stimulativ şi stabil, care se va realiza prin
facilităţi fiscale ca reinvestirea profitului şi stimularea investiţiilor noi (cu
deosebire în zonele turistice „speciale", în staţiunile turistice sezoniere, precum şi
pentru anumite forme de turism şi categorii de turişti).
Referindu-ne la necesităţile simplificării cadrului legislativ, menţionăm că în
acest sens se urmăreşte: promulgarea legii turismului; stabilirea procedurii de co-
decizie între Ministerul Turismului şi celelalte autorităţi ale administraţiei publice
centrale şi locale privind iniţierea, aprobarea şi executarea noilor proiecte de
 18

investiţii majore în domeniul turismului; asumarea de către autorităţile României a

rolului exclusiv de reglementare a metodologiei de atestare a localităţilor turistice,
staţiunilor turistice şi a zonelor cu potenţial turistic; realizarea unei noi
reglementări a regimului juridic al plajelor, falezelor şi zonelor adiacente, a
terenurilor aferente părţilor şi instalaţiilor pentru sporturi de iarnă; recâştigarea
pieţei turistice interne şi a pieţelor externe tradiţionale din Europa, precum şi altor
pieţe netradiţionale; deschiderea a cel puţin două noi birouri de turism (Ungaria şi
Danemarca) declanşarea unor acţiuni promoţionale de amploare prin includerea
ofertei turistice româneşti în cataloagele marilor firme tur-operatoare;
diversificarea publicaţiilor turistice editate în mai multe limbi de circulaţie
internaţională şi distribuirea lor în ţară şi străinătate.
Un compartiment aparte pentru România, cât şi pentru alte ţări, îl formează
tendinţele de dezvoltare a turismului rural, care se va realiza în pensiuni turistice şi
agroturistice prin reintroducerea sau extinderea următoarelor facilităţi: scutirea de
la plata impozitului pe venit, respectiv pe profit, pe o perioadă de 10 ani din
momentul clasificării pensiunii turistice sau agroturistice; reducerea cu 50% a
tarifelor percepute pentru obţinerea şi prelungirea certificatelor de clasificare a
pensiunilor turistice şi agroturistice; punerea la dispoziţie de către autorităţile
locale, din terenurile disponibile, în condiţiile prevăzute de lege, a unor suprafeţe
necesare construirii, dezvoltării şi exploatării de pensiuni turistice şi agroturistice;
includerea în programele instituţiilor de învăţământ cu profil turistic sau agricol a
problemelor specifice pensiunilor turistice şi agroturistice.[197, p. 78; 134, p. 29]
Pentru anul 2007 în cadrul Programului naţional de dezvoltare turistică
„Super-schi în Carpaţi" se urmăreşte dezvoltarea şi modernizarea staţiunilor
turistice montane pentru schi precum şi înlocuirea instalaţiilor de transport pe
cablu învechite care prezintă un factor de risc în turismul montan, alinierea la
standardele europene, asigurarea siguranţei turiştilor. Programul include şi
diversificarea agrementului în staţiunile de iarnă (programe apres-scky). Proiectul
de lege pentru acest program a fost avizat de Ministerul Lucrărilor Publice,
Transporturilor şi Locuinţei, Ministerul Industriei şi resurselor, Ministerul
 19

Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, Ministerul Administraţiei Publice,

Ministerul Dezvoltării şi Prognozei şi Ministerul Educaţiei şi Cercetării. Acest
complex program îşi propune realizarea diversificării ofertei, creşterea calităţii
serviciilor în turismul montan şi atragerea unui număr sporit de turişti străini şi
români, care poate fi apreciat cu cifre de 1,5-2,0 milioane persoane şi cu un venit
anual de peste 1 miliard USD. Un alt program al turismului din România care are
menirea să îmbunătăţească infrastructura şi amenajările urbanistice în porturile
dunărene în care au acostat vase cu turişti străini în anii 2002-2005, este
„Croaziere pe Dunăre"; totodată se are în vedere introducerea în circuit a noi
porturi (Bechet şi Cetate), cât şi terminalul Giurgiuleşti din R.Moldova. Sunt
necesare lucrări de modernizare a danelor, îndepărtarea din porturi a obiectelor
care produc poluare vizuală (nave abandonate, macarale dezafectate etc.),
reabilitarea punctelor de atracţie turistică din localităţile portuare şi din vecinătatea
acestora (muzee, biserici, mănăstiri, parcuri şi rezervaţii naturale şi amenajarea de
spaţii comerciale atractive pentru vânzarea de produse de artizanat, alte bunuri cu
specific local sau naţional) şi amenajarea de zone de agrement pe malul Dunării (în
special în aria localităţilor Olteniţa şi Giurgiu) pentru atragerea de turişti din
capitală.[144, 153]
Se preconizează ca rezultatele acestui program să fie creşterea circulaţiei
turistice de la care se pot obţine încasări şi creşterea importanţei zonei Dunării pe
tot parcursul, ca zonă de interes turistic. Prin Programul „România - Ţara
Vinurilor" se urmăreşte valorificarea potenţialului important vini-viticol
recunoscut al României prin organizarea de vizite pentru turişti, în special străini,
la podgoriile care îndeplinesc condiţiile necesare. Turistii au ocazia să deguste
vinuri din podgoriile* de la Urlaţi, Valea Călugărească, Seciu, Breaza şi Târnave
(Cotnari, Odobeşti, Valea Călugărească, Murfatlar, Iasi - Bucium etc.). Împreună
cu asociaţiile profesionale se va organiza informarea adecvată a agenţiilor de
turism în vederea întocmirii ofertei pentru partenerii străini. În cadrul unor
dezbateri la nivelul guvernului cu factorii implicaţi (producători şi exportatori de
vinuri, reprezentanţi ai zonelor turistice) s-a definitivat strategia de implementare a
 20

programului. Cu sprijinul centrelor vini-viticole se vor organiza permanent acţiuni

de prezentare în exterior a vinurilor româneşti. Introducerea în circuitul turistic a
noi zone şi trasee şi mai buna cunoaştere a vinurilor româneşti în străinătate sunt
principalele deziderate ale programului. Judeţul Timiş, obiectul studiului de caz se
înscrie în aceste obiective prin programul „Drumul Turistic al Cramelor Recaş",
program inaugurat în mai 2003, care prezintă interes regional; specificăm ca cel
mai valoros vin din aceste Crame datează din 1957.[194]. Un alt program de
dezvoltare a turismului este „Vacanţa la Ţară" care are ca scop orientarea
fluxurilor turistice către zonele rurale Astfel, creşte gradul de utilizare a
pensiunilor rurale care au o dinamică accentuată şi se diversifică oferta turistică cu
preţuri accesibile persoanelor cu venituri mai mici.[207] În acelaşi timp, se oferă
posibilitatea cunoaşterii de către turiştii străini şi români a tradiţiilor autentice ale
satului românesc.
Introducerea în România a simbolului Steagul Albastru (Blue Flag), un alt
program important al turismului îl constituie recunoaşterea internaţională a calităţii
plajelor litoralului românesc al Mării Negre. În anul 2006 a fost realizată faza pilot
pentru 5-6 plaje din staţiunile Mamaia şi Neptun-Olimp.(Anexa 7) Atribuirea
simbolului se face în funcţie de îndeplinirea a 27 de criterii referitoare la calitatea
apei, echiparea şi curăţenia plajei, informarea publicului, etc. Simbolul este atribuit
de o organizaţie non-guvernamentală internaţională - Fundaţia de Educaţie pentru
Mediu. Prin acest program se vizează alinierea turismului de litoral din România la
practicile europene în domeniu având o mare influenţă asupra atractivităţii ofertei
turistice de litoral. Programul „Q" (de creştere a calităţii serviciilor turistice)1 este
un program similar derulat şi în Spania, Franţa, Elveţia care va introduce un sistem
eficace de atragere a sectorului privat pentru atingerea unui standard de calitate
(prin lansarea mărcii de calitate - Q), care să corespundă exigenţelor actuale ale
turiştilor. Programul „Q" va avea ca efect îmbunătăţirea sensibila a calităţii
serviciilor turistice şi implicit creşterea competitivităţii ofertei româneşti în
străinătate. De asemenea, se va crea o cultură a calităţii în turism care, pe termen
lung, va avea consecinţe favorabile asupra acestui domeniu de activitate. Prin
 21

Programul de reintroducere în circuitul turistic şi restaurare a clădirilor „Cazino",

componente ale patrimoniului cultural naţional de arhitectură. Vor fi puse în
circulaţie turistică internaţională în perioada apropiată (Sinaia, Constanţa, Vatra
Dornei, Slănic Moldova, Herculane) şi incluse în lanţuri internaţionale de
cazinouri. Programul va atrage clientela cu venituri mari, va diversifica şi crea o
ofertă de prestigiu. Programele turistice cu caracter social vor continua programele
sociale lansate până în prezent: „Litoralul pentru toţi", „ 1 Mai la mare",
„Refacere în staţiuni balneare", iar efectul acestora va fi crearea unui sistem de
turism social şi îmbunătăţirea utilizării structurilor turistice pe parcursul întregului
an. (Anexa 7)

Tabelul 1.2

Desfăşurarea activităţii turistice în România în a.a.2005-2007

Nr Proiecte şi programe Anii

2005 2006 2007
1 Programul „Q" numărul de turişti, mii 12,0 45,0 50,0
oameni
profitul, milioane lei 25,0 27,0 32,0
2 Programul numărul de turişti, mii 10,0 13,0 24,0
oameni
«Casino» profitul, milioane lei 40,0 50,0 100,0
3 Programul numărul de turişti, mii 15,0 25,0 30,0
oameni
«Dracula Park» profitul, milioane lei 11,0 15,0 24,0
4 Programul numărul de turişti, mii 20,0 22,0 23,0
oameni
„România - profitul, milioane lei 10,0 12,0 14,0
mereu
surpinzătoare"
Sursa: investigaţiile şi calculele autorului
 22

Un interes aparte pentru străini reprezintă „Dracula Park" (tabelul 1.2.), unul
dintre cele mai importante programe turistice. Realizarea în practică, va avea o
influenţă semnificativă asupra economiei, cu mult mai mare decât cea a unui
simplu proiect de promovare a turismului. „Proiectul construcţiei unui parc de
distracţii care să exploateze mitul contelui băutor de sânge şi potenţialul cultural al
perioadei Vlad Ţepeş a fost deja lansat. Amplasamentul iniţial s-a dovedit
nefericit, proiectul fiind respins deoarece ar fi pus în pericol existenţa unei păduri
declarată rezervaţie naturală. "[198, 125, 126]. Pe baza studiului întocmit de
Pricewaterhouse Coopers s-a decis asupra amplasamentului parcului la Snagov.
S.C. Dracula Park S.A. Complexul va cuprinde un teren de golf, un hipodrom, un
circuit auto şi „România în miniatură"; totodată, în planul de construire al parcului
sunt incluse şi labirinte şi catacombe care vor conferi un caracter de „zonă de
distracţii".[106, p. 30] În cadrul colaborării cu firma Pricewaterhouse Coopers se
urmăreşte atragerea de investitori străini cu capacitate financiară ridicată, astfel
încât să se asigure finalizarea proiectului în viitorul cel mai apropiat.[127, p. 61-
85] Obiectivul acestui proiect este creşterea atractivităţii ofertei turistice româneşti,
sporirea circulaţiei turistice interne şi internaţionale, crearea de noi locuri de
muncă şi dezvoltarea zonei de amplasament.
Având în vedere competiţia existentă pe pieţele turistice externe, turismul
dinRomânia îşi propune pentru anul 2009, realizarea unei campanii de promovare
şi publicitate diversificată şi de mare amploare, prin Programul „România - mereu
surpinzătoare", cu impact puternic în cadrul segmentelor potenţiale de populaţie, în
ţările care prezintă interes faţă de oferta ţării noastre (Germania, Austria, Olanda,
Ţările Scandinave etc.). Ţinând seama şi de acţiunile întreprinse de către ţările
concurente, pe pieţele externe, ţări care dispun de bugete de promovare mai mari
decât ale României (Bulgaria - 10 milioane euro, Polonia - 11 milioane euro,
Ungaria -28 milioane euro, Turcia - 76 milioane euro), menţionăm, că
implementarea acestor programe şi proiecte vor mări considerabil venitul naţional
din acesteă activitate. Canalele pe care poate fi prezent mesajul de promovare a
ofertei noastre cu difuzarea videoclipului publicitar „ România -mereu
 23

surprinzătoare", de 30 secunde, care reprezintă marca naţională a turismului

românesc sunt: canalele de televiziune paneuropene ca EuroNews, EuroSport;
canalele naţionale din ţările considerate în această perioadă esenţiale pentru
promovarea turismului românesc ca: Germania, Ţările Scandinave, Cehia, Rusia,
Slovacia, Ungaria, Polonia. În promovarea produsului turistic românesc, în special
oferta litoralului, se au în vedere ţări care prezintă interes pentru România ca:
Germania, Austria, Olanda, Spania.
Programul„Infoturism" presupune organizarea de centre de informare
turistică, capabile să prezinte oferta naţională şi locală în fiecare municipiu
reşedinţă de judeţ, în localităţile şi staţiunile turistice importante, precum şi în
punctele principale de frontieră. De asemenea, în luna ianuarie a anului 2003 au
fost instalate, în Bucureşti, panouri de informare turistică tip „city-light" cu
prezentarea principalelor obiective turistice. Scopul urmărit prin acest program este
o mai bună informare a turiştilor români şi străini. Obiectivul ridicării pregătirii
profesionale a personalului din turism la nivelul exigenţelor actuale pe plan
european cu eforturi proprii şi cu asistenţă externă se regăseşte în Programul de
reorganizare a învăţământului turistic în concordanţă cu criteriile şi cerinţele
Uniunii Europene. În cadrul colaborării cu autorităţile de turism din Italia vor fi
pregătiţi peste 1.000 de lucrători în meseriile de bază din turism
Prin colaborarea cu Institutul de Înalte Studii de Turism din Glion (Elveţia)
la Bucureşti funcţionează primele cursuri de pregătire pentru personalul din Europa
Centrală şi de Est, cu durata de 1 an, pe module de management, precum şi în
meseriile de bază deficitare.
Prin programele propuse, România a făcut şi va continua să facă progrese
importante în ceea ce priveşte stabilirea unei economii de piaţă funcţionale şi a
acordării unui rol prioritar serviciilor şi în special turismului în viaţa economică a
ţării noastre.
Ca urmare a aderării ţării la Uniunea Europeană şi a integrării pe piaţa
europeană, turismul din România şi-a reglementat obligativitatea exprimării
tarifelor contractuale în Euro. În acest sens toate hotelurile din România sunt
 24

obligate să convertească tarifele contractuale în curs, exprimate în USD la moneda

europeană, în timp ce tarifele de recepţie sunt afişate în lei, Euro sau USD
(H.G.805 din 23 august 2001). Datorită tarifelor ridicate, practicate până în
prezent, neraportate la calitatea serviciilor oferite şi a faptului că nu au ştiut să-şi
promoveze suficient de bine oferta, multe hoteluri s-au confruntat în plin sezon
turistic cu un grad modest de ocupare. Această situaţie, i-a obligat pe unii hotelieri
să lanseze oferte speciale, după modelul celor practicate în ţările Uniunii Europene.
Majoritatea hotelurilor de două stele au redus tarifele cu 20-30%, unele unităţi de
cazare renovate integral au deschis sezonul cu preţuri foarte convenabile, iar altele
au aplicat sistemul occidental: „plăteşti cinci zile şi stai şapte" sau „plăteşti şapte
zile şi stai nouă". O ofertă specială a lansat şi hotelul Central, tot de trei stele, din
Mamaia; „stai şapte zile şi plăteşti cinci", a fost promoţia pentru pachetele
comercializate de agenţiile de turism În acelaşi timp, tariful de recepţie a fost redus
de la 2.700.000 la 2.200.000 lei. Combinând cele două oferte promoţionale, gradul
de ocupare a crescut de la 80 la 100%, cu
0 cifră de afaceri de 114 miliarde lei.[34]. Totodată, multe companii îşi îndreaptă
investiţiile către spaţii de cazare, pentru a transforma hotelurile în centre de
pregătire, pentru a obţine un profit minim şi sigur sau pur şi simplu pentru imagine.
Astfel, Banca Română pentru Dezvoltare dispune de 6 centre de pregătire în ţară,
care totalizează 437 locuri de cazare, cu dotări trei stele, grad mediu de ocupare de
50% şi investiţie de peste două milioane de dolari SUA.
 25

CAPITOLUL II DEZVOLTAREA ZONELOR TURISTICE

Poziţia României este la răscruce de drumuri a ţărilor europene şi asiatice,

ceea ce o fac uşor accesibilă de la est la vest sau de la nord la sud. Liniile aeriene,
feroviare şi drumurile transeuropene, căile fluviale şi maritime o leagă de cele
patru părţi ale continentului. Relieful cu forme armonioase, cu zone muntoase,
colinare şi de câmpie, oferă acestei ţări o configuraţie ideală pentru turism1. În
cadrul strategiei naţionale de dezvoltare a turismului românesc este necesară
stabilirea unei ierarhii a zonelor prioritare ce trebuie avute în vedere în perioada
imediat următoare, ţinând cont de oferta potenţială şi de categoriile cererii turistice
ce ar putea fi satisfăcute prin valorificarea ofertei existente. (anexa 5) Studiile
efectuate de autor în acest domeniu au condus la concluzia că există câteva zone
turistice de interes care, incluse într-o strategie adecvată de dezvoltare, pot
conduce la relansarea turismului românesc. Aceste zone ar putea fi: zona
Bucureşti, litoralul românesc al Mării Negre, zonele Braşov şi Sibiu, regiunea
nordului Moldovei, zona Deltei Dunării, Carpaţii.

Mondializarea turismului impune să căutăm soluţii la problemele pe care le

presupune dezvoltarea durabilă. Dezvoltarea durabilă a turismului trebuie să
răspundă nevoilor prezente ale turiştilor şi a regiunilor care primesc turişti, lăsând
totodată porţi deschise dezvoltării ulterioare a turismului cu conservarea
patrimoniului cultural şi natural pentru generaţiile viitoare.
Obiectivul strategic general de dezvoltare a turismului îl reprezintă crearea
unui produs turistic naţional competitiv, la nivelul valorii resurselor turistice de
care dispune România şi care să impună acest domeniu ca activitate economică
prioritară în cadrul sistemului economic naţional. Atingerea acestui obiectiv
presupune: dublarea numărului de turişti străini la orizontul anilor 2010; creşterea
în consecinţă a încasărilor valutare din turism, de la cca. 800 mil. USD în 2004 la
cca. 1.000 mil. USD în anul 2007 şi 2.000 mil. USD la nivelul anilor 2010 - 2012.
Obiectivul principal al politicii de mediu a României* este reducerea decalajelor
 26

faţă de statele membre ale UE în ceea ce priveşte dezvoltarea durabilă şi protecţia

mediului.
Pentru atingerea acestui obiectiv, se au în vedere următoarele direcţii de
acţiune: promovarea investiţiilor de capital autohton şi comunitar pentru realizarea
măsurilor şi lucrărilor de protecţie a mediului; protecţia şi îmbunătăţirea
biodiversităţii şi a patrimoniului natural prin sprijinirea managementului ariilor
protejate, inclusiv prin implementarea reţelei Natura 2000; reducerea riscului la
dezastre naturale în toate regiunile ţării, precum şi implementarea măsurilor
preventive în cele mai vulnerabile zone; asigurarea protecţiei şi conservării
resurselor naturale; ameliorarea calităţii solului, prin îmbunătăţirea
managementului deşeurilor şi reducerea numărului de zone poluate istoric; pentru
susţinerea şi promovarea ofertei turistice din România, pentru creşterea circulaţiei
turistice a fost lansat oficial proiectul de Strategie a turismului românesc cu
participarea asociaţiilor profesionale şi patronale din turism, a autorităţilor locale şi
regionale din România, a ONG-urilor din turism şi a consultanţilor internaţionali şi
s-a demarat procesul de branding naţional printr-un proiect susţinut de Agenţia
Statelor Unite pentru dezvoltare Internaţională (USAID) ce include şi
reprezentanţii asociaţiilor profesionale şi patronale din turism care se corelează cu
proiectul de creare a brandului national iniţiat de Agenţia Naţională pentru
Strategii Guvernamentale, se remarcă în Raportul de sinteză asupra îndeplinirii
prevederilor Programului de guvernare în anul 2005 şi primul trimestru 2006.

Prin aderarea Romaniei, în septembrie 2005, la "Carta pentru Geoturism" a

National Geographic, România a fost declarată a treia destinaţie geoturistică din
lume. Strategia de acţine conţine un pachet de proiecte de acte normative
armonizate cu legislaţia din ţările UE prin care se va asigura atât creşterea calităţii
serviciilor cât şi diversificarea ofertei şi a fost lansat proiectul de elaborare şi
implementare a Strategiei Turismului Românesc. Proiectul se realizează în cadrul
unui amplu parteneriat naţional şi internaţional şi are ca nucleu Raportul de Ţară
 27

pentru Turism realizat în colaborare cu Consiliul Mondial al Turismului, prezentat

în martie 2006. În domeniul legislativ, Autoritatea Naţională pentru Turism (ANT)
a acţionat pentru simplificarea legislaţiei de specialitate în domeniu, iar în
colaborare cu specialiştii Sectorului Turism, Hoteluri, Restaurante şi cu sprijinul
experţilor din cadrul Ministerului Muncii Solidarităţii Sociale şi Familiei şi ai
Institutului Naţional de Statistică, a realizat o etapă importantă de actualizare a
nomenclatorului Clasificarea Ocupaţiilor din România pentru Sectorul Turism,
Hoteluri, Restaurante . S-a formulat un set de proiecte prioritare care au fost
promovate atât în presă cât şi în reţeaua asociaţiilor din turism, respectiv: Centrele
de informare turistică - CIT-urile, autobuzele turistice, Dunărea şi Delta Dunării,
Superschi în Carpaţi şi Programele sociale şi s-au stabilit zonele turistice ţinta
(Dunărea şi Delta Dunării, domeniul schiabil integrat, circuitele bisericilor
fortificate săseşti şi ale oraşelor medievale transilvănene, Sibiu - 2007 capitala
europeană culturală, etc.). Turismul din România va fi orientat şi integrat în
tendinţele regionale şi mondiale, din punct de vedere al dinamicii şi orientării în
structurarea ofertei. Obiectivele pe care Guvernul României şi le-a fixat în
domeniul turismului sunt: creşterea circulaţiei turistice pe teritoriul României;
diversificarea ofertei şi creşterea calităţii serviciilor turistice. Prin aceste obiective
Guvernul României îşi propune cel puţin o dublare a veniturilor din turism până în
anul 2008. Strategia pe care Guvernul României le va promova pentru valorificarea
potenţialului turistic naţional privesc următoarele aspecte: stabilirea priorităţilor în
dezvoltarea infrastructurii de sprijin a turismului în corelaţie cu dezvoltarea
infrastructurii generale; cooperarea organismelor guvernamentale cu sectorul privat
pentru promovarea investiţiilor transfrontaliere, îmbunătăţirea procesului de
instruire şi protejarea mediului natural; funcţionarea organismelor de consultare
dintre industria turistică şi administraţia publică la nivel central şi local;
transferarea către sectorul privat, în conformitate cu practica internaţională, a
activităţilor de marketing şi promovare, licenţiere, brevetare şi clasificare în
turism; utilizarea unei cote părţi din fondurile pentru conversia profesională a
persoanelor aflate în şomaj, pentru şcolarizarea şi pregătirea acestora în meserii şi
 28

ocupaţii specifice turismului; îmbunătăţirea şi finanţarea formelor educaţionale de

profil (licee de turism şi facultăţi de profil); informatizarea acţiunii de promovare a
turismului. definirea şi promovarea unui brand turistic naţional pentru
individualizarea, personificarea şi sporirea atractivităţii specifice ofertei naţionale,
atât pentru consumatori, cât şi pentru investitori.

Elaborarea conceptului Branding România. Valoarea adăugată pe care

România o va aduce Uniunii Europene cuprinde în principal: cultura română,
patrimoniul natural şi cultural, diversitatea habitatului natural, calitatea capitalului
uman, sportul de performanţă, contribuţia la securitatea regională şi la promovarea
valorilor democraţiei şi economiei de piaţă în spaţiul de vecinătate imediată,
expertiza diplomatică acumulată în diferite regiuni ale lumii. Construcţia strategiei
de promovare a profilului de ţară - asocierea experţilor guvernamentali cu mediile
asociative profesionale, cu universităţi, jurnalişti, artişti, consultanţi privaţi;
definirea unor obiective clare şi a planurilor de acţiune.
Geografic peste 70 % din cifra de afaceri a agenţiilor de turism este realizată
în Bucureşti. 25 % din agenţiile de turism din România îşi au sediul în Bucureşti
(din totalul de circa 2.400 de agenţii de turism din România, 800 sunt în
Bucureşti)*. Municipiul Bucureşti (1927559 locuitori, la 1 iulie 2004), este
împărţit în şase sectoare administrative. Prima menţionare documentară a fost în
20.IX.1459, ca reşedinţă a lui Vlad Ţepeş. Devine capitală a Ţării Româneşti
începând din a doua jumătate a secolului al XVII-lea şi capitala României din anul
1862, fiind cel mai important centru politic, economic şi cultural - ştiinţific al ţării.
Regiunea capitalei Bucureşti se consideră ca un element forte în atractivitatea
turistică, atât pentru turismul intern cât şi internaţional deoarece este capitala ţării,
este principalul centru de afaceri, miezul reţelelor de transport. Nucleul afacerilor
din România - Bucureştiul este o zonă favorabilă pentru turismul de afaceri, de
agrement şi cultural. Actualmente capitala se confruntă cotidian cu o criză a
locurilor de cazare, cu toate că în ultima perioadă s-au întreprins eforturi de
amenajare şi renovare a principalelor hoteluri de construcţie mai veche, sau
 29

construit noi hotele. [Anexa 3]. În centru atenţiei turistice se află Calea Victoriei,
Curtea Veche şi Dealul Patriarhiei.
In total în anul 2003 zona Bucureşti-Ilfov a fost vizitată de 585560 turişti, iar
în 2004 de circa 729882 turişti, interesul sporind pe an ce trece. Numărul de turişti
români s-a ridicat în 2003 la 241564 persoane, iar în 2004 s-a ajuns deja la 301704,
în timp ce numărul de turişti străini a crescut de la 343996 în 2003 la 428178 în
2004. Specificul zonei Bucureşti este legat de accesul lejer la spaţiul aerian
continental şi mondial, (astfel în a. 2002 pe calea aerului au sosit 688655 turişti, în
2003 - 752116 turişti, în 2004 - 704467 turişti)*; de facilităţile pe care le conferă
rolul de capitală, precum şi de numeroase centre de interes turistic pe care le
posedă. Unele aspecte reduc activitatea turistică: posibilităţile limitate de cazare;
nu toate hotelele dispun de parcări pentru mijloace de transport; nu toate centrele
de agrement şi recreere satisfac standardele internaţionale. Politica de dezvoltare
vizează îmbunătăţirea calitativă a dotărilor turistice; modernizarea bazei tehnico-
materiale; sporirea calităţii serviciilor pentru turişti.
Produsul turistic, din punct de vedere al turistului, se defineşte ca fiind un
ansamblu de bunuri materiale şi servicii capabil să satisfacă nevoile de turism ale
unei persoane, de la plecarea de acasă şi până la întoarcere. Pentru a perfecţiona
oferta produselor turistice, sunt necesare eforturi de concentrare a zonelor de
atractivitate turistică, indentificarea principalelor

Error! Hyperlink reference not valid. www.

infotravelromania.ro/statistici.html Sursa:
Turismul României. Breviar statistic,
2005, p. 78 circuite turistice în punctele
de atracţii turistice, amenajarea
elementelor de cultură istorică, a
monumentelor, amenajări turistice în
zonele Palatul Mogoşoaia Snagov etc.
Pentru a spori gradul de satisfacere a
 30

cererii, capacitatea de cazare trebuie să-şi

găsească o rezolvare arhitecturală
novatorie, în cooperare cu organele
cointeresate. Sunt oportune măsuri pentru
reamenajarea centrelor de agrement,
recreere fără abuz ecologic.
Litoralul Mării Negre nu este produs turistic. Pentru a dobândi calitatea de
elemente ale unui astfel de produs, ele se impun a fi asamblate în scopul
satisfacerii nevoii de turism. Multă vreme litoralul Mării Negre a fost principalul
element de atracţie internaţională. Actualmente cererea s-a diminuat, unităţile de
cazare1 fiind într-o stare ce necesită modernizări şi amenajări. Strategia în această
zonă asigură: atragerea capitalului intern şi internaţional pentru modernizarea
capacităţilor de cazare existente, construcţia de noi spaţii şi elemente de
atractivitate turistică. Din punct de vedere climateric zona este favorabilă
dezvoltării turismului. În oraşul Constanţa temperatura medie anuală este de
12,4°C, maxima absolută anuală - 31,6°C, minima absolută anuală -12,4°C.
Constanţa dispune de aeroportul internaţional Mihail Kogălniceanu, prin
intermediul căruia turiştii, pe lângă celelalte mijloace de transport pot ajunge la
litoral. Pe cale maritimă au sosit de asemenea turişti străini: 135 mii în 2001; 137
mii în 2002; 152 mii în 2003; 186 mii turişti în 2004, aici fiind inclus şi aportul
portului de pasageri din Constanţa. Litoralul Mării Negre dispune de variate locuri
de cazare, respectiv de cca. 47.000 de camere (anexa 1). Staţiunea Mamaia2 ocupă
primul loc cu 25% din fondul de cazare. Staţiunile sunt variate, cu un grad diferit
de produse turistice. Lasă de dorit serviciile complementare din zonă. În acest sens
autorul remarcă că sunt rezerve pentru perfecţionare. Informatizarea turiştilor se
realizează prin agenţii de turism şi câteva hoteluri. (anexa 1). Deplasarea spre
litoral se realizează pe artere rutiere, feroviare, aeriene sau navale. De la Bucureşti
se poate ajunge în 2,5-3,5 ore pe şosea, pe calea ferată în 2,5. Raportul dintre
turiştii români şi străini este de aproape 7,5/1, ce constituie 25% din numărul
turiştilor străini în România. [10, p.88]. Structurile de primire turistică constituie
 31

709 unităţi, din care hoteluri peste 257, capacitatea în funcţiune 10788 mii locuri-
zile, din care hoteluri 7806 mii locuri-zile, turişti străini cazaţi - 797 mii, înnoptări
5638 mii, din care străini - 849 mii, durata medie a şederii - 7,1 zile. Principalele
limite ale activităţii turistice pe litoral sunt cauzate de activitatea sezonieră şi de
lipsa punctelor de distracţie la nivelul standardelor internaţionale. Este necesar ca
strategia de atragere a investiţiilor să fie orientată spre valorificarea acestui
potenţial existent.
Strategia de restaurare trebuie să includă diferite centre de atractivitate
turistică, de recreere, monumente istorice etc. inclusiv sejur în zile de odihnă (pe 2-
3 zile). Este oportun să fie Error! Hyperlink reference not valid. www. hoteluri-
cazare.ro/cazare-hoteluri-romania-42.html Error! Hyperlink reference not valid.
www. infotravelromania.ro/constanta.html
renovate şi restaurate zona cetăţii Tomis, suburbiile cu interes turistic. Marea
majoritate a europenilor preferă odihna la mare (63% din turişti). Pe lângă mare în
vizorul atenţiei turiştilor se află zonele montane (25%), cel din oraşe (25%), zonele
rurale (23%). Pe lângă zonele de Litoral, zona turistică montană are farmecul şi
specificul său. Zona oraşului Braşov este cea mai intens dezvoltată sub aspect
turistic, aici practicându-se atât turismul de week-end cât şi cel de tip rezidenţial.
Produsul turistic din zona asigură o gamă variată de oferte turistice antropice,
istorice şi culturale, solicitaţi de turişti atât iarna cât vară. Fauna din România
prezintă valoare pentru turismul profesional, ştiinţific prin speciile rare, endemice
sau pe cale de dispariţie (dropia, lostriţa) [152], ocrotite de lege sau cuprinse în
rezervaţii ştiinţifice din Delta Dunării, Carpaţii Orientali (lostriţa şi cocoşul de
munte), Câmpia de Vest. Fauna acvatică reprezintă o principală componentă a
potenţialului natural de mare atractivitate. Dezvoltarea durabilă a turismului
satisface necesităţile cotidiene ale turiştilor şi zonelor de recepţie, protejând şi
multiplicând posibilităţile pe viitor. Gestionarea tuturor resurselor este necesar de
realizat în aşa mod, încât să satisfacă necesităţile economice, sociale şi estetice, să
asigure păstrarea şi conservarea valorilor culturale, diversitatea biologică şi
sistemele de asigurare a vieţii. Produsele turismului durabil - sunt produse, care
 32

există în concordanţă cu mediul ambiant, societatea, cultura etc. Această zonă

montană atrage un volum considerabil de turişti autohtoni şi străini. Zona turistică
cuprinde un triunghi cuprins în hotarele judeţului Braşov: Cetatea Râşnov, Castelul
Bran, Castelul Peleş, Mânăstirea Sinaia, bisericile fortificate Harman, Prejmer şi
altele. O atracţie turistică majoră o constituie posibilitatea de practicare a schi-ului.
Totodată, România dispune şi de importante arii protejate care se constituie în
atracţii turistice atât pentru turiştii români, cât şi pentru cei străini.* Poiana Braşov
reprezintă o zonă cu temperatura medie anuală de 9,0°C, maxima absolută anuală
34,0°C, minima absolută anuală - 17,1°C. Cantitatea anuală de precipitaţii
atmosferice - 642,2 mm. Staţiunea Braşov de o lungă perioadă de timp este cea mai
bine echipată pentru sporturile de iarnă din România. Are o capacitate de aproape
1.300 camere, din care circa 1200 locuri sunt în hoteluri, în funcţiune - 4219 mii
locuri-zile, sosiri anuale 448 mii, înnoptări 1000 mii, indicii de utilizare netă a
capacităţii în funcţiune 23,7%. Amenajările pentru recreere necesită eforturi pentru
renovare şi amenajare atât pentru turismul de vară, cât şi pentru cel de iarnă.
Cercetările în domeniu arată, că în Poiana Braşov s-ar putea amenaja o nouă pârtie
de schi, în paralel cu modernizarea parcului de telecabine, renovarea telefericului.
Se impune de asemenea modernizarea hotelurilor existente, crearea de noi structuri
de cazare pentru diversificarea produsului turistic. Se preconizează creşterea
numărului de locuri la 4.000. Amenajarea turistică în consens cu exigenţele actuale
reprezintă principala modalitate de punere de acord a dezvoltării turistice cu
necesitatea protejării mediului.
Staţiunea SINAIA este plasată pe valea superioara a Prahovei, în plină zonă
carpatică, la poalele munţilor Vârful cu Dor, Furnica şi Piatra Arsă. Ea se află la o
distanţă de 122 km de capitala ţării, şi la 49 km de Braşov, şi la 106 km de
Aeroportul Internaţional Henri Coandă. Oraşul, sub forma unui larg amfiteatru la
poalele Bucegilor, se întinde în partea de nord la locul numit Gura Pădurii, iar spre
vest, până dincolo de valea Izvorul Dorului. Sinaia reprezintă o zonă turistică
utilizată pentru turismul estival de vară, cât şi pentru cel de iarnă, dispune de
 33

aproape 2.000 camere din care aproximativ 57% sunt în hoteluri. Pe lângă acestea
mai sunt case de vacanţă sau reşedinţe neînregistrate care se închiriază.
Poziţia staţiunii o face sa fie poarta Bucegilor deoarece de aici se deschid
foarte multe din căile de pătrundere în acest masiv, locul central al turismului de
munte şi al alpinismului din România. Printre elementele de atracţie turistică
naturale şi antropice din zona menţionăm: Jepii Mari, Jepii Mici, Piatra Arsă,
Caraimanul şi Crucea Caraimanului precum si Coştila. Pe lângă acestea Parcul
Naţional Bucegi adăposteşte specii ocrotite de plante şi animale.
In ceea ce priveşte locurile de cazare acestea sunt abundente peste 3000 de
locuri în hoteluri, moteluri, vile, pensiuni şi cabane de toate categoriile (1-4 stele).
Staţiunea dispune de o interesantă infrastructură turistică, fiind legată de vârful
Babele prin telecabină, linie care se prelungeşte spre Valea Ialomiţei la hotelul
Peştera*. Temperatura medie anuală se menţine în jurul valorii de 6°C. Verile sunt
răcoroase (media lunii iulie este de 15,5°C) iar iernile geroase (media temperaturii
în luna ianuarie de -5°C). Umiditatea este ridicată (media anuală de 80%),
nebulozitatea moderată, precipitaţiile sunt abundente (în jur de 900 mm anual) iar
presiunea aerului relativ scăzută. Climatul este tonic şi stimulativ, cu aer curat şi
puternic ozonat, bogat în radiaţii ultraviolete. Lanţul de staţiuni de pe Valea
Prahovei se termină cu oraşul Staţiune PREDEAL, situat chiar în lăcaşul unde
drumul trece dinspre sud către nord peste Carpaţi, ceea ce îi conferă statutul de cea
mai înaltă aşezare din România (1000 - 1159 m). Cadrul natural -depresiune bine
adăpostită de munţii Bucegi, Baiu, Piatra Mare şi Postăvarul - se dovedeşte a fi
foarte benefic pentru aşezare urbană. Temperatura medie este de 14°C în timpul
verii şi -5°C pe timpul iernii. Staţiunea dispune de multe hoteluri şi vile moderne,
cazarea se poate face şi în case de vacanţă private. Predealul deţine o capacitate de
cazare de circa 1.250 locuri, dintre care 53% sunt în hoteluridupă următoarea

* http : //www . sinaia-busteni.ro/sinaia.html

structură: 22 de hoteluri, 22 de vile, 25 de pensiuni, 5 cabane. Oferta de cazare
include hotele cu cinci stele (Comfort Suites), patru stele (Piemonte Predeal, cu
capacitatea de cazare 54 locuri, 30 camere), vile, pensiuni. Cercetările arheologice
 34

au confirmat faptul că la sfârşitul sec XX exista, în zona Predealului, un depozit de

bronz datând din neolitic (1200 - 800 i.H.), compus din: coliere masive, o sabie
frumos executată şi un topor cu tortiţă. Faptul că acest depozit este similar cu cel
descoperit la Sinaia (unde s-au aflat între altele şi 26 de topoare din bronz) permite
să concluzionăm că zona Văii Prahovei a fost populată încă din neolitic. Istoria
modernă a Văii Prahova începe odată cu construirea Şoselei Naţionale, în urma
vizitei până la Predeal în anul 1845 a domnitorului Bibescu. Bucurându-se de o
deosebită popularitate ca arteră de circulaţie la întâlnirea drumurilor care duc spre
toate staţiunile româneşti, Predealul, prin particularităţile sale geografice,
climaterice şi estetice, şi-a creat un potenţial turistic, favorabil practicării unui
turism pe tot timpul anului. Totuşi pentru sporirea atractivităţii turistice sunt
necesare renovarea şi modernizarea pârtiilor de schi şi a unităţilor de cazare
turistică.
Principalele căi de acces spre această staţiune sunt: rutiere - Bucureşti -
Braşov pe DN1 (E60), dinspre Râşnov pe DN 73 A, joncţiune cu DN 1; feroviare -
Gara Predeal, pe linia Bucureşti - Predeal; calea aerului este mai puţin accesibilă,
singurul aeroport mai apropiat fiind la Bucureşti şi Sibiu. Traseele turistice
importante sunt realizate pe drumurile principale şi drumul lateral Predeal spre
Râşnov. O adevărată atracţie pentru schiori, Predealul este combinaţia perfectă
între pârtii de schi şi eleganţa unei staţiuni cosmopolite. Situată la o înălţime care
asigură zăpadă multe zile pe an, Predeal este renumit pentru pârtiile sale deschise
şi însorite. Şcoala de schi din oraş are o tradiţie de peste 100 de ani, fiind unanim
recunoscută datorită campionilor naţionali care au adus acasă medalii de aur.
Iubitorii de snowboard vor găsi aici condiţii ideale pentru a-şi desăvârşi pasiunea,
precum şi prieteni care le împărtăşesc hobby-ul.
Strategia de amenajare a acestei zone turistice prevede creşterea volumului
activităţii de turism durabil. Aceasta impune dezvoltarea tehnicilor de management
menite a gestiona problemele în condiţii optimale în perioada de vârf şi crearea
unei cereri uniforme în decursul anului, îmbunătăţirea dotărilor materiale. Întreaga
 35

zonă trebuie privită ca o zonă integrată, unitară în scopul planificării, dezvoltării şi

promovării.
Oraşul SIBIU este considerat pe buna dreptate ca fiind unul dintre cele mai
frumoase şi bine conservate oraşe istorice din România şi Europa, cu un
patrimoniu arhitectural care se întinde pe 80 de hectare. Cetatea medievală a
Sibiului, rămasă intactă după două războaie mondiale, păstrează încă spiritul şi
atmosfera secolelor de mult apuse. Împrejurimile Sibiului, dintre care amintim
zona de incontestbilă valoare culturală cunoscută sub numele de „Mărginimea
Sibiului", precum şi staţiunea Păltiniş, munţii Făgăraş de la Transfăgărăşan până la
Valea Oltului şi satele săşeşti din jur, contribuie într-o mare măsură la reputaţia
Sibiului de cea mai importantă destinaţie turistică din România.
Atractivitatea turistică o constituie centrul istoric al Sibiului, cel mai mare sit
medieval din România, care este grupat în jurul celor 3 pieţe istorice şi este limitat
de urmele celei de-a 4 centuri de fortificaţii. Oraşul Sibiu are o istorie scrisă de
aproape 1000 de ani, prima atestare documentară, datând din anul 1191. Centrul
istoric al Sibiului se întinde pe două nivele: Oraşul de sus şi Oraşul de Jos.
Regiunea Sibiului acoperă zona de la Sebeş în vest, până la Făgăraş în est şi de la
Carpaţi în sud, până la Sighişoara în nord. Prin factorii de relief şi de mediu, prin
diversitatea şi frumuseţea peisajului, prin dezvoltarea industrială şi culturală,
judeţul Sibiu poate prezenta oferte amatorilor de drumeţii sau alpinism, de
vânătoare sau pescuit, practicanţilor de schi sau patinaj ori celor interesaţi de
monumente ale naturii istorice sau arhitecturale sau de tradiţii locale. Staţiunile
turistice sunt apreciate pe plan intern şi internaţional prin posibilităţile pe care le
oferă pentru practicarea sporturilor de iarnă sau vară. Reţeaua hotelieră de vile şi
cabane, de restaurante, discoteci, cafenele, baruri, piscine şi alte utilităţii fac ca
aceste locuri să fie căutate în toate anotimpurile. Staţiunile balneoclimaterice
dispun de resurse curative naturale, precum şi bază de tratament pentru afecţiuni
ale sistemului nervos periferic, ale aparatului respirator, genital, urinar, insuficientă
glandulară, stări de convalescenţă. Multe localităţi din judeţ păstrează trăsăturile
medievale: case cu ziduri groase şi acoperişuri din olane, turnuri cu porţi de intrare
 36

sau ziduri de cetate, cetăţi medievale fortificate şi monumente arhitectonice de o

inestimabilă valoare istorică şi culturală.
Principalele puncte de interes turistic sunt atracţiile istorice: Cetatea dacică
de la Tilişca şi satul Biertan. O caracteristică a zonei este prezenţa bisericilor
fortificate, datând din secolele XII - XVI, prezente în cea mai mare parte a satelor
şi târgurilor colonizate de populaţia germană şi cunoscută sub genericul de saşi
(saxones). [162, 167, 188].
O bogata fauna cinegetică şi piscicolă, flora rezervaţiilor naturale constituie
obiective de mare interes ştiinţific sau pentru cei ce iubesc frumosul. Graţie acestui
imens potenţial, turismul a fost ales ca un domeniu ţintă prioritar, prin dezvoltarea
căruia se poate ajunge la crearea de noi locuri de muncă, protejarea celor existente
şi la îmbunătăţirea performantelor economice ale judeţului. Pentru ca în viitor
ponderea acestui sector economic, care în prezent nu este valorificat suficient, să
crească, considerăm necesar să propunem o serie de măsuri de revigorare şi
amplificare a activităţilor de turism, analiza impactului social-economic, precum şi
consecinţele lor prezente şi de perspectivă, prin elaborarea unei strategii care
vizează o serie de obiective de dezvoltare identificate pentru crearea unei adevărate
industrii turistice, care, apreciem că va avea efecte de mediu absolut benefice.
Capacitatea de cazare înregistrată în zonă este de circa 871 camere, din care 745 în
hoteluri şi moteluri şi 126 camere în alte forme de cazare. Principalele centre de
cazare turistică sunt Sibiu, Mediaş, Sebeş, dar această zonă este mult mai redusă
comparativ cu zona Braşov-Sinaia. Sibiul, Capitală Culturală Europeană în 2007,
va fi mai bogat cu cel puţin zece hoteluri de trei şi patru stele în viitorul apropiat.
Printre companiile care investesc în turismul sibian se numără atât firme puternice
din mediul de afaceri autohton, cât şi companii internaţionale. Investiţiile cumulate
trec de 70 de milioane de euro. Programul "Sibiu-Capitala Culturală Europeană
2007" are datoria ca, pe lângă recunoaşterea oficiala a vieţii şi moştenirii culturale
de excepţie pe care o are oraşul Sibiu, să încurajeze comunitatea să dezvolte şi să
imagineze modalităţi inovatoare de dezvoltare prin acţiune culturală. Programul
este gândit astfel încât sa promoveze cooperarea culturala şi să celebreze destinul
 37

european al oraşului Sibiu printr-un program cultural cu dimensiuni şi semnificaţie

europeană.
Programul "Sibiu-Capitala Culturală Europeană 2007" este menit să ofere
oportunităţi pentru probleme de incluziune şi coeziune socială, educaţie, turism,
patrimoniu şi regenerare urbană la toate nivelurile. Programul pune cultura în
centrul vieţii oraşului şi caută în ea inspiraţie pentru a conduce comunitatea spre un
nivel superior. Obiectivele generale ale programului "Sibiu Capitala Europeană a
Culturii 2007" prevede: îmbunătăţirea imaginii internaţionale a Sibiului;
dezvoltarea culturală pe termen lung a oraşului; atragerea turiştilor pe plan
internaţional; îmbunătăţirea sentimentului de mândrie locală şi încredere; creşterea
audienţei pentru actul cultural; îmbunătăţirea coeziunii sociale şi dezvoltării
comunitare; îmbunătăţirea infrastucturii culturale şi non-culturale; promovarea
cooperării la nivel european; promovarea creativităţii şi inovaţiei. Turismul actual
este practicat în general de autohtoni şi mai puţin de turiştii străini. Potenţialul
turistic al zonei este reprezentat îndeosebi de istorie şi tradiţie şi în special de
moştenirea oraşelor fortăreţe şi a bisericilor. Judeţul Sibiu dispune de o varietate
peisagistică deosebită, de un potenţial turistic natural şi antropic extrem de bogat şi
bine reprezentat, atât în mediul urban, cât şi în cel rural, ceea ce îi conferă rolul de
destinaţie turistică de mare atractivitate pe plan naţional şi internaţional.
Perspectivele dezvoltării durabile a turismului sunt influenţate de modul de
realizare a performanţelor calitative pe următoarele planuri: economic, social,
politic, cultural şi ecologic, în special. Valorificarea complexă şi eficientă a
potenţialului turistic din judeţul Sibiu trebuie să se desfăşoare concomitent cu
protejarea şi conservarea valorilor turistice. Ca segment al pieţei turistice
româneşti, activitatea desfăşurată în acest sector în judeţul Sibiu este influenţată de
o serie de factori cum sunt: valoarea calitativă şi cantitativă a resurselor turistice;
gradul de dezvoltare şi densitatea infrastructurii, raportată la unitatea de suprafaţă;
dezvoltarea economică generală, cu repercusiuni pozitive asupra veniturilor
populaţiei şi a numărului locurilor de muncă; calitatea serviciilor turistice (sub
aspectul resurselor umane).
 38

Poziţia geografică a judeţului Sibiu şi nivelul de dotare cu căi de comunicaţie

reprezintă factorul perfect de valorificare turistică a acestei zone. Situat în partea
centrală a României, în sudul Transilvaniei, la 273 km distanţă de Bucureşti, între
următoarele coordonate geografice: 45°28' - 46°17' latitudine nordică şi 23°35' -
24°57' longitudine estică. Judeţul Sibiu ocupă o suprafaţă de 5432,5 km2, ceea ce
reprezintă 2,3 % din teritoriul României şi este traversat de drumurile europene
E68 şi E81, care îi facilitează legătura cu reprezentanţii cererii turistice
internaţionale, respectiv din Europa Centrală şi de Vest. În zonă au fost demarate
proiecte (www.
sibiu.in-romania.ro), menite a promova unităţile de cazare din zona Sibiu. Accentul
este pus pe agroturism, respectiv cazare in pensiuni rurale. Politica strategică din
zonă trebuie să urmărească creşterea volumului activităţii turistice şi problemele
ecologice. [136, p.98].
Este necesară îmbunătăţirea punctelor de atracţie, a amenajărilor, să se
asigure capacităţi noi de cazare şi spaţii de parcare. [113, p. 84]. Este absolut
necesar un punct de informare turistică amplasat în zona centrală.
ZONA SUCEAVA sau NORDUL MOLDOVEI. Situat în Nord - Estul
României, între 24o57'-26°40' longitudine estică şi 47°57'31" latitudine nordică,
zona în care îşi dau întâlnire elemente biomorfologice specifice centrului, estului şi
nordului continentului european, cu o suprafaţă de 8553,5 km2, judeţul Suceava se
suprapune parţial Carpaţilor Orientali şi Podişului Sucevei. Ţinutul Sucevei
înseamnă istorie eroică, tradiţii şi obiceiuri de certă originalitate, monumente şi
meşteşuguri de o rară ingeniozitate, ctitorii voievodale renascentiste ce atestă, de
peste cinci veacuri, vocaţia europeana. Situat în nord-estul României, şi fiind locuit
încă din Paleolitic (100000-10000 i.Hr.), judeţul Suceava a marcat istoria
românilor cu momente semnificative.
Judeţul Suceava este o zonă al cărei loc a fost fixat şi relevat de cei mai
străluciţi corifei ai generaţiei de aur din epoca formării şi consolidării României
moderne. Clima este una temperat continentală, ce favorizează dezvoltărea
turismului. Venind dinspre vest, masele de aer îşi pierd treptat din umezeală în
 39

timpul traversării Carpaţilor Orientali, încât în partea estica a judeţului ajung mai
uscate, clima suferind un proces de continentalizare. Aerul de origine nordică
aduce ninsori iarna şi ploi reci primăvara şi toamna. Din est, judeţul primeşte
influenţe climatice continentale cu secetă vară, cu cer senin, ger şi viscole iarna.
Temperaturile minime coboară uneori până la - 38,5°C, iar temperatura cea mai
ridicată a fost de 39,8°C.
Zona Suceava sau nordul Moldovei deţine valori culturale dintre cele mai
vestite pe plan cultural: bisericile cu fresce exterioare. Acest colţ de nord-est al
ţării formează o zonă de interes special care îmbină calităţi culturale şi peisagistice
ce trebuie protejate.
Organizarea Târgului de Turism al Bucovinei, manifestările "Anului
Bucovina" sunt sprijinite de Camera de Comerţ şi Industrie a României, Camera de
Comerţ şi Industrie a Municipiului Bucureşti şi Ministerul pentru IMM, Comerţ,
Turism şi Profesii Liberale. Târgul de Turism al Bucovinei are o tematică amplă,
în cadrul căreia sunt prezentate toate formele de turism existente în zonă: ecumenic
şi istoric, itinerant cu valenţe culturale, balnear, rural, ecoturism, de tranzit,
vânătoare şi pescuit, echitaţie, sporturi de iarnă, pentru congrese şi reuniuni,
odihnă, recreere şi agrement. Totodată, în cadrul târgului, sunt prezentate unele
programe de dezvoltare a infrastructurii din regiune (pârtia de schi Voroneţ,
dezvoltarea zonei Vatra Dornei etc.). Conform datelor Consiliului Judeţean, în
judeţ există peste 400 de structuri de primire şi 9.000 de locuri de cazare. Resursele
turistice mai cuprind 22 de parcuri de agrement şi monumente ale naturii, 23 de
rezervaţii naturale şi 449 de monumente istorice. Sub aspect turistic, zona nordului
Moldovei poate atrage un număr mare de turişti străini şi români, dar poate
conduce şi la supraaglomerare şi deteriorări ireparabile ale monumentelor şi
mediului. Bucovina merită să ocupe pe harta turismului un loc cu totul aparte. Pe
lângă mănăstirile ei, ajunse deja celebre, au rămas destule locuri care trebuie
descoperite. Fiecare din zonele care compun Bucovina are datinile şi tradiţiile ei
specifice.
 40

Ideea de a crea un calendar pentru toate evenimentele ce au loc în aceasta

zonă este foarte buna şi permite ca vizitatorii să cunoască Bucovina în profunzime.
Pe viitor ar fi oportune desfăşurarea târgurilor de meşteri populari sau încondeiatul
ouălor dar si ceva inedit ca şi Festivalul Păstrăvului sau Festivalul lăptarilor.
Strategia de dezvoltare turistică trebuie să urmărească crearea mai multor atracţii
dispersate în regiune, să atragă turişti sensibili la cultură şi să promoveze zona în
mod adecvat. Mănăstirile şi bisericile din Suceava cu fresce în exterior, construite
la sfârşitul secolului al XV-lea în timpul domniei lui Ştefan cel Mare şi începutul
secolului al XVI-lea, sunt propuse ca elemente ale Patrimoniului Mondial
UNESCO. [181, 202]
Printre vestigiile perfect integrate în natură, trebuie menţionate monumentele
pictate care au fost incluse de UNESCO printre capodoperele de artă ale lumii. De
asemenea Federaţia Internaţională de Turism a Jurnaliştilor şi Scriitorilor (FIJET) a
decernat Premiul Internaţional Pomme d'or în 1975, acestei zone, cunoscută acum
în întreaga lume.
În zonă sunt atrase proiecte europene. Însă nu toate demarează cu succes.
Din păcate pentru dezvoltarea judeţului, administraţia întâmpină în derularea unor
proiecte finanţate cu bani europeni, pe care le co-finanţează. Ultima nemulţumire
este legată de modul în care sunt realizate lucrările la parcările de pe lângă cele 13
mănăstiri, finanţate printr-un program Phare. În acest caz, licitaţia a fost organizată
de Ministerul Integrării Europene, co-finanţator, beneficiar şi supraveghetor fiind
Consiliul Judeţean Suceava, iar executant firma Cominco.
Lucrările avansează încet la mănăstirile Bogdana şi Suceviţa, execuţia este la
jumătate, faţă de plan. Depăşiri s-au înregistrat doar la mănăstirile Dragomirna,
Moldoviţa şi Sfântul Ioan, în timp ce la Probota au demarat chiar mai devreme. O
situaţie inedită este la Arbore, unde, deşi iniţial s-a ştiut că terenul pe care se
amenajează parcarea este al mănăstirii, acum, se pare, a apărut un nou proprietar.
 41

CAPITOLUL III EVOLUŢIA ACTIVITĂŢII TURISTICE

Extinderea turismului corelează cu dezvoltarea economiei, creşterea

nivelului civilizaţiei în ansamblu. Activitatea turistică, pe parcursul istoriei s-a
manifestat ca un sector al economiei naţionale practicată din ce în ce mai mult de o
numeroasă parte a populaţiei umane. Pe timpuri activităţile turistice se reduceau
preponderent la cele de comerţ, la activităţi spontane neorganizate. Începînd cu
sec. XIX, turismul a pătruns în toată lumea. Se transformă în ramură preponderent
economică cu structuri de organizare.
În România primul Oficiu Naţional de Turism (ONT) a fost înfiinţat în anul
1924. O structură superioară cu obiective majore în România în 1968 este înfiinţat
Biroul de Turism pentru Tineret, iar în anul 1971 Ministerul Turismului. [59, p.
127]
În sens nominal turismul poate fi receptat ca o formă de odihnă, de relansare,
de educaţie şi perfecţionare care se desfăşoară în timpul liber al clientelei, însă
pentru cei ce deservesc turiştii turismul este o activitate economică cu multe şi
diverse probleme, care se finalizează cu un produs specific sub formă de prestări
de servicii, numite în continuare produse turistice.
Componentele produsului turistic presupun un şir de elemente (Fig.1.1.):
• elemente atractive, sunt nominalizate în oferta turistică;

• elemente funcţionale, asigură buna desfăşurare a activităţii turistice;

• produsul final al turismului asigură satisfacerea cererii clientului.

Componentele formează un sistem ale cărui elemente structurale se pot

completa reciproc,
substitui sau influenţa, în diferite proporţii.
 42

Fiecare dintre elemente, prezintă la rândul lor o mare diversitate de forme.

De exemplu, echipamentul de transport este format din: mijloace terestre
(automobil, autocar, tren), mijloace navale, mijloace aeriene; echipamentul de
primire şi cazare (industria ospitalităţii) este format din hoteluri, moteluri,
reşedinţe secundare, pensiuni, camping-uri, sate de vacanţă etc.
Turismul presupune existenţa a trei elemente: de atracţie, de funcţionare şi de
prestare de servicii (Fig.1.1).
Industria turistică ce mobilizează aceste elemente (de atracţie, de funcţionare, de
produse finale) oferă o mare diversitate de prestări turistice, corespunzător
motivaţiei clientelei. Desfăşurarea cu succes a serviciilor turistice se bazează pe un
şir de activităţi:
• organizatorice;
• economice oferite în transportul turiştilor;
• economice incluse în serviciile de cazare şi cele auxiliare acestora;
• economice implicate în serviciile de alimentaţie şi cele complementare
acestora;
• economice privind producerea şi comercializarea de diferite bunuri
pentru turişti;
economice şi neeconomice, privind serviciile de
divertisment; de cercetare ştiinţifică, de pregătire
profesională în domeniu.

Consumul produsului final-turistic se derulează într-o succesiune riguroasă,

determinată obiectiv de specificul prestaţiei, forma de turism, locul şi momentul
acţiunii: respectiv de promovarea ofertei turistice; contractarea aranjamentului;
transportul şi, asociat lui; odihna şi serviciile complementare; alimentaţia şi
prestaţiile auxiliare; agrementul; prezenţa, de relaţii publice.
România dispune de un potenţial turistic considerabil. Identificarea şi
promovarea posibilităţilor pe care turismul din România potenţial le poate oferi
 43

devine o problemă actuală a economiei naţionale. În acest context se înscrie şi

necesitatea de preluare de către Institutul de
Cercetare-Dezvoltare în Turism din Bucureşti a activităţii de proiectare si realizare
a bazei de date turistice a României.
Banca de date poate să devină un sistem informatic complex, modern şi
performant, de informare a marelui public, din ţară şi de peste hotare, despre
potenţialul turistic din România.
Banca de date 'Turist'', în viziunea autorului trebuie să conţină: "indicatori
turistici"; "potenţialul turistic al României"; potenţialul uman destinat deservirii
turistice.
Potenţialul turistic al României poate fi valorificat prin diversificarea
turismului activităţile turistice de bază (cum este cazul cu cel al Agenţiei Marshal
Turism din Bucureşti), activităţi turistice complementare, cazul Marshal Turism,
Compaq Presarjo care se rulează software de reţea Novell 4.1. Turismul de afaceri
(cazul „Americanatell"- „Americanatell-Tours"). Un suport considerabil în
dezvoltarea turismului la orice nivel îl are „Codul etic internaţional al turismului",
adoptat în 1999 de către Organizaţia Mondială a Turismului (OMT). Codul include
zece principii: rolul turismului în adâncirea relaţiilor de înţelegere şi respect între
popoare şi societăţi; turismul - ca factor de performanţă individuală şi colectivă;
turismul - ca factor de dezvoltare durabilă; turismul - sferă de utilizare a
potenţialului cultural al umanităţii care îl completează; turismul - activitate cu
avantaje pentru ţările şi uniunile primitoare; îndatoririle membrilor activităţii
turistice; drept de participare la turism; libertatea călătoriilor turistice; drepturile şi
obligaţiunile agenţiilor de turism.
O formă de activitate turistică prevede petrecerea timpului turistic nemijlocit
în sânul naturii. Unii autori [24, p. 57; 30, p.73] aduc un şir de argumente vis-â-vis
de utilitatea turismului în mijlocul naturii.
Ramura turismului îşi are specificul său, necesită o organizare, sporeşte
mobilitatea populaţiei, contribuie la extinderea şi modernizarea infrastructurii
 44

(drumuri, instalaţii, comunicaţii etc.), la utilizarea mai eficientă a spaţiilor naturale,

la extinderea spaţiilor pentru dezvoltarea florei şi faunei.
România deţine un considerabil potenţial turistic natural. Investigaţiile arată
că turismul în România va avea un mare viitor, în mod special turismul montan.
Turismul din România este original prin însuşirile deosebite ale reliefului şi
pădurilor ţării. În condiţiile transformării rapide a peisajului natural, pădurile oferă
stabilitate pentru viitorul turismului dacă ele sunt gospodărite raţional. Peisajul
forestier reprezintă o considerabilă avuţie naţională de o mare fragilitate foarte uşor
de degradat dar foarte greu de refăcut. Degradarea peisajului forestier poate afecta
în cel mai înalt grad viitorul turismului. Interesele economice uneori afectează pe
termen lung frumuseţea peisajului montan.
Valoarea turistică a fondului forestier din România este dependentă de
gradul de stabilitate ecologică a pădurilor.
Apariţia unui număr relativ mare de pensiuni agro-turistice, sprijinul şi
ajutorul dat de stat şi organismele financiare internaţionale, asociate cu valoarea
peisagistică remarcabilă şi produsele bioecologice oferite, pot duce într-un viitor
apropiat la o promovare rapidă şi binefăcătoare a ecoturismului montan.
Numărul călătoriilor turistice în 2002 au constituit cca 715 milioane
persoane. Aceasta este cu 22 milioane mai mult ca în 2001, şi cu 19 milioane
depăşind nivelul anului 2000. Conform estimărilor Organizaţiei Mondiale a
Turismului (OMT) ponderea călătoriilor în scop turistic reprezintă У din numărul
călătoriilor mondiale. Multe ţări aflate în curs de dezvoltare economică mizează pe
revitalizarea turismului. O analiză a circulaţiei turistice în 2003 pune în evidenţă o
serie de caracteristici. În Europa se înregistrează cele mai mari ritmuri de creştere,
urmată de regiunea Asiei de Sud-Est şi de abia pe locul trei America. Călătoriile în
ţările africane şi Orientul Mijlociu depăşesc cu mult ritmul de creştere al
călătoriilor mondiale, dar rămân în valori absolute reduse. În Europa un ritm
accelerat al călătoriilor turistice mondiale la realizat Turcia (13,6%), urmată de
Bulgaria, (7,8%), Elveţia (6,1%), Marea Britanie (3,1%). Mai modeste au fost
ritmul de creştere în Franţa, Austria, în ţările Benelux. În acelaşi timp unele ţări ca
 45

Polonia şi Cehia au înregistrat reduceri de peste 5%, iar Portugalia de 3,5%.[2, p.

380; 6, p. 69]. Peste 130 milioane de călătorii turistice au fost înregistrate în Asia
de Sud-Est, regiune pe care majoritatea experţilor o consideră drept o „regiune
turistică a viitorului" cu un ritm de creştere al călătoriilor de circa 12% (cu 11% au
sporit deplasările turistice în China, cu 21% în Hong-Kong, cu 12% în Macao, cu
10% în Japonia); în India s-a redus numărul de sosiri cu circa 6% în timp ce în
insulele Maldive şi Şri-Lanca indicatorii creşterii întreprinderilor turistice depăşesc
cifrele medii mondiale, aspect ce confirmă tendinţa de creştere continuă a
circulaţiei turistice la nivel mondial*.
În Dubai călătoriile turistice au crescut cu 30%, în Liban cu 13,0%, iar în
Iordania cu 6,1%. Egiptul a înregistrat o creştere a turiştilor cu 9,4%, în timp ce
Tunisia şi Marocul au înregistrat reduceri de 6,0% şi 2,7%. România va ocupa în
2007 locul al doilea într-un clasament mondial elaborat de Consiliul Mondial al
Turismului şi Călătorilor (WTTC) din punct de vedere al ratei de creştere a
cheltuielilor realizate de vizitatorii străini, după Emiratele Arabe Unite. Potrivit
estimarilor WTTC, România va înregistra o creştere de 19,9% a acestui indicator
(visitor exports), în timp ce pe primul loc, ocupant de Emiratele Arabe Unite, va
raporta un avans de 20,3%. Următoarele poziţii sunt ocupate de Muntenegru
(19,8%), Bahrain, Venezuela, Japonia,

Utilizarea principiilor Codului Global etic al turismului , www . word-tourism.org

Chile, Nepal, Macau si Trinidad-Tobago. În privinţa veniturilor din activitate o
creştere spectaculoasă cuprinsă între 5 şi 10% a fost obţinută de multe ţări africane
cum ar fi: Senegal, Botwana, Tanzania, Ghana, Republica Sud Africană.
O influenţă negativă asupra turismului este generată de actele teroriste. În
anul 2004 numărul turiştilor străini în Spania s-a redus cu 300 mii de vizitatori.
Conform experţilor OMT, o mare problemă din domeniul turismului internaţional,
este starea de incertitudine economică şi politică. Industria turismului în diferite
ţări este diferită. Din totalul veniturilor mondiale din turism cca 12% revin SUA,
 46

6% - Spaniei, 5% - Franţei, 4,5% - Italiei şi numai 3% Chinei. Cu toate că această

ţară multimilenară este bogată în locuri atractive, cu o istorie veche şi bogată,
ocupă totuşi un modest loc în turismul internaţional.
Referindu-ne la România în 2004 Ministerul Turismului a lansat, o serie de
proiecte şi programe de mare anvergura pentru favorizarea activităţii economice
din domeniu. Unul dintre ele - "Creşterea calităţii serviciilor hoteliere din
România", în valoare de 125.000 de euro, a fost realizat şi finanţat în baza
Acordului bilateral de cooperare româno-flamand. Pentru sporirea calităţii
serviciilor hoteliere, Guvernul flamand sprijină implementarea "Siglei Q", un
program structurat pentru aplicarea standardelor de calitate ISO 9001.
Orientarea turiştilor străini în România - prin utilizarea unor eficiente
programe de marketing s-ar putea realiza pentru unele zone mai puţin dezvoltate
din punct de vedere economic dar cu valoroase resurse turistice, ca apoi pe măsura
acumulărilor ele să devină dezvoltate. Acest lucru poate fi realizat prin promovarea
unor destinaţii în funcţie de motivaţiile turiştilor: Japonezii: Maramures,
Mănăstirile din Bucovina, Sighisoara, Brasov, Bucureşti; Americanii: oraşele
medievale din Transilvania, Bucureşti, turism rural, mănăstirile din Bucovina,
Dracula Park; Nemţii: Litoralul, turism balnear; Italienii:1 Nordul Moldovei
-Bucovina, Bucureşti, Marea Neagră, Delta Dunării şi Valea Prahovei; Suedezii,
Norvegienii şi Danezii: Litoral, staţiuni balneare; Polonezii: Litoral, staţiuni de
schi, Bucovina; Ungurii: Litoral; Olandezii: turism balnear; Israel: turism balnear.
Instituţionalizarea turismului pe plan mondial cunoaşte mai multe etape, care
se caracterizează printr-o dezvoltare nu numai în dinamică, ci şi în profunzime.
Referindu-ne la sec. XX, nominalizăm cele mai importante decizii: momentul
Haga (1925) şi-a desfăşurat lucrările primul congres al instituţiilor mondiale de
propagare a turismului, care s-a bazat pe utilizarea largă în activitatea de turism a
transportului auto şi aerian; anul 1930 prin constituirea Congresului Internaţional
al Organizaţiilor oficiale de turism care, au contribuit la tranziţia turismului de la

Italienii preferă programele turistice cu plecare din Bucureşti.

 47

forme individuale spre cele organizate şi ca rezultat spre finele anilor '50 ai sec.XX
numărul turiştilor a depăşit 25,0 milioane oameni, iar spre finele anilor '60 - 71,0
milioane; în 1963 a avut loc Primul Congres ONU privind activitatea turistică şi a
călătorilor care a contribuit la intensificarea activităţii turistice ca formă de relaţii
economice şi culturale între popoare; anul 1965 conform rezoluţiei ONU a fost
fondată Organizaţia Mondială a Turismului (OMT), care a rezultat din
transformarea Uniunii Internaţionale a Organizaţiilor Oficiale de Turism (UIOOT),
fapt care a confirmat necesitatea şi misiunea acestei structuri în domeniile:
economic, social, cultural, politic şi rolul crescând al turismului internaţional.
Anii '80 ai sec.XX s-au manifestat ca o perioadă de expansiune a turismului
şi confirmarea lui ca element considerabil a relaţiilor economice internaţionale.
Această etapă poate fi considerată ca una de dezvoltare şi de diversificare a
serviciilor turistice în special în trei segmente ale pieţei de turism şi anume pentru
tineret, oameni maturi şi „celor de vârsta a treia" sau „seniori", fapt care a
contribuit la creşterea numărului de turişti la impresionanta cifră de 250-285
milioane [16, p.63].
Anii '90 de la finele sec.XX şi în primii ani ai sec. XXI activitatea turistică a
evoluat în timp, spaţiu şi ca volum, devenind din ce în ce mai eficientă şi cu o tot
mai nuanţată diversificare a formelor sale de practicare, perioadă în care a crescut
importanţa agroturismului, a turismului ştiinţific, a celui ecologic etc. În ultimul
timp se utilizează tot mai des noţiunea de „turism durabil", „turism tandru" [65,
p.1-56] care pot primi şi alte denumiri cum ar fi turism local, regional şi
internaţional.
Aspectele dezvoltării turismului local şi regional al României sunt abordate
şi aprofundate inclusiv în cadrul programului PHARE care este coordonat de
Departamentul pentru Administraţie Publică Locală şi de Grupul de lucru
Interdepartamental, ale căror fundament sunt regăsite în aşa-numitei "Cartei verzi",
recent elaborate. Aşa cum se menţionează în aceste studii, România concentrează
la scară continentală "interferenţe naturale şi culturale de talie europeană" şi
mondială de o largă diversitate, susţinută de un cadru geografic generos: munţi,
 48

dealuri, câmpii, lacuri, Delta Dunării, litoralul Mării Negre etc. Este unanim
recunoscut faptul, că pitorescul incontestabil al diverselor zone naturale ale
României, completate de reale comori de cultură - uneori de interes mondial -
constituie tot atâtea motivaţii pentru turism.
Afluxul de turişti şi vizitatori în diferite regiuni este, desigur, determinat de
atractivitatea, valoarea, numărul şi calitatea obiectivelor turistice din arealele
respective de calitatea serviciilor oferite, dar şi de nivelul de cunoaştere şi
prezentare, adică de publicitatea făcută de modul ingenios cum este ea alcătuită.
(anexa 8, 9).
Complexul de factori negativi (starea infrastructurii, mentalităţile depăşite,
pregătirea profesională precară, starea economică de ansamblu etc.), la care se
adaugă şi o anumită inerţie sau/şi superficialitate a unor administraţii publice
locale în ceea ce înseamnă şi defineşte dezvoltarea locală a turismului, explică
dificultăţile prin care trece această ramură, atât de dependentă de starea generală a
economiei naţionale. De aceea existenţa unui program naţional de dezvoltare
regională este de maximă importanţă, el identificând pentru început obiectivele
prioritare ale unor zone mai puţin dezvoltate. Astfel, în condiţiile unei dezvoltări
regionale bine fundamentate apreciem că piatra de temelie trebuie să fie pregătirea
atentă a persoanelor, care vor fi implicate în organizarea dezvoltării locale,
judeţene şi regionale. Nu este suficienta statistica din acest punct de vedere; ea
trebuie completata cu identificarea cât mai cuprinzătoare a resurselor locale.
Sunt judeţe care au inventariat deja cu multă grijă pentru adevăr şi valoare
întreagă zestre naturală şi culturală de care dispun că obiective turistice, astfel încât
este suficientă o reevaluare patrimonială de priorităţi pentru promovare sau
repromovare, în vederea determinării corespunzătoare a fondurilor necesare.
De altfel prin Hotărîrea de Guvern nr.33/2000 privind aprobarea
„Metodologiei de înscriere, atestare şi a criteriilor de evidenţiere a patrimoniului
turistic" fiecare autoritate publică locală este obligată să inventarieze toate
elementele de patrimoniu turistic pe care le posedă şi să le transmită la Comisia de
Patrimoniu de la nivelul Consiliilor Judeţene unde există un „Registru" special
 49

întocmit. Astfel, datele de la nivel Judeţean sunt transmise la Autoritatea Naţională

pentru Turism din cadrul Ministerului pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii,
Comerţ, Turism şi Profesii Libere, care ţine „Registrul General de Patrimoniu
Turistic" al României.
În politica regională referitor la valorificarea la nivel european a obiectivelor
turistice de certă valoare, un loc aparte îl deţin programele de finanţare pentru
protejarea acestora. Sunt însă destule situaţii în care indiferenţa şi lipsa de educaţie,
elemente importante ale patrimoniului naţional, natural şi cultural sunt lăsate fără o
atentă supraveghere cu repercusiuni incalculabile, cum ar fi cazul cu cetăţile dacice
din Munţii Orăştiei sau cu capitala Daciei - române Sarmisegetusa etc. Practica de
până acum a demonstrat faptul că în majoritatea lor proiectele pilot de dezvoltare
regională, includ necesitatea şi oportunitatea: introducerii turismului în ecuaţia
dezvoltării; identificarea tuturor obiectivelor turistice; evaluarea sau reevaluarea
obiectivelor turistice pe considerente de reală valoare; ierarhizarea lor ca
oportunitate de sprijin economic şi de protecţie; recomandări asupra promovării
sau îmbunătăţirii situaţiei actuale în domeniu; aprecierea influenţelor economice
pozitive rezultate din valorificarea organizată a acestora prin turism; ridicarea
nivelului de pregătire a persoanelor ocupate în turism.
Calitatea produsului turistic este influenţată în cel mai înalt grad de nivelul
de educaţie şi de pregătire profesională a personalului antrenat în turism, care
determină nivelul de calitate al serviciilor directe. Din contactul cu prestatorii şi
analizele atente asupra evoluţiei nivelului calităţii serviciilor în turism, se constată
că evoluţia este foarte lentă, în general pe măsura privatizării. Până la modificarea
aspectelor legate de patrimoniu, în sensul înclinării balanţei de proprietate în
favoarea celei private, nu ne putem baza decât pe reglementări de certă calitate şi
acţiuni de control, organizate în special la nivel regional. Strategia dezvoltării
locale şi regionale, în special pentru regiunile ce cuprind în arealul lor obiective
turistice de mare valoare, trebuie să aibă în vedere faptul că mărirea fluxului de
turişti, interni sau externi, influenţează pozitiv economia regională: direct, prin
totalul încasărilor provenite din consumul turistic (casă, masă, taxe, cumpărături);
 50

indirect, prin contactul şi influenţele culturale bilaterale locale, cunoaşterea

valorilor economice locale şi a eventualelor oportunităţi de afaceri, ocuparea de
forţă de muncă în servicii, crearea de imagine favorabilă, îmbunătăţirea
infrastructurii implicate etc.
Încasările locale din turism pot reprezenta un venit important pentru
comunitate şi regiune. În acest cadru reţinem faptul prin care turiştii sunt cei mai
buni clienţi pentru reţeaua de magazine, târguri cu diferite profiluri, expoziţii etc.,
aspect care, întregesc încasările directe, încurajează dezvoltarea comerţului
organizat, influenţează mărirea numărului de magazine, calitatea acestora etc.
Cea mai bună şi mai profitabilă reclamă pentru turism este cea făcută de
turişti după reîntoarcerea lor acasă. Impresiile lor sunt împărtăşite familiilor,
rudelor, prietenilor, cunoscuţilor, care vor fi tentaţi să beneficieze de vacanţe
similare dacă cele relevate sunt incitante. Mai mulţi autori [15; 23; 27; 58; 81; 87;
125; 226] consideră, că efectele unei asemenea reclame sunt destul de eficiente din
punct de vedere economic şi foarte penetrante în privinţa imaginii, care se creează
pentru localităţile şi/sau zonele vizitate. Prosperitatea unei regiuni ca efect al
dezvoltării turismului se manifestă în mai multe faze: imediat, ca urmare a
consumului direct de produse turistice; pe termen scurt, prin absorbţia continua de
forţa de munca si încurajarea comerţului de întâmpinare ("agresiv"); pe termen
lung, prin concentrare de capital pentru investiţii în infrastructura generală şi cea
specifică turismului, în structuri de primire pentru turism si în dezvoltarea
serviciilor urbane.
Dezvoltarea economică locală şi regională trebuie să coreleze şi să integreze
turismul, în mod necesar, printre celelalte componente ale economiei, ţinând seama
şi de faptul că această industrie curată nu afectează în mod major mediul şi, în
general, nu implică investiţii mari. Un bun proiect de dezvoltare a turismului,
cuprins în programul de dezvoltare regionala, presupune investiţii cu atât mai puţin
costisitoare în această activitate cu cât integrarea este mai armonios realizată.
Trebuie menţionată şi influenţa pe care o are turismul asupra creşterii calităţii vieţii
din zonele unde acesta se bucură de atenţia autorităţilor administraţiei publice şi
 51

este tratat cu un profesionalism adecvat, aspect relevat de o serie întreagă de autori

străini şi români din rândul cărora am reţine doar ca exemplu [10, p. 57]
Nivelul mediu de salarizare al muncitorilor calificaţi din ţările industrial
puternic dezvoltate, în secolul XX, a depăşit nivelul mediu al salariaţilor în ţările
sărace de 60 ori. Acest decalaj în secolul XXI în cel mai fericit caz se va menţine
[259, p. 69]. De aceea numărul turiştilor străini sosiţi în România, pe parcursul
anilor 2008-2010 va fi în creştere uşoară după ce se va menţine (în cel mai bun
caz) la un nivel constant. Pornind de la ipotezele: numărul turiştilor sosiţi în
România în dependenţă directă cu numărul locuitorilor din ţările respective;
dependenţă directă cu numărul populaţiei umane în ţările industrial dezvoltate nu
va fi în creştere; nivelul de salarizare va creşte preponderent în ţările industrial
dezvoltate, putem concluziona că numărul turiştilor străini sosiţi în România va
creşte cu rata medie de creştere a PIB din aceste ţări , adică, cu 3-4%. Deci în anii
2008-2010 numărul turiştilor sosiţi în România va creşte cu 9,3%-12,5% faţă de
nivelul anului 2007. O creştere mai mare de 13% este foarte puţin probabilă.
Afirmaţia se bazează şi pe concurenţa cu care se vor confrunta firmele turistice din
România cu firmele turistice din alte ţări. Conform datelor statistise ponderea
numărului de sosiri în România variază de la 26%, turişti din Ungaria, pînă la
0,01% turişti din Taiwan (Anexa 14). În numărul sosirilor în România cu o
pondere numai de 0,01% pot fi enumărate 25 de ţări; cu o pondere de 0,02% - 10
ţări; cu o pondere de (0,03-1)% - 37 ţări. Numărul maxim al sosirilor îl constituie
cei din Ungaria (26,07%), şi din Republica Moldova [141; 204].
Sosirile vizitatorilor străni în România nu întototdeauna au evoluţie pozitivă
(Anexa 5, 9). În anul 2005 numărul vizitatorilor străini în România s-a redus în
comparaţie cu anul 2004 în total cu 11,5%. Diminuarea poate fi explicată: sau prin
reducerea nivelului de salarizare la nivel mondial; sau prin imaginea proastă a
serviciilor turistice din România.
Actualmente turismul din România, potenţial se poate ameliora. O evoluţie
pozitivă a sosirilor vizitatorilor străini poate să se producă numai în cazul dacă
 52

autorităţile din România vor mări exigenţele faţă de serviciile prestate de către
firmele turistice. (Anexa 6).
Dorinţele unor firme turistice de a se îmbogăţi nemeritat „peste noapte"
creează pe plan mondial o imagine proastă despre România. Aceste firme neapărat
trebuie sancţionate, fiind lipsite de licenţa respectivă. Problema nu pate fi lăsată la
discreţia cererii şi a ofertei. Acest mecanism al economiei de piaţă pentru turismul
din România nu se potriveşte. Reducerea numărului sosirii vizitatorilor din cauza
prestărilor proaste sancţionează nu numai firmele turistice, dar şi un şir de ramuri
ale economiei naţionale, care participă într-o anumită măsură în activităţile
turistice. Pornind de la necesitatea de a îmbunătăţi calitatea prestărilor serviciilor
turistice, este necesar de introdus în structurile guvernamentale Auditul Calităţii
Serviciilor
Turistice (ACST). Scopul principal al ACST este de a evolua acţiunile corective
necesare pentru eliminarea deficienţelor şi posibităţilor de îmbunătăţire a
prestărilor turistice. ACST trebuie să dispună de un concept propriu, la nivel
mondial asupra sistemului calităţii întreprinderii turistice în ansamblu; să cunoască
bine exigenţele mondiale faţă de instituţia respectivă, de produsele, serviciile
firmei. Pentru o funcţionare mai bună a firmelor turistice, este necesar: în faţa
turiştilor străini, veniţi în România responsabilităţile, pe problemele calităţii, să le
suporte ACST. Numai în acest mod ACST îşi va onora atribuţiile. ACST trebuie
abilitată cu drepturi de sancţionare a firmelor turistice, inclusiv de a le lipsi de
licenţa respectivă. ACST efectuează auditurile pentru a evolua sistemul calităţii
serviciilor turistice prestate, în raport cu un anumit standard mondial pentru
identificarea punctelor critice în vederea sancţionării sau aplicării măsurilor
corective stabilite. În baza auditurilor pot fi fundamentate şi impuse acţiunile de
îmbunătăţire a calităţii serviciilor turistice prestate. Conform [119, p. 59; 124, p.
125] în măsura în care aceste audituri sunt corect programate, ţinînd seama de
natura şi importanţa activităţilor şi sunt efectuate de auditori calificaţi, se poate
ajunge la micşorarea continuă a devierilor de la standardul mondial. În principiu,
munca de supraveghere de către ACST a firmelor turistice poate fi cuantificată.
 53

CST presupune cîteva tipuri de audituri ale calităţii: auditul calităţii serviciilor
turistice, auditul procesului de funcţionare a firmei (corectitudine, politeţe,
consecvenţă, delicateţe, diplomaţie etc.).
Activităţile turistice vor fi de lungă durată, dacă ACST va „actualiza"
sistematic calitatea serviciilor prestate. Însă aceasta este o convenţie necesară dar
nu şi suficientă. Dacă de exmplu, firma turistică a investit nejustificat, a depăşit
dimeniunile optime, atunci profiturile acesteie vor fi negative, adică va suporta
pierderi, în consecinţă va falimenta.
Determinarea dimensiunii optime a firmei turistice asigură funcţionarea de
lungă durată a turismului respectiv. Fiecare firmă turistică, din considerente
economice, nu-şi poate permite o capacitate sub nivelul cererii (necesarului
turiştilor) fiindcă ratează o parte din profitul potenţial, nu-şi poate extinde
nejustificat capacităţile de servicii turistice supra necesar, fiindcă va suporta
pierderi, profitul va deveni negativ. Creşterea serviciilor turistice este în
dependenţă directă cu creşterea PIB-lui ţării, cu rezultatele economice (venit per
capita), sociale (studii, sănătate, vîrstă); în dependenţă inversă cu factorii poluanţi
(radiaţie, nitraţi în produsele alimentare), cu degradarea aspectelor naturale ale
spaţiilor destinate turismului, cu antisanitaria locală provocată de turiştii
„ocazionali", cu comportamentul agresiv al unor minorităţi etc. Factorii cu impact
pozitiv contribuie la dezvoltarea turismului de lungă durată, la crearea turismului
durabil; factorii ce trezesc emoţii negative turiştilor reduc considerabil cererea la
serviciile turistice şi deci, turismul în aceste cazuri nu mai poate fi de durată.
Starea de dereglare a spaţiilor turistice fac un deserviciu nu numai turismului
naţional, ci şi economiei, societăţii, poporului în ansamblu. Factorii poluanţi
(tehnologiile industriale primitive, poluante) reduc posibilităţile ţării în dezvoltarea
tursimului; contribuie la o scădere considerabilă a volumului producţiei la
înrăutăţirea vieţii oamenilor, la reducerea PIB per capita şi în consecinţă la
reducerea serviciilor turistice. Dezvoltarea durabilă a turismului este generată de
dezvoltarea durabilă a economiei. Crizele economice, seceta, inundaţiile,
războaiele, epidemiile, migraţiile populaţiei au un impact direct asupra reducerii
 54

activităţilor turistice. Deci, dezvoltarea durabilă a turismului este o funcţie de mai

multe variabile: economice, sociale, naturale, militare, politice, de imagine, de
confesie, de subproducţie, de supraproducţie etc. (anexa 7).
Factorii cu impact pozitiv sau negativ asupra dezvoltării durabile a
turismului se manifestă la anumite intervale de timp, cu investiţii diferite, cu forme
de manifestare şi durate diferite, atît în aceeaşi ţară cît şi de la o ţară la alta, în
dependenţă de nivelul de dezvoltare al fiecăruia, de condiţiile geografice, istorice,
naţionale, internaţionale. Dezvoltarea turismului poate deveni durabilă prin
diminuarea ponderii impactului negativ asupra turismului, prin intermediul
mecanismelor economice adecvate; nu poate fi de lungă durată dacă restul
ramurilor din economia naţională (industriale, agricultura, construcţiile navale etc.)
nu au o dezvoltare durabilă. Ramurile economiei naţionale, fiind interdependente,
sau toate, inclusiv turismul, au o dezvoltare durabilă; sau toate au de regresat. În
acest context fiecare ramură serveşte după suport sau povară pentru restul
ramurilor. Turismul îşi poate asigura o dezvoltare durabilă prin crearea pentru
restul ramurilor locuri de muncă, cererea pentru comercializarea produselor finale,
ameliorarea operaţiilor curente în balanţa de plăţi, creşterea serviciilor turistice
exportate, crearea condiţiilor pentru reducerea turismului emitator.
Concluzie: Potenţialul turistic al României, fiind inclus în circuitul
economic, poate contribui la creşterea PIB, la soluţionarea unui şir de probleme
economice, ecologice, sociale, la creşterea calităţii vieţii, la depăşirea crizelor
economice potenţiale etc.
 55

CAPITOLUL IV TURISMUL ROMÂNESC ÎN CONTEXTUL CELUI

EUROPEAN
Strategia de dezvoltare economică a României, inclusiv şi a turismului nu
poate să nu fie influenţată de cele europene, deci de cea a ţărilor cu tradiţii în acest
domeniu.
Angajamentul unităţilor turistice pentru o creştere spectaculoasă a calităţii
serviciilor a reuşit să se bucure de aprecierile turiştilor, aceştia recunoscând eco-
etichetele ca mediul înconjurător cu o performanţă de „calitate plus". Mesajul
transmis de etichetă este totodată un avantaj în publicitate şi îmbunătăţeşte
experienţa de vacanţă a turiştilor. Ecoturismul poate fi considerat drept strategie a
turismului durabil şi particularizând, se poate aprecia că este benefică practicarea
acestuia în România, datorită faptului că ţara noastră reprezintă o zonă critică a
ecosistemului european prin Marea Neagră. Turismul în regiunea Mării Negre are
un mare potenţial ca instrument sofisticat pentru dezvoltarea economică şi
conservarea mediului natural.[122, p. 27; 79, p. 98; 92, p.30] Având litoral la
Marea Neagră, România poate oferi o gamă largă de produse turistice, incluzând
soare şi mare, îngrijire profesionistă a sănătăţii, sporturi cum ar fi schiul nautic şi
golful, preocupări speciale pentru studierea comportamentului păsărilor, activităţi
culturale, gastronomie, folclor, etc. Aceste produse turistice se potrivesc cu
tendinţele demografice din principalele ţări generatoare de turişti, în care aceştia
călătoresc pentru relaxare şi îngrijirea sănătăţii. Din păcate, materialul publicitar
despre turismul ecologic nu este foarte bogat, manifestându-se o necesitate sporită
pentru informaţii în acest domeniu. De un mare folos în zilele noastre, internetul
poate oferi sursa de informaţii actualizate şi ar putea răspunde cu succes cerinţelor
utilizatorilor acestei „biblioteci virtuale". Ţinând seama de faptul că potenţialii
ecoturişti ai României provin din ţări unde Internetul este la îndemâna oricui,
promovarea zonelor ecoturistice în această reţea ar constitui o modalitate ieftină şi
cu impact ridicat de a face cunoscute ofertele ţării noastre.
 56

Referitor la strategia europieţei produselor turistice, este necesar să

nominalizăm că la începutul sec. XXI, principalii factori determinanţi ai evoluţiei
turismului european erau grupaţi astfel de către experţii OMT: majorarea
veniturilor destinate consumului; relativă scădere a plecărilor de turişti din nordul
şi estul Europei; liberalizarea călătoriilor în ţările din estul Europei; două războaie
din Golf şi din fosta Iugoslavie, ca factori inhibitori temporari; deprecierea
dolarului SUA faţă de principalele valute occidentale, inclusiv faţă de euro;
dezvoltarea unor politici promoţionale ale administraţiilor ţărilor europene,
specifice sectorului turistic din fiecare ţară.
Strategia subordonată obiectivului dezvoltării turismului european prevede
pentru primul deceniu al sec. XXI realizarea a 1 miliard de înnoptări, aspect ce
vizează în principal:
a) Corelarea ofertei la cerere prin modificări ale produselor turistice existente.
Noile programe şi produse turistice vor urmări stimularea dezvoltării turismului în
zonele turistice periferice şi creşterea numărului de turişti prin diminuarea
numărului non-turiştilor odată cu crearea unor facilităţi pentru turismul
extrasezonier;
b) Specializarea produselor turistice pe segmentele pieţei care cuprind
categoriile de vârstă între 15-24 de ani, 25-55 şi peste 55 de ani; îndeosebi pentru
categoria cuprinsă între 1524 de ani, care în ţările Uniunii Europene numără 51
milioane de persoane; se vor crea aranjamente educaţionale specifice schimburilor
de persoane, de programe şi experienţă dintre profesorii, studenţii şi elevii
instituţiilor de profil din ţările europene;
c) Modernizarea şi dezvoltarea turismului social şi de sănătate prin sistemul
de subvenţii comunitare, în condiţiile în care potenţialul acestui subsector este
insuficient valorificat datorită profitabilităţii sale scăzute pentru agenţii de voiaj şi
al lipsei motivaţiei ofertei;
d) În turismul montan riscul lipsei zăpezii determină o tendinţă de
desezonalizare a vacanţelor la munte cumulată cu extinderea pieţei pe mai multe
segmente inclusiv est-europene pentru diminuarea riscurilor amintite;
 57

e)Produse euroturistice noi sau în extindere, care includ:

- produse euroturistice cu mari facilităţi şi reduceri de preţ, transport cu
autocarul, pentru segmente de piaţă cu venituri modeste, conform proiectului
„Turismulpentru toţi", adoptat de 18 ţări europene participante la Conferinţa de la
Gatwick - Anglia, ca un proiect pan-european al turismului; produse turistice
substanţial subvenţionate, în cadrul turismului social, de către asociaţii şi
organizaţii sindicale pentru segmentul de piaţă: „tata, mama şi copii cu venituri
modeste", în cazul Greciei, Ciprului şi Spaniei sau cu subvenţii guvernamentale în
cazul Suediei; dezvoltarea produsului „eurovillages" lansat ca produs al turismului
social de către Grupul European de Interes Economic având ca membri
reprezentanţii segmentelor specifice turismului rural din Franţa, Belgia, Italia,
Elveţia, Portugalia, Spania şi Germania; dezvoltarea şi extinderea produsului
„cheques vacances" pe pieţele din mai multe ţări şi al cărui succes rezidă în
subvenţionarea lui, cuprinsă între 20 şi 80% din valoarea voucherului, de către
comitetele de întreprindere ale salariaţilor; produse turistice F.I.T. de scurtă durată
destinate segmentului de turişti individuali oferite de tur-operatori, lanţuri hoteliere
şi companii aeriene; [91] extinderea ofertării produsului turistic rural în întregul
bazin european; dezvoltarea produsului „holiday club" ca un segment de piaţă
profitabil şi în continuă extindere în ţările Europei de nord şi sud.
Suportul dezvoltării pieţei noilor produse ca şi al pieţei turistice în general îl
reprezintă în mai multe ţări europene sistemele de stimulare, subvenţionare şi
sprijin financiar al consumului turistic la toate nivelurile micro, mezo şi macro ale
ofertei turistice. Sistemele respective cuprind ierarhizat şi instituţiile, firmele
turistice, administraţiile locale şi guvernele.
Aceste sisteme de facilităţi cuprind, pe ţări: în Grecia şi Spania - alocaţii de
sprijin financiar al investiţiilor în funcţie de mărimea şi importanţa lor, alocaţii
financiare preferenţiale pentru obiective speciale de investiţii (îndeosebi în
hotelărie), subvenţii la dobânzi şi credite pe termene lungi şi medii cu garanţii
guvernamentale pentru dezvoltarea unor subsectoare sau sectoare turistice,
subvenţii fiscale prin reduceri de taxe; în Elveţia - subvenţionarea dezvoltării
 58

zonelor izolate care au un potenţial turistic; în Suedia - subvenţionarea turismului

social cu sprijin guvernamental; în Portugalia - fondul pentru turism este o sursă
guvernamentală de creditare cu dobânzi subvenţionate, acoperind 60% din costul
investiţiilor; în Anglia - sursele primare ale asistenţei financiare sunt grupurile
activând direct în turism iar sursele secundare se manifestă în sectorul public fiind
reprezentate de alocaţii de capital şi credite cu dobânzi reduse; acestea sunt
administrate de cele opt comisii şi consilii specializate pe componente ale ofertei
turistice (Art Council, Historic Building Council etc.).
Programul european de implementare a sprijinului pentru turism se
realizează în cadrul Planului de acţiune pentru turism şi este coordonat de
Directoratul „Tourism Unit" al Comisiei Comunităţilor Europene cuprinzând
subprograme de studii, asistenţă, consultanţă şi sprijin financiar în dezvoltarea
sectorului turism al ţărilor membre.
După primii ani ai mileniului trei, experţii OMT au elaborat „ Viziunea
asupra Turismului până în 2020", studiu pe termen lung, având ca bază de analiză
pentru următorii 17 ani, perioada 1950-1995, 1995-2010, 2010-2020. În aceste
condiţii, creşterea turismului internaţional şi dezvoltarea sa cantitativă şi calitativă
(noi produse şi motivaţii turistice, noi sisteme de marketing-management) va
continua, astfel încât experţii OMT apreciază că numărul total al sosirilor
internaţionale va creşte de la circa 565 milioane în 1995 şi 700 milioane la
începutul mileniului trei, la peste 1,56 miliarde în 2020. Dintre acestea, 1,18
miliarde vor fi sosiri intraregionale şi 377 milioane vor fi sosiri pe rută lungă.[134,
p.56; 140]
Din totalul sosirilor turistice, regiunile care se vor afla pe primele trei locuri
vor fi Europa, cu 717 milioane turişti, Asia de Est şi Pacific, cu 397 milioane şi
America de Nord, Centrală şi de Sud cu 282 milioane, aceste regiuni fiind urmate
pe ultimele locuri de Africa, Orientul Mijlociu şi Asia de Sud. Asia de Est, Pacific,
Asia de Sud, Orientul Mijlociu şi Africa sunt prognozate să înregistreze o rată a
creşterii de peste 5% pe an, comparativ cu rata mondială de 4,1%. Pentru regiunile
mature din punct de vedere turistic, cum sunt Europa şi America de Nord, Centrală
 59

şi de Sud se apreciază că vor avea o creştere sub rata mondială. Europa va menţine
cel mai mare procent pe piaţa turistică în sosirile de turişti dar va suferi un declin
de la
60% în 1995 la 46% în 2020. Până în 2010, America de Nord, Centrală şi de Sud
va pierde locul doi deţinut în prezent, la sosirile turistice în favoarea Asiei de Est şi
Pacific, regiune care va primi 25% din totalul sosirilor internaţionale în 2020, iar
America de Nord, Centrală şi de Sud vaînregistra o diminuare de la 19% în 1995 la
18% în 2020 (tab.1.2).

Tabelul 1.2
Sosirile internaţionale pe regiuni (milioane) ^
______________________________________________
Anul de Prognozări Creştere Poziţia pe piaţă
bază (%)/an
1995 2010 2020 1995- 1995 2020
2020
Total 565,4 1006,4 1561,1 4,1 100 100
Africa 20,2 47,0 77,3 5,5 3,6 5,0
America* 108,9 190,4 282,3 3,9 19,3 18,1
Asia deEst şi Pacific 81,4 195,2 397,2 6,5 14,4 25,4
Europa 338,4 527,3 717,0 3,0 59,8 45,9
Orientul Mijlociu 12,4 35,9 68,5 7,1 2,2 4,4
Asia de Sud 4,2 10,6 18,8 6,2 0,7 1,2
Intraregional ** 464,1 790,9 1183,3 3,8 82,1 75,8
Turismul pe rute lungi 101,3 215,5 377,9 5,4 17,9 24,2
***
Sursa: Viziune asupra turismului până în 2020, Organizaţia Mondială
a Turismului, septembrie 2002 Note: * America de Nord, Centrală şi
de Sud
** Intraregional include sosirile când ţara de origine nu este specificată ***
Turismul pe rute lungi defineşte călătoriile care nu includ turismul intraregional
Turismul pe rute lungi va înregistra o creştere mai rapidă, de 5,4% pe an
până în 2020, în
comparaţie cu turismul intraregional care se va situa doar la 3,8%.
 60

Raportul între turismul pe lungă distanţă şi turismul intraregional va fi de

aproximativ
76:24 în 2020.
Analizând percepţia deformată a ofertei turistice româneşti la nivelul
european şi mondial, menţionăm, că într-un studiu de marketing intitulat
„Consumul turistic în centrul şi estul Europei: perspective ale dezvoltării", publicat
în 1993 de către Comisia Comunităţilor Europene, Directorat - General XXIII -
Tourism Unit, unul dintre capitole cuprinde o analiză de marketing privind
turismul românesc. Această analiză poate fi considerată incompletă şi insuficient
documentată sub aspectul ofertei şi prin aceasta defavorabilă unei imagini
întrutotul reale a ofertei turismului românesc. Cu toate acestea, turismul românesc,
analizat, redă multe date reale, relevante privind circulaţia turistică internaţională
(principalele fluxuri) care este necesar din raţiunea cunoaşterii cauzelor posibile
ale deficitului de imagine turistică a României în străinătate pentru schimbarea
efectelor defavorabile într-o viitoare strategie promoţională eficientă pe pieţele
externe. În studiu, conform Centrului European de Date privind călătoriile, piaţa
turistică din România este grupată în şase pieţe regionale (Bucureşti, Muntenia-
Dobrogea, Oltenia, Banat-Crişana, Transilvania, Moldova) şi zece mari centre
urbane, după numărul locuitorilor (Bucureşti, Braşov, Constanţa, pe primele trei
locuri). [29; 40; 54; 68]
Economia României este tratată, de asemenea, sumar, prin prisma ratei
inflaţiei cursului oficial şi pe piaţa neoficială a leului, reducerea timpului de lucru,
creşterea şomajului, a venitului lunar net considerat de trei ori mai mic decât al
minerilor, investiţiilor străine, introducerii TVA. Paragraful asupra industriei
turismului arată că acesta deţinea 1% din PNB în 1990, experţii considerând
posibilă, datorită perspectivei stabilizării situaţiei în România, o creştere a cererii
turistice, ca urmare fiind posibilă o creştere a contribuţiei turismului la realizarea
PNB şi la ameliorarea situaţiei balanţei de plăţi. Studiul sugerează nevoia urgentă
de o completă modernizare a producţiei turistice existente şi a managementului
turistic, arătând interesul manifestat pentru ţara noastră de către companiile străine
 61

Radison Hotels, Hilton, Holiday Inn şi Kempinski, ultimele două fiind interesate în
preluarea integrală a hotelurilor din România. Este menţionată nemulţumirea,
conform studiului, a turiştilor de afaceri români, prin aceia că după ce România şi-
a deschis frontierele turiştilor străini, unele state europene au impus viza
obligatorie pentru cetăţenii români. Acest fapt nu mai este de actualitate, de la 1
ianuarie 2003, datorită eliminării cerinţei vizei de paşaport pentru cetăţenii români
care călătoresc în spaţiul Schengen. Capacitatea de cazare din România anului
1991 este considerată necorespunzătoare în proporţie de 95% ca standard de
confort, servicii şi infrastructură. Previziunea că „va fi dificil pentru România să
iasă în următorii ani din contul preţurilor scăzute" nu a fost confirmată de realitate.
Începând cu anul 1998 s-au organizat programe turistice speciale cu preţuri
modice, în aşa fel încât majoritatea românilor cu venituri foarte mici să aibă acces
la turismul montan sau de litoral, ca de pildă „Litoralul pentru toţi", programe
speciale pentru studenţi şi elevi sau ofertele din unele hoteluri cum ar fi: „Plăteşti
cinci zile şi stai şapte", etc. totodată, prin privatizarea turismului s-au creat
oportunităţi pentru dezvoltarea hotelurilor de lux, fiind atrase importante grupuri
internaţionale care activează în domeniul turismului, ca Accor (Sofitel), Hilton
Internaţional, Ramadann etc.
În continuare este tratată pe larg circulaţia turistică internă şi plecările
turiştilor români în străinătate pe destinaţii şi forme de turism La analiza sosirilor
în România (din turismul internaţional) se arată că din cele 5 milioane de sosiri în
1990 o mică parte o reprezintă turiştii vest-europeni, fapt real a cărui tendinţă se
menţine şi în prezent. Ţările europene de origine ale turiştilor sosiţi erau în 1990:
Germania (25%), Ungaria (25%), Bulgaria (14%), Franţa (9%), Belgia (5%),
Cehoslovacia (5%), Olanda (3%), alte ţări (16%), conform studiului menţionat.
Studiul consideră că România este una dintre cele mai puţin populare destinaţii atât
pentru estul cât şi pentru vestul Europei. Criza turismului este foarte serioasă, cu
toate că România oferă multe avantaje precum şi regiuni frumoase (marea şi unele
regiuni muntoase), cultură interesantă, bucătărie atrăgătoare, vin bun, folclor şi
muzică populară. Programele Ministerului
 62

Turismului, lansate în anul 2002, combat afirmaţia referitoare la România, ca

destinaţie turistică. Situaţia pe parcurs evoluază (anexa x). În viitor, unul dintre
programele care va avea un impact puternic asupra turismului românesc şi a
turismului internaţional în general, va fi „Dracula Park", în cazul în care se va pune
în practică acest proiect. În final, studiul acordă cinci puncte pozitive pentru:
nivelul scăzut al datoriei externe, coasta Mării Negre, [143] peisajul montan [148;
159], Mănăstirile din Moldova, experienţa în turismul de masă şi 9 puncte negative
pentru: nivel scăzut al facilităţilor pentru turism de masă, cererea alimentară
scăzută, sistemul de telecomunicaţii, capacitatea de cazare e doar 5% de standard
internaţional, politica mediului -încă dificilă în turism, lipsa strategiei dezvoltării
turismului, insuficienta calitate a primirii, facilităţi slabe pentru distracţii,
insuficient marketing internaţional în turism. Studiul citat localizează România
turistică în poziţia cea mai defavorabilă în comparaţie cu celelalte ţări est
europene.
O abordare asemănătoare dar agresivă ca poziţie şi deliberat tendenţioasă (de
facto produse ale concurenţilor) se poate întâlni într-un ghid turistic internaţional
pentru uzul studenţilor din SUA, în general al segmentului anglo-saxon şi nu
numai, anume lucrarea „În libertate prin Europa de Est" editată în 1993 de Fodor's
Travel Publications Inc. în colecţia „Berkeley guides" a Asociaţiei Studenţilor
Universităţii California. Conţinutul prezentării ofertei turistice a României este
aproape ireproductibil, acesta catalogându-se ca neştiinţific şi tendenţios, corelează
cu intelectul redus al autorilor.
Din datele prezentate anterior se poate concluziona că turiştii români au un
nivel ridicat de instrucţie şi cultură, superior mediei europene, iar postura de gazdă
a românilor este net superioară celei de oaspete.
În perioada 1990-2006, ţările receptoare de turişti din UE -Franţa, Italia,
Grecia, Spania, Irlanda, Austria, Portugalia au înregistrat, în general un excedent al
balanţei de plăţi, chiar dacă în unele ţări a crescut şi rata cheltuielilor din acest
sector. La fel a crescut şi numărul locurilor de muncă în turism sau în cel mai rău
caz, acest număr a rămas constant, contribuindu-se la stabilitatea întregului sistem
 63

economic. Ţările emiţătoare de turişti ca Anglia, Germania, Belgia, Danemarca,

Luxemburg, Suedia şi-au dezvoltat, în general sectorul turistic deşi cheltuielile
cauzate de plecările turistice reprezintă mai mult decât veniturile din turism. [149]
Sectorul turistic aduce Uniunii Europene mai mult de 70 miliarde dolari
anual şi oferă locuri de muncă unui număr mai mare de 940.000 persoane, numai
în Franţa, ţară ce s-a situat pe locul III în lume în ceea ce priveşte încasările din
turismul intern şi pe locul II în cadrul ţărilor Uniunii Europene în acelaşi domeniu.
[160]
Turismul nu se află sub incidenţa directă a nici unei politici europene dar
multe măsuri şi reguli din transport, mediul înconjurător, tehnologia informaţiei,
energie, alimentaţie, igienă, taxe au un efect direct asupra turismului; rezoluţiile
Consiliului de Miniştri ai Uniunii Europene se vor reflecta în mod indirect asupra
turismului comunitar şi asupra celui din statele viitoare membre ale Uniunii
Europene. Investigaţiile autorului confirmă ipoteza că, în interiorul ţărilor membre
ale Uniunii Europene se simte necesitatea perfecţionării modalităţilor de cooperare
între state din punct de vedere turistic ca şi a unei mai bune susţineri a
întreprinderilor mici şi mijlocii în realizarea produsului turistic.[156]

CONCLUZII

În teză sunt analizate tendinţele în dezvoltarea turismului în România; sunt

formulate problemele generale, comune pentru cele mai diverse activităţi turistice;
este propusă o tratare sistemică a ramurii turismului şi anume: sunt elaborate
modele matematice ale proceselor turistice (aspectul economic); sunt enumerate
 64

bazele turistice din România însoţite de un şir de caracteristici cantitative,

calitative.
Aportul turismului în dezvoltarea economică a României este enorm.
Turismul prin specificul său contribuie la soluţionarea şi altor probleme
economice, care sunt doar adiacente cu turismul. În teză se propune o metodologie
de determinare a efectelor indirecte, consecinţe ale activităţilor turistice. În lucrare
sunt examinate şi analizate problemele activităţilor turistice în România încă de pe
cele mai vechi timpuri, sunt aduse argumente pentru a determina soluţiile specifice
României şi preluate de prin alte ţări, este analizată dinamica activităţilor turistice,
desfăşurarea activităţilor turistice în România în ultimii ani; sunt enumerate zonele
turistice din România, premisele pentru dezvoltarea acestora, este elaborată o
tratare matematică a exigenţilor la nivelul mondial faţă de firmele turistice din
România, este argumentat propusă necesitatea creării unei structuri numită
„Auditul Calităţii Serviciilor Turistice", mecanisme de asigurare a unei dezvoltări
durabile a turismului în România; este analizată evoluţia activităţilor turistice
inclusiv o tratare conceptuală a dezvoltării durabile a turismului în România; sunt
propuse modalităţi de funcţionare a turismului din România în contextul turismului
european; se face o trecere în revistă a metodelor de soluţionare a problemelor de
organizare a activităţilor turistice, inclusiv evoluţia acestor metode, posibilităţile de
folosire a metodelor elaborate pentru soluţionarea problemelor turismului din
România, parte integrantă a turismului european.
În teză este propusă o tratare nouă, în mod analitic este determinat impactul
turismului asupra dezvoltării economice a ţării.
Pentru a argumenta necesitatea susţinerii de către autorităţi a activităţilor
turistice din România, în teză este propusă o metodică de determinare a
consecinţelor intervenţiei statului în dezvoltarea turismului.
În teză sunt analizate un şir de probleme din activităţile turistice, sunt
propuse metode şi mecanisme economice de soluţionare a lor.
Teza are un pronunţat aspect conceptual, metodologic, imperativ, conţine
argumente în favoarea dezvoltării turismului; are o importanţă deosebită pentru
 65

practicieni, pentru firmele turistice pentru dezvoltarea în continuare a imaginii

pozitive a României; conţine un şir de concluzii şi propuneri în vederea dezvoltării
turismului din România în contextul turismului european.

BIBLIOGRAFIE

1. Ardelean V. Judeţul Timiş. -Bucureşti: Ed. Academiei Române, 1996, p. 78.

 66

2. Annual Report 2005. European Travel Cimmission. Commission

Europeenne de Tourisme. Bruxelles - Belgique, 2006, p. 697
3. Archer B. H., The Primary and Secondary Beneficiaries of Tourist
Spending, Tourist Rev., 27, 1972, p. 42-45
4. Archer B. H., The Uses and Abuses of Multipliers, A Paper presented the
Fourth Annual Travel Research Conference held in Sun Valley, Idaho, Aigust 12-
15, 1973.
5. .Archer B.H., Owen C.B., Towards a Tourist Regional Multiplier, Regional
Stud., 5,
1971, p. 224-294
6. Armstrong C. W. G., International Tourism: Coming or Going, Futures. June
1972, pp.115-125.
7. Asandului L., Cojocaru M. Analiza cluster în studiul activităţii turistice.
-Iaşi: Univ «A.I.Cuza», 2002, p. 265
8. Avramescu T. Direcţiile implicării autorităţilor publice centrale şi locale în
dezvoltarea turismului durabil. Teza dr. în economie. -Bucureşti: ASE, 2005, p.
124
9. Banciu M., Monografia apelor termo-minerale din municipiul Timişoara şi
judeţul Timiş, -Timişoara: Ed.Mirton, 1996, p. 236
10. Barbu G. Turismul şi calitatea vieţii. -Bucureşti: Ed. Politică, 1980, p. 72.
11. Bargur J., Arbel A., A Comprehensive Approach to the Planning of the
Tourist Industry, Paper presented at the ORSA/TIMS Joint National Meeting, San
Juan, Puerto Rico, October 1974, p. 16-18,
12. Baron M., Shechter N., Simultaneous Determination of Visits to a System of
Visits to a System of Outdoor Recreation Parks with Capacity Limitations,
Regional and Urban Econ., 3, No4, 1973, p. 327-359
13. Baron R. R., Seasonality in Tourism-Part 1, Int. Tourism Quart., Special
Article №6
1972, p. 89.
 67

14. Baurton L., Noad P.A. Recreation Research Methods, Occasional Paper No.
3, Centre for Urban and Regional Studies, University of Birmingham,
Birmingham, England, I 1968.
15. Berbecaru I. Strategia promoţională în turism. -Bucureşti: Ed. Sport
-Turism, 1976, p.
97.
16. Barbu G. Turismul în economia nationala. -Bucuresti: Ed. Sport -Turism,
1981, p.246
17. Barometre OMT du tourisme mondial. -Madrid: l'OMT. 2003, p. 256
18. Băltăreţu A. Amenajarea turistică a teritoriului. - Bucureşti: Ed. Sylvi, 2003,
p. 239
19. Bărbat Al. Teoria statisticii sociale. -Bucureşti: Ed. Didactică şi
Pedagogică, 1972, p. 257
20. Becker G.C. The Economics of Discrimination University of Chicago Press,
1971, p.96
21. Bacher G.S., Tomes. Ghild Endowment and the Quantity and Quality of
Children. Jurnal of Political Economy 84, VIII, 1976, p. 153
22. Beldeanu V. Popescu D. Managementul proiectelor cu finantare
international -Bucuresti: Ed. MatrixRom, 2004, p. 268
23. Barroso J.M. Rapport general sur l'activite de l'Union europeenne. 2005,
Bruxelles -Luxembourg, 2006, p. 203
24. Berbecaru L, Botez M. Teoria şi practica amenajării turistice. -Bucureşti:
Ed. Sport Turism, 1977, p. 127.
25. Bran F. Economia turismului şi mediul înconjurător. -Bucureşti: Ed.
Economică, 1998, p. 236
26. Bran F. şi al. Turismul rural - model european. -Bucureşti: Ed.
Economica,176 p.
27. Burcea A. Agenţia de turism. Noi concepte în dezvoltarea turismului
românesc. Teza
dr., -Bucureşti: ASEB, 2005
 68

28. Canning A., Hare P., Political Economy of Privatization în Hungary: A

Progress Report, University Edinburgh, 1996.
29. Cazes G., Lonquor R., L'amenagement touristique. -Paris: P.U.F., 1980, p.
128
30. Cândea M., Bran F. Spaţiul geografic românesc. -Bucureşti: Economică,
2001, p. 36.
31. Cândea M. şi al. Potenţialul turistic al României în amenajarea turistică a
spaţiului. -Bucureşti: Ed. Universitară, 2003, p. 254.
32. Cesario J., Operation Research in Outdoor Recreation, J. Leisure Res., 1,
No.1, Winter 1969, p.33-51
33. Chamber J.C., Mullick B. K., Smith D. D., How to Choose the Right
Forecasting Technique, Harvard Bus. Rev. 57-86, July-August 1971, p. 84.
34. Chiriac A., Luca C. Manualul ghidului de turism. -Bucureşti: Ed. Gemma
Print, 2002,
p. 231
35. Clawson M. Measuring Outcomes in Terms of Economic Implication for
Society, in Recreation Research, American Association for Helth, Physical
Education, and Recreation, 1986, p. 369.
36. Churchman C. W., Ackoff R.L. An Approximate Measure of Value,
Operations Res., 2, No. 2, 172-187, 1954, p. 78.
37. Cicchetti C.J., Fisher C., Smith V. Economic Models and Planning Out-door
Recreation, Operations Res., 21, No. 5, 1104-113, September-October 1973, p. 45.
38. Clawson M., Measuring Outcomes in Terms of Economic Implication for
Society, in Recreation Research, American Association for Health, Physical
Education, and Recreation, 1966, p. 253.
39. Clawson M., Knetsh J.L., Economics of Outdoor Recreation, The Johns
Hopkins Press, Baltimore, Maryland, 1966, p. 38
40. Cline R. S., Measuring J. Travel Volumes and Itinerarie and Forecasting
Future Travel Growth to Individual Pacific Destination, Paper presented at the
 69

ORSA/TIME Joint National Meeting, San Juan, Puerto Rico, October 16-18, 1974,
p. 257.
41. Comisia naţională permanentă de elaborare a strategiei de dezvoltare
durabilă a României. Bucureşti: «ORIZONT 2025», 2006, p. 74
42. Concepts, definitions et classifications des statistiques du tourisme. Manuel
technique No. 1, -Paris: 2005, p. 205
43. Compte satellite du tourisme: recommandations concernant le cadre
conceptuel. -Paris: Dunod, 2006, p. 458
44. Cosmescu I. Turismul. - Bucureşti: Ed. Economică, 1998, p. 128
45. Cosmescu I. Turismul - Fenomen complex contemporan. -Bucureşti: Ed.
Economica.
2003, p. 236
46. Crampon L.J., Tan K.T., A Model of Tourism Flow into the Pacific, Tourist
Rev., July- Sept. 1973, p.98-104,
47. Crampon L. J., Factors Influencing Travel Flow into and Within the Pacific
Basin, Paper presented at the ORSA/TIMS Joint National Meeting, San Juan,
Puerto Rico, October
16-18, 1974.
48. Cristureanu C. Economia şi politica turismului internaţional. -Bucureşti: Ed.
Abeona, 1992, p. 367 '
49. Cristureanu C., Neacşu N., Baltaretu A. Turism Internaţional. -Bucureşti:
ASE, 1999,
p. 235
50. Defert P. La localisation touristique. -Berna: Ed. Gurten, 1966.
51. Demers J., Tourist Flows, Paper presented at the ORSA/TIMS Joint National
Meeting, San Juan, Puerto Rico, October 16-18, 1974, p. 3-15.
52. Data Collection & Analysis for Tourism Management, Marketing &
Planning (A Manual for Managers & Analysts, 2005, p. 459
53. Delaunay J.Cl., Gdrey J., Les enjeux de la societe de service. -Paris: Presse
de la Fondation Naţionale des Sciences Politiques, 1987, p. 364.
 70

54. DEX, Academia Română, Institutul de Lingvistică "Iorgu Iorgan", ed. II-a.
-Bucureşti: Univers Enciclopedic, 1998, p. 1121
55. Dezvoltarea durabilă şi conservarea biodiversităţii din Masivul Rarău-
Giumalău, Suceava- Câmpulung Moldovenesc. 2004, p. 126
56. Die Donau - Danube Tourist Commission. Danube Salon 30.1.2007. -Wien:
Ed: Eva Nikolaou, 2007. p. 12
57. Draica C. Ghid practic de turism internaţional şi intern. -Bucureşti: Ed. All
Beck,
2005, p. 254
58. Drăgan J.C., Calea spre piaţă. -Bucureşti: Ed. Europa Nova, 1992, p. 259.
59. Drăgan J.C., Demetrescu M.C., Practica prospectării pieţei. - Bucureşti: Ed.
Europa Nova, 1996, p. 78. '
60. Dobrotă N. şi al. ABC-ul economiei de piaţă moderne. -Bucureşti: Ed.Viaţa
Românească, 1991, p. 258.
61. Ecalle Fr., L 'economie des services. -Paris: PUF, 1989, p. 247.
62. Egan M. Interfaces Between Tourism and Outdoor Recreation, Paper
presented at the Western Economic Association Annual Conference, San Diego,
California, June 25-28, 1975.
63. Efros V. Potentialul turistic al Republicii Moldova şi problemele utilizării
lui. Teza de dr. Moscova- Chişinău: Univ. Lomonosov, AŞ RM, 1998-1999
64. Emilian, R. şi al. Managementul serviciilor. -Bucuresti: Ed. Expert, 2000, p.
239
65. Erdeli I. Amenajări turistice. -Bucureşti: Editura Universităţii, 1996, p. 356.
66. Etude approfondie du compte satellite du tourisme (CST): L'analyze du
tourisme comme activite economique. -Paris: Ed. Universitaire, 2005, p. 56
67. Evaluating NTO Marketing Activities. (Evaluation des activites de
marketing des ONT), Madrid, l'OMT, 2006, p. 128
68. Foris T., Dima D. Manualul de formare managerială în turism. -Bucureşti:
Psihomedia, 2002, p. 59
 71

69. Frazzei F. Pledoare pentru munte. (Manual pentru turismul de munte).

-Bucureşti: Ed.
All, 2004, p. 176
70. Gaumnitz J.E., Swinth R.L., Tollefson J.O. Simulation of Water Recreation
User's Decisions, Paper presented at the Time XX International Meeting, Tel Aviv,
Israel, June 26, 1973; to appear in Land Econ.