Licenta - Turismul

TURISMUL MONTAN ŞI DE LITORAL 1
UNIVERSITATEA DUNAREA DE JOS, GALAŢI

FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE ŞI ADMINISTRATIVE
SPECIALIZAREA :
CONDUCEREA UNITĂŢILOR COMERCIALE ŞI DE TURISM
Lucrare de licenta
TURISMUL MONTAN ŞI DE
LITORAL
Coordonator:
Prof.Dr. Chirilă Mihai
Absolventă:
Popovschi Alina
Galaţi , 2002
CUPRINS:
1. INTRODUCERE
1.1 Turismul – un fenomen complex contemporan 3
1.2. Coordonate actuale ale turismului românesc 7
2.TURISMUL MONTAN – MUNŢII CARPAŢI 9
2.1. Carpaţii Orientali 10
2.2. Carpaţii Meridionali 11
2.3. Carpaţii Occidentali 16
3.TURISMUL DE LITORAL –LITORALUL ROMÂNESC AL MĂRII NEGRE 19
3.1. Marea Neagră 19
3.2.Plaja 20
3.3. De la Năvodari la Mangalia 24
4. BAZA TEHNICO MATERIALĂ A TURISMULUI 27
4.1. . Baza tehnico materială a turismului de litoral 29
4.2. . Baza tehnico materială a turismului montan 41
5. SERVICIILE TURISTICE ŞI INDICATORII LOR DE EFICIENŢĂ 54
5.1. Serviciul de cazare turistică 56
5.2. Serviciul de alimentaţie publică 61
5.3. Serviciul de agrement 65
5.4. Serviciul de transport 67
5.5 Servicii complementare 71
6. CIRCULAŢIA TURISTICĂ. CEREREA ŞI OFERTA TURISTICĂ 73
7. INDICATORI ŞI NORME DE GESTIUNE ŞI DEZVOLTARE TURISTICĂ 91
8. CONCLUZII ŞI PROPUNERI 97
9.BIBLIOGRAFIE 104
1. INTRODUCERE
1.1.TURISMUL – UN FENOMEN COMPLEX CONTEMPORAN
Activitatea turistică se numără printre cele câteva fenomene ce s-au impus în

epoca contemporană, dezvoltarea sa spectaculoasă constituind o trăsătură
caracteristică a secolului nostru şi în special a celei de-a doua jumătăţi a acestuia.
În noianul de transformări produse în viaţa social economică după cel de-al
doilea război mondial – introducerea automatizării, folosirea ciberneticii şi tehnicii de
calcul cu diverse sectoare economice, industrializarea agriculturii conturarea ştiinţă
ca ramură de producţie, modernizarea mijloacelor de transport, etc. – societatea
omenească, indiferent de formarea relaţiilor de producţie, de sistemul social politic
existent s-a industrializat la scară planetară. Societăţile industrializate, mai mult sau
mai puţin dezvoltate, au ca trăsătură definitorie o importantă concentrare a populaţiei
în centre urbane, în cadrul cărora, pe suprafeţe restrânse, se înregistrează aglomerări
ale locurilor de şcolarizare şi de muncă ale căilor şi mijloacelor de transport, ale
familiilor în blocurile de locuinţe, ale punctelor de distracţie; de asemenea societatea
industrializată oferă prin organizarea ştiinţifică a producţiei şi a muncii, prin
tehnologia modernă şi concentrarea întreprinderilor producătoare – posibilităţi
nelimitate de creştere a productivităţii muncii cu multiple efecte pozitive asupra
membrilor societăţii, între care creşterea veniturilor şi a puterii de cumpărare,
sporirea duratei timpului liber prin reducerea zilei şi săptămânii de lucru, prin mărirea
concediilor, creşterea speranţei medii de viaţă, dezvoltarea şi modernizarea
mijloacelor de informare.
Însă, în acelaşi timp, societatea industrializată are şi efecte negative asupra
membrilor ei, acestea manifestându-se sub forma agresivităţii biologice (poluare,
lipsa de mişcare, maladii frecvente, etc.) precum şi a celor de ordin nervos (stresul
psihic, constrângerile din viaţa socială şi profesională)
De aici, şi nu numai, dorinţa şi tendinţa oamenilor societăţii contemporane de
a-şi petrece timpul liber călătorind, căutând sau visând la colţuri liniştite din natură,
vizitând oraşe şi sate din ţara de baştină sau din alte ţări pentru a cunoaşte oameni şi
locuri, sau pentru a-şi îngriji sănătatea.
Şi cum numărul populaţiei din majoritatea ţărilor a crescut considerabil, iar influenţa
factorilor distanţă - timp a fost dominată simţitor prin modernizarea mijloacelor de
transport, turismul – ca modalitate de petrecere plăcută şi utilă a timpului liber – a
cunoscut o „explozie” fără precedent constituind una dintre cele mai remarcabile
trăsături ale epocii contemporane, dar mai ales a deceniilor şapte, opt şi nouă ale
secolului XX.
România beneficiază de multiple şi variate frumuseţi naturale şi valori cultural
istorice, care-i permit să ofere produse turistice de calitate şi atractivitate deosebită,
competitive, în măsură să satisfacă exigenţele tuturor categoriilor de vizitatori români
şi străini. De aceea, se poate spune că România este o ţară turistică, o ţară care poate
oferi în acelaşi spaţiu, diversitatea montană a Elveţiei şi frumuseţea Rivierei franceze.
În centrul ţării, Podişul Transilvaniei, cu livezi şi vii încărcate de rod, este înconjurat
de cununa Carpaţilor. În centura Subcarpaţilor, a dealurilor şi câmpiilor, numeroase
izvoare de ape minerale având calităţi terapeutice au stat la baza dezvoltării a peste
160 de staţiuni balneare. Din loc în loc, monumente – mărturii ale unor fapte din
istoria zbuciumată a poporului român. La atracţiile naturale şi istorice se adaugă
mulţimea realizărilor social – economice actuale de mare interes pentru orice
vizitator, bogăţia creaţiilor etnografice şi folclorice precum şi ospitalitatea poporului
român.
Varietatea acestor elemente, la care se adaugă baza materială modernă
(hoteluri, hanuri, popasuri, restaurante, vile, pavilioane de tratament, etc) şi
infrastructura turistică au permis conturarea chiar a unor zone turistice.
Dintre acestea s-au impus în circuitul turistic intern şi internaţional următoarele:
litoralul românesc al Mării Negre, Moldova de Nord, Valea Prahovei, Delta Dunării,
Carpaţii, Transilvania, Bucureştiul şi împrejurimile sale, Porţile de Fier, Argeş.
Făgăraş, etc.
Însă eu m-am oprit asupra Carpaţilor şi Litoralului românesc, două dintre
zonele cele mai frecventate de turiştii autohtoni şi străini, ele reprezentând două mari
forme de turism, şi anume: turismul montan şi de litoral.
De-a lungul lucrării am încercat să evidenţiez cele mai importante aspecte care
contribuie la dezvoltarea turismului montan şi de litoral, atât pe plan intern cât şi pe
plan internaţional.
În primul capitol, în afară de această „introducere” am decis să fac o prezentare
sumară a principalelor zone turistice ale României, care au făcut-o atât de
cunoscută pe plan internaţional: zona litoralului românesc al Mării Negre, zona
montană.
În cel de-al doilea şi al treilea capitol al lucrării am realizat o prezentare, nu tot
aşa de sumară a Munţilor Carpaţi şi a litoralului românesc al Mării Negre cu tot
ceea ce caracterizează aceste locuri.
În cel de-al patrulea capitol m-am ocupat de baza tehnico – materială a a
turismului montan şi de litoral, adică de totalitatea mijloacelor materiale de care se
foloseşte turismul pentru realizarea funcţiilor sale de cazare, alimentaţie publică,
tratament, agrement, care contribuie semnificativ la realizarea unui sejur cât mai
plăcut, care să lase turiştilor o amintire de neuitat.
În cel de-al cincilea capitol am prezentat serviciile turistice, respectiv cele de
cazare, alimentaţie publică, agrement, transport, o serie de servicii
complementare, pentru că mi s-a părut important să reliefez contribuţia acestora la
dezvoltarea celor două forme de turism.
Serviciul de cazare este un element semnificativ , deoarece de calitatea acestuia
depinde aproape întreaga activitate turistică, el reprezentând 40% din prestaţia
turistică, influenţând celelalte servicii.
Serviciul de alimentaţie publică, contribuie şi el, în condiţiile în care gastronomia a
deveint un element important al ofertei, un element de selecţie a destinaţiilor turistice,
când celelalte componente ale ofertei turistice sunt sensibil apropiate şi comparabile.
Serviciul de agrement, cuprinde ansamblul mijloacelor şi formelor, capabile să
asigure individului sau unui grup, o stare de bunădispoziţie, de plăcere, să dea
senzaţia unei satisfacţii, a unei împliniri.
Serviciul de transport, prezintă un rol important în turism în general, în sensul că

asigură pătrunderea în zone de interes turistic,permite valorificarea potenţialului
turistic al zonei, ţării, asigură pe lângă transportul propriu-zis, ansamblul
operaţiunilor, condiţiilor şi facilităţilor legate de organizarea deplasării fzice a
turiştilor şi a unor bunuri destinate consumului acestora.
Serviciile complementare, au ca obiect stimularea odihnei active a turistului, a
distracţiei , a petrecerii plăcute a timpului liber,fără a se substitui serviciilor de
agrement.
După prezentarea fiecărui serviciu turistic am scos în evidenţă şi indicatorii de
eficienţă ai acestora.
Acestea sunt motivele pentru care am insistat în mod deosebit asupra
serviciilor turistice.
Al şaselea capitol intitulat „Circulaţia turistică. Cererea şi oferta turistică”
cuprinde o serie de date oferite de comisia Naţională de statistică, Institutul de
Cercetare pentru turism, Institutul de Marketing şi anchete Sociologice; de asemenea
mai cuprinde şi cererea pentru turismul montan şi de litoral, precum şi oferta acestora
şi a agenţiilor de turism internaţional.
Cel de-al şaptelea capitol cuprinde o serie de indicatori şi norme de
gestionare, dezvoltare turistică, în general, şi cele care se referă la turismul
montan şi de litoral.
În finalul lucrării am selectat o serie de propuneri, pentru că turismul de iarnă
nu este intens valorificat, şi concluziile referitoare la ceea ce se petrece la mare, pe
litoralul românesc.
În speranţa că am reuşit, cât de cât, să atrag atenţia asupra acestor două mari
„teme” ale turismului, las la latitudinea dumneavoastră să decideţi unde vă veţi
petrece, cât mai plăcut şi util, vacanţele.
1.2. COORDONATE ACTUALE ALE TURISMULUI ROMÂNESC

Astăzi, în România, turismul constituie unul din domeniile de activitate social

economică în plină ascensiune, care tinde să se constituie într-o ramură distinctă a
economiei naţionale. Sub influenţa puternicului avânt social, economic şi tehnico –
ştiinţific din ţara noastră, în special în ultimii 20 de ani, turismul capătă o amploare
tot mai mare, devenind un mijloc modern şi eficient de diversificare a căilor de
refacere a capacităţii de muncă şi de utilizare plăcută şi raţională a timpului liber.
România este înzestrată cu o mare varietate de atracţii turistice. Litoralul
românesc al Mării Negre măsoară 245 km. şi are numeroase şi largi plaje acoperite u
nisip foarte fin, în timp ce Delta Dunării conţine o floră şi faună variate. În centrul
ţării Podişul Transilvaniei este înconjurat de frumuseţea Munţilor Carpaţi.
Numeroase izvoare de apă minerală şi lacuri cu calităţi terapeutice constituie baza
dezvoltării unor staţiuni balneare. Mai mult România este bogată în locuri istorice, ca
de exemplu cetăţile dacice, monumentele de artă veche şi modernă de pe întreg
cuprinsul ţării, în oraşe şi sate vechi şi noi.
Alături de atracţiile naturale şi cultural-istorice se adaugă şi realizările
poporului român: Hidrocentralele de pe râurile interioare- Bistriţa, Argeş, Olt, Mureş,
Someş. Siret sau cele de la Porţile de Fier, Canalul Dunăre – Marea Neagră,
Transfăgărăşanul.
Din punct de vedere turistic, prima atracţie naturală din România este litoralul
Mării Negre. Cei aproape 100 km. de litoral, între Năvodari şi frontiera cu Bulgaria,
dispun de excelente plaje cu nisip, o mare fără maree, favorabilă înotătorilor, foarte
multe zile însorite (circa 250 anual) şi temperatură moderat de caldă, o excelentă
infrastructură, cu spaţioase hoteluri şi vile, facilităţi pentru turişti, acces uşor pe
şoselele de coastă spre Constanţa sau Bucureşti pe podurile peste Dunăre de la
Giurgeni –Vadu Oii şi de la Cernavodă. În împrejurimi se găsesc numeroase locuri de
interes arheologic, ca monumentul de la Adamclisi, ruinele vechilor oraşe greceşti-
Histria este cel mai bun exemplu.
Alături de litoral, Delta Dunării este o atracţie majoră pentru iubitorii naturii.
Hotelurile de la Maliuc, Sulina, Crişan, Tulcea pot caza turiştii în condiţii foarte
bune, de unde aceştia pot vizita pădurile şi lacurile din apropiere – sanctuarele
păsărilor şi a altor vietăţi.
Ţara noastră dispune de numeroase şi variate izvoare de ape minerale,
răspândite pe tot teritoriul în jurul cărora s-au dezvoltat zeci de staţiuni balneare.
Alături de Eforie Nord, Mangalia, Neptun situate pe litoral, cele mai importante,
unele de nivel internaţional sunt: Băile Herculane (renumită încă de pe vremea
romanilor), Băile Felix, Călimăneşti – Căciulata, Olăneşti, Govora, Tuşnad, Sovata,
Covasna, Slănic Moldova, Vatra Dornei, putând constitui excelente puncte de plecare
pentru excursii în Carpaţi.
Cu un peisaj atrăgător, Valea Prahovei şi Bucegii sunt locuri unde s-au
dezvoltat cele mai vechi staţiuni montane din România: Sinaia, Predeal. Buşteni,
Poiana Braşov. Alte areale cu un potenţial turistic dezvoltat sunt zona Bâlea Lac şi
Curtea de Argeş – Capra, Lotru Voineasa, Valea Ialomiţei, Semenic – Muntele Mic,
arealul Rarău – Giumalău – Vatra Dornei.
Oraşele, satele, precum şi monumentele de interes istoric, artistic sau
etnografic completează potenţialul turistic natural al României. Monumentele de artă
medievală din Moldova de Nord, ale căror construcţii au fost acoperite la exterior şi
în interior cu fresce ce datează de peste 500 de ani, aflate în evidenţa U.N.E.S.C.O.,
constituie un exemplu al moştenirii culturale a României. În afară de Bucureşti, cu
monumente de arhitectură vechi şi moderne, parcuri minunate, muzee interesante şi
un bogat program de manifestări culturale oraşe ca Braşov , Sibiu, Cluj Napoca,
Oradea, Arad, Hunedoara, Sighişoara, Alba Iulia (în Transilvania), Piatra Neamţ, Iaşi,
Rădăuţi (în Moldova), Curtea de Argeş, Târgovişte, Craiova şi Târgu Jiu( în
Muntenia şi Oltenia), Timişoara (în Banat), Baia Mare (în Maramureş) oferă multe
motive de vizitare: castele, cetăţi, palate, construcţii de lemn, biserici, mânăstiri.
2.TURISMUL MONTAN – MUNŢII CARPAŢI

Carpaţii româneşti acoperă 36% din suprafaţa ţării şi se impun în ansamblul
turistic naţional ca o importantă zonă turistică. Deşi au concurenţi puternici în mai
multe state europene, cum sunt: Munţii Alpi, Balcani, Pirinei sau Tatra, Carpaţii
româneşti prezintă unele particularităţi care le conferă multă originalitate, ceea ce
înseamnă că au capacitatea de a stârni amatori de sporturi de iarnă, alpinism şi
drumeţie montană.
Sistemul montan se caracterizează printr-o diversitate de aspecte peisagistice şi
o mare complexitate de potenţial turistic, date de particularităţile diferitelor tipuri de
relief (glaciar, fluviatil, structuralo-litologic, etc), alternarea unităţilor montane,
submontane şi depresionare, a culoarelor de văi, varietatea şi configuraţia învelişului
vegetal şi a reţelei de ape şi lacuri, o mare bogăţie de ape minerale şi termominerale,
fondul cinetic şi piscicol deosebit de reprezentativ, etc.
Toate acestea prin specificul şi modul de îmbinare în spaţiu conferă
originalitatea şi nota de atractivitate turistică a munţilor noştri.
Munţii Carpaţi, accesibili pretutindeni, oferă condiţii favorabile pentru o
valorificare complexă în turism, atât pentru formele de bază – odihnă şi tratament –
cât şi pentru cele specifice – sporturi de iarnă, drumeţie, alpinism, speoturism,
cunoaştere, vânătoare, pescuit.
Munţii Carpaţi cu dispunerea lor circulară – din care cauză anticii i-au asemuit
cu o cunună - închid în mijlocul lor un podiş înalt de 400 – 600 m., mărginit în mare
parte de un lanţ de depresiuni bine individualizate şi adăpostite. ”Castelul” orografic
al Carpaţilor româneşti este dominat de înălţimi ce depăşesc 2.000 m., printre care şi
10 vârfuri principale cu peste 2.500 m. În exterior , Carpaţii sunt înconjuraţi de şiruri
de dealuri subcarpatice, fragmentate de numeroase depresiuni.
Comparativ cu alte lanţuri muntoase, Carpaţii româneşti au o masivitate relativ
redusă datorită multiplelor văi transversale ce îi fragmentează, depresiunilor şi
culoarelor depresionare ce pun în evidenţă masive sau grupe mari orografice.
Culmile lor sunt, în general, rotunjite şi au lungimi ce nu depăşesc 30 km., iar
depresiunile intramontane, în număr de peste 300, şi numeroasele trecători şi pasuri
facilitează legături permanente cu zonele extracarpatine.
Cununa carpatică românească, cu tot ansamblul de culmi şi masive de

depresiuni şi văi, a fost divizată în trei mari unităţi, avându-se în vedere poziţia
ocupată în teritoriu: Carpaţii Orientali, Carpaţii Meridionali, Carpaţii Occidentali.
2.1.CARPAŢII ORIENTALI, care se întind de la graniţa nordică la

depresiunea Braşov şi râul Prahova, se caracterizează prin existenţa a trei şiruri
paralele de masive cu direcţia nord – sud ce corespund unor fâşii diferenţiate prin
vârstă şi înfăţişare: fâşia de vest cu culmi montane vulcanice, mai joase şi de formă
conică, în nord (Oaş, Gutâi –1443 m., Ţibleş – 1835 m.) mai înalte şi cu cratere bine
conservate în sud (Călimani – Vf. Pietrosu – 2303 m. şi Vf. Ineu –2.279 m.;Suhard,
Hăşmaşu Mare, Bistriţei – 1859 m.;Ceahlău –1907m; Tarcău; Ciuc, Nemira); fâşia de
est are culmi constituite din roci sedimentare cutate (fliş), cu înălţimi mai reduse în
nord (Obcinele moldoveneşti –1208 m., Stânişoara – 1539 m.) şi în munţii Vrancei
(Penteleu – 1772 m., Ciucaş – 1954 m.)
O altă caracteristică a Carpaţilor Orientali o constituie existenţa unui însemnat
număr de depresiuni, de culoare depresionare lungi şi de văi care fragmentează
puternic această unitate montană. Cele mai mari depresiuni sunt cele ale
Maramureşului, Dornelor, Giurgeului şi Ciucului – care separă şirul culmilor
vulcanice de ceilalţi munţi – Braşovului (Ţara Bârsei) – ce pare o câmpie cu altitudini
de 500 – 600 m.-, precum şi depresiunile din partea estică – Câmpulung şi
Comăneşti. Circulaţia în această zonă montană este facilitată de existenţa a
numeroase trecători (Prislop –1416 m., Mestecăniş-1096 m., Tihuţa 1.200 m., Buciu–
1273 m., Tuşnad – 1301 m., Oituz – 866 m., Predeal – 1001 m.).
Carpaţii Orientali şi zonele imediat învecinate reprezintă o regiune cu
importante şi variate atracţii turistice.
Masivul Căliman, cel mai grandios edificiu vulcanic din România, oferă
peisaje de o mare spectaculozitate, cum sunt acea uriaşă „căldare” remodelată de
gheţarii cuaternari şi stâncile vulcanice, numite „12 Apostoli”(un areal de 200 ha, în
jurul lor fiind declarată rezervaţie geologică), care au înfăţişarea unor obeliscuri
înalte de 8-12m.
Munţii Giumalău cu o înălţime maximă de 1.857 m., au aspectul unui uriaş bloc,
alcătuit din formaţiuni cristaline, cu spinări rotunjite, dispuse radiar în jurul vârfului
principal.
Masivul Rarău (1651 m. altitudine maximă) prezintă intruziuni calcaroase care au dat
naştere unui relief pitoresc – cu turnuri şi piramide – dintre care „Pietrele Doamnei”
impresionează în mod deosebit.
Munţii Bistriţei(cu Vf.Pietrosu – 1791 m.) puternic fragmentaţi, prezintă văi
prăpăstioase care oferă privelişti captivante( defilee, chei, pante abrupte şi multe
stânci golaşe).
Alături de încântătoarele peisaje montane, un principal factor generator de
turism în Carpaţii Orientali îl reprezintă staţiunile balneoclimaterice, dezvoltate ca
urmare a prezenţei unei multitudini de izvoare cu ape minerale, precum şi a altor
factori curativi (climat specific, ozon, turbă, emanaţii de bioxid de carbon, ş.a.).
Amintim dintre ele pe cele mai importante, mai renumite şi mai bine înzestrate cu
instalaţii de cură: Vatra Dornei şi Sângiorz - Băi, în zona nordică, Borsec, Băile
Tuşnad, Slănic Moldova în zona centrală, iar spre sudul Carpaţilor Orientali,
Covasna.
2.2. CARPAŢII MERIDIONALI, cei mai înalţi şi mai masivi din întreg lanţul
Carpaţilor româneşti – ceea ce l-a determinat pe geograful francez Emmanuel de
Martonne să-l numească „Les Alpes de Transylvanie”- se desfăşoară în continuare
spre vest, de la Valea Prahovei până la Culoarul Timiş Cerna, care îi desparte de
Munţii Banatului. Spre Nord separarea de Munţii Apuseni este făcută de Valea
Mureşului, iar spre Nord-Vest de Culoarul Bistriţei şi de depresiunea Haţeg care-i
despart de Munţii Poiana Ruscă.
Fiind formaţi în mare parte din şisturi cristaline cu intruziuni granitice, Carpaţii
Meridionali sunt puţin fragmentaţi de văi şi depresiuni, prezentând un grad apreciabil
de masivitate. La extremităţi, în structura lor geologică îşi fac frecvent apariţia

calcare şi conglomerate care au dat naştere la câteva peisaje cu un pitoresc specific. O
altă caracteristică a Carpaţilor Meridionali o constituie prezenţa a trei nivele de
eroziune care apar ca întinse platforme uşor ondulate sau chiar netede, una la 2000 m.
altitudine, cu pajişti alpine, a doua la 1.200 – 1.600 m., mai ondulată, şi ultima, cea
inferioară, la 1000 m. cu păşuni, fâneţe, cu păduri şi cu pitoreşti aşezări omeneşti,
permanente sau sezoniere(pe această platformă, în Munţii Orăştiei s-au găsit
vestigiile capitalei dacice a lui Decebal – Sarmizegetusa Regia).
În Carpaţii Meridionali se află numeroase circuri şi văi glaciare, urme ale
gheţarilor cuaternari precum şi lacuri glaciare, toate de o neasemuită frumuseţe şi de
o mare atracţie turistică.
Apele au reuşit totuşi să sape în stânca dură câteva trecători destul de joase, ca
Turnu Roşu – 400 m. şi Cozia – 309 m. pe Olt , Lainici – 450 m., pe Jiu, La acestea
se adaugă multe pasuri de înălţime, care au favorizat circulaţia peste munţi: Giuvala
(124o m.) pe unde s-a amenajat şoseaua Rucăr – Bran, Bâlea (la peste 200 m.)pe care
s-a construit mai recent, şoseaua numită „Transfăgărăşean” iar în Munţii Parâng, tot
la peste 2000 m. a existat în timpuri străvechi un drum roman.
Carpaţii Meridionali sunt formaţi din patru grupe de masive montane. Acestea
sunt de la est la vest următoarele: Munţii Bucegi care ating 2.505 m. în Vf. Omu,
Munţii Făgăraş cei mai înalţi din ţară, care se ridică sub forma unui zid crenelat
având piscuri care trec de 2.500 m. altitudine (Vf. Moldoveanu – 2.544 m. şi Vf
Negoiu – 2.535 m.) Munţii Parâng – Cindrel, care ating şi altitudinea de 2.519m şi
sunt vestiţi prin pitorescul culmilor şi al văilor prăpăstioase; Munţii Retezat –
Godeanu care ajung la altitudinea de 2.509 m. cu Vf. Peleaga şi au o structură
geologică mai complexă (apar frecvent calcare şi conglomerate), ceea ce a favorizat
apariţia numeroaselor fenomene carstice de mare atracţie: chei, sohodaluri, ponoare,
peşteri, etc.
Resursele turistice ale Carpaţilor Meridionali constau din monumente istorice
şi de arhitectură (cetăţi, lăcaşe de cult, castele, conace, etc.) vestigii arheologice cu
semnificaţii deosebite din viaţa poporului român, staţiuni balneoclimaterice, aşezări

pitoreşti evidenţiate de specificul lor etnografic şi folcloric. Cele mai numeroase
dotări turistice sunt concentrate în aria Munţilor Bucegi, pe Valea Prahovei şi în
Culoarul Rucăr – Bran. Masiv Montan cu vechi tradiţii turistice, Bucegii dispun de
posibilităţi pentru practicarea tuturor formelor de turism, pentru cazare şi alimentaţie,
de mijloace de transport pe cablu, pârtii de schi, săniuş, bob. În afara hotelurilor şi
vilelor existente în oraşele de pe Valea Prahovei, în Munţii Bucegi funcţionează peste
20 de cabane. Masivul învecinat. Munţii Piatra Craiului dispune şi el de 4 cabane şi o
bogată reţea de poteci marcate.
Marginile Masivului Bucegi sunt, în general, puternic abrupte, înălţaţi aproape
pe verticală, dând o impresie copleşitoare de cetate celor aflaţi la poalele munţilor.
Din vârful său cel mai înalt – Vf. Omu, 2.505 m. - pornesc radiar mai multe culmi,
cu pante abrupte, praguri, doline, chei, etc. toate de un pitoresc aparte. Partea sa de
sud este formată de un platou, situat la cca. 2000 m., cu pajişti alpine şi cu
impresionante forme de eroziune, adevărate opere de artă ale naturii: Sfinxul, Babele,
ş.a. Între obiectivele turistice de valoare ale Bucegilor se remarcă Valea Glaciară a
Mălăeştilor, Hornurile Mălăieştilor, Acele şi Brâul Mărarului (la 2.375 m. altitudine),
Canionul, Turnurile şi Brâul Bucsoiului (2.490 m.), cascadele Vânturiş, Urlătoarea,
Caraiman, pitoreştile văi ale Jepilor, Cerbului, Alba, cheile formate pe Valea
Ialomiţei; cheile Urşilor, ale Peşterii, ale Tătarului (mari şi mici), Zănoaga Mică şi
Zănoaga Mare. Spre vest, Masivul Bucegi este mărginit de culoarul Rucăr - Bran în
jurul căruia predomină o serie de formaţii carstice, cum sunt cheile şi peştera
Dâmbovicioara, cheile Ghimbavului şi Rudăriţei, peşterile Urşilor şi Colţul Surpat.
La vest de culoar se înalţă Munţii Piatra Craiului posesori şi ei a unor atractive forme
carstice.
Al doilea segment mai intens frecventat de turişti este lanţul Munţilor Făgăraş,
care a devenit mai accesibil după darea în exploatare a Transfăgărăşeanului (1977) –
drum asfaltat care traversează creasta principală a munţilor printr-un tunel lung de
890 m., situat la 2050 m. altitudine. Pe versantul nordic sunt multe cabane, vizitate
cam tot timpul anului, însă cu precădere vara, la începutul toamnei şi iarna. Cele mai
noi locuri de popas se află pe valea Bâlei, la Bâlea - Lac (2034 m.) şi Bâlea - Cascadă
(1234 m.). Alte opt cabane îşi aşteaptă oaspeţii pe acest versant. Pe partea cealaltă
versantul sudic a fost şi el dotat cu cabane, la Voina şi Cuca, apoi în extremitatea
estică, la Cumpăna, la Piscul Negru şi Valea cu Peşti, pe malul Lacului de acumulare
Vidraru, iar în capătul vestic pe muntele Cozia şi, pe valea Oltului, la Hanul Cozia,
cabana şi popasul turistic Valea Oltului.
Marea majoritate a acestor cabane înlesnesc accesul turiştilor spre semeţele
creste ale Făgăraşului unele dintre ele oglindite în apele unor lacuri glaciare ca Bâlea,
Capra, Podrogu Mare, Avrig şi Urlea.
Deşi dispune de un potenţial turistic bogat şi variat grupa munţilor Parâng nu
posedă, încă, dotări corespunzătoare, aşa încât în această zonă fluxurile de vizitatori
sunt mai reduse. Există în acest masiv muntos circuri glaciare în care s-au format
lacuri (Câlcescu, Tău Fără Fund, Stăneiciu), morene, grohotişuri, unde privirea
întâlneşte creste semeţe ce ajung până la 2.518 m. (Vf. Parângu Mare), povârnişuri
abrupte, iar pe marginea sudică o serie de peşteri în care se află interesante forme
concreţionare (Peştera Muierilor, Polovragi, ş.a.) precum şi cheile cu pereţi
maiestuoşi de pe văile Oltului şi Galbenului.
În munţii Cindrel şi Şureanu care au forme mai domoale şi platforme mai largi
pe culmi, se află de asemenea circuri şi văi glaciare, iar în partea marginală – peşteri,
dintre care mai cunoscute sunt: Şura Mare şi Ciclovina.
În grupa munţilor Retezat - Godeanu atracţia turistică majoră o constituie
numeroasele circuri glaciare în care s-au format peste 80 de lacuri, cel mai întins
dintre ele(nu numai din zonă, dar şi din ţară) fiind Bucura. Amintim dintre celelalte
„ochiuri de mare” - cum le spun localnicii- Zănoaga, Galeşu, Gemenele, Tău Negru,
Ana, Florica, etc. Aspectul general, alpin şi subalpin cu stânci şi vârfuri ascuţite –
dintre care peste 20 depăşesc altitudinea de 2.300 m. – le conferă titlul de cei mai
pitoreşti munţi din România. Datorită specificului reliefului, aici s-au dezvoltat o
floră şi o faună care nu se mai întâlnesc în alte părţi ale ţării, fapt ce a dus la
organizarea unui Parc Naţional (din 1935) cu o suprafaţă de 20.000 ha.
Extremitatea vestică a Carpaţilor Meridionali, alcătuită din Munţii Mehedinţi şi
Cerna, abundă în structuri calcaroase şi, deci, în forme carstice dintre cele mai
felurite: peşteri (Clocoşani – rezervaţie speologică, Grota Haiducilor, Grota cu
Aburi), chei importante (Motrului, Sohodolului, Runcului), ponoare, poduri naturale,
ş.a.
Munţii Banatului, prin potenţialul lor turistic bogat şi prin amenajările
existente, oferă multiple condiţii pentru iubitorii de drumeţii şi frumuseţi naturale.
Varietatea peisajelor lor se datorează structurii geologice şi litologice foarte diferite.
Relieful este reprezentat de culmi muntoase ce nu depăşesc 450 m. (Vf. Piatra Goznei
–1449 m.), fragmentate de văi, uneori destul de adânci, care au dat naştere unor chei
atrăgătoare.
În partea centrală a grupei, structura calcaroasă a formaţiilor geologice a
favorizat apariţia a numeroase forme caracteristice cu un pitoresc aparte, dintre
acestea remarcându-se peşterile Comarnic, Popovăţ, Racoviţa, Talasu, Buhuş,
Româneşti, cheile Minişului, Caraşului, Nerei, podul suspendat Ceucea; izbucurile
din văile Minişului şi Caraşului, precum şi măiestuosul culoar tectonic construit de
Dunăre prin fierăstruirea transversală a Carpaţilor, pe o lungime de 134 km. culoar
mărginit de pereţi stâncoşi ce ajung ce ajung la o înălţime de 1.s200 m. Acest sector
al Dunării cunoscut sub numele de Porţile de Fier, a fost transformat într-un imens lac
de acumulare, realizat prin barajul de la Gura Văii, de fapt un complex sistem
hidroenergetic şi de navigaţie, construit prin cooperare româno-iugoslavă.
De asemenea, lacurile antropice Valing, Gozna, Secu, Trei Ape, ş.a. ca şi
lacurile naturale Ochiul Beiului şi Lacul Dracului, prin lucrările de amenajare şi
dotare ce s-a efectuat în jurul lor au devenit lacuri de mare atracţie turistică, precum,
de altfel, aceasta întreagă zonă bogată în păduri de răşinoase şi foioase cu numeroase
specii de plante de tip mediteranean.
Centrul turistic montan al Banatului este situat în Munţii Semenic, accesibili

atât cu telefericul cât şi cu mijloace auto. Aici s-au amenajat mai multe complexe
turistice bine dotate: Semenic, Crivaia, Trei Ape şi Secu. Nu putem trece cu vederea
nici potenţialul turistic natural de o mare valoare de care dispun Munţii Aninei:
lacurile de acumulare Mărgăritaş şi Buhui, peştera Buhui, cu cel mai lung rău
subteran din România, cheile Minişului, Caraşului, Nerei, cascadele Benşniţei, Lacul
Dracului, peşterile Comarnic, Liliecilor şi Peştera cu apă.
2.3. CARPAŢII OCCIDENTALI, cu mozaicul lor petrografic, morfo-

hidrografic şi social-cultural, se constituie într-o adevărată cetate turistică,
desfăşurându-se între valea Mureşului la sud şi cea a Someşului la Nord, un amplu
arc ce închide la vest întinsul podiş al Transilvaniei. Principalul nod orografic al
Apusenilor îl constituie Munţii Bihor, care ating altitudinea maximă în vârful
Curcubata (1850 m.) şi care sunt alcătuiţi, în partea nordică, din formaţii calcaroase
ce au interesante fenomene specifice, concentrate, cu deosebire, în renumitul platou
carstic Padiş – Scărişoara – Bătrâna. O altă subunitate a Apusenilor, Munţii Pădurea
Craiului, atinge altitudinea de 1.014 m. cu Vf. Ordâncuşa şi are structuri calcaroase,
abundând în fenomene carstice. Grupa montană Vlădeasa – Gilău (1838 în Vf.
Vlădeasa) fiind formată din roci eruptive şi cristalin, se remarcă prin existenţa unor
spectaculoase defilee şi nivele de eroziune. Munţii Codru – Moma, cu înălţimi relativ
modeste (1012 m. în Vf. Pleşu), au o construcţie geologică variată în care predomină,
din nou, formaţiunile calcaroase, cu respectivul cortegiu de fenomene tipice. Cel mai
scund compartiment al apusenilor îl formează Munţii Zarandului (836 m. în Vf.
Dracea), care are un fundament eruptiv granitic şi oferă o suită de văi prăpăstioase cu
caracter sălbatic dar şi multe păşuni întinse pe culmile lor scunde.
Munţii Metaliferi, conţinând apreciabile zăcăminte de minereuri neferoase şi
având o structură geologică complexă(cristalină, eruptivă şi sedimentară), prezintă o
varietate mare de peisaje atrăgătoare : piscuri semeţe (cel mai înalt dintre ele –Vf.
Vâlcan având 1.264 m.), resturi de cupole vulcanice, ca în Detunata (1169 m.), poduri
şi platforme pe care s-au dezvoltat aşezări pitoreşti de tip risipit. Compartimentul cu

cele mai caracteristice culmi calcaroase din Apuseni îl constituie Munţii Trascăului,
dominaţi de vârfurile Ciumărna – 1300 m., Bededeu –1227 m., Trascău-1217 m. Se
întâlnesc aici multe stânci cu aspect columnar, văi şi chei impresionante (Turzii,
Râmeţilor, Feneşului) precum şi peşteri cu formaţiuni concreţionare de o rară
frumuseţe.
Pitorescul munţilor Apuseni este sporit de vegetaţia lor bogată reprezentată de
păduri de fag ce alternează cu păduri de conifere şi cu pajişti montane întinse. El este
întregit de compartimentele antropice, foarte dense şi foarte variate în care se
întâlnesc vestigii arheologice, elemente de etnografie şi folclor, monumente istorice
şi de arhitectură de o incontestabilă valoare.
Potenţialul nostru speologic are o recunoscută valoare ştiinţifică şi estetică.
Acesta dispune de peste 10.900 de peşteri, România situându-se pe locul al treilea în
Europa – alături de Iugoslavia şi Franţa. Între acestea sunt şi peşteri de dimensiuni
mari, adevărate complexe carstice subterane, cu râuri şi cascade (Topolniţa, Cetăţile
Ponorului, etc) sau cu sisteme dezvoltate pe mai multe etaje, unele bogat şi frumos
concreţionate (peste 300) şi altele cu mineralizaţii rare sau cu picturi murale (Peştera
Cuciulat, Peştera lui Adam, ş.a.), dar nu toate interesează sau nu toate pot fi
valorificate în turism. O mare parte din acestea, prin valoarea ştiinţifică şi estetică se
constituie ca unicate pe plan naţional şi internaţional, fiind declarate monumente ale
naturii sau rezervaţii speologice, aşa cum sunt peşterile: Topolniţa, Cetăţile
Ponorului, Şura Mări, Peştera de la Izvorul Tănşoarelor , Gheţarul de la Scărişoara,
Peştera Urşilor de la Chiscău, etc, multe intrate deja în circuitul turistic.
Fără a avea înălţimea Alpilor, Carpaţii româneşti prezintă un intens domeniu
schiabil, desfăşurat pe cca. 1200 – 1400 m. altitudine ( de la 800 la 2200 m.) şi, în
general lipsit de avalanşe de zăpadă şi ferit de viscole. Fizionomia şi expunerea
reliefului, dispunerea altitudinală a acestuia, alături de condiţiile meteorologice, sunt
factori favorizanţi ai sporturilor de iarnă. Cele mai întinse şi importante domenii
schiabile se localizează între 1500 şi 1800 m. altitudine, cum ar fi cele din munţii
Bucegi, Parâng, Muntele Mic, Postăvaru, Retezat, Rodnei, Vlădeasa, etc., dar se
poate schia până primăvara târziu, şi la 1900 – 2000 m. iar circurile glaciare din
Făgăraş, Rodna şi Retezat, după cum , şi în Staţiunile montane Scărişoara şi Stâna de
Vale, situate numai la 1200 – 1400 m. înălţime, dar şi în calea maselor de aer mai
oceanic, schiatul se practică mai mult de patru luni pe an.
Unele masive montane, ca Muntele Mic – Ţarcu, Parâng, Rodnei, Făgăraş,
Bucegi, permit amenajarea de pârtii şi mijloace de transport pe cablu, în sistem
cascadă de la etajul inferior 900 – 1000 m., la cel superior, montan, 2.200 m.
permiţând o valorificare succesivă a domeniului schiabil şi prelungirea sezonului de
sporturi de iarnă până în aprilie – mai. În Carpaţi s-a conturat şi un important
domeniu pentru alpinişti, mai ales în partea de est a Carpaţilor meridionali, Centrele
de alpinism de la Buşteni, Braşov şi Sibiu fiind recunoscute pe plan naţional şi
internaţional. Sunt peste 325 de trasee cu grade diferite de dificultate pentru
alpinismul de vară şi de iarnă localizate mai ales în masivele în care predomină
formele glaciare sau abrupturile calcaroase, cum sunt: Piatra Craiului( 218 ), Retezat
( 71 ), Apuseni(69 ), Cheile Bicazului( 42 ), Făgăraş(11), etc.
Oglinzile de apă, naturale sau artificiale, deosebit de numeroase în ţara noastră
constituie un remarcabil potenţial turistic. Lacurile de munte – fie că sunt glaciare,
vulcanice sau de baraj natural se constituie prin ele însele ca obiective turistice.
3.TURISMUL DE LITORAL – Litoralul românesc al Mării Negre
3.1. MAREA NEAGRĂ
Situată între paralele 40o55’ şi 46o 32’ latitudine nordică şi între meridianul
27o27’ şi 41o 42’ longitudine estică, Marea Neagră are o suprafaţă de 413.490 km2,
adâncimea maximă este de 2.245 m., adâncimea medie de 1.282 m., iar volumul de
529.955 km2. La ţărmul de nord şi de est Marea Neagră scaldă pământul fostei
U.R.S.S., la cel de sud pământul Turciei, iar la vest teritoriile Bulgariei şi României.
O particularitate a Mării Negre este numărul mic de insule, sunt doar 5 insule:
Fidonisia, Berezoia şi Insula Şerpilor, Insula Sf. Ioan, Insula Kefken. Pe Insula
Şerpilor situată nu departe de gurile Dunării, legenda povesteşte ă s-ar fi aflat templul
lui Achile vestitul erou grec. După relatările unor scriitori antici, cenuşa lui Achile,
ucis de Paris la Troia, a fost dusă de mama sa la gurile Dunării şi îngropată pe Insula
Şerpilor unde i s-a ridicat un templu şi o statuie. Spre deosebire de alte mări ale
Terrei, Marea Neagră are ţărmurile puţin crestate, doar cu câteva golfuri, însă larg
deschise. Este una dintre cele mai întinse mări continentale şi a doua ca volum,
adâncimea maximă şi medie – după Marea Mediterană şi Marea Nordului.
O altă trăsătură caracteristică a apelor Mării Negre o reprezintă salinitatea ei
mult mai scăzută decât a altor mări şi oceane. Salinitatea Mării Negre este
dependentă, printre altele, de factorii climatici, care influenţează evaporaţia şi de
aportul de ape fluviale şi mediteraneene. În medie, apele Mării Negre conţin jumătate
din salinitatea oceanelor sau a altor mări, respectiv 17 grame săruri la 1 litru de apă,
faţă de 35 – 39 grame/litru, media pe glob. Salinitatea creşte cu adâncimea ajungând
la 22,4 g/litru pe fundul mării.
Variaţia salinităţii în funcţie de prezenţa apelor dulci sau sărate, alături de
variaţiile temperaturii şi de vânturi sunt principalele cauze care provoacă schimburile
de ape de la un loc la altul, care în anumite condiţii iau aspectul unor adevărate fluvii
marine (curenţii). De-a lungul ţărmului relevând sinuozităţile litoralului, le identifică
prezenţa unui uriaş fluviu circular, care „aleargă” într-o direcţie inversă acelor de
ceasornic.
Marea Neagră este lipsită de flux şi reflux. Diferenţa de nivel ce se
înregistrează ca urmare a fenomenului mareic este de numai 12 cm. În schimb, pe
timp de furtună, valurile pot atinge înălţimea de 5-7 m.
Cu toate că este legată prin Strâmtoarea Bosfor de Oceanul Planetar, Marea

Neagră rămâne sub raportul regimului termic o mare continentală. Aceasta înseamnă
că temperatura păturilor superficiale de apă (0-75 m.) urmează evoluţia temperaturii
aerului; uneori chiar îngheaţă. Vara, când regiunile înconjurătoare se încălzesc
puternic, temperatura apelor Mării Negre.
O altă particularitate a Mării Negre constă în faptul că viaţa ei vegetală şi
animală este reprezentată numai în straturile superficiale, începând de la ţărm şi până
la adâncimea de 150-200 m. Totuşi, Marea Neagră are o viaţă pelogică săracă, în
schimb viaţa litorală este extrem de bogată. Această mare este una dintre cele mai
bogate mări, în peşte, de pe glob. Potrivit particularităţilor geomorfologice şi
condiţiilor sale specifice de viaţă, Marea Neagră este considerată un unicat
hidrobiologic, organismele care trăiesc cu ea având caractere proprii.
Litoralul românesc al Mării Negre începe de la frontiera ţării cu Rusia (braţul
Muşura) şi se întinde spre sud pe o distanţă de 224 km., până a frontiera cu Bulgaria
(Vama Veche). Între gura Chiliei şi Sfântu Gheorghe, pe o distanţă de peste 40 km.,
ţărmul maritim este reprezentat de limita estică a Deltei Dunării. De la Sfântul
Gheorghe la Capul Midia se desfăşoară o porţiune cu nisipuri joase, în mare parte
dominată de prezenţa complexului lagunar Razim-Sinoe.
3.2.PLAJA
Plaja maritimă românească prezintă un mare avantaj, fiind orientată spre
răsărit, ceea ce determină expunerea ei la Soare în tot cursul zilei. În Europa de sud,
numai coastele estice ale Italiei şi litoralul bulgar se bucură de o orientare similară,
restul plajelor din Italia, Franţa, Spania, fiind orientate spre apus, nord şi sud. Şi
climatul litoralului românesc prezintă deosebiri faţă de condiţiile climatice de pe alte
zone litorale situate pe aceeaşi paralelă. Astfel, climatul litoralului românesc al Mării
Negre este rezultatul interferenţei dintre climatul maritim şi cel de stepă. Prezenţa
stepei determină o încălzire accentuată a aerului, umiditate scăzută şi ploi rare,
temperatura medie a sezonului iulie –august ajungând la 25oC, ceea ce reprezintă un
climat mai cald decât pe litoralul Mării Baltice, Mării Nordului şi Mării Mânecii, dar
mai puţin torid decât pe litoralul adriatic sau mediteranean. Temperatura medie
anuală, de 11,3oC, este mai ridicată decât a Mării Mânecii(10.9oC) şi mai scăzută
decât cea a Atlanticului(12.7oC).
Presiunea atmosferică ridicată – maxima 764 mm, minima 758 mm – asigură o
puternică oxigenare a sângelui. Vecinătatea mării modifică defectele climei de stepă,
impunând caracteristicile celei maritime, stabilitate termică, uniformitatea gradului de
umezeală , vânt din larg care aduce aerul sărat al mării. Din această cauză, climatul
Mării Negre este dulce şi tonic, fără să fie prea excitant, ceea ce ne oferă avantaje
suplimentare.
Stabilitatea termică, cu variaţii mici de temperatură de la o oră la alta şi de la zi
la noapte se datorează faptului că majoritatea staţiunilor sunt situate între două mari
suprafeţe de apă (marea şi lacurile) care înmagazinează ziua o mare cantitate de
căldură solară şi o degajă lent în timpul nopţii. Acest fapt explică de ce pe litoral nu
se produc noaptea acele căderi mari de temperatură care se observă la câmpie.
Pe litoralul românesc al Mării Negre ploile sunt foarte rare, iar atunci când cad
sunt de scurtă durată. Din această cauză plajele sunt aproape în permanenţă uscate.
Puritatea aerului marin se datorează lipsei de praf de fum şi micro – organisme.
Picăturile extrem de fine(aerosoli naturali) proveniţi din spargerea valurilor care
plutesc în aerul marin conţin substanţe ce intră şi în compoziţia apei de mare.
Inhalarea acestor picături ajută la mineralizarea organismului de care au nevoie mai
ales copii şi cei demineralizaţi, cei atinşi de TBC şi alte infecţii. Aerul mării conţine
ozon, în cantităţi mari, care stimulează nutriţia, graţie marii lui puteri de oxidare; are
şi o acţiune antiseptică producând dispariţia microbilor de pe căile respiratorii.
Briza de mare care adie pe litoral face mult mai uşor suportabilă arşiţa soarelui,
aducând aer dinspre mare, încărcat cu săruri. În timpul zilei plaja se încălzeşte mai
repede decât apa mării, de aceea, dimineaţa se produce un aflux de aer dinspre mare
spre uscat. Este briza de mare a cărei intensitate creşte până spre orele 14 – 15, apoi
scade. Direcţia brizei se roteşte după Soare. Seara, fenomenul se produce invers:
uscatul se răceşte mult mai repede decât apa mării şi, la câteva ore după apusul
soarelui se produce un aflux de aer de pe uscat spre mare.
Factorii medical – terapeutici reprezintă o importantă valoare a litoralului
românesc. Din acest punct de vedere sejurul pe litoral are asupra organismului o
dublă acţiune: excitantă datorită radiaţiilor ultraviolete puternice, vânturilor
frecvente, conţinutului crescut de iod şi săruri din atmosferă, dar, în acelaşi timp,
calmantă, prin uniformizarea presiunii atmosferice, prin variaţiile foarte mici ale
temperaturii, prin umezeala constantă. Îmbinarea armonioasă a acestor două acţiuni,
aparent contradictorii, dă naştere la un climat stimulator, care determină o creştere a
metabolismului, o scădere a frecvenţei respiraţiei, o îmbinare mai uşoară a
hemoglobinei din sânge cu oxigenul din aer, o irigare sanguină a plămânilor mult
îmbunătăţită şi o stimulare generală a proceselor biologice.
Sejurul pe litoralul românesc al Mării Negre este indicat pentru tratamentul
catarelor subacute sau cronice ale căilor respiratorii (bronşite, laringite, rinite)
scrofulozei, limfatismului, rahitismului infantil, stărilor de pretuberculoză, anemiilor,
convalescenţei, reumatismelor articulare şi musculare, spondilitei, stărilor
postoperatorii ortopedice, fracturilor neconsolidate, osteitelor , mialgiilor,
nevralgiilor, polinevritelor, bolilor ginecologice, insuficienţei glandulare,
tuberculozei osoase, dermatozelor cronice, sechelelor de poliomielită la copii şi multe
altele.
Pe litoral tratamentul balnear se realizează printr-un complex de factori: cura
de Soare, baia de mare, cura de nămol, baia de nisip, cura climatică sau numai prin
unele dintre acestea. De reţinut că orice persoană venită din condiţiile unui alt climat
are nevoie de 2 – 3 zile de acomodare, timp în care trebuie să rezerve cât mai multe
ore de odihnă şi o cât mai redusă expunere la Soare.
Cura de Soare contribuie la regenerarea şi călirea organismului. La baza
falezei, valurile mării au format o plajă acoperită de nisipuri fine, curate, bogate şi
moi, oferind condiţii excelente pentru helioterapie. Radiaţia solară activează
circulaţia sângelui, sporeşte numărul globulelor roşii, care devin astfel mai bogate în
hemoglobină. De asemenea, cantitatea de calciu şi fosfor în organism ajunge la

proporţia normală, se recalcifică scheletul, iar sistemul nervos se tonifică. Acţiunea
cea mai importantă a radiaţii solare se datorează razelor ultraviolete, care distrug
microbii şi acţionează asupra formării vitaminei D. Intensitatea razelor ultraviolete
creşte treptat începând cu primele ore ale dimineţii, ajungând la maximum între orele
10-13. După ora 11 radiaţiile ultraviolete devin dăunătoare, fiind indicat, de aceea, ca
expunerea la Soare să se facă între orele 8-11. După amiaza băile de Soare sunt
favorabile vara, între orele 16-18, când radiaţiile ultraviolete sunt încă suficiente.
Baia de Soare are un efect favorabil asupra organismului, acţionând asupra
pielii, musculaturii, circulaţiei sângelui, sistemului nervos central şi periferic, etc.
Prin compoziţia sa chimică şi prin acţiune valurilor, apa de mare întăreşte
orgnismul. Sub influenţa băilor de mare se stimulează funcţiile organismului, în
special a inimii şi a vaselor sanguine. Baia de mare se face în general după baia de
aer şi baia de Soare. Ea poate dura de la 5 până la 30 de minute.
Litoralul românesc este renumit în lumea întreagă pentru nămolurile sale
sapropelice, indicate în numeroase maladii, precum şi prin lacurile sale bogate în
diverse săruri. Baia de nămol se face sub formă de împachetări sau ungeri cu nămol,
după care corpul se expune la Soare până la uscarea completă a nămolului. Urmează
spălarea acestuia şi o fricţiune cu un prosop uscat. Nămolul acţionează asupra celor
mai importante funcţiuni ale organismului, întărindu-l şi stimulându-i forţele de
rezistenţă şi apărare.
Acestor factori naturali li se adaugă şi valoroasele izvoare de ape sulfuroase
mezotermale, care au început să fie valorificate mai ales în zona Mangalia.
Iată câteva dintre motivele pentru care această zonă este atât de mult solicitată
de turiştii români şi străini, iar porţile litoralului românesc rămân deschise tot timpul
anului
3.3. DE LA NĂVODARI LA MANGALIA

Din cei 244 km. ai litoralului românesc al Mării Negre în jur de 70 km.
constituie domeniul aproape exclusiv al turismului. Aici, între Capul Midia şi
Mangalia, litoralul constituie una dintre cele mai renumite şi atractive regiuni
turistice ale ţării, cu cea mai mare capacitate de cazare.
În cadrul planului de dezvoltare a litoralului românesc al Mării Negre,
preocupările principale ale proiectanţilor au fost următoarele: utilizarea integrală şi
raţională a plajelor, organizarea şi dotarea lor corespunzătoare, în unele cazuri crearea
unor plaje artificiale, cum este cazul la Saturn, sau protejarea plajelor existente, ca la
Olimp; asigurarea unei juste densităţi în staţiuni şi utilizarea raţională a terenului;
realizarea unui raport armonios între construcţiile înalte şi cele joase; crearea de
spaţii verzi în staţiune; constituirea unor hoteluri estivale, uşor accesibile, cu niveluri
puţine, integrate în natură, confortabile, igienice, dotate uneori cu curţi interioare şi
galerii deschise; centralizarea anumitor funcţiuni de servire, pentru a asigura
aprovizionarea uşoară, etc.
Cazarea turiştilor a fost asigurată prin toate formele practicate în prezent în
turismul internaţional: hoteluri, vile, căsuţe, sate de vacanţă, popasuri cu grade de
confort şi sisteme de dezvoltare diferite.
Staţiunile de pe litoral dispun de numeroase restaurante, unele cu specific, de
diferite capacităţi, cu dotări de agrement şi diverse alte servicii.
CONSTANŢA Municipiu cu o populaţie de peste 320.000 de locuitori, oraş-port
maritim cel mai important al României, prin care se efectuează oi mare parte a
exportului, fiind în acelaşi timp şi port de tranzit. În structura acestui oraş se remarcă:
Cazinoul, Biserica Sf. Gheorghe, Moscheea Hunchiar, Biserica grecească
Metamorfosis, Moscheea, Casa engleză Florentina, Silozurile din port - realizate de
Anghel Saligny. Se mai remarcă: farul nou şi portul turistic Tomis. Turiştii mai pot
vizita: Muzeul de istorie Naţională şi Arheologie, Muzeul Marinei Române, Muzeul
de Artă, Expoziţia permanentă de artă plastică „Ion Jalea”, Muzeul de etnografie şi
artă populară, Muzeul de ştiinţele naturii şi altele.
COSTINEŞTI. Localitate rurală, staţiune climaterică, marină, cunoscută ca

staţiunea studenţilor. Aici există căsuţe, vile, hoteluri, camping, teatru de vară, bază
sportivă, etc. Plaja are cca 5 km. lungime şi o lăţime de 100 – 299 m. Lacul
Costineşti este folosit şi pentru agrement, iar nămolul a fost utilizat cu succes în
tratamentul diverselor boli.
EFORIE. Oraş situat pe ţărmul Mării Negre, cu o populaţie de aproape 150.000
de locuitori, alcătuit din două componente aflate la 4 km. una de cealaltă: Eforie Nord
şi Eforie Sud.
Eforie Nord este o staţiune balneoclimaterică permanentă aflată între mare şi
extremitatea nord-estică a Lacului Techirghiol. Eforie Sud este o staţiune
balneoclimaterică permanentă situată pe cordonul litoralului şi promontoriul calcaros
dintre faleza mării şi Lacul Techirghiol. La Eforie Nord sunt mai multe stabilimente
balneo – medicale, cu nămol din lacul Techirghiol. Plaja maritimă are circa 4 km.
lungime şi 50 – 80 km lăţime. Există teatru şi cinematograf în aer liber, piscine,
ştrand, terenuri de sport, peste 40 de hoteluri, minihoteluri, popas turistic.
La Eforie Sud sunt, de asemenea stabilimente pentru băi cu apă din lac şi împachetări
cu nămol, Sanatoriu de recuperare şi ortopedie. Staţiunea dispune de teatru de vară,
cinematografie, terenuri de sport, peste 35 hoteluri, vile, popas turistic.
MAMAIA. Staţiune balneoclimaterică maritimă, aflată în nordul oraşului
Constanţa desfăşurată în lungul unui perisip între apele Mării Negre şi cele ale
Lacului Siutghiol, cu o plajă de circa 10 km. lungime şi o lăţime de 50 până la 800 m.
Staţiunea dispune de o bogată bază materială alcătuită din hoteluri, vile, sat de
vacanţă, discoteci, baruri, restaurante, bowling, terenuri de sport şi minigolf, teatru
de vară, cinematograf. Pe lacul Siutghiol se poate practica schi nautic, yachting, etc.
MANGALIA. Oraş-port maritim, cu o populaţie de peste 45.000 de locuitori.
Staţiunea baleneoclimaterică este favorizată de condiţiile climatice (media anuală a
temperaturii este de 11,2oC, a lunii iulie de 26-28oC, iar precipitaţiile medii anuale au
valori de 377 mm.) şi de prezenţa Lacului Mangalia, în cadrul căruia sunt bogate
izvoare de ape mezotermale, sulfuroase. Bazele sanatorice sunt în partea de nord a
localităţii – Complexul sanatorial Mangalia şi Sanatoriul TBC- şi în partea de sud –

Sanatoriul balnear. Plaja este deosebit de frumoasă, cu nisip fin. Un interes turistic
deosebit prezintă cetatea Callatis, iar la nord de aceasta se găseşte necropola
elenistică, la care se adaugă necropola tumulară. În Mangalia mai găsim edificiul
Edificiul de tip sirian, Moscheea Esmahan, Sulatan, Muzeul de arheologie Callatis,
Muzeul de artă, Colecţia de curiozităţi Mercurius.
MANGALIA NORD – genericul sub care sunt cunoscute staţiunile de la nord de
oraşul Mangalia.
Staţiunea Saturn construită în lungul plajei ce delimitează un golf, dispune de circa
20 de hoteluri, sate de vacanţă, bază de agrement, hipodrom.
Staţiunea Venus, cuprinde 25 de hoteluri, purtând în majoritate nume de fete, barul
Calypso, discoteci, popas turistic.
Staţiunea Aurora cu circa 10 hoteluri, situate pe un mic promotoriu cu nume de pietre
preţioase şi semipreţioase.
Staţiunea Jupiter în care hotelurile se desfăşoară între ţărmul mării şi pădurea
Comorova, având în centru amenajat Lacul Tismana; vom găsi sate de vacanţă, un
camping, teatrul de vară, cinematograful, terenuri de sport şi baruri.
Staţiunea Neptun este aşezată într-o ambianţă naturală deosebită: marea, Lacul
Neptun, Rezervaţia botanică Stejarii de la Comorova, dispune de circa 17 hoteluri,
terenuri de sport, piscine, teatru de vară, parc de distracţii, centru de tratament
balneologic , pentru băi de apă şi nămol de la Techirghiol, restaurante, hanuri, sat de
vacanţă, etc.
Staţiunea Olimp alcătuită din trei ansambluri hotelier, dintre care unul cu nume de
oraşe, altul cu o arhitectură interesantă, reliefată de jocul de volume şi terase şi al
treilea cu hoteluri ale căror nume amintesc provinciile româneşti.
Năvodari Oraş situat la ţărmul de sud –vest al Lacului Taşăul. Această staţiune este
dotată cu un complex turistic de odihnă pentru copii: pavilioane, cabane, teatru de
vară, cinematograf, terenuri de sport, popas turistic. Din păcate Combinatul
Petrochimic de la Năvodari, neinspirat edificat în această zonă poluează din belşug

mediul ambiant.
Techirghiol Oraş înconjurat de coline reduse ca altitudine, între care domină la sud
Dealul Techirghiol. Calităţile terapeutice ale nămolului au stat la originea stabilii
funcţiunii balneoclimaterice a localităţii, azi cu o populaţie de aproape 10.000
locuitori. Lacul Techirghiol şi împrejurimile sale, cu o suprafaţă de 15.400 ha au fost
declarate rezervaţie naturală. Staţiunea dispune de mai multe baze de tratament,
sanatorii pentru adulţi şi copii. În cadrul oraşului prinde contur două zone
funcţionale: sanatorială de sud-est şi de odihnă în nord – est.
4. BAZA TEHNICO MATERIALĂ A TURISMULUI

Baza tehnico-materială a turismului cuprinde totalitatea mijloacelor materiale
de care se foloseşte turismul pentru realizarea funcţiilor sale economice şi sociale. În
acest context se au în vedere atât mijloacele materiale specifice turismului, cât şi cele
comune, aparţinând altor ramuri, dar folosite şi de turism(infrastructură generală) În
cadrul bazei tehnico – materiale a turismului, capacităţile de cazare, de alimentaţie
publică, agrementul, etc. prin numărul şi structura lor reflectă, în cea mai mare
măsură, gradul de dotare şi dezvoltare turistică, în ansamblu sau la nivel teritorial.
Importantele resurse financiare alocate turismului s-au concretizat în realizarea
unei puternice baze tehnico – materiale a turismului (de cazare, alimentaţie publică,
tratament, agrement, transport, etc.)care a permis valorificarea într-o anumită
proporţie a bogatelor resurse turistice răspândite pe întregul teritoriu al ţării noastre.
1. Structuri turistice de cazare

Volumul, structura şi calitatea serviciilor de cazare depind, în primul rând de
existenţa unei baze tehnico-materiale adecvate: hoteluri propriu-zise, moteluri, vile,
hanuri, case de odihnă, cabane, popasuri turistice, etc. Ele trebuie să deţină dotările
corespunzătoare, care să ofere turiştilor condiţii optime şi, care să îndeplinească, după
caz, şi alte funcţii. Dintre toate tipurile de primire cu funcţiuni de cazare cele mai
importante sunt: hotelul, motelul, vila, bungalowul, cabanele turistice, refugiile

turistice, campingurile, căsuţele, satul de vacanţă, camerele de închiriat în locuinţele
familiale, spaţiile de cazare de pe navele fluviale şi maritime, pensiunile turistice şi
fermele agroturistice.
2. Structuri turistice de alimentaţie publică
Alimentaţia publică a cunoscut în ţara noastră ritmuri înalte de dezvoltare
superioare celor înregistrate de alte sectoare comerciale.
Unităţile sezoniere de alimentaţie publică reprezintă un procent ridicat (20,5%
din totalul reţelei de alimentaţie publică) ceea ce corespunde nevoilor turismului
nostru puternic marcat de sezonalitate (în special pe litoral).
Pentru a satisface cât mai bine nevoile turistului a fost dezvoltată o reţea de
unităţi cu specific reprezentative, care oferă preparate culinare tradiţionale, într-un
cadru plăcut, cu elemente de cultură, arhitectură, decoraţiuni interioare şi exterioare,
cu programe artistice bine alese şi executate, ceea ce conferă alimentaţiei publice noi
valenţe, o mai mare atractivitate. Cu toate succesele obţinute pe linia diversificării
reţelei de alimentaţie publică, se simte încă nevoia de a extinde şi mai mult reţeaua
unor unităţi mult agreate de populaţie şi turişti, cum sunt: plăcintăriile, covrigăriile, a
unităţilor de răcoritoare, de meniuri dietetice.
3. Structuri de tratament
În staţiunile balneare, concomitent cu spaţiile de cazare, s-a dezvoltat şi o bază
de tratament modernă, integrată în baza de cazare. Principalele staţiuni: Băile Felix,
Băile Herculane, Călimăneşti, Căciulata, Slănic Moldova, Băile Tuşnad, Covasna,
Vatra Dornei, Sovata , Eforie Nord, Mangalia, Neptun şi altele, dispuneau în 1995 de
38 de baze de tratament din care, peste jumătate moderne şi, cea mai mare parte, în
incinta hotelurilor, la care se pot efectua zilnic aproape 95.000 de proceduri (din care
peste 48.000 proceduri majore), ceea ce arată existenţa unei baze materiale de
tratament dezvoltată, puternic diversificată, aptă să satisfacă cerinţe de tratament
pentru toate afecţiunile încadrate în Nomenclatorul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii
(cardiovasculare, locomotorii, gastrice, renale, respiratorii, alergice, etc.)
4. Structuri de agrement.
Cuprind o gamă de mijloace şi dotări destinate să asigure posibilităţi cât mai
largi şi diversificate pentru petrecerea timpului liber de către turişti. O grupare
generală în câteva categorii mari sugerează varietatea şi importanţa acestei
componente a bazei tehnico – materiale: mijloace destinate distracţiilor (cluburi, săli
de jocuri, săli polivalente, parcuri de distracţie, etc), mijloace de transport pe cablu,
mijloace de agrement sportiv (terenuri de sport, centre de călărie, patinaj, sporturi
nautice, etc.) bazine de înot deschise şi acoperite (unele cu ape termale) etc, respectiv
peste 1700 locuri în parcuri distractive, aproape 1.800 de locuri pentru sporturi
agrementive , 2.800 locuri în discoteci, aproape 500 de săli cu jocuri mecanice şi o
capacitate de transport pe cablu de peste 4.000 persoane pe oră. Desigur, această bază
de agrement este concentrată îndeosebi pe litoral şi în principalele staţiuni balneare şi
montane, după cum, în mijloacele de transport pe cablu, turismul prahovean, inclusiv
Poiana Braşov deţine aproape 70% din totalul instalaţiilor.
4.1. BAZA TEHNICO MATERIALĂ A TURISMULUI DE LITORAL

Litoralul românesc al Mării Negre nu reprezintă altceva decât întâlnirea atât de mult
aşteptată cu marea, cu prima zonă turistică a ţării. Calităţile terapeutice ale apelor
mării, ale plajei sau ale apelor mezotermale şi ale nămolurilor sapropelice, au fost
intens valorificate prin puternica dezvoltare a bazei materiale de cazare, alimentaţie
publică, agrement, transport, tratament, menite să asigure odihna, recreerea şi
tratamentul balnear pentru un număr din ce în ce mai mare de turişti români şi străini.
Vizitatorul litoralului, indiferent că va sosi cu automobilul, cu trenul, cu
avionul sau pe calea apelor, primul contact îl va lua negreşit cu municipiul Constanţa,
poarta de intrare şi centrul de dispersie al turiştilor către staţiunile de pe litoral, de la
Năvodari la Mangalia; apoi vor descoperi constelaţia litoralului, care înseamnă de
fapt o salbă de staţiuni, una mai frumoasă ca alta: Năvodari, Mamaia, Eforie Nord,
Eforie Sud, Techirghiol, Costineşti, Olimp, Neptun, Jupiter, Cap Aurora, Venus,
Saturn şi Mangalia.
Din cei 244 km. ai litoralului românesc ai Mării Negre aproape 70 km. – de la
Capul Midia la Vama Veche – constituie domeniul aproape exclusiv al turismului.
Aici se găsesc cele 12 staţiuni de odihnă şi tratament ale litoralului.
Capacitatea de cazare a litoralului depăşeşte 150.000 de locuri, staţiunile sale
fiind vizitate anual de peste 2 milioane de turişti.
Realizarea unei atmosfere de destindere şi recreere, prin evitarea unor mari
concentrări de tip urban, a fost poate obiectivul cel mai important urmărit atât în
sistematizarea de ansamblu a staţiunilor cât şi în concepţia arhitecturală de detaliu. S-
a reuşit astfel să se satisfacă una din tendinţele caracteristice ale turismului
contemporan: dorinţa de evadare din marile aglomerări urbane şi de trecere de la o
structură urbană la un peisaj natural, dorinţa de schimbare a modului de viaţă
obişnuit, de la un program de lucru rigid la unul liber, de odihnă şi distracţie.
Litoralul românesc al Mării Negre oferă multiple posibilităţi de petrecerea
agreabilă a timpului liber, dispunând de variate dotări de sport şi agrement.
Pentru numeroşi amatori de sport, litoralul nostru dispune de o remarcabilă
bază materială sportivă şi de agrement, piscine în aer liber şi acoperite, terenuri de
tenis, volei şi baschet, baze nautice cu dotări corespunzătoare, terenuri de minigolf,
bowlinguri, terenuri de tir cu arcul, spaţii pentru practicarea echitaţiei, etc. La
Mamaia , pe lacul Siutghiol s-a pus în funcţiune o instalaţie de teleschi nautic.
Foarte căutate, în special de tineret, sunt discotecile, iar în cursul verii la
Mamaia se organizează un festival naţional de muzică uşoară şi un festival de folclor.
Tot aici au loc numeroase spectacole de teatru, operă, operetă, varietăţi, zeci de
expoziţii de artă.
Un alt mijloc de petrece a timpului liber îl constituie vizitarea muzeelor,
veritabile omori de artă, istorie, arheologie, etc, precum şi numeroase excursii
turistice organizate pe principalele itinerare turistice ale României.
La sud de Capul Midia se desfăşoară unul dintre cele mai lungi perisipuri din
Europa – Năvodari – Mamaia. Este cea mai extinsă plajă a litoralului. De aici, de la
Capul Midia începe turul staţiunilor litoralului.
Năvodari.
Năvodari înseamnă astăzi, în turismul de litoral, capitala maritimă estivală a
copiilor din România. Ca expresie a prieteniei şi ospitalităţii româneşti, aici sunt
primiţi anual şi cca.15.000 de copii din peste 40 de ţări ale lumii. Pentru micii turişti,
la Năvodari, în vara anului 1986 a fost inaugurat un adevărat orăşel al copiilor care
poate găzdui în fiecare vară peste 130.000 de reprezentanţi ai celei mai tinere
generaţii din România, precum şi oaspeţi de aceeaşi vârstă din alte ţări. În Năvodari,
există un complex, împărţit în mai multe zone: Delfinul, Albatrosul, Perla, Vacanţa,
Lebăda. S-au înălţat vile cochete, s-au amplasat piscine în aer liber, topogane
acvatice, cantine moderne, cabinete medicale, pavilioane pentru grupurile anexe şi de
gospodărie. Numeroase sunt dotările de sport şi agrement, între care un stadion cu
6.000 de locuri, 17 terenuri de sport, o sală polivalentă. De un interes aparte se
bucură aici trenuleţul vacanţei cu un traseu de 6,8 km., prevăzut cu 4 staţii ce
înconjoară orăşelul. Pentru mici naturalişti au fost create loturi de pomi fructiferi,
grădini de flori şi de legume. Este, într-adevăr, un orăşel fantastic, o lume de basm
pentru micii turişti.
Mamaia.
Aşezată de-a lungul perisipului care desparte apele Lacului Siutghiol. Mamaia
de cele ale mării, staţiunea Mamaia face parte din punct de vedere administrativ, din
municipiul Constanţa. Prima amenajare balneară din Mamaia datează din anul 1906.
Reprezenta o punte de lemn care înainta în mare având cabine de ambele părţi. Abia
după anul 1919 s-a trecut la organizarea unei staţiuni balneare. Au fost nivelate
dunele de nisip, au fost construite Cazinoul, câteva vile particulare, un hotel (actualul
hotel Internaţional) şi o reşedinţă de vară pentru familia regală. În 1939 staţiunea
avea o capacitate de 500 locuri. După al doilea război mondial Mamaia s-a dezvoltat
necontenit, devenind staţiunea maritimă de pe litoralul românesc al Mării Negre cu
cea mai mare capacitate de cazare.
Plaja din Mamaia are 8 km. lungime şi 100 – 200 m. lăţime, ocupând o
suprafaţă de peste 70 ha. Plaja se împarte în mai multe sectoare, acestea fiind numite
după complexele hoteliere în dreptul cărora se află, astfel: Neptun, Sirena, Ovidiu,
Cazinou, Tomis, Bucureşti, Internaţional, Palas, etc.
În concepţia de arhitectură şi sistematizare, la Mamaia au fost realizate mari
ansambluri hoteliere, organizate pe principiul separării funcţiunilor, dar grupând şi
concentrând o serie de servicii şi instalaţii tehnice. Ele se desfăşoară de-a lungul
cordonului litoral dintre Marea Neagră şi Lacul Siutghiol (Mamaia) şi reprezintă o
reuşită în valorificarea peisajului. Această rezolvare urbanistică – prin grupuri de
hoteluri legate cu alei şi spaţii verzi intercalate cu dotări comerciale şi de agrement –
contribuie la o individualizare mai accentuată în cadrul unităţii. S-a reuşit să se
obţină o atmosferă specifică staţiunii, care o deosebeşte mult de celelalte staţiuni de
pe litoralul românesc. O altă trăsătură urbanistică a staţiunii Mamaia este decorarea ei
cu diverse statui originale, operele unor cunoscuţi sculptori români.
Una dintre amenajările pitoreşti din staţiunea Mamaia este insula Ovidiu,
situată în apropierea malului vestic al Lacului Sitghiol (Mamaia). Cei 600 m2 cât
măsoară insula în suprafaţă au fost judicios folosiţi, prin construirea unui restaurant
rustic în mijlocul naturii(în care se servesc specialităţi culinare româneşti – mai ales
preparate din peşte) apoi prin amenajarea unor colibe din stuf, etc. Seară de seară
vizitatorii sosiţi aici cu ajutorul vaporaşelor sau al altor ambarcaţii, s pot convinge şi
pe această cale de frumuseţea cântecului şi dansului popular românesc.
Mamaia, cu peste 50 de hoteluri, câteva vile, un camping, 40 de restaurante,
baruri şi cu multe alte dotări, se mândreşte cu unităţile sale. Prin specificul şi
ambianţa lui se remarcă „Hanul piraţilor” care oferă oaspeţilor alese specialităţi
culinare şi program artistic adecvat numelui ce-l poartă. În centrul staţiunii se află
restaurantul „Orient” cu program şi specific oriental, foarte căutat de turişti.
Mamaia este şi gazda unor festivaluri naţionale şi internaţionale de film,
folclor, muzică uşoară, care au loc pe scena teatrului de vară, unde pot fi vizionate
spectacole date de mari teatre din ţară şi de peste hotare.
Constanta.
Activitatea comercială şi de transporturi face din Constanţa cel mai important

port al României, prin care se efectuează o mare parte a exportului, oraşul fiind, în
acelaşi timp, şi port de tranzit. Tot ca Constanţa acostează navele care fac croaziere.
Constanţa a devenit astăzi poarta maritimă, fereastra larg deschisă a României
spre lume. Prin el – devenit cel mai mare port al Mării Negre – România participă la
schimbul mondial de valori.
De la aeroportul Mihail Kogălniceanu, din gara Constanţa, din port sau de pe
arterele rutiere ce vin din nord, din vest sau din sud, Constanţa se dezvăluie oaspeţilor
cu alura sa modernă, cu agitaţia unui oraş al vacanţelor, dar şi ca mare centru
industrial şi urban, adevărat oraş emblemă a litoralului românesc. Pentru a ne face o
imagine asupra dimensiunilor sale estivale, voi preciza că municipiul Constanţa care
administrează şi aprovizionează întregul litoral, ajunge vara, să depăşească populaţia
capitalei ţării (circa 2,2, mil. de locuitori). Valoroasele muzee contribuie şi ele la
sporirea atractivităţii acestui oraş, dintre care amintesc: Muzeul de istorie naţională şi
Arheologie – unul dintre cele mai valoroase muzee din România – Muzeul Marinei
Române, Muzeul de artă, Muzeul de Artă Populară, Complexul Muzeal de Ştiinţe ale
Naturii, care cuprinde Acvariul (primul acvariu public românesc), Planetariul (primul
deschis pentru marele public în ţara noastră) Observatorul Astronomic şi Staţia de
Observaţii Solare, Muzeul Mării; primul Delfinariu din ţara noastră şi Microdelta.
Sala Sporturilor este o interesantă construcţie a oraşului Constanţa, realizate în
stil modern cu faţade decorate cu basoreliefuri pe teme sportive. Sala este destinată
practicării unor discipline sportive ca: scrimă, tenis de masă, volei, baschet, box,
gimnastică, lupte libere, atletism, etc. Sala este folosită pentru spectacole, conferinţe,
consfătuiri, în acest capacitatea fiind de aproximativ 200 de locuri.
Se mai întâlnesc: Muzeul Oii, Muzeul Militar Central Filiala Constanţa,
Geamia Hunchiar, Moscheea, Casa cu lei, Vila Şuţu situată deasupra portului turistic
„Tomis” cu faţada spre mare şi plajă şi constituie un rar exemplar de construcţie în
stil neomaur, care se mai păstrează în Constanţa.
Se mai remarcă: Biserica romano – catolică, Bustul lui Mihai Eminescu,

Statuia lui Anghel Saligny, Statuia Timonierului. Faleza oraşului Constanţa este un
plăcut loc de plimbare de unde se poate privi întinderea nesfârşită a mării. Pe faleză
un obiectiv turistic interesant este Cazinoul din Constanţa. Acest cazinou a fost în
întregime restaurat de o echipă de artişti plastici. Cazinoul dispune de un restaurant
de 160 de locuri, un bar de zi şi o cafenea de 90 de locuri un salon de cofetărie de 70
de locuri, o sală polivalentă de 120 de locuri, o braserie de 120 de locuri, o terasă de
vară de 300 de locuri, un bar de noapte de 225 locuri, unul dintre cele mai mari de
acest gen din ţară.
Plaja Constanţa poate primi până la 15.000 de persoane pe zi şi este dotată cu
cabine, solarii, umbrele, tonete, bufete, duşuri.
Parcul sportiv „1 Mai” este un mare ansamblu de spaţii verzi şi amenajări
pentru practicarea sporturilor în aer liber. În cuprinsul parcului se găseşte stadionul 1
Mai, cu o capacitate de circa 20.000 locuri.
La marginea cartierului Tomis Nord al oraşului se află una dintre cele mai
frumoase complexe turistice: Satul de vacanţă Constanţa, alcătuit din unităţi de
alimentaţie publică, ridicate în stilul gospodăriilor ţărăneşti din diferite zone ale ţării.
Oaspeţii satului de vacanţă Constanţa găsesc aici gustoase mâncăruri tradiţionale
pregătite de meşteri bucătari din diferite zone ale ţării. În multe din casele acestui
complex, turiştilor li se oferă şi camere de închiriat.
Eforie Nord.
În anii de după cel de-l doilea război mondial, prin ridicarea a numeroase
edificii noi şi prin modernizarea ei, Eforie Nord a devenit o remarcabilă staţiune de
tratament şi odihnă, funcţionând în tot cursul anului. Complexul sanatorial Eforie
Nord format din hotelurile Steaua de Mare, Meduza şi Delfinul, are o capacitate
totală de 1.386 de locuri. În acest modern şi bine gospodărit sanatoriu tratamentele
cuprind o mare varietate de forme. Plaja complexului are circa 10.000 mp, iar pe
terasele celor trei hoteluri, la etajul 14 funcţionează solarii. La hotelul Delfinul se află
o piscină cu apă de mare încălzită.
Din edificiile arhitectonice ale staţiunii se impune hotelul „Europa” cu 12

niveluri , unde toate camerele sunt orientate spre mare, în partea opusă aflându-se
serviciile şi dotările anexe. O poziţie pitorească are hotelul „Belona”, de forma unei
corăbii.
Alte construcţii interesante din Eforie Nord sunt restaurantele cu bucătărie
românească şi programe folclorice naţionale: „Berbec”, „Rapsodia” şi „Nunta
Zamfirei”.
Într-o poziţie pitorească pe faleza staţiunii, se află barul „Acapulco” cu
apreciate spectacole de varietăţi.
Hotelurile „Azur”, „Diana”, „Union”, „Neptun”, „Minerva” şi „Venus”
formează un grup în partea de Nord a staţiunii, pe faleză, în apropiere de plajă.
„Neptun” şi „Union” au restaurante proprii.
În partea de sud a staţiunii un alt grup este format din hotelurile: „Felix”,
„Belvedere”, „Jupiter”, „Cupidon”, „Fortuna”, „Apollo” şi „Complexul Marea
Neagră”.
Techirghiol.
Staţiunea Techirghiol este una dintre cele mai vechi de pe litoralul românesc.
Denumirea staţiunii şi a lacului (techir-vărgat, tigrat; ghiol-lac) este legată de o
anumită proprietate a apei. Când bate vântul, valurile înspumate răscolesc nămolul
din lac, apa devenind cenuşie. Spuma valurilor şi culoarea cenuşie a apei răscolită de
furtună dau lacului un aspect vărgat.
Pe malul lacului Techirghiol a început să se dezvolte, pe la sfârşitul secolului al
XIX –lea, staţiunea balneară. În staţiune s-a construit un modern sanatoriu
(Reumatologie, boli ale aparatului locomotor, ginecologie) baze de tratament,
policlinică, vile, etc.
Eforie Sud.
Staţiunea Eforie Sud este cea mai întinsă de pe litoral şi cea mai veche dintre
staţiunile litoralului românesc al Mării Negre.
Sectorul de tratament este organizat sub formă de sanatorii balneare. Pentru

copii reumatici există un sanatoriu special amenajat, funcţionând şi iarna. Principalele
unităţi de tratament ale staţiunii sunt: Sanatoriul T.B.C, Pavilionul de băi calde,
Pavilionul pentru băi reci de nămol, etc. Dintre restaurantele şi hotelurile de mare
capacitate menţionăm: restaurantul „Cazinou”, situat în mijlocul falezei, unde au loc
apreciate spectacole de varietăţi, apoi hotelurile „Ancora”, „Capitol”, „Excelsior”,
„Gloria”, „Riviera” din cadrul complexului situat pe faleză în zona de nord a staţiunii.
Mai recent au fost construite şi hotelurile „Flamingo”, „Cosmos”, Măgura”, „Parc”,
Sânziana”, „Turist”.
În Eforie Sud se află unul dintre cele mai mari restaurante de pe litoral –
„Splendid”. Are circa 1.500 locuri la mese şi oferă diferite specialităţi culinare.
Numeroase spaţii verzi, bulevarde şi aleile pline cu flori, întinsele parcuri în
mijlocul cărora se înalţă cele peste 20 de hoteluri şi vile, conferă staţiunii Eforie Sud
renumele de oraş – grădină.
Costineşti.
Staţiunea Costineşti este considerată staţiunea tineretului pentru că, an de an,
mii de studenţi din toată lumea vin să-şi petreacă vacanţa pe ţărmul Mării Negre,
alături de numeroşi studenţi români.
Situată de-a lungul unei dintre cele mai mari plaje de pe litoralul românesc,
între Eforie Sud şi Mangalia, staţiunea atrage anual peste 60.000 de tineri români şi
străini. La dispoziţia tinerilor turişti stau hotelurile: ”Forum”, „Azur”, minihoteluri,
vile, căsuţe, corturi, restaurante, cantine, cofetării, etc. Numeroase sunt manifestările
culturale organizate la Costineşti: Gala Tinerilor Actori, Festivalul de Jazz, Serbările
Mării, cicluri de informare şi educaţie cinematografică realizate de Arhiva Naţională
de Filme, simpozioane, etc. Variate sunt şi activităţile sportive şi de agrement: Cupa
Costineşti la fotbal, volei, baschet, handbal, tenis, tenis de masă, şah şi înot; întâlniri
cu renumiţi sportivi români, windsurfing , schi nautic, yachting şi altele.
Olimp.
Staţiunea Olimp se compune din câteva unităţi distincte. Într-o primă etapă l
nord de Neptun s-a construit un ansamblu de hoteluri cu puţine niveluri şi restaurante
separate. Deşi dimensiunile şi capacitatea ansamblului sunt mici, el impresionează
prin armonia şi optimismul construcţiilor, prin atmosfera de destindere pe care o
creează; însumează 1560 paturi şi este compus din 5 hoteluri, cu numele unor oraşe
din ţara noastră: Arad, Galaţi, Sibiu, Craiova şi Slatina şi trei restaurante: Arad,
Galaţi şi Craiova cu circa 1600 de locuri.
În continuarea acestui ansamblu se află grupul de hoteluri denumite
„Amfiteatru”, „Panoramic” şi „Belvedere”. În zona Amfiteatru toate camerele au
terase şi din toate se vede marea. La decorarea restaurantelor, barurilor de zi,
hotelurilor de primire şi la alte spaţii s-au folosit grile şi lămpi de fier forjat, elemente
de sticlă colorată, riflaje din diferite esenţe de lemn, plăci ceramice şi plăci
mozaicale.
În partea de nord a staţiunii se conturează ansamblul Olimp Nord care
beneficiază de una dintre cele mai favorabile poziţii de pe întregul litoral. Hotelurile
şi restaurantele formează o înşiruire perimetrală de clădire parter , plus 14 etaje,
delimitând la interior circulaţiile şi zonele de odihnă şi agrement. Toate hotelurile cu
restaurante proprii au denumirile unor provincii istorice româneşti: „Transilvania”,
„Moldova”, „Muntenia”, „Oltenia”, „Banat”, „Maramureş”, „Dobrogea”. Fiecare
hotel poate caza un număr de 465 turişti în serie, în camere cu un pat, cu două paturi
şi în apartamente.
Pe lângă acestea mai există şi vile, campinguri, sate de vacanţă.
Neptun.
Staţiune Neptun valorifică o ambianţă deosebită: o pădure bogată şi un lac cu
apă dulce, pe malul mării. Compoziţia urbanistică cuprinde hoteluri, vile, case de
odihnă şi toate dotările necesare. Printre cele mai vechi hoteluri din Neptun se află:
„Midia”, „Neptun”, „Decebal”, „Ovidiu”, „Traian”, „Tomis”, „Histria”, „Calatis” la
care se adaugă „Terra” „Apollo”, „Romanţa”, „Mioriţa”, „Bâlea”, cu o capacitate de
4.250 locuri. Dintre dotările staţiunii menţionăm: Bazarul, ansamblu ce conţine o
zonă comercială amenajată cu construcţii noi şi o zonă de alimentaţie publică (terasă,

restaurant, cafenea, patiserie, dulciuri, ceainărie). Ansamblul este dominat de terasa
restaurant, care-şi desfăşoară spaţiile pe niveluri diferite.
Restaurantul „Popasul Căprioarelor” a fost amenajat în stil rustic, cu
specialităţi culinare locale, prezintă programe artistice şi muzicale de folclor
românesc.
Restaurantul „Calul Bălan” cu specific culinar autohton, program muzical şi
artistic de folclor românesc dispune de o sală pentru degustări de vinuri superioare
din podgoriile dobrogene.
Policlinica balneară Neptun, este dotă cu instalaţii necesare aplicării de
tratamente ambulatorii în diferite boli, se fac aplicaţii cu nămol sau băi cu apă adusă
din Lacul Techirghiol, electroterapie, galvanoterapie, raze ultrascurte şi ultraviolete,
magnetodiaflux, băi de plante medicinale şi altele.
Jupiter.
Staţiunea Jupiter beneficiază şi ea, de efectul mare – plajă – lac – staţiune.
În interior staţiunea cuprinde construcţii în general joase, legate cât mai mult
de vegetaţie, prin crearea de spaţii interioare (Satul de vacanţă Zodiac) sau de curţi
interioare (ansamblul hotelier Cozia – Tismana).
Zona activă centrală este înconjurată de multe spaţii verzi. Pentru a crea un
spaţiu cât mai intim şi mai agreabil aici au fost concentrate principalele activităţi ale
staţiunii: magazine, poştă, teatru, dotări sportive, etc.
În centrul staţiunii Jupiter se găseşte un mic lac artificial – Tismana – în jurul
căruia se grupează câteva mari complexe hoteliere: „Cozia”, „Tismana”. Tot în
această zonă centrală se grupează hotelurile „Delta”, „Scoica”, „Violeta”, „Iris”,
”Nalba”, „Mimoza”, „Cometa”. Chiar pe nisipul plajei se află hotelurile în 8 etaje:
”Meteor”, „Cometa”, „Atlas”, Olimpia, dominate de blocul turn, cu 13 etaje, al
hotelului ”Capitol”.
Satul de vacanţă „Zodiac”, alcătuit din vile – bungalow cu parter şi etaj şi cu o
capacitate de circa 1500 de locuri constituie un punct de atracţie al staţiunii.
Interesant este că cele 740 camere sunt repartizate pe sectoare, în număr egal cu
constelaţiile „Zodiacului”, Căsuţele sunt construite din lemn, vopsite în culori vii şi
înconjurate de vegetaţie. Tot aici se află un camping cu peste 2000 locuri.
Cap Aurora
Staţiunea turistică Aurora se înscrie într-o fâşie de teren de circa 250 m.
adâncime, între Venus şi Jupiter, pe o lungime de aproximativ 1 km., completând
suita de staţiuni din zona de sud a litoralului românesc. Aurora reprezintă cel mai
mare complex turistic de pe litoralul românesc al Mării Negre. Alcătuit din 10
hoteluri cu denumiri de pietre scumpe: Grant, Agat, Diamant, Opal, Safir, Rubin,
Onix, Cristal, Topaz, Coral, din 8 restaurante, piscine terenuri de sport şi alte dotări.
Acest complex , socotit din punct de vedere arhitectonic şi 7unul dintre cele mai
frumoase din Europa, poate găzdui circa 3.000 de turişti pe serie.
Fiecărei grupări de trei sau patru hoteluri îi sunt destinate o piscină şi un bazin pentru
copii.
În partea de sud a staţiunii se află complexul Cătunul, unde, printre altele, se
organizează spectacole folclorice. „Cătunul” este compus din câteva unităţi distincte,
concepute în stilul arhitecturii tradiţionale dobrogene: cafenea, cherhana cu
specialităţi dobrogene, o casă a olarului, o moară unde la comandă se prepară
specialităţi de brutărie, o berărie unde halbele de ceramică se fac pe loc, în faţa
vizitatorilor.
Venus.
Staţiunea Venus, dezvoltată în jurul unui lac se desfăşoară pe marginea
Golfului Aurora, faţă în faţă cu faleza oraşului Mangalia, care închide orizontul spre
sud.
Venus mai este cunoscută şi sub denumirea de staţiunea fetelor, deoarece o
mare parte din hotelurile de aici poartă nume feminine româneşti: ”Dana”, „Despina”,
„Anca”, „Irina”, „Corina”, „Rodica”, etc.
Trei blocuri turn: „Pajura”, „Vulturul”, „Cocorul”, sunt aşezate la limita de sud
a staţiunii şi concentrează, în vecinătatea plajei, un număr considerabil de paturi.
Ca arhitectură, se detaşează hotelul „Raluca”, cu formă circulară în jurul unei

curţi interioare. În sudul staţiunii în imediata apropiere a plajei se află hotelul şi
restaurantul Ileana, de formă şerpuită.
Alte construcţii caracteristice, care dau o notă de originalitate staţiunii sunt:
restaurantul „Esplanada”, ansamblul hotelier „Florica”, „Veronica”, „Zamfira”,
hotelurile: „Pajura”, „Vulturul”, „Cocorul”, barul „Calypso” ş.a.
Saturn.
Staţiunea are aspectul uni zone dens construite către faleză şi plajă. Spre
cordonul litoral staţiunea este marcată cu blocuri înalte, dispuse în evantai , pentru a
asigura o mai bună încadrare în teren şi a permite perspective interesante din toate
direcţiile.
Oarecum separată de restul staţiunilor din Mangalia Nord, Saturn prezintă la
prima vedere un mănunchi de construcţii hoteliere de mari proporţii şi anume: grupul
de trei blocuri – hotel cu 4 etaje- „Alfa”, „Beta”, „Gama”, apoi cele două construcţii
monumentale cu câte 14 etaje: „Diana” şi „Atena”, ansamblul fiind completat cu
şiragul construcţiilor cu 5 etaje, aliniate chiar pe ţărm, care adăpostesc hotelurile :
„Tosca”, „Semiramis”, „Narcis”, „Cleopatra”, „Cupidon”, „Cerna”, „Prahova”,
„Siret”, . Tot aici se află două sate de vacanţă: „Dunărea” şi „Delta”. Cele mai noi
hoteluri din staţiune sunt: „Balada”, „Hora” şi „Sirena”.
Mangalia.
În ultimii ani Mangalia a devenit o importantă staţiune maritimă, aici simţindu-
se influenţele climatului mediteranean.
În raza oraşului Mangalia au fost descoperite, relativ recent, numeroase surse de apă
termală sulfuroasă ce au dat rezultate deosebite în tratarea reumatismului, afecţiunilor
ginecologice, ale aparatului locomotor şi respirator şi alte boli.
Pentru valorificarea acestui potenţial terapeutic natural, aici au fost construite
numeroase hoteluri, vile, precum şi unităţi de tratament. Cel mai recent – hotelul de
cură Mangalia – are 518 locuri, fiind echipat cu instalaţii complexe, cu bazine de apă
sulfuroasă, cabine cu nămol, etc. Staţiunea Mangalia dispune de bază de tratament şi
la Sanatoriul Balnear. Cazarea turiştilor se asigură tot timpul anului, în hotelul de

cură „Mangalia”, în Sanatoriul Balnear şi în hotelul „Scala”. În sezonul estival
funcţionează şi alte hoteluri ca „Zefir”, „Astra”, „Orion” şi „Zernit”. Pentru masă
turiştii au la dispoziţie restaurantele hotelurilor şi pensiunea Sanatoriului Balnear.
Specialiştii şi-au îndreptat atenţia şi spre valorificarea vastului depozit de
nămol de turbă, precum şi a izvoarelor de ape sulfuroase, ce reprezintă un imens
„rezervor de sănătate”. Ca principale obiective turistice ale oraşului Mangalia se
enumeră: Lacul Mangalia, Muzeul de Arheologie Callatis, Zidul de incintă, Portul
antic Callatis, colecţia „Mercurius” – adăpostită într-o vilă situată pe malul mării, în
faţa hotelului Mangalia, monumentul Geamia Esmahan Sultan, Casa de Cultură a
Tineretului- o construcţie modernă, dar care păstrează răsăturile caracteristice ale
arhitecturii locale dobrogene, tradiţionale, pe trei nivele şi care adăposteşte o elegantă
şi modrnă sală de spectacole cu 365 locuri, un salon de conferinţe u 80 locuri,
discotecă, salon pentru expoziţii, alte spaţii pentru sport, agrement sau pentru
funcţionarea a diverse cercuri cultural-educative şi ştiinţifice.
La sud de Mangalia, spre graniţa cu Bulgaria sunt alte două pitoreşti localităţi
rurale – 2 Mai şi Vama Veche – care, vara, funcţionează ca staţiuni de odihnă.
4.2. BAZA TEHNICO MATERIALĂ A TURISMULUI MONTAN

În ceea ce priveşte baza tehnico materială a turismului montan principala
componentă este reprezentată de reţeaua de cazare şi anume: hotelurile, motelurile,
vilele, cabanele cu capacităţi medii sau mici, cu camere separate şi cu dormitoare
comune, cu funcţiune sezonieră sau permanentă; sunt unităţi de cazare cu o largă
răspândire în zona montană, la care se adaugă numeroase refugii sau adăposturi –
construcţii din lemn sau din piatră, lipsite de dotări şi de personal de servire, destinate
cazării celor în trecere (amatori de drumeţie sau de ascensiuni. În strânsă legătură cu
vertiginoasa dezvoltare a turismului automobilistic au apărut campingurile cunoscute
în România sub numele de „popasuri turistice”. Totuşi în regiunea montană acestea
sunt mai reduse. Se mai remarcă şi taberele şcolare şi un număr mare de spaţii de
cazare la cetăţeni.
Dacă vorbim despre reţeaua de alimentaţie publică, aceasta este construită din
restaurante, rotiserii, bufete, berării, baruri , cofetării, patiserii, chioşcuri şi alte unităţi
de alimentaţie publică.
Agrementul reprezintă şi în aceste regiuni un factor important de care trebuie
să se ţină seama şi care este în plin proces de privatizare.
Pornind din Carpaţii Orientali , străbătând Obcinile Bucovinei , Munţii
Rodnei, Bârgăului, , Suhardului şi Rarău – Giumalău descoperim adevărate frumuseţi
care încântă pe oricine.
Obcinile Bucovinei nu beneficiază de o bază materială bogată cu toate
elementele constructive ale acesteia. Cele mai dese sunt cabanele turistice, la care se
adaugă cele câteva hoteluri şi hanuri turistice de pe traseele ce străbat aceşti munţi.
Astfel întâlnim hanul „Solca” din satul Cocica, de categoria I, ce dispune de un spaţiu
de cazare de 45 locuri, un restaurant, cu 160 de locuri, terasă cu 200 de locuri.
Mai există un popas turistic „Trei brazi” cu cabane şi căsuţe şi restaurant, restaurantul
„Cocica”, berăria „Solca” cu restaurant şi terasă.
În continuarea traseului întâlnim cabana turistică „Palma” care dispune de 24 de
locuri pentru cazare şi 12 camere, bar şi sală de mese, terasă. Hotelul „Zimbru” de
două stele, care are la dispoziţie pentru cazare 160 de locuri, cu restaurant, bar de zi,
salon „Bingo” cu 120 de loc, magazin artizanat; complexul turistic „Ştrand” cu hotel
şi cabană, 10 căsuţe, restaurant, bar, terasă, club, sală de sport polivalentă, teren de
tenis, bazin de înot, bowling cu afişaj electronic, saună, băi de cetină, pârtie de
schi(cu baby schi lift) şi alte dotări, plus restaurantul „Carpaţi”, „Rarău”, o cofetărie,
toate acestea fac din oraşul Câmpulung Moldovenesc o staţiune căutată de turişti.
Oraşul Gura Humorului dispune de un hotel, „Carpaţi” cu 18 locuri, un motel,
o tabără pentru copii cu 130 de locuri, vile ca: „Romana” cu 15 locuri, bucătărie cu
toate dotările moderne necesare, salon, cameră de studiu, terasă, cramă, piscină,
saună finlandeză, „Montana Grup Voroneţ”, „Fabian”, „Simeria” şi o serie de

restaurante ca ”Select”, „Nadianca”, „Dumbrava Humorului”, discoteci, cofetării.
În satul Lucina găsim cabana turistică „Lucina”, categoria I, dispunând pentru
cazare, de 30 locuri, cu bar şi restaurant însumând 160 locuri.
Satul Mănăstirea Humorului beneficiază de un camping numit „Butucea”, casa
„Gheorghiţă”, de două stele – pensiune agro-turistică omologată – cu 16 locuri terasă
în apropierea căreia sunt pârtii de schi neamenajate.
Satul Mestecăniş oferă cazare la cabana turistică „Mestecăniş” cu cabană şi
căsuţe, un restaurant cu 94 de locuri şi loc pentru corturi.
În oraşul Solca, staţiune balneo-climaterică se află un motel. O cabană turistică,
„Trei brazi”, cu cazare la căsuţe, loc pentru corturi, restaurant.
Suceviţa dispune de un popas turistic de categoria I, cu hotel, restaurant şi
căsuţe însumând 70 locuri pentru cazare, pârtie de schi, saună, de un han turistic, cu
cazare în han şi în căsuţe, cu restaurant, terasă şi bar şi o pensiune cu cazare şi
pensiune completă pentru 20 de persoane.
Satul Vatra Moldoviţei se remarcă prin popasul turistic „Vatra Moldoviţei,
care dispune pentru cazare de 44 de locuri, restaurant şi terasă cu 160 de locuri, prin
motelul Mărul de Aur, care are 24 locuri pentru cazare, restaurant, terasă, saună,
pârtie de schi neamenajată, şi prin pensiunea „Tradeus” cu terasă.
În satul Voroneţ întâlnim cabana cu acelaşi nume, complexul turistic „Luci-
Leo” cu restaurant, locuri de cazare în număr de 20, amenajări pentru servirea
produselor culinare specifice stânei, bazin cu păstrăvi, un grup de vile de lux dintre
care vilele: „Nistor”, „Lotus”, „Gabriel”.
Dintre toate locurile de cazare şi popas în Obcinele Bucovinei cea mai
cunoscută este cabana turistică „Deia”. În prezent este dezafectată, însă ea figurează
ca reper în hărţile şi ghidurile turistice. În apropiere găsim o pârtie de schi pentru
începători. În afara posibilităţilor de cazare enumerate mai sus, în Obcinile Bucovinei
întâlnim o serie de cabane forestiere, cantoane silvice, stâne, refugii, sălaşe, etc.
Munţii Rodnei sunt compartimentaţi în trei mari masive sunt compartimentaţi

în trei mari masive: Ineu, Pietrosul şi Bătrâna . Aceşti munţi, o lungă perioadă de
timp au fost slab frecventaţi de turişti, poate şi din cauza numărului redus de cabane
turistice, ceea ce a atras puţin interes pentru marcarea şi remarcarea traseelor
turistice. Satele şi oraşele din aceşti munţi precum şi cele din împrejurimile lor deţin
o bază materială variată cum ar fi:
- hoteluri ca cele din staţiunea balneoclimaterică Borşa, care dispun de 125
locuri pentru cazare, restaurante, baruri, hotelul „Cerbul” cu restaurant şi bar, hotelul
„Perla Maramureşului”, hotelul „ Sălăuţa”, „Someşul”, „Hebe” cu 900 de locuri
pentru cazare, restaurant, pensiune, cu 480 de locuri, bar de zi, saună, sală de sport,
teren de tenis, teren de volei, parc pentru copii, magazin, bază de tratament hidro şi
fizioterapeutic;
- hanuri turistice ca „Butinarilor”, Dealul Moisei”, hanul turistic „Prislop”
situat la altitudinea de 1.455 m., în Munţii Rodnei, care în prezent funcţionează cu
intermitenţă. Se mai întâlnesc vile, cabane ca: vila „Cascada”, „Stibina”, „Brădet”
care însumează peste 275 de locuri pentru cazare cu saună, mofetă, masaj cu personal
medical calificat, restaurant, bar, club, bibliotecă, loc pentru corturi, vila „lotus” cu
restaurant şi o capacitate de cazare de 42 de locuri, cabana turistică Capra Neagră cu
restaurant, „Preluca Izei” care beneficiază de 20 locuri pentru cazare, un loc pentru
corturi, pârtie de schi cu dificultate mică-medie, cabana meteorologică „Pietrosul” cu
loc pentru corturi, „Pusdrele” care în prezent este distrusă însă ea figurează ca reper
în hărţile şi ghidurile turistice, cu loc pentru corturi, apă de izvor şi pârtie de schi
pentru avansaţi.
Cabana din Şaua Curăţel, parter plus etaj, care pune la dispoziţie turiştilor un
număr de 44 de locuri pentru cazare, unde numai una dintre camere poate fi încălzită
(din 5); nu se asigură hrană sau alte facilităţi. Ultimele trei cabane turistice se află la
altitudinea de peste 1500 de m. în Munţii Rodnei.
Nu poate să nu fie remarcată pârtia de schi de la Borşa care cuprinde teleschi
(în 17 minute se parcurge o diferenţă de nivel de 500 m.); capacitate 200 persoane
(oră) până pe culmea Runcu – Ştiol, în continuarea acestuia telescaun (capacitate 400
persoane/oră)până sub vârful Ştiol. Au fost amenajate trambuline naturale pentru
sărituri cu schiurile, de 90 m. (nivel olimpic).
Importanţa cabanelor forestiere din Munţii Rodnei este deosebită, deoarece
masivul este relativ sărac în cabane turistice. Aceste cabane forestiere se află ca
puncte de reper, menţionate în descrierea traseelor montane. Dintre ele se remarcă:
grupul de cabane „Fundătura Izei”, „Izvoarele Borcutului”, „Izvoru Rece”, „Gura
Mihăiesei” şi altele fără denumire.
Dat fiind caracterul de Parc Naţional pe care îl au Munţii Rodnei, locurile
pentru montat corturile sunt în principal următoarele: cabana turistică „Pusdrele”,
Pasul Şetref, Şaua cu Lac, Şaua Gărgălău, Tarniţa La Cruce, Şaua Obârşia Rebri,
Pasul Rotunda, Izvorul Albastru al Izei, poiana Ştiol, La Jgheaburi, lacul Lala Mare
etc.
Munţii Bârgău bogaţi în faună, floră, rezervaţii naturale oferă privelişti
minunate, iar pentru ca ele să fie descoperite, cunoscute de către mai mulţi turişti,
aceştia trebuie să fie înzestraţi şi cu o bază materială corespunzătoare.
Astfel şi aici întâlnim multe hoteluri, vile, hanuri turistice, popasuri turistice,
cabane turistice şi forestiere, pârtii de schi dotate corespunzător şi multe altele. Dintre
cele mai cunoscute sunt: cabana turistică „Cobiliţa” din satul cu acelaşi nume situat la
altitudinea de 830 m., care dispune de spaţii pentru cazare cu 40 locuri, restaurant şi o
pârtie de schi pentru începători şi avansaţi la care se adaugă popasul turistic „Valea
Străjii”, cu restaurant şi terasă.
Satul Piatra Fântânele, staţiune balneo-climaterică, unde conţinutul de iod
atmosferic este cel mai ridicat din ţară, este cunoscut prin hotelul său numit
„Dracula”, construit în 1983, clădirea fiind concepută sub forma unui castel
medieval, de trei stele, dispunând pentru cazare de 134 de locuri, un restaurant cu 200
locuri, bar de zi, cramă, saună, pârtie de schi, telescaun, baby-lift.
Nu pot fi trecute cu vederea nici restaurantele „Olti-Mona”, „Est” din satul

Poiana Stampei cu o capacitate de 70 de locuri, hotelul „Heniul” cu restaurant, terasă,
bar şi cofetărie.
Deoarece cabanele forestiere s-au dovedit a fi un refugiu şi un loc de popas
destul de căutat, cele mai importante din Munţii Bârgău sunt: cabana forestieră
„Dosul Gogoaşei”, „Fântânele” care poate oferi adăpost la 10-12 turişti fiind dotată
cu un magazin alimentar, „Dalbidonul”, „Dorna Mică” şi alte grupe de cabane şi
barăci al muncitorilor de la staţiile de încărcare.
Cabanele turistice din Munţii Suhard sunt absente, fapt c la prim vedere ar
crea mari probleme drumeţilor care s-ar aventura în acest masiv, însă în realitate, pe
teren, întâlnim numeroase cantoane silvice, cabane forestiere, refugii şi cabane
pastorale, precum şi foarte multe stâne sau sălaşe pastorale. Este evident că în aceste
locuri de cazare sau popas confortul este în multe cazuri minim, serviciile turistice
neexistând, astfel că drumeţul trebuie să vină echipat, după caz cu sac de dormit,
hrană sau cort.
Problema se pune total diferit iarna, când înainte de a pleca la drum, trebuie
calculate bine etapele în funcţie de posibilităţile de cazare. Astfel întâlnim: cabana
turistică ”Mestecăniş”, refugiul turistic „Ouşor”, este amplasat sub vârful Ouşor –
1.639 m.- cabanele pastorale „Recele”, „Omu”, „Romego”, cabanele forestiere
„Pârâu Rece”, „Diaca – Burcut”, „Gândacu”, „Rusoia”, „Netedu”, „Făgeţel”,
„Brâncuşorul”, „Ciotina”, şi alte cabane forestiere,; case de vânătoare ca cea din
poiana Rotundă – „Rotunda” sau casa „Cerbu”.
Lângă acestea se adaugă o serie de hoteluri, moteluri, cabane turistice pe care
orice turist le poate frecventa parcurgând traseele montane din munţii Suhard, ca:
hotelul ”Bistriţa” de trei stele, amplasat la poalele muntelui Suhard, şi care dispune de
un restaurant de 120 de locuri, o discotecă, loc pentru pescuit sportiv, magazin,
hotelul „Dorna”, cu restaurant şi bar, hotelul „Căliman”, „SNCFR”, „Vera”,
restaurante ca Bucovina, Veveriţa, Valea Dornelor, Cazinou cu o sală de 300 locuri,
aflat în reconstrucţie, două baze de tratament, 15 vile şi două complexe balneare,

însumând circa 1500 locuri şi multe altele.
În munţii Rarău – Giumalău traseele montane nu se întind pe distanţe foarte
mari, aşa cum se întâmplă în alte masive, iar cele două cabane turistice „Zugreni” şi
„Giumalău” precum şi hotelul alpin „Rarău” oferă posibilitatea drumeţilor de a
străbate aceşti munţi fără dificultăţi majore din punct de vedere al spaţiilor de cazare.
Cabana turistică „Zugreni” deţine trei clădiri (cabana, P plus 2 etaje), pentru cazare
150 de locuri, un restaurant non - stop cu 90 de locuri, un salon pentru recepţii cu 65
de locuri, salon de biliard, discotecă, terasă, saună, sală pentru masaj, magazin, teren
de sport, plajă pe malul râului Bistriţa Aurie.
Cabana turistică „Giumalău” este amplasată în zona sudică a Vf. Giumalău şi pune la
dispoziţia turiştilor 30 de locuri, o pârtie de schi.
Hotelul alpin „Rarău” este amplasat în poiana dintre Piatra Şoimului şi Pietrele
Doamnei, hotel de trei stele, cu restaurant, bar de zi, discotecă, terasă; în apropiere se
află pârtii de schi neamenajate. La circa 200 de m. se află Staţia meteorologică Rarău.
Cu toate acestea importanţa cabanelor şi a cantoanelor forestiere este majoră ca
locuri de popas sau la nevoie ca adăpost pe timp nefavorabil, pe lângă adăposturile
pastorale, care se găsesc aproape în fiecare poiană. Cele mai importante cabane
forestiere de care ar trebui să se ţină seama sunt: cabana „Rusca”, în apropierea
cabanei turistice „Giumalău”, „Poiana Itcani”, „Mestecăniş”, cantonul silvic „La
Pârâu”, şi multe altele.
Toate aceste zone montane sunt incluse în circuitul turistic şi datorită marilor
rezervaţii naturale, peşteri, defilee, lacuri, mănăstiri, schituri, aparţinând deopotrivă
de ortodoxiei, catolicism, romano-catolici sau reformaţi, catedrale, biserici,
monumente de arhitectură veche, care fac ca acest spaţiu să se constituie într-o
atracţie pentru turismul intern şi internaţional, care găseşte aici o bogăţie aproape
unică în planul arhitecturii, lăcaşelor de cult a artei religioase, a picturii
monumentale.
Dintre toate staţiunile renumite din zona centrală a Carpaţilor Orientali , ce se

înscriu pe retina ochiului mai ales pentru izvoarele lor minerale, cele mai cunoscute
sunt:
• Vatra Dornei, complex balnear cu bază proprie de tratament, vile,
pavilioane, hoteluri, cabane, popas turistic, pensiuni particulare,
• Sângeorz – Băi, complex balnear cu baza proprie de tratament- Hebe (900
de locuri) şi Sind-România(700 de locuri), vile, pensiune;
• Tuşnad, cu hoteluri cu baze proprii de tratament (Tuşnad –200 locuri,
Oltul – 250 de locuri, Ciucaş – 150 de locuri, etc) vile, pensiuni, ştrand în aer liber,
terenuri de sport, popas turistic – Moara lui Făgădău, mofete, ape minerale, drumeţii
la Lacul Sf. Ana, mlaştina Mohos, Stânca Şoimilor, etc,
• Malnaş Băi, Sovata, cu hoteluri cu baze de tratament, Sovata – 320 locuri,
Brădet – 190 locuri, Aluniş –270 locuri, etc, vile , pensiuni, terenuri de sport, piscină
acoperită (hotel Brădet) ştranduri (lacurile Ursu şi Aluniş), bărci şi posibilităţi de
pescuit pe Lacul Tineretului, pârtie de schi cu baby – lift, drumeţii (popasul turistic
„Stâna de Vale”, hanul turistic „Ursul Negru”, păstrăvăria de la Câmpia Cetăţii, etc);
• Slănic Moldova, hoteluri cu baza proprie de tratament (Perla –174 locuri,
Sind-România – 560 locuri)restaurante, vile, pensiuni, terenuri de sport, popicărie,
pârtie de schi şi săniuş, discoteci, locuri de plimbare (Parcul staţiunii şi Valea
Slănicului) scurte drumeţii la păstrăvăria şi cascada de pe Valea Slănicului pe
muntele Pufu ( de unde se deschide o frumoasă panoramă asupra staţiunii), pe
Muntele Cerbu, Dobru;
• Covasna, hoteluri cu baza proprie de tratament (Bradul –200 locuri,
Montana – 500 locuri, Herfaistos – 300 de locuri, Dacia – bază de tratament în
incintă, aparatură de tratament cu laser, piscină, saună, mofete, băi calde cu ape
minerale, săli fitness, etc) Turist – 50 locuri, vile, pensiuni, popas turistic (Valea
Zânelor – 40 locuri), scurte plimbări şi/sau la „Balta Dracului” – în parcul staţiunii )
amenajată sub forma uni fântâni larg deschise, în interiorul ei auzindu-se un zgomot
permanent provocat de emanaţiile de CO2, care în ascensiunea lor împreună cu apa
antrenează un nămol fin), la Siclaul sau Planul înclinat (Valea Zânelor, ingenioasă
instalaţie de transport construită în sec XIX care este formată din două platforme ce
alunecă pe şine la o diferenţă de nivel de peste 300 m.), la Chiuruş, locul unde s-a
născut Korosi Csomo Sandor, autorul primului dicţionar tibetano – englez şi a celei
dintâi gramatici tibetane, la cetatea zânelor, etc.
Acţiunea conjugată a soarelui, pădurii, apelor şi altitudinii are efecte
miraculoase asupra unor boli în care numai natura poate da asemenea rezultate.
În Munţii Baiului mişcarea turistică se află încă la început. Motivele principale
care au determinat această rămânere în urmă sunt legate printre altele de vecinătatea
munţilor Bucegi, care prin peisaje extrem de variate şi prin amenajările complexe ce
au absorbit aproape total fluxul de turişti de pe Valea Prahovei.
Pătrunderea pe toate traseele turistice se face fi dinspre Valea Prahovei, fie
dinspre Valea Doftanei. Aceste văi sunt străbătute de căi de comunicaţie moderne
care permit accesul rapid la majoritatea punctelor de pornire. Pe Valea Prahovei se
ajunge atât pe calea ferată, cât şi pe şosea, în staţiunile Sinaia, Poiana Ţapului,
Buşteni, Azuga, Predeal, cele mai vizitate staţiuni montane din România.
Sinaia, recunoscută staţiune balneo – climaterică, numită adesea „Perla
Carpaţilor” este situată pe versantul sud-estic al Masivului Bucegi, la altitudinea de
1.000 m. Staţiunea beneficiază de o importantă bază materială, cu dotările
corespunzătoare, care satisfac nevoile oricărui turist. În prezent Sinaia dispune de o
capacitate de cazare de aproape 4.500 de locuri (2.015 în hotelurile Montana, Sinaia,
Palas, Alpin, Păltiniş, Caraiman, Internaţional, 2.050 în vile şi case de odihnă, 208 în
hanuri, 233 la cabane, în sezonul estival se adaugă 240 locuri în campinguri)
restaurante multiple. Există două staţii PECO, un serviciu Salvamont, magazin
alimentar, foto-sport.
Formaţia Salvamont Sinaia devine, prin activităţile de marcare, prevenire a
accidentelor de salvare, de ocrotire a naturii de construcţie a unui refugiu model, una
din prestigioasele formaţii de salvatori montani din Carpaţi.
Ocolul Silvic Sinaia, cu sediul chiar în centrul oraşului a manifestat o grijă

permanentă pentru pădurile Bucegilor şi Baiului, păzindu-le de distrugere şui
dezvoltându-le, astfel încât azi aceşti munţi au cele mai frumoase păduri prahovene,
adevărate parcuri naţionale.
În extremitatea sudică, pe versantul stâng al Prahovei se află hanul „Izvorul
Rece” cu 80 locuri, restaurant, braserie, camping cu 160 locuri, loc de recreere şi de
plecare în numeroase drumeţii. În nordul oraşului se află hanul Vadul Cerbului (128
locuri, 80 în căsuţe, restaurant)punct de plecare, după traversarea Prahovei, pe
Muntele Cumpătu şi în cartierul Cumpătu (vile, restaurante, rezervaţie naturală,
trenuri de sport, etc) De lângă gară se urcă la cabana Piscul Câinelui (950 m.
altitudine, 17 locuri, restaurant, belvedere spre Sinaia şi Munţii Bucegi).
Între obiectivele turistice din oraş reţin atenţia: mănăstirea Sinaia, castelul
Peleş, Foişorul, Expoziţia de artă decorativă Europeană, Muzeul Rezervaţia Naturală
Bucegi şi alte clădiri importante.
Turismul sportiv a pregătit poligoane cartate pentru concursuri, unul dintre ele
fiind poligonul marelui Campionat Naţional din 1978: Sinaia – cota 1500-Vânturiş,
care a cuprins aria Colţilor lui Barbeş, platoul Pietrei Arse şi Gemenea. După 1989
turismul montan amator, deşi desfăşurat în cadrul general al unei economii de recul, a
început să dezvolte şi activităţi concurenţiale moderne cu unele rezultate rapide şi
vizibile.
Au apărut societăţi comerciale de turism, cabane particulare şi cabane noi sau
refăcute. În schimb Cabanele „Vârful cu Dor” şi Cabana Mioriţa au ieşit din
circuitul drumeţiei montane. Cabana Piatra Arsă trece în patrimoniul Ministerului
Tineretului şi Sportului păstrând pentru drumeţia montană o jumătate din capacitatea
sa.
S-au îmbunătăţit instalaţiile pe cablu care leagă oraşul de Platoul Bucegilor
(Telecabina Sinaia – cota 1400- 2328 m. lungime, 590 m. diferenţă de nivel, 35
locuri; telecabina „Cota 1400”-„Cota 2000” – 1950 m. lungime, 550 m. diferenţă de
nivel,28 locuri, telescaun Cota 1400- Cota 1950 –2.100 m. lungime, 560 m. diferenţă
de nivel) numeroase dotări care permit desfăşurarea în bune condiţii a turismului şi a

tratamentelor în afecţiuni ale tubului digestiv, nevroze, etc.
Poiana Ţapului, aşezare aparţinând oraşului Buşteni, deţine numeroase vile,
ca şi locuri unde iarna se pot practica sporturi de sezon. Aerul curat, bogat în ozon,
liniştea deosebită şi cadrul natural pitoresc îi conferă atributele unei importante
staţiuni climaterice.
Buşteni, se desfăşoară îndeosebi pe dreapta Prahovei, între 800 m. şi 940 m.
altitudine. În prezent este o importantă staţiune climaterică. Dispune de 2.183 de
locuri de cazare dintre care 413 în hotelurile „Silva”, „Caraiman”, „Carmen” şi
„Căminul Alpin”, 910 locuri în vile, 660 locuri în cabanele din Munţii Bucegi.
Localitatea reprezintă cea de-a doua „poartă” însemnată de intrare în Munţii Bucegi
şi cel mai important punct de plecare pe trasee de alpinism cu grade diferite de
dificultate. De aici pleacă telecabina care urcă la cabana „Babele” (2611 m. lungime,
1237 m. diferenţă de nivel, 20-25 locuri). De asemenea din Buşteni se pot organiza
excursii pe culmea Zamora şi la Vf Cazacu. Obiectivele turistice mai importante din
oraş sunt: Muzeul memorial Cezar Petrescu, punctul zoologic, păstrăvăria,
monumentul Ultima grenadă, etc. În oraş există diverse magazine, locuri de
agrement, etc.
Azuga, se desfăşoară la o altitudine de 940-1020 m. În Azuga există o
păstrăvărie, iar în sudul oraşului se află popasul „Azuga” cu 40 de locuri în 20 de
căsuţe. Din diferite puncte ale oraşului se poate porni în excursii pe Clăbucete, în
Munţii Neamţului, la Vf Cazacu, la poienile din lungul văii Azuga.
Predealul, prin condiţiile naturale (bioclimat tonic, aer curat, puternic ozonat,
prin dotări şi servicii, reprezintă una dintre cele mai însemnate staţiuni climaterice
româneşti. În prezent în zona oraşului există aproape 4500 locuri de cazare dintre
care:1632 locuri în 71 de vile, în majoritate pe culmea Cioplea, aproape 1100 locuri
în hotelurile „Cioplea”, „Orizont”, „Carmen”, „Bulevard”, „Rozmarin”, „Predeal”,
„Căprioara”, „Cireş”, „Trei brazi”; 1513 locuri în cabane, din care 93 la „Clăbucet
Plecare” şi 60 la „Clăbucet Sosire”, magazine, staţie PECO, serviciu Salvamont.
În Predeal funcţionează 14 pârtii de schi, dintre care 7 cu grad de dificultate

medie (cele mai lungi – Sub Teleferic, 1200 m., 350 m. diferenţă de nivel, Clăbucet,
2400 m., 400 m. diferenţă de nivel) Ele sunt dotate cu instalaţii de telescaun, două
instalaţii de teleschi (pe Clăbucet) şi mai multe babyschiuri. Pârtii uşoare se află în
jurul cabanelor Clăbucet, al hotelurilor Trei Brazi, Orizont, ca şi în lungul văii
Puriştoaca. Predealul nu reprezintă numai o importantă staţiune climaterică şi a
sporturilor de iarnă ci şi o însemnată bază de plecare în traseele turistice în toate
masivele din împrejurimi.
Munţii Cindrel, Lotru şi Şureanu, constituie împreună unul dintre cele mai
întins masive din ţară, deţinând o suprafaţă relativ mare în cadrul Carpaţilor
Meridionali şi prezintă o serie de trăsături comun, care se reflectă atât în caracterele
geografice ale peisajului, cât şi în obiectivele turistice pe care le deţin. Dintre cele
mai importante componente le bazei materiale constituite aici, pe traseul de culme
care urcă din localităţile de la margini spre vârfurile cele mai înalte, care fac legătura
între cele trei masive muntoase, se remarcă:
-în Munţii Cindrel: cea mai cunoscută staţiune climaterică şi pentru sporturile
de iarnă, situată la altitudine de 1450 m., este Păltiniş, bogată în zăpezi de lungă
durată. Cazarea şi masa se asigură în peste 80 de vile, hoteluri moderne, pensiuni
particulare, restaurante, cantine, baruri ca: Cabana Păltiniş (82 locuri de cazare,
restaurant), Cabana Casa Turiştilor (180 locuri de cazare, restaurant), hotel
Păltiniş(80 locuri de cazare, restaurant). Staţiunea dispune de un club cu sală de
spectacole, bibliotecă, terenuri de sport, săli de jocuri distractive, popicărie, pârtii de
schi şi săniuş (telescaun, teleschi şi babylift sub Vf. Onceşti).
În afară de staţiunea Păltiniş, pe traseele montane menţionate se mai găsesc şi o
serie de cabane cum sunt: cabana „Fântânele” cu pârtie de schi, bufet, 52 locuri de
cazare. „Gâtul Berbecului”, 60 locui cazare, restaurant, „Curmătura”, 10 locuri cazare
în cabană şi 14 în căsuţe, restaurant, posibilităţi de agrement: loc de campare, plajă,
înot şi pescuit în pârâul Şteaza, „Oaşa”, 60 locuri, restaurant, posibilităţi de agrement:
loc de campare, plajă, înot şi pescuit. canotul silvic „La Duşi”, refugiul Cinaia, 30
locuri la pricini, sală de mese şi multe altele.
- în Munţii Lotrului se remarcă:
• Voineasa, staţiune climaterică, cea mai importantă de pe Valea Lotrului,
cu numeroase hoteluri („Lotru”, „Brădişor”, „Vorneşiţa”, „Poieniţa”, „Lotrişor” cu
peste 2000 de locuri pentru cazare) restaurante, terase, magazine, braserie, berărie,
farmacie, modernă sală de spectacole (350 locuri), bibliotecă (la hotelul „Lotru”)
importantă bază de tratament (hotel „Brădişor”) 12 vile dotate în stil „familial”. La
aceste se adaugă cabana „Prejba” situată sub Vf Prejba, 80 locuri de cazare, bufet;
• oraşul Brezoi care conţine condiţii deosebite pentru escaladarea munţilor
şi organizarea unor drumeţii plăcute. Important centru economic cu posibilităţi de
divertisment diverse: cabana „Obârşia Lotrului”- un important complex turistic
montan (cabana veche 35 locuri, 80 locuri în căsuţe, 40 locuri în bungalow-uri),
restaurant, staţie meteo, magazine, loc de campare, cantoane forestiere, hanul „Gura
Latoriţei”, 10 locuri de cazare, bufet, staţie auto.
- în Munţii Sureanu găsim cabana „Sureanu” situată sub Vf Sureanu, cu
46 locuri de cazare, inaccesibilă auto, cabana „Oaşa”, „Prislop”, situată pe versantul
nordic al munţilor Sureanu are 50 locuri de cazare, pârtii de schi pentru începători şi
avansaţi în vecinătate, „Voievodu”, accesibilă auto, cu 78 locuri de cazare; Gradiştea
de Munte- zona cetăţilor dacice din munţii Orăştie; cabana „Costeşti”, etc.
Masivul Făgăraş, prezintă importanţă în mod deosebit, pentru alpinismul de
iarnă. Parcurgerea crestei principale, în condiţii de iarnă, pe zăpadă şi viscol
reprezintă o performanţă deosebită, în special pentru sportivii care urmează să-şi
depăşească normele stabilite în vederea obţinerii unei calificări de alpinism.
Întinsul masiv de granit roşu al Retezatului Central, prezintă un interes
deosebit pentru alpinişti, având în cuprins peste 150 trasee, unele din ele de cea mai
mare dificultate. Ca şi Făgăraşul, masivul Retezat este recomandat practicării
alpinismului de iarnă.
Munţii Cernei şi Mehedinţi oferă multiple trasee în special în apropierea

staţiunii Băile Herculane. În masivul Aninei şi Semenicului, întâlnim renumitele
Chei ale Nerei, Caraşului şi peretele muntelui Rol cu numeroase trasee de alpinism.
Apusenii – cu nucleul lor Bihor – Vlădeasa, de o frumuseţe nebănuită, oferă
tuturor alpiniştilor posibilitatea deschiderii unor noi trasee, atât în pereţii de deasupra,
cât mai ales în subteran (peşteri).
În afară de staţiunile amintite se mai remarcă prin dotările lor menite să atragă
turistul, şi cele de la Băile Herculane, importantă staţiune balneoclimaterică , Soveja
situată pe valea pârâului Suşiţa, la contactul Munţilor Vrancei cu Subcarpaţii de
Curbură. Aceasta pune la dispoziţie hotelul „Zboina”, o stea, cu 300 locuri, hotelul
„Mioriţa”, o stea,, 100 locuri şi trei vile, o stea, capacitate totală 40 locuri. Vatra
Dornei amplasată pe culoarul depresionar ce desparte grupa nordică de cea centrală a
Carpaţilor Or8ientali, are o capacitate de cazare de 220 locuri la hotelul „Cembra” şi
vilele „Ozon”, „Suhard”, „Pârtiei”, „Pinului”. Vidra, situată pe malul lacului Vidra
(altitudine 2055 m.) pe versantul nordic al Munţilor Lotoriţei, dispune de o capacitate
de cazare de 100 locuri puse la dispoziţie de cele 5 vile.
5. SERVICIILE TURISTICE ŞI INDICATORII LOR DE EFICIENŢĂ

Serviciul turistic se prezintă ca un ansamblu de activităţi ce au ca obiect
satisfacerea tuturor nevoilor turistului în perioada în care se deplasează şi în legătură
cu aceasta. O parte a activităţilor ce dau conţinut prestaţii turistice vizează deci
acoperirea unor necesităţi obişnuite, cotidiene (odihnă, hrană), altele prezintă
caracteristici specifice turismului şi respectiv formelor particulare de manifestare a
acestuia.
Prin natura lui serviciul turistic trebuie să asigure condiţii pentru refacerea
capacităţii de muncă, simultan cu petrecerea plăcută şi instructivă a timpului liber; de
asemenea el trebuie astfel conceput încât, în urma efectuării consumului turistic,
individul să dobândească un plus de informaţii, cunoştinţe, chiar deprinderi noi.
Numai astfel se poate vorbi despre un conţinut al prestaţiei turistice în concordanţă cu

cerinţele epocii moderne, cu exigenţele tuirismului contemporan.
O altă cerinţă a consumului turistic, la care serviciul turistic prin conţinutul său,
este chemat că contribuie efectiv, o constituie asigurarea unei odihne active a
turistului. Ca rezultat al creşterii productivităţii muncii şi perfecţionării proceselor de
conducere, al promovării pe scară largă a progresului ştiinţific şi tehnic, se reduce
săptămâna de lucru, se măresc dimensiunile timpului liber zilnic şi săptămânal.
Odihna activă tinde să devină o componentă tot mai importantă a serviciului turistic,
ea reprezentând totodată un procedeu modern, eficient de deconectare, de tratament
pentru ameliorarea consecinţelor nefavorabile ale suprasolicitării nervoase. Pornind
de la aceste premise, organizatorilor de turism le revine sarcina conceperii unor
vacanţe, cu posibilităţi multiple de desfăşurare a unor activităţi recreative: culturale,
artistice, sportive, stimulatoare a unor pasiuni, etc, menite să diversifice agrementul
tradiţional şi să sporească atractivitatea manifestărilor turistice, să răspundă criteriilor
odihnei active. Aceste preocupări sporesc în intensitate odată cu transformarea
turismului în fenomen de masă, cu creşterea frecvenţei de petrecere a timpului liber
în afara reşedinţei permanente.
Diversificarea serviciilor turistice se numără printre preocupările fundamentale
ale organizatorilor de turism, ca una dintre principoalele modalităţi de stimulare a
cererii turistice şi de realizare a unui nivel calitativ ridicat de satisfacere a nevoilor
consumatorilor – turişti. România – dispunând de un patrimoniu turistic de o mare
atractivitate precum şi de condiţiile materiale necesare valorificării acestuia, înscrie
diversificarea ofertei de servicii ca obiectiv prioritar în promovarea turismului inter şi
internaţional.
Diversificarea se poate realiza prin antrenarea în circuitul turistic a unor zone
şi alcătuirea unor programe mai variate, multiplicarea acţiunilor oferite turiştilor în
legătură cu fiecare dintre serviciile de bază prestate, sporirea formelor de agrement şi
a serviciilor complementare. Dacă, în cazul serviciilor de bază, perfecţionarea
priveşte mai ales aspectul calitativ, categoria serviciilor complementare reprezintă

terenul cel mai fertil apariţiei de noi tipuri de aranjamente şi facilităţi.
Din categoria serviciilor de bază fac parte cele de transport, cazare.
Alimentaţie, tratament, agrement sau orice altă activitate ce reprezintă motivaţia de
bază a călătoriei ca: vânătoare, alpinism, schi, yachting, etc.
5.1. Serviciul de cazare turistică
Serviciul de cazare vizează, prin conţinutul său, crearea condiţiilor şi confortul
pentru adăpostirea şi odihna călătorului. El este produsul a ceea ce se numeşte
producţia hotelieră – sector care în accepţiunea actuală, înglobează ansamblul
activităţilor desfăşurate în spaţiile de cazare. Serviciul de cazare se prezintă ca o
activitate complexă, decurgând din exploatarea capacităţior de cazare, fiind alcătuit
dintr-un grupaj de prestaţii oferite turistului pe timpul sejurului în unităţi de cazare.
Dezvoltarea şi calitatea serviciului de cazare sunt dependente, în primul rând,
de existenţa unei baze tehnico – materiale de cazare (hoteluri, moteluri, hanuri, case
de odihnă, cabane, popasuri turistice, etc) adecvate cu dotări corespunzătoare, care să
ofere turiştilor condiţii optime şi care să îndeplinească după caz şi alte funcţii. În a
doilea rând, serviciul de cazare este influenţat de dotarea cu personal a capacităţilor
de cazare, de nivelul de calificare a lucrătorilor, de organizarea muncii în unităţile
hoteliere. În acest context, insuficienţa spaţiilor de cazare, echiparea lor
necorespunzătoare, neconcordanţa dintre nivelul confortului oferit şi exigenţele
turiştilor, ca şi numărul mic al lucrătorilor , sau slaba lor pregătire, influenţează
negativ calitatea prestaţiei turistice şi prin intermediul acesteia, dimensiunile
circulaţiei turistice şi posibilităţile de valorificare a patrimoniului.
Industria hotelieră, considerată în cele mai multe ţări o activitate distinctă a
economiei, are ca domeniu de referinţă totalitatea proceselor desfăşurate în unităţile
de cazare în legătură cu primirea, sejurul şi plecarea călătorului.
Conţinutul industriei hotelier a evoluat paralel cu dezvoltarea capacităţilor de
cazare şi implicarea lor în activitatea turistică, îmbogăţindu-se cu noi funcţii şi forme
de prestaţii.
La început, existenţa hotelului, unitate reprezentativă pentru capacităţile de

cazare şi suport material al industriei hoteliere a fost legată de efectuarea unor
deplasări, înalte scopuri decât cele turistice, cele mai multe dintre dotările de această
natură fiind amplasate în afara oraşelor, în zonele turistice şi, implicit, activitatea lor
se orientează spre satisfacerea nevoilor turiştilor. Concomitent cu aceste schimbări,
industria hotelieră se cristalizează ca sector particular, îşi defineşte cu precizie
funcţiile, se perfecţionează continuu adaptându-se exigenţelor mereu sporite ale
călătorilor şi în special ale turiştilor.
Legătura dintre activitatea turistică şi industria hotelieră este complexă, de
profunzime şi se desfăşoară în ambele sensuri. Pe de o parter, industria hotelieră se
desfăşoară ca urmare a circulaţiei turistice şi, pe de altă parte, dezvoltarea turismului
este condiţionată de exigenţele unor spaţii de cazare, de gradul lor de echipare, de
calitatea şi varietatea prestaţiilor oferite.
Se ştie că pe lângă atracţia exercitată de un obiectiv turistic, amenajările legate
în principal de condiţii de odihnă şi agrement, contribuie în mod hotărâtor la prezenţa
turiştilor în zona respectivă. Rolul acestor dotări şi implicit a serviciului de cazare
este şi mai important în cazul turismului rezidenţial, de odihnă, de sejur lung, când
turistul doreşte să-şi petreacă vacanţa într-un cadru natural, fără să fie însă lipsit de
confortul specific civilizaţiei moderne.
Valorificarea superioară a patrimoniului turistic prin atragerea în circuitul
economic a diferitelor zone, reprezintă o altă latură a aparatului industriei hoteliere, la
dezvoltarea turismului şi indirect a întregii economii. Astfel, zone deosebit de
frumoase, de bogate în obiective turistice, pot rămâne în afara interesului turiştilor,
datorită echipării necorespunzătoare sau lipsei unor condiţii minime de campare,
după cum zone mai puţin dotate din punct de vedere turistic sunt solicitate pentru
confortul pe care îl oferă. Cunoaşterea acestui aspect al relaţiei turism – industrie
hotelieră are deosebită valoare pentru orientarea investiţiilor şi direcţionarea
dezvoltării sectorului hotelier.
Nivelul de dezvoltare a industriei hoteliere reprezintă de asemenea, măsura

satisfacerii nevoii pentru turism a populaţiei. Sporirea veniturilor băneşti,
urbanizarea, creşterea timpului liber, etc. au provocat mutaţii în comportamentul
consumatorilor, în sensul intensificării cererii turistice a acestora.
Servicii hotelier insuficiente în raport cu nevoile populaţiei sau calitativ
necorespunzătoare, pe lângă efectele negative asupra odihnei şi recreerii oamenilor,
vor determina schimbări în destinaţia veniturilor şi disponibilităţile de timp liber şi
indirect scăderi în circulaţia turistică. Ele trebuie să creeze condiţii ca o parte
importantă a populaţiei să beneficieze de posibilitatea petrecerii vacanţei sau
sfârşitului de săptămână într-o zonă turistică.
Industria hotelieră şi respectiv calitatea serviciului de cazare influenţează nu
numai dezvoltarea turismului, în general ci şi eficienţa acestei activităţi. Prin atracţia
exercitată serviciile de cazare asigură o bună valorificare a potenţialului turistic, a
disponibilităţilor de forţă de muncă, a capacităţii bazei tehnico – materiale,
conducând la realizarea unor coeficienţi superiori de exploatare. De asemenea,
complexitatea serviciilor de cazare, diversitatea lor reprezintă un factor de prestigiu
de atractivitate a produsului turistic şi indirect de creştere a eficienţei comercializării
lui.
La rândul ei industria hotelieră suportă influenţa dezvoltării turistice. De fapt,
ea evoluează sub incidenţa unui complex de factori şi fenomene socio- economice, a
exigenţelor acestora, determină eforturi de adaptare din partea industrie hoteliere,
eforturi care se materializează în sporirea capacităţilor de cazare şi modernizarea
acesteia, în apariţia de unităţi hoteliere cu funcţii complexe, care să se adreseze
anumitor categorii de turişti în diversificarea gamei serviciilor oferite.
Din categoria serviciilor hoteliere complementare ,ce întregesc funcţia de
cazare, se pot menţiona: primirea şi distribuirea în hotel a corespondenţei turiştilor,
servicii de schimb valutar, păstrarea obiectelor de valoare, spălatul şi călcatul
lenjeriei, curăţarea hainelor şi a încălţămintei, repararea unor obiecte din dotarea
turistului, manipularea bagajelor, asigurarea parcării autoturismelor, etc.
Tot în această grupă sunt cuprinse şi: dotarea camerelor la cererea clienţilor cu
inventar suplimentar (perne pentru paturi suplimentare, paturi, etc.) Dacă vorbim
despre eficienţa activităţii de cazare ea poate fi apreciată şi evaluată prin intermediul
criteriilor şi indicatorilor generali precum şi pe seama unor elemente care ţin de
specificul acestei activităţi.
Astfel se operează cu indicatori de efort ca: numărul mediu al personalului,
valoarea medie a activelor fixe, cheltuielile activităţii de cazare, capacitatea
disponibilă exprimată în locuri sau în locuri-zile, şi cu indicatori de efect, ca: încasări
din prestaţiile hoteliere, încasări din prestaţiile suplimentare, profitul, etc.
Veniturile sunt date de mărimea încasărilor din prestaţiile hoteliere. Acestea se
află în directă legătură cu volumul activităţii, exprimată prin numărul turiştilor, cu
calitatea serviciilor; gama prestaţiilor suplimentare oferite turiştilor, etc.
În ceea ce priveşte cheltuielile ele reflectă prin conţinutul şi structura lor
specificul activităţii: cheltuielile cu salariile reprezintă 40% din cheltuielile cu
cazarea, cheltuielile cu chirie - 10-15%, cheltuielile generale - 10%, de întreţinere –
5%, amortizările – 5%, în timp ce cheltuielile cu transportul, depozitarea, lipsesc sau
sunt neînsemnate.
În activitatea hotelieră propriu – zisă cheltuielile reprezintă 60-69% din
volumul încasărilor, rezultă că rata rentabilităţii în acest domeniu este foarte mare:
35-40%.
Există însă abateri semnificative determinate de confortul de cazare, ocuparea
cu turişti români sau străini, amplasarea unităţii într-o zonă de mare circulaţie
turistică sau dimpotrivă.
În sistemul indicatorilor de eficienţă a activităţii de cazare, cei mai importanţi
sunt:
- productivitatea muncii, care se poate exprima fie valoric fie fizic.
▪ Valoric: WL=CA
Np
Unde CA= valoarea încasărilor

Np = numărul personalului
▪ Fizic: WL=Ni
Np
Unde Ni= numărul de înnoptări realizate anual
Np= numărul personalului
-încasarea medie pe unitatea de prestaţie (îm), este un indicator specific şi se
calculează prin raportarea încasărilor la capacitatea de cazare, sau prin raportarea la
locurile de cazare / zi.
îm= CA = CA
Cc Lc
Unde:CA= volum încasărilor
Cc= capacitatea de cazare
Lc= locurile de cazare /zi
-cheltuielile medii este de asemenea un indicator specific ce reflectă consumul
de resurse pe loc sau loc-zi.
-rata rentabilităţii este un indicator sintetic de eficienţă şi în funcţie de baza de
calcul, rata rentabilităţii se poate calcula prin mai multe formule:
r = Pr x 100 r = Pr x 100 r = Pr x 100

CA Cp C
Unde: CA = cifra de afaceri
C= capitalul investit
Cp = volumul cheltuielilor
-coeficientul de utilizare a capacităţii de cazare reprezintă un indicator pentru
aprecierea eficienţei de cazare, se calculează ca raport între capacitatea de cazare
efectivă utilizată într-o perioadă dată (numărul de înnoptări, numărul de zile – turist)
la capacitatea maximă posibilă (înmulţind numărul de locuri de cazare cu 365 zile),
Cvc = - NZT x 10
Cmax
În care: NZT = numărul zile turist
C max = număr zile calendaristice de funcţionare.

5.2. Serviciul de alimentaţie publică
Alimentaţia publică reprezintă una din laturile importante ale servicii turistice,
încadrându-se în categoria serviciilor de bază. Deşi ca activitate economică,
alimentaţia publică nu este destinată să satisfacă în exclusivitate nevoia
consumatorului turist, ea se asociază tot mai frecvent activităţilor de turism, iar
dinamica ei este din ce în cea mai influenţată de evoluţia circulaţiei turistice.
Dependenţa strânsă dintre alimentaţia publică şi activitatea turistică este
evidenţiată printre altele de asocierea lor într-un sector de sine stătător în ţările
consacrate pe plan turistic. O astfel de tendinţă este mai prezentă în ţara noastră în
contextul reaşezări şi modernizării structurilor organizatorice în turism. De asemenea
raporturile de intercondiţionare sunt evidenţiate şi de efortul permanent al
alimentaţiei publice de a se alinia noutăţilor intervenite în volumul, structura şi
exigenţele cererii, rezultat al dezvoltării turismului intern şi internaţional, al
diversificării şi multiplicării formelor de turism.
Privită prin prisma calităţii sale de componentă a produsului turistic respectiv a
serviciilor de bază alimentaţia publică determină calitatea prestaţiei turistice în
ansamblul ei, influenţează conţinutul şi atractivitatea ofertei turistice cu multiple
implicaţii asupra dimensiunilor şi orientării fluxurilor turistice.
Este necesar ca alimentaţia publică să fie prezentă în toate momentele cheie
ale consumului turistic: puncte de îmbarcare, mijloace de transport, locuri de
destinaţie şi sejur. Locuri de agrement. Numai astfel, serviciul de alimentaţie va
răspunde sarcinii de a asigura ansamblul condiţiilor pentru că turistul, aflat temporar
în afara reşedinţei permanente, să-şi poată procura hrana necesară. Aceasta cu atât
mai mult cu cât el reprezintă principala cale de satisfacerea a nevoi cotidiene de hrană
pentru toate categoriile de turişti.
O altă necesitate este aceea de a exista o largă tipologie de unităţi de
alimentaţie publică, în măsură să satisfacă o paletă diversificată de trebuinţe. În afara
unei adaptări a reţelei de unităţi la momentul şi locul desfăşurării programului
turistic, structura tipologică a acestuia trebuie să răspundă deopotrivă nevoilor de

hrană şi divertisment să-l poată servi pe turist în orice împrejurări.
O caracteristică destul de importantă a serviciului de alimentaţie publică
decurge din necesitatea de a răspunde în egală măsură cerinţelor turiştilor autohtoni şi
străini.
Astfel, în structura produselor comercializate trebuie să fie prezente preparate
din bucătăria naţională şi internaţională, din cea specifică anumitor ţări şi zone.
Legătura dintre alimentaţie publică şi oferta turistică este profundă şi de
intercondiţionare reciprocă. Ea dobândeşte noi valenţe în condiţiile în care
gastronomia devine element de selecţie a destinaţiilor turistice, când celelalte
componente ale ofertei turistice sunt sensibil apropiate şi comparabile. De altfel,
produsul turistic, având drept principală motivaţie gastronomia, este o realitate, din ce
în ce mai prezentă şi a generat o nouă formă de vacanţă, cunoscută sub denumirea de
vacanţă gastronomică (pescărească, vânătorească, etc.).
Diversitatea şi originalitatea gastronomiei se constituie ca element de atracţie
principală sau complementară, fapt ce explică şi justifică atenţia acordată acestui
domeniu de servire turistică.
Componentă de prin ordin în structura unei oferte turistice elevate, alimentaţia
publică se recomandă, pe zi ce trece, ca un sector cu multiple şi noi posibilităţi, în
ceea ce priveşte ridicarea calităţii servicii turistice în condiţii de înaltă eficienţă. Se
tinde din ce în ce mai mult, ca alimentaţia publică, pe lângă funcţia fiziologică
propriu-zisă, să îndeplinească şi unele funcţii de agrement, odihnă, recreere – în
general, de petrecerea timpului liber. Ţinând seama de faptul că turistul cheltuieşte o
parte însemnată din bugetul său de timp (după unele calcule 20-25%) în unităţile de
alimentaţie publică, o atenţie sporită se acordă atracţiei pe care aceasta o exercită,
contactelor sociale ce se pot realiza în cadrul lor.
Dezvoltarea şi perfecţionarea activităţii de alimentaţie publică reprezintă una
dintre coordonatele definitorii ale prezentului şi viitorului, constituindu-se într-o
preocupare permanentă a agenţilor economici în sfera comerţului şi turismului, a

organelor ce gestionează acest sector de activitate.
Perfecţionarea activităţii de alimentaţie vizează o serie de evoluţii cantitative şi
calitative. În privinţa evoluţiei cantitative se poate vorbi despre o creştere
semnificativă a volumului activităţii, pe seama sporirii cererii rezidenţilor şi a
intensificării circulaţiei turistice, dublată de repoziţionarea diferitelor grupe de
mărfuri. Pe plan calitativ, modificările, vizând adaptarea la exigenţele şi tendinţele
cererii, se desfăşoară în direcţia modernizării şi perfecţionării producţiei, a
îmbunătăţirii şi diversificării formelor de comercializare şi servire.
De asemenea perfecţionarea activităţii de alimentaţie mai vizează şi
componenta sa comercială. În această direcţie se înregistrează modernizarea reţelei
comerciale din punct de vedere structural şi al distribuiri în teritoriu, precum şli
diversificarea formelor de servire. Astfel în ceea ce priveşte structura reţelei, se
remarcă tendinţa de realizare a unor unităţi cu funcţii complexe care să răspundă unor
cerinţe variate /de exemplu, în staţiunile turistice să satisfacă nevoia de hrană şi
agrement. De asemenea , apar noi tipuride unităţi – cafenea, snack-barul, bistro-ul,
drugstore, restorante, etc.- mai bine adaptate particularităţilor diferitelor segmente de
clientelă.
Paralel cu modeirnzarea diferitelor forme de comercializare şi servire are loc o
diversificare a prestaţiilor cu caracter complementar oferite de unităţile de
alimentaţie publică, servicii diferenţiate structural în funcţie de beneficiari (turişti sau
populaţie rezidentă). Modernizarea acestor obiective va asigura participarea sporită a
alimentaţiei publice la satisfacerea nevoilor consumatorilor, creşterea rolului său
economic şi social.
Eficienţa economică a alimentaţiei publice se poate urmări prin indicatori
generali şi prin indicatori specifici acestui domeniu. Dintre aceştia se enumeră
indicatori ai eforturilor ca: volumul cheltuielilor totale, volumul cheltuielilor de
circulaţie, numărul mediu de personal operativ, fondul de salarii cheltuit, indicatori ai
efectelor, ca: volumul desfacerilor de mărfuri prin unităţi de alimentaţie publică,

producţia culinară, profitul.
Cheltuielile în acest domeniu au un conţinut complex, determinat de varietatea
proceselor din acest domeniu. Printre principalele elemente de cheltuieli se enumeră
cheltuielile cu salarii 60%, cheltuielile cu reparaţiile şi întreţinerile 15%, cheltuieli cu
transportul, depozitarea şi pregătirea desfacerii 15% şi cheltuieli specifice (scobitori,
şerveţele).
Rata rentabilităţii în alimentaţia publică este în medie de 5-15%, dar este mult
mai mare decât în cazul comerţului cu amănuntul.
Cei mai semnificativi indicatori, pe lângă cei enumeraţi mai sus, sunt:
- productivitatea muncii, care se poate exprima fie valoric fie fizic.
▪ Valoric: WL=CA
Np
Unde: CA= volumul desfacerii de mărfuri
Np = numărul personalului
▪ Fizic: WL=CA
Nl
Unde: CA= valoarea desfacerilor
Nl= numărul de locuri la masă
-încasarea medie pe consumator (îm), care se poate calcula după formula
îm= CA
Nc
Unde:CA= volum desfacerilor
Nc= numărul de consumator
- afluxul de consumatori la masă este un indicator specific şi se poate calcula ca
raport între numărul de consumatori şi numărul de locuri la masă.
- numărul de consumatori ce revin la un lucrător operativ se poate determina prin
raportarea numărului de consumatori la numărul de lucrători.
- profitul mediu pe lucrător se poate calcula după formula
Pf.m = Pf
Nl
Unde: Pf = profitul
Nl = numărul de lucrători
- rata rentabilităţii exprimă volumul profitului obţinut la fiecare mie de lei desfacere
în alimentaţia publică.
Se calculează în două moduri:
a.ca raport procentual între masa profitului (P) şi volumul de desfacere (D)
R= P x 100
D
b.ca diferenţă între cota medie (procentuală) de adaosuri (abateri) comerciale (A)
folosite de unităţile de alimentaţie şi nivelul mediu (procentual) al cheltuielilor de
producţie şi circulaţie înregistrat de acestea (C):
R= A - C
Având în vedere sistemul de formare a preţurilor în alimentaţie, valoarea lui
(A) din formula de mai sus provine din raportarea unei mese absolute (în lei) a unor
venituri brute (rabat, adaos, TVA) la preţul final de vânzare în alimentaţie (compus
din preţul de „alimentaţie” + veniturile brute).
Alţi indicatori (parţiali) de eficienţă utilizaţi în alimentaţia publică: gradul de
utilizare a timpului de muncă, fluctuaţia personalului, nivelul de calificare, raportul
dintre personalul operativ şi cel tehnico administrativ, raportul desfacerii medii pe
mp. suprafaţă comercială, pe un loc la masă, la 1000 lei fonduri fixe, coeficientul de
utilizare al utilajelor.
5.3. Serviciul de agrement – divertisment
Preocupările pentru realizarea dezideratului de odihnă activă, caracteristică
esenţială a vacanţelor în societatea contemporană –stimulează eforturile de dezvoltare
a acestor activităţi care să controbuie şa satisfacerea nevoilor fizice şi psihice ale
turistului, creând cadrul necesar petrecerii plăcute şi instructive a timpului liber.
Aceste activităţi sunt cunoscute sub denumirea de agrement – domeniu ce poate fi
definit prin ansamblul mijloacelor şi formelor capabile să asigure individului sau unei
grupări sociale o stare de bună dispoziţie, d plăcere, să dea senzaţia unei satisfacţii, a
unei împliniri, să lase o impresie şi o amintire plăcută. Această accepţie evidenţiază

pe de o parte varietatea acţiunilor de agrement şi multitudinea planurilor pe care
acţionează, iar pe de altă parte, faptul că agrementul se constituie ca un element
fundamental pentru satisfacerea nevoilor turiştilor.
În concordanţă cu cerinţele turistului agrementul vizează destinderea şi
reconfortarea fizică al acestuia, divertismentul şi dezvoltarea capacităţilor sale. În
cazul acoperirii nevoilor fizice, activităţile sportive, cele care pun în mişcare
organismul – de la simpla plimbare până la realizarea unor performanţe- deţin un loc
important. În ceea ce priveşte latura psihică, activităţilor cultural – distractive şi celor
instructiv – educative le revine un loc hotărâtor: ele au ca obiectiv crearea unei
atmosfere de destindere, amuzament, comunicare, contribuind la îmbogăţirea
bagajului de cunoştinţe ale turistului.
Pe plan economic, dezvoltarea agrementului răspunde exigenţelor de creştere a
atractivităţii staţiunilor turistice.
Agrementul reprezintă mijlocul principal de individualizare a ofertei turistice,
de diversificare a produselor, stimulează circulaţia turistică, fiind o sursă importantă
de încasări, de creştere a eficienţei economice a activităţii.
Dezvoltarea agrementului reprezintă un mijloc de asigurare a competitivităţii
staţiunilor turistice.
Creşterea rolului agrementului în caracterizarea localităţilor turistice, în
satisfacerea nevoilor turiştilor a determinat transformarea sa în motivaţie turistică
propriu – zisă, conducând la apariţia unor noi tipuri de vacanţe, vacanţă de schi,
alpinism, yachting, tenis, etc.
Agrementul reprezintă un element important de care trebuie să se ţină seama în
amenajarea zonelor turistice. Tot mai frecvent se vorbeşte – în procesul de amenajare
– despre o strategie a agrementului, care să valorifice componenta economică a
fiecărei zone, să realizeze o planificare de ansamblu şi pe termen lung a raporturilor
om – natură, să asigure o dimensionare raţională a dotărilor, o adoptare a acestora la
configuraţia spaţiilor şi peisajelor.
Organizarea agrementului se particularizează pe forme de turism: de litoral,

montan de vară şi/sau de iarnă, balnear , etc. iar mijloacele şi formele de agrementare
se diferenţiază în interiorul acestora după numeroase caracteristici dependente de
specificul zonei sau grupurile de turişti. De exemplu în cazul turistului de litoral, a
cărui motivaţie o reprezintă cura helio – marină şi/sau practicarea sporturilor nautice,
organizarea agrementului înseamnă: amenajarea plajelor pentru o cură activă
(topogane, jocuri, concursuri) existenţa unor centre de iniţiere în practicarea
sporturilor nautice şi puncte de închiriere a materialului sportiv (bărci, hidrobiciclete,
schiuri, iole, surfing-uri); realizarea unor porturi de agrement, cluburi de vacanţă, etc.
Aceste componente se întâlnesc şi în dotarea litoralului românesc, iar lor li se mai pot
adăuga alte mijloace de agrement ca: parcuri de distracţii, săli de spectacol, terenuri
de sport, ş.a.
Strategia de dezvoltare a agrementului ţine seama pe de o parte, de motivaţiile,
aspiraţiile, şi aşteptările turiştilor, iar pe de altă parte de profilul structura şi specificul
staţiunilor. Corespunzător, desfăşurarea activităţii de agrement presupune existenţa
unor echipamente adecvate (porturi de agrement, puncte de închiriere, mijloace de
transport pe cablu, piscine, centre de echitaţie, terenuri şi săli de sport, etc.), personal
cu pregătiri de specialitate (animatori), programe (excursii, concursuri, expoziţii,
festivaluri, ş.a.). Un alt aspect ce trebuie avut în vedere în elaborarea concepţiei de
organizare a agrementului este asigurarea implicării efective a turistului în
desfăşurarea programelor de divertisment. Are loc astfel trecerea de la calitatea de
spectator la cea de participant activ, aceasta constituind o caracteristică a concepţiei
moderne de agrementare a staţiunilor, se poate afirma că dezvoltarea activităţilor de
agrement influenţează direct orientarea fluxurilor turistice şi implicit desfăşurarea
unei activităţi eficiente.
5.4. Serviciul de transport
Transportul reprezintă o componentă de bază a serviciului turistic, asigurând
deplasarea turiştilor de la reşedinţă la locul de petrecere a vacanţei, sau pe toată
durata călătoriei. Este mai complex decât transportul din alte domenii de activitate,
vizând pe lângă voiajul propriu-zis, ansamblul operaţiunilor, condiţiilor şi facilităţilor

legate de organizarea deplasării fizice a turiştilor şi a unor bunuri destinate
consumului acestora. Sunt cuprinse serviciile oferite turiştilor ce practică o formă
organizată de turism şi prestaţiile oferite turiştilor ce călătoresc cu mijloace proprii
Serviciile de transport prezintă un rol important în turism, în sensul că asigură
pătrunderea în zone de interes turistic, asigură întâlnirea cererii cu oferta şi
transformarea acestora din potenţiale în efective, se permite valorificarea
potenţialului turistic al zonei (ţării).
Timpul total de vacanţă al unui turist poate fi compus din două elemente: timp
de transport şi timp de sejur. Pentru ca turistul să beneficieze de o utilizare cât mai
completă a vacanţei el este interesat de deplasări rapide.
Pentru ca în cazul formelor de turism, transportul sau durata călătoriei ocupă
un loc important, toate aceste elemente sunt elemente de fundamentare a deciziei de a
opta pentru anumite forme de turism.
Obiectivul de scurtare a timpului de călătorie este mai stringent în cazul
deplasării cu mijloace proprii, unde intervine oboseala, stresul, etc.
Organizarea transportului trebuie să ţină seama de necesitatea creşterii
confortului său, acesta fiind important în stimularea deplasării turiştilor. Creşterea
confortului duce la îmbunătăţirea condiţiilor în interiorul mijloacelor de transport şi
vizează şi alte elemente ca: asigurarea transferului de la staţia de destinaţie la hotel şi
invers, desfăşurarea fără întrerupere a călătoriei şi în cazul folosirii mai multor tipuri
de mijloace de transport, efectuarea unor prestaţii auxiliare, privind transportul
bagajelor, alegerea de trasee interesante.
Un alt aspect care trebuie luat în considerare îl reprezintă ponderea ridicată a
costurilor serviciilor de transport la tarifele pentru aranjamente turistice. În activitatea
de transport trebuie să se asigure o mai bună corespondenţă între conţinutul
serviciilor prestate şi nivelul tarifelor, în sensul că reducerea costului nu trebuie să
se facă prin diminuarea calităţii serviciilor ci printr-o utilizare mai raţională a
capacităţii de transport precum şi prin folosirea combinată. Se recomandă acordarea

unor facilităţi sau reduceri în perioada de slabă activitate turistică.
Pentru efectuarea traficului turistic se poate apela la o gamă variată de mijloace
de transport. Utilizarea unui tip de transport este determinată de factori legaţi de
specificul călătoriei şi particularităţile mijloacelor de transport şi de o serie de
elemente care ţin de psihologia turistului.
În alegerea formelor de transport turistul porneşte de la gruparea lor după
natura mijlocului folosit:
Transport aerian
Transport feroviar;
Transport naval;
Transport rutier.
Locul fiecăruia în structura traficului turistic este dependent în egală măsură de
dinamismul turismului, de dezvoltarea generală a transportului de călători.
Transportul rutier, deţine primul loc pe plan intern şi internaţional. Se
realizează cu ajutorul autocarelor, microbuzelor şi autoturismelor. Opţiunea turiştilor
este motivată de avantajele pe care aceştia le oferă şi pe care autoturismul le oferă în
privinţa mişcării, costului călătoriei, etc.
Dinamica transportului rutier este influenţată de gradul de dezvoltare a reţelei
de drumuri. Este vorba de densitatea şi calitatea reţelei (autostrăzi, drumuri
modernizate) şi de echiparea cu utilităţi necesare (staţii de benzină, loc de campare,
etc).
Un rol important în alegerea acestei categorii de transport îl deţine costul, care
este mai mic decât al altor mijloace de transport, cheltuielile rămân relativ constante.
Dezvoltarea şi solicitarea traficului rutier a dus la perfecţionarea tipurilor de
aranjamente turistice de tipul turismului de închirieri, folosirea combinată a mai
multor tipuri de transport.
Transportul feroviar. Deţine un loc important în traficul turistic datprită
avantajelor pe care le prezintă ca regularitatea şi certitudinea realizării deplasării ca
urmare a independenţei mijloacelor feroviare faţă de starea vremii; costul relativ mai
redus faţă de transportul aerian; comoditatea oferită prin intermediul vagoanelor de
dormit.; îmbarcarea - debarcarea în interiorul localităţilor, etc. În formarea opţiunilor
pentru acest tip de transport se adaugă o serie de particularităţi a crescut gradul de
confort, a sporit substanţial viteza de deplasare, s-a dezvoltat gama serviciilor
suplimentare oferite, condiţiile pentru utilizarea trenurilor de călătorii internaţionale
fără întreruperi repetate.
Aceste avantaje împreună cu cheltuielile reduse stimulează exploatarea
transporturilor feroviare.
Transportul aerian este utilizat pe distanţe mari şi foarte mari.
Acest tip de transport este mai puţin folosit datorită dezavantajelor care îl
caracterizează, cum ar fi cele legate de dependenţa acestora de condiţiile atmosferice,
de costurile ridicate, de faptul că îmbarcarea – debarcarea se efectuează în afara
localităţilor.
Totuşi prezintă şi multe avantaje ca: reducerea duratei călătoriei, creşterea
gradului de confort, posibilitatea unor călătorii pe cele mai variate rute, etc.
Transportul naval este una dintre formele de deplasare puţin solicitate, datorită
vitezelor mici de deplasare, costurilor mari, necesităţii de a folosi şi alte mijloace de
transport. Transporturile navale se realizează astăzi mai mult sub forma croazierelor,
transformându-se de fapt dintr-o modalitate de deplasare într-una de agrement.
În ceea ce priveşte eficienţa activităţii de transport turistic, există o serie de
indicatori specifici acestui domeniu, indicatori care se calculează diferit, în funcţie de
forma de exploatare:
a. pentru parcul propriu
-coeficientul de utilizare a parcului (Cup)calculat ca raport între numărul de
zile active – maşină (Za) şi numărul de zile calendaristice –maşină (Zc):
Cup = Za x 100
Zc
-coeficientul de utilizare al capacităţii de transport (CUC), calculat ca raport

dintre capacitatea efectiv folosită (C km.- număr călători –kilometrii) şi
capacitatea teoretică (Lkm- locuri kilometrii)
CUC = C km. x 100
L km.
-parcursul mediu (Pm) se calculează ca raport între parcurusl total (Pt) efectuat
într-o anumită perioadă (zi, lună, an) de toate mijloacele de transport ale
parcului şi numărul maşinilor – zile în activitate (Nmza):
Pm (z,l,a) = Pt x 100
Nmza
b. pentru mijloacele destinate închirierii (autoturisme în sistemul Rent – a –
Car):
- încasarea pe medie pe automobil, pe zi – maşină - inventar, pe zi – maşină-
activă (În lei sau în valută).
5.5 Servicii turistice suplimentare
Cunoscute şi sub numele de servicii complementare acestea au o contribuţie
din ce în ce mai importantă la accesul activităţilor turistice şi cuprind, în principal,
activităţile ce au ca obiect stimularea odihnei active, a distracţiei, a petrecerii plăcute
a timpului liber, fără a se substitui serviciilor de agrement. Unele din aceste servicii
sunt cunoscute cu anticipaţie de către turist intrând în costul iniţial al programului; cu
cele mai multe însă turistul ia contact numai la destinaţie, consumul rămânând numai
la latitudinea lui, plata efectuându-se separat, pe măsura solicitării şi obţinerii lor.
Serviciile complementare se caracterizează prin varietate. Ele asociindu-se
unor servicii de bază sau având o existenţă de sine stătătoare.
Indiferent de modul cum sunt organizate cele mai importante servicii
suplimentare sunt: servicii de informare, de intermediere, cu caracter special, cu
caracter sportiv, de tratamente balneo-medicale, servicii diverse.
Serviciile de informare, intervin în perioada de pregătire şi aranjare a prestaţiei
turistice , dar şi pe parcursul desfăşurării călătoriei. Pe lângă informarea propriu-zisă
care trebuie să fie rapidă şi de calitate, aceste servicii îndeplinesc şi funcţia de

sfătuitor al turistului. Informarea trebuie să fie complexă, să privească atât
programele manifestărilor turistice, cât şi elementele generale solicitate de turişti.
Dintre serviciile de intermediere, cele mai frecvent se întâlnesc serviciile de
rezervare de locuri pentru mijloace de transport, la manifestările cultural artistice, în
alte spaţii de cazare, etc. şi cele de închiriere a unor obiecte pentru practicarea
diferitelor jocuri sau sporturi.
Serviciile cu caracter special sunt prilejuite de forme particulare ale turismului-
de afaceri, de congrese, etc.- şi se încadrează unor segmente bine determinate:
servicii de secretariat, traduceri, etc. pentru oameni de afaceri, programe de vânătoare
şi pescuit sportiv; programe şi servicii speciale pentru copii mici- supraveghere,
unităţi de alimentaţie publică specifice, terenuri de joacă cu dotările adecvate,
programe artistice; asistenţă medicală, asistenţă medico-veterinară pentru animalele
turiştilor , ş.a. În această categorie sunt cuprinse de asemenea, serviciul de ghid
însoţitor, interpret, dispecer.
Dintre serviciile turistice cu caracter cultural – educativ recreativ se pot
menţiona: participarea la spectacole, vizitarea de muzee, expoziţii întâlniri cu
personalităţi din domeniul culturii, artei, ştiinţei şi altele.
Un rol important îl au excursiile. Ele favorizează îmbogăţirea cunoştinţelor
prin contactul cu locuri şi oameni, stimulează nevoia de informare şi indirect
dezvoltarea circulaţiei turistice.
Serviciile cu caracter sportiv, vin, de regulă în completarea formelor obişnuite
de agrement. Ele îmbracă forme mai speciale când se adresează unor turişti mai
experimentaţi. Organizarea acestor activităţi presupune existenţa unui personal de
specialitate care să asigure iniţierea, îndrumarea şi supravegherea desfăşurării
acţiunilor; de asemenea sunt necesare dotări adecvate – săli de sport, terenuri, piscine,
pârtii de schi, alte obiective cu destinaţie sportivă – şi a unor puncte de închiriere a
materialului sportiv.
Servicii de cură şi tratament balneo – medical pot fi considerate suplimentare

în situaţiile cu care turistul îşi completează sejurul într-o staţiune cu efectuarea unor
tratamente cu caracter preventiv. Serviciile de asistenţă medicală prilejuite de astfel
de situaţii, fac parte tot din această categorie.
În afara serviciilor enumerate, organizatorii mai pot oferi şi alte tipuri de
servicii independente – schimb valutar, servicii bancare, CEC, servicii de asigurări,
etc, sau facilităţi de plată ori de altă natură, venite să stimuleze activitatea turistică:
reducerea de tarife, posibilitatea achitării costului sejurului în rate, vânzarea
anticipată cu reducere a unor servicii pe bază de abonament, simplificarea unor
servicii vamale.
6. CIRCULAŢIA TURISTICĂ. CEREREA ŞI OFERTA TURISTICĂ

Din punct de vedere economic, cererea turistică reprezintă un fenomen socio –
economic complex, componentă esenţială a existenţei a existenţei pieţei serviciilor,
care precede procesul de vânzare-cumpărare şi consumul.
Turismul, ca activitate economică are propria cerere turistică aflată în continuă
modificare. Aceasta este alcătuită din ansamblul persoanelor care îşi pun în practică
dorinţa de a se deplasa periodic sau temporar, în afara reşedinţei proprii, sau ţării,
pentru alte motive decât prestarea unor activităţi remunerate la locul de destinaţie.
Consumul turistic include totalitatea cheltuielilor efectuate de turişti pentru a
cumpăra servicii şi bunuri legate de motivaţia turistică.
Motivaţia turistică reprezintă un ansamblu de mobiluri interioare, determinate
de educaţie, nevoi, cerinţe, interese, gusturi, având un caracter personal, care
orientează şi dinamizează activitatea unei persoane în realizarea unor atitudini,
acţiuni, ş.a.
Piaţa turismului este foarte sensibilă; cererea turistică nu este determinată
numai de forţele pieţei i şi de fluctuaţiile conjuncturii, şi de oferta şi destinaţia
produselor turistice. Ea depinde şi de numeroşi factori exogeni, fără legătură directă
cu turismul, dar care influenţează nivelul cererii.
În acest sens trebuie făcută o prezentare şi o analiză a circulaţiei turistice, nu

înainte de a prezenta principalele motive care determină atât actul plecării în vacanţă
şi călătorie cât şi destinaţia către care se orientează turistul.
Din studiile efectuate de Institutul de cercetare pentru Turism (ICT. 1996,
1998) şi Institutul de Marketing şi Anchete Sociologice (IMAS 1996,1998) a reieşit
ponderea medie a destinaţiilor de vacanţă:
staţiuni de litoral 42,9%
staţiuni montane 32,8%
staţiuni balneare 14,7%
circuite, excursii în ţară 10,1%
agroturism, turism rural 7,7%
în alte ţări 10,3%
la rude, prieteni 28,9%
Litoralul şi muntele rămân punctele forte ale turismului românesc, în ultimii

ani, menţinându-se pe primele locuri. Scade ponderea turismului balnear şi creşte
ponderea concediilor sau scurtelor sejururi petrecute la rude şi prieteni.
Din codificarea motivelor care conduc la o activitate turistică au fost
înregistrate următoarele opţiuni.
odihnă recreere destindere 62,5%
distracţie divertisment 28,6%
Soare, plajă, sporturi nautice 21,0%
Sporturi de iarnă – schi, săniuş 3,7%
Excursii, drumeţii montane 10,9%
Îngrijirea şi menţinerea sănătăţii 16,3%
Dorinţa de schimbare a decorului 14,8%
Cunoaştere, informare culturală 12,3%
Nu au practicat activităţi turistice 2,6%
În ceea ce priveşte relaţia dintre motivaţia turistică şi vârsta persoanelor

chestionate se desprind mai multe observaţii:
Nevoia de odihnă ca motiv al deplasării într-un sejur turistic este mai mare la
persoanele aflate în plină activitate profesională:71,2% la grupa de vârstă între 40
şi 50 de ani şi 69,9% la grupa de vârstă 50-59 de ani;
Grupele de vârstă mai tinere au alte motivaţii (de deplasare, distracţie,
plăcerea)- 57,6% la persoanele sub 20 de ani, şi 41.3% pentru grupa de 20-29 de
ani.
Grupele de peste 60 de ani sunt mai puţin atrase de turism, ca urmare a scăderii
veniturilor, a stării de morbiditate, a stărilor negative, lipsa unor facilităţi turistice.
Soarele, plaja, sporturile nautice sunt atracţii pentru persoanele tinere (sub 20
de ani 31,5%, între 20-29 ani 25,3%, între 30-39 de ani 22,3%)
Din punct de vedere al ocupaţiei o mai mare pondere în deplasările turistice
pentru odihnă, recreere, destindere, o deţin intelectualii – 71,9%
Scăderea participării la turism de vacanţe, concedii se manifestă în funcţie de
înaintarea în vârstă şi evoluţia veniturilor, creşterii gradului de sărăcie. Şomerii şi
muncitorii în ultimii patru ani aproape că nu au fost plecaţi niciodată în vacanţă, iar la
polul opus se află intelectualii, 53,8%, elevii şi studenţii 59,8%.
Din cele prezentate rezultă că principalele caracteristici ale cererii turistice sunt:
dinamism, care se manifestă prin dese oscilaţii, uneori bruşte care se datorează
în principal labilităţii motivaţiilor, precum şi altor factori endogeni (familiale,
personale, sociale) şi exogeni (politici, dezastre naturale, accidente de poluare,
etc.)
diversitatea şi eterogenitatea exprimate prin intermediul unor elemente date de
personalitate, mod de viaţă, gusturi, mediul socio-economic, al potenţialilor
clienţi. La fiecare turist aceste elemente se pot combina în mod diferit,
determinând o anumită cerere.
Sezonalitatea accentuată, determinată d prezenţa unor factori socio-economici,

psiho-sociali, culturali, naturali. Atenuarea sezonalităţii în timp şi spaţiu se face
prin intermediul diversificării ofertei şi o strategie promoţională adecvată.
Elasticitatea faţă de importanţii factori (economici, psihologici, conjuncturali,
geografici) datorită faptului că activităţile turistice satisfac în principal cerinţele
personale ale turiştilor.
În funcţie de destinaţiile turistice din studiul Comisiei Naţionale de statistică, anul
1999, reies următoarele:
CAPACITATEA SI ACTIVITATEA DE CAZARE TURISTICA

PE DESTINAŢII TURISTICE
UM 1998
Total Litoral Balnear Montan Delta Oraşe Alte
Dunării reş.jud loc.
Structuri de Număr 3.127 698 487 693 66 397 786
primire turistică
cu funcţiuni de
cazare turistică
Din care: Număr 815 257 101 74 14 231 138
hoteluri
Capacitate Locuri 287.26 118.051 48.460 34.784 2.829 44.66 38.484
existentă
8 0
Din care: Locuri 162.86 74.882 29.240 11.351 1.538 33.72 12.124
hoteluri
1 6
Capacitate în Mii loc- 53.164 10.538 12.412 8.584 456 13.52 7.644
funcţ. zile
9
Din care: Mii loc- 36.142 7.588 9.522 3.387 339 11.67 3.634
hoteluri zile
2
Turişti cazaţi Mii 5.552 806 622 821 51 2.471 781
Din care:străini Mii 810 49 33 77 10 577 64
Înnoptări Mii 19.183 5.159 5.099 2.524 104 4.471 1.826
Din care străini Mii 2.207 386 199 273 19 1.175 155
Indicii de % 36,1 49,0 41,1 29,4 22,8 33,1 23,9
utiliz.a capacit.
în funcţ.
Durata medie a Zile 3,5 6,4 8,2 3,1 2,1 1,8 2,3
şederii
UM 1999
Total Li Balnear Montan Delta Oraşe Alte
toral Dunării reş.jud loc.
Structuri de Număr 3.250 729 435 691 69 418 908
primire turistică
cu funcţiuni de
cazare turistică
Din care: Număr 811 255 101 74 12 235 134
hoteluri
Capacitate Locuri 282.80 118.228 45.768 34.129 2.692 43.76 38.229
existentă 6 0
Din care: Locuri 161.52 74.870 28.968 11.038 1.116 34.09 11.445
hoteluri 8 1
Capacitate în Mii loc- 51.275 9.454 11.500 8.826 400 13.58 7.505
funcţ. zile 1
Din care: Mii loc- 34.910 6.988 9.415 3.448 231 11.48 3.347
hoteluri zile 1
Turişti cazaţi Mii 5.109 679 665 790 39 2.261 675
Din care:străini Mii 795 35 26 72 9 597 56
Înnoptări Mii 17.670 4.337 5.300 2.317 87 4.022 1.607
Din care străini Mii 1.981 264 178 227 14 1.168 130
Indicii de % 34,5 45,9 46,1 26,3 21,2 26,6 21,4
utiliz.a capacit.
în funcţ.
Durata medie a Zile 3,5 6,4 8,0 2,9 2,2 1,8 2,4
şederii
Analizând datele din tabelele de mai sus se observă:

Litoralul românesc al Mării Negre constituie o destinaţie importantă a
României şi ocupă locul II în ceea ce priveşte numărul de turişti (13,3%) şi numărul
de înnoptări (24,5%), confirmă atracţia acestuia, indiferent de conjunctura

economică. În structură, pe litoral, numărul turiştilor străini s-a diminuat continuu;
după numărul înnoptărilor realizate de turiştii străini, litoralul ocupă locul I cu 13,3%
din total. Litoralul se caracterizează printr-un sejur mediu ridicat de 6-7 zile/turist şi
4-5 zile/turist străin, valori mai reduse faţă de 1998.
Destinaţia Munte, cu întreaga reţea de staţiuni, complexe turistice şi cabane,
reprezintă o destinaţie turistică solicitată în tot timpul anului de către segmente dintre
cele mai variate de turişti. Lipsa dotărilor, dispersia neuniformă de spaţiu a acestora
ca şi absenţa unor elemente de infrastructură generală nu permit o valorificare optimă
a potenţialului turistic montan, de mare complexitate, diversitate peisagistică şi de
valoare internaţională.
Astfel turismul montan, deşi deţinea, în alţi, ani locul II, la număr de turişti total
şi străini, în anul 1999, deţinea locul III în ceea ce priveşte numărul de turişti (15,4
%), şi numărul de înnoptări (13,1 %), iar în ceea ce priveşte turiştii străini ocupă,
locul III , turiştii care au realizat un număr de înnoptări de 227, ceea ce reprezintă
11,4 % din total.
Sejurul mediu este redus în raport cu prima destinaţie, ceea ce presupune ca, în
mare parte (excepţie turismul pentru schi), muntele este preferat în turismul de week-
end.
În ceea ce priveşte turismul organizat de agenţiile de turism, pe acţiuni turistice şi
zone turistice situaţia se prezintă astfel în anul 1999:
TURISTI TURISTI Durata medie a

(mii persoane) Zile (mii) sejurului- (zile)
1997 1998 1999 1997 1998 1999 199 199 1999
7 8
Acţiuni turistice 1.52 1.42 1.29 9.12 9.01 8.56 6,0 6,3 6,6
Interne -total 4 1 9 5 3 9
Din total: 335 295 343 1.34 1.12 1.34 4,6 3,8 3,9
-zonă montană-oraşe 5 7 6
Zonă staţiuni balneare 308 315 302 3430 3747 3.77 11,1 11,9 12,5
9
Zonă litorală 367 382 297 2852 2884 2.40 7,8 7,5 8,9
8
Zonă montană. Sate şi 181 136 111 760 635 505 4,2 4,7 4,5
trasee turistice alpine
Zone istorice 87 69 70 188 123 156 2,2 1,8 2,2
Zone de peisaj religios 3 3 4 7 7 8 2,3 2,3 2,0
Croaziere fluviale 3 2 2 5 5 4 1,7 2,5 2,0
Circuite diverse 33 18 17 67 44 36 2,0 2,4 2,1
Alte zone 207 201 153 471 441 327 2,3 2,2 2,1
La baza datelor deţinute stau o serie de indicatori de cuantificare a circulaţiei

turistice, dintre care:
Capacitatea de cazare turistică existentă reprezintă numărul de locuri de cazare
de folosinţă turistică înscrise în ultimul act de recepţie, omologare sau clasificare a
structurii de primire turistică cu funcţiune de cazare turistică, exclusiv paturile
suplimentare care se pot instala în caz de necesitate.
Capacitatea de cazare turistică în funcţiune (exprimată în locuri – zile)
reprezintă numărul de locuri de cazare puse la dispoziţie turiştilor de către
structurile de primire turistică cu funcţiuni de cazare turistică, ţinând cont de
numărul de zile cât sunt deschise structurile în perioada considerată. Se exclud
locurile din camerele sau structurile închise temporar din lipsă de turişti pentru
reparaţii sau alte motive.
Indicii de utilizare ai capacităţii de cazare turistică în funcţiune – se calculează
prin raportarea numărului de înnoptări realizate, la capacitatea de cazare turistică
în funcţiune, din perioada respectivă.
Funcţia turistică a unui teritoriu a unei localităţi se bazează pe raportul dintre
numărul de locuri de cazare şi numărul populaţiei rezidenţiale stabile:
Ft = Na
Nps
numărul mediu de turişti se exprimă prin raportul dintre suma turiştilor
înregistraţi într-o perioadă dată (T) şi numărul zilelor din perioada
respectivă(n):
Nt = T
n
şi arată intensitatea circulaţiei turistice într-un anumit interval de timp (calendaristic
sau sezon turistic).
durata medie a sejurului se determină prin raportarea numărului de zile/turist
(NZT) la numărul turiştilor (T)
Ds =  NZT
 NT
şi reflectă posibilitatea ofertei turistice de a reţine turistul într-o anumită zonă,
regiune sau ţară.
densitatea circulaţiei turistice este indicatorul care pune în legătură directă
circulaţia turistică cu populaţia rezidentă a zonei. Se calculează ca un raport
dintre numărul de turişti (T) şi numărul populaţiei (P):
D= T
P
preferinţa relativă a turiştilor se calculează ca raport între numărul de turişti
spre o destinaţie dată (T1) şi totalul emisiunii turistice a zonei respective (T) sau
totalul populaţiei rezidente (P):
Pr = T1 sau Pr = T1
T P
şi furnizează informaţii privind orientarea geografică a fluxurilor turistice emise de
un bazin de cerere (zonă).
Ultimii doi indicatori permit cuantificarea fluxurilor turistice dintr-o ţară sau
zonă şi orientează politica de dezvoltare a activităţii turistice de dimensionare a
ofertei în funcţie de solicitarea turistică.
calcularea coeficientului de elasticitate a cererii în raport cu variaţia

veniturilor. Se calculează în scopul aprecierii cererii potenţiale ce s-ar putea
transforma în cerere efectivă la o modificare a variabilelor sale:
Ex = DY ; Dx
Y x
În care: Ex = elasticitatea cererii turistice;
Dy = variaţia cererii turisatice;
Y = volumul cererii turistice
Dx = variaţia veniturilor
x = volumul veniturilor
Dy = Ex  Dx  y
X
Ex = 1,5 – 1,8 la venituri
Pentru activitatea agenţiilor de turism:
acţiunea turistică este modalitatea specifică de desfăşurare şi condiţiile asigurat
de agentul economic organizator pe parcursul călătoriei turistului
turiştii participanţi la o acţiune turistică sunt persoanele care beneficiază de
serviciile oferite şi vândute de agentul economic care organizează activitatea
turistică respectivă;
numărul turiştilor – zile pentru o acţiune turistică se determină prin înmulţirea
numărului persoanelor participante cu durata efectivă în zile a acţiunii respective.
În ceea ce priveşte oferta turistică, in literatura de specialitate au fost formulate
mai multe definiţii ale acesteia. Dintre multitudinea acestora reţinem următoarea:
oferta turistică cuprinde resursele turistice naturale şi antropice, echipamentul de
„producţie” a serviciilor turistice, masă de bunuri alimentare, industriale destinate
consumului turistic, forţa de muncă specializată în activităţi specifice, infrastructura
turistică şi structurile de primire, condiţiile de comercializare (preţuri, tarife, facilităţi,
etc.).
Dotată cu diverse şi spectaculoase forme de relief, îmbinate armonios pe întreg

teritoriul ţării, bucurându-se de o climă favorabilă proiectării turismului în tot cursul
anului, înzestrată cu o floră ţi faună bogate, cu numeroase monumente istorice, de
artă şi arhitectură, România poate satisface prin resursele sale turistice, preferinţele
diverselor segmente ale cererii turistice interne şi internaţionale.
Resursele turistice cuprind ansamblul atracţiilor turistice naturale şi antropice
dintr-o zonă, regiune sau ţară. În România, cadrul natural este bogat, variat şi
complex, cu o structură peisagistică deosebit de armonioasă. Complexitatea
potenţialului turistic ca şi gradul său de atractivitate, în general, sunt în strânsă
corelaţie cu formele de relief şi cresc progresiv, de la câmpie către munte; desigur,
litoralul Mării Negre şi Carpaţii româneşti fac excepţie.
Începuturile turismului montan datează de la sfârşitul secolului XIX, când i-au
fiinţă diferite asociaţii de turism. Asociaţia transilvană Carpatină, la Sibiu (1880),
Cercul Excursioniştilor la Bucureşti(1891), primele cabane în Cindrel, Făgăraş şi
Bucegi, se pun bazele primei staţiuni montane din ţară (Păltiniş la 1450 m). Ulterior
turismul montan a cunoscut o dezvoltare susţinută; pe lângă cabanele iniţiale s-au
conturat complexe şi microstaţiuni turistice montane, unele dintre ele devenind
staţiuni montane recunoscute, apreciate şi peste hotare.
Din analiza gradului de echipare tehnică a masivelor montane (cazare, pârtii de
schi şi mijloace de transport pe cablu, accesibilitate, poteci marcate, etc.) precum şi a
circulaţiei turistice rezultă următoarele:
dotarea corespunzătoare din punct de vedere tehnic, din totalul de 60 masive
analizate, circa 20 dispun de o anumită echipare tehnică, iar numai 13 au o dotare
mai bună (Postăvaru, Bucegi, Gârbova, Cindrel, Semenic, Ceahlăul, Muntele Mic,
Tarcău, Făgăraş, Rodna, etc.);
neconcordanţa dintre valoarea şi complexitatea potenţialului turistic montan şi
gradul de înzestrare tehnică (Masivele Postăvaru şi Gârbova au cea mai bună
amenajare pentru turism, în comparaţie cu Parâng, Rodna, Făgăraş, etc, cu cele
mai complexe resurse turistice, dar cu o slabă dotare tehnică);
echiparea diferenţiată, cu mari discrepanţe a masivelor montane: doar trei

(Bucegi, Postăvaru, Gârbova) deţineau, în 1994, peste 75% din capacitatea de
cazare, peste 70% din mijloacele de transport pe cablu şi peste 90% din pârtiile
amenajate; mai pregnant apare faptul că peste 80% din spaţiile de cazare cu
confort superior se concentrează tot aici, restul munţilor deţin cabane şi vile de
confort redus (excepţie Semenic, Ceahlău şi Rodna);
necorelaţie între capacitatea de cazare, lungimea şi capacitatea pârtiilor de schi,
realizându-se valori reduse (de până la 5 m pe loc cazare) chiar în staţiunile
montane din Bucegi şi Postăvaru, faţă de 6-6,5 m/loc cazare pe plan mondial (şi
chiar 8 – 8,5 m/loc cazare în staţiunile cu pondere mare a turismului la sfârşit de
săptămână); aceeaşi necorelaţie se observă şi între spaţiile de cazare şi capacitatea
orară a tuturor mijloacelor şi dotărilor pentru sporturi de iarnă (pârtii,
teleferice)indicele respectiv fiind cu mult sub media internaţională;
masivele montane sunt în general, acoperite cu o reţea densă de poteci turistice
(peste 11.000 km. lungime) dar se impune verificarea, completarea, întreţinerea şi
chiar reducerea acestora în multe masive, din necesitatea de a proteja şi conserva
mediul natural (Retezat, Parâng, Ceahlău, etc.)
Analizele realizate mai sus evidenţiază cu claritate că lanţul carpatin românesc
dispune de un potenţial turistic deosebit de complex şi cu reale posibilităţi de
utilizare, dar insuficient valorificat. Concentrarea turismului în munţii din bazinul
prahovean se datorează apropierii de puternicele centre urbane şi turistice, Bucureşti
şi Braşov, de existenţa unei infrastructuri generale, de tradiţie, etc. şi mai puţin de
valoarea potenţialului turistic (excepţie Masivul Bucegi).
Oferta Carpaţilor româneşti este dată şi de o serie de servicii suplimentare.
Turiştii veniţi pentru practicarea sporturilor de iarnă – în general tineri şi persoane
până în 50 de ani – realizează deja – prin schiat –(în afara concursurilor), folosirea în
mod plăcut, prin sport, a sejurului într-o staţiune. Ca urmare, în cadrul activităţilor
„apres schi” (sportul cu schiul fiind dependent numai de programul de funcţionare a
instalaţiilor de transport pe cablu), locul principal îl ocupă programele de seară din
diversele unităţi de alimentaţie publică (cu program de varièté, cu programe de

animare, etc.) şi în al doilea rând activităţi culturale desfăşurate în staţiune sau în
centre urbane din apropierea staţiunii.
Predilecţia spre anumite modalităţi de utilizare a timpului după programul de
schi se poate explica, pe de o parte, prin nevoia de relaxare, puternic resimţită de cei
mai mulţi schiori, după un număr de coborâri (şi urcări) şi prin lungimea nopţilor de
iarnă.
Deoarece, în staţiunile pentru sporturile de iarnă, factorii climatici specifici
sezonului rece oferă posibilităţi şi pentru alte sporturi (săniuş, patinaj) de multe ori
complementare pentru iubitorii schiului sau principale pentru însoţitorii lor, existenţa
amenajărilor, a echipamentului şi a mijloacelor necesare pentru practicarea acestor
sporturi reprezintă condiţii principale pentru buna funcţionare a unor astfel de
staţiuni, pentru a li se asigura o poziţie solidă în cadrul competenţei internaţionale.
Turismul pe litoralul românesc a apărut într-un cadru organizat în a doua parte
a sec. XIX, dar a căpătat o mare amploare după 1956, când a început realizarea unor
mari complexe hoteliere, în baza unui plan general de sistematizare. Condiţiile
naturale deosebit de favorabile pentru practicarea unui turism complex au permis
construirea în cele 12 staţiuni, a unei baze materiale puternice, de cazare, tratament,
alimentaţie publică, agrement, comerţ general, etc. litoralul românesc fiind considerat
prima zonă turistică din ţară, cu toate că prin specificul său, activitatea de turism se
caracterizează printr-o accentuată sezonalitate.
Astfel, capacitatea sa de cazare era în 1999 de 287.268 locuri, cele 12 staţiuni
având peste 270 de hoteluri şi 350 unităţi de alimentaţie publică.
Însă potenţialul turistic al litoralului este suficient valorificat, mai ales resursele
balneare de o mare valoare terapeutică: apele termale – minerale, nămolurile
sapropelice şi de turbă (de altfel, baza de cazare pentru cură balneară reprezintă
numai 13,1% din spaţiile litoralului).
Deoarece diversele staţiuni turistice s-au dezvoltat pe seama anumitor factori
naturali, între cele trei grupe mari – staţiuni de litoral, staţiuni balneare şi staţiuni
profilate pe sporturile de iarnă - există, pe lângă asemănări, multe deosebiri în ceea

ce priveşte capitolul serviciilor suplimentare din afara unităţilor de cazare (şi într-o
anumită măsură şi în spaţiile de cazare). În staţiunile de litoral, într-un timp, o
pondere mare în ansamblul serviciilor suplimentare au constituit-o agrementul şi
sporturile nautice, în cele balneare, o serie de proceduri şi acţiuni specifice, iar în cele
destinate practicării sporturilor de iarnă, o anumită pondere este deţinută de alte
sporturi de iarnă decât cele principale şi de plimbările cu sănii trase de cai.
Referitor la staţiunile de litoral, aici factorii naturali care au determinat apariţia
şi dezvoltarea staţiunilor respective sunt formaţi, în principal, din mare, Soare, nisip,
şi unde, în general, clientela este constituită din copii şi adulţi până la 55-60 ani,
nevoia de mişcare este mare. Ca urmare, lărgirea gamei de mijloace pentru
practicarea celor mai diferite sporturi a fost şi reprezintă o cale principală de urmat
pentru modernizarea ofertei acestei staţiuni.
O dată cu accentul pus pe mediul acvatic se cere asigurarea de posibilităţi
variate pentru sporturile ce se practică pe suprafeţe de teren amenajate. Totodată
având în vedere multitudinea de preferinţe, durata sejurului şi programul de plajă, un
loc important în cadrul activităţilor la care recurg turiştii în aceste staţiuni îl ocupă
acţiunile cultural artistice Orientarea spre asemenea ofertă decurge şi din faptul că
majoritatea clientelei străine este formată din persoane aflate la vârsta activă, care
fiind foarte ocupate, îşi găsesc mai puţin timp în restul anului pentru a-şi satisface
interesul pentru cultură.
Nepresupunând un program cât de cât riguros atât în timpul fiecărei zi cât şi pe
toată durata de şedere, sejurul în staţiunile de litoral se împacă foarte bine cu
excursiile, începând de la cele de câteva ore până la cele de câteva zile.
Având în vedere că unele staţiuni de litoral (Efori Nord, Neptun şi Mangalia)
şi-au creat vad pentru piaţa turistică externă la tratamentul bolilor aparatului
locomotor şi că la acest tratament recurg, cu preponderenţă persoanele de vârsta a
treia, care vin mai des în perioadele din afara sezonului de vârf, când beneficiază de o
serie de înlesniri, în cadrul serviciilor suplimentare ce corespund dorinţelor şi
preferinţelor lor, un rol însemnat îl ocupă procedurile adjuvante, tratamentele cu

produse originale româneşti, diversele genuri de cură. În ceea ce priveşte partea de
distracţii amuzament, o mare contribuţie pot să o aibă serile distractive de orice fel
(inclusiv petrecerea timpului în baruri şi în restaurante cu specific), excursii prin
împrejurimi (inclusiv tururi de litoral) plimbările cu trăsuri sau docare de cai, de
măgari ( a se vedea staţiunile de litoral din Bulgaria.
Unele elemente de potenţial se degradează sau se reduc treptat (plaja, nămolul,
etc) conducând la diminuarea potenţialului turistic al litoralului.
Analizând datele furnizate de Comisia Naţională de Statistică, structurile de
primire cu funcţiuni de cazare turistică din 1999
FIGURĂ 1- STRUCTURI DE PRIMIRE CU FUNCŢIUNE DE
CAZARE TURISTICĂ
Staţiuni montane
418 69 Staţiuni balneare

691
Litoral(exclusiv Constanţa)
908 Alte localităţi

435
Oraşe reşed.de.jud(incl.Buc.şi
729 Tulcea)
Delta Dunării(excl.Tulcea)
FIGURĂ 2-CAPACITATE DE CAZARE EXISTENTĂ (locuri)
Staţiuni montane
2692 Staţiuni balneare

43760 34129
45768 Litoral(exclusiv Constanţa)

38229
Alte localităţi
118228 Oraşe reşed.de.jud(incl.Buc.şi

Tulcea)
FIGURĂ 3-CAPACITATE DE CAZARE ÎN FUNCŢIUNE (mii locuri -zile)
Staţiuni montane
409 Staţiuni balneare

8826
13581
Litoral(exclusiv Constanţa)
Alte localităţi
11500
7905
Oraşe reşed.de.jud(incl.Buc.şi
9454
Tulcea)
Tot în cadrul ofertei de prestaţii turistice suplimentare româneşti se înscriu

cele oferite de agenţiile de turism intern şi internaţional. Până în anul 1990, agenţiile
de turism internaţional utilizau pentru valorificarea prestaţiilor „tarifarul turistic
general”, întocmit, anual, de Ministerul Turismului În acest catalog erau prezentate
reglementări în vigoare care priveau turismul din România, tarifele pentru serviciile
turistice, valabile pentru toate zonele turistice din ţară.
După anul 1990, ultimul an al apariţiei acestui catalog, operatorii de turism şi-
au construit propriile programe şi tarife de vânzare.
Unele dintre aceste programe cuprindeau:
punerea în valoare a patrimoniului geografic din zonele de interes turistic,
Atracţia pe care o reprezintă Munţii Carpaţi s-a materializat prin organizarea de
programe specifice, precum, drumeţii pe trasee montane marcate, cure de teren,
alpinism, acţiuni de orientare turistică, programe pentru amatori şi profesionişti.
Staţiunile turistice montane Sinaia, Predeal, Poiana Braşov, etc. au fost in-
troduse în circuitul turistic prin programe de scurtă durată (1-2 zile) sau sejururi de 7
zile.
Zona Transfăgărăşanului a fost cuprinsă în programe de 1-2 zile, cu traseul Sf.
Gheorghe, Braşov, Făgăraş, Bâlea Cascadă, Bâlea Lac, etc.
punerea în valoare a monumentelor şi obiectivelor istorice.
O serie de monumente, mănăstiri, biserici şi castele au fost cuprinse în programe
tematice, cum ar fi de exemplu programul legat de legenda Dracula, care include
vizitarea Mânăstirii Snagov – Bucureşti, Turnul Chindiei, Ruinele Curţii Domneşti
din Târgovişte, Biserica Meşterul Manole din Curtea de Argeş, Castelul Bran,
Ansamblul Medieval şi casa Dracula din Sighişoara.
Reintroducerea în circuitul turistic a Castelului Peleş din Staţiunea Sinaia a condus la
creşterea circulaţiei turistice în această zonă atât prin programele organizate cât şi
prin deplasările pe cont propriu ale turiştilor şi protocoale special organizate pentru
delegaţiile oficiale.
- punerea în valoare a folclorului obiceiurilor şi tradiţiilor vechi româneşti
precum şi a tezaurului etnografic.
Un program cu această temă a fost realizat de unitatea cu specific „Nunta Zamfirei”
din staţiunea turistică Eforie Nord, program care a fost vândut cu succes datorită
prezentării într-o manieră deosebită a obiceiurilor de nuntă la români, servicii unor
preparate culinare tradiţionale, dar şi antrenării turiştilor, prin ghizi-animatori, în

spectacol.
punerea în valoare a formelor şi mijloacelor de agrement.
„Agrementul” este elementul care completează şi măreşte valoarea unui
program turistic, fapt care conduce la includerea acestuia în tipologia de programe
turistice; este transpus în practică prin agrement cultural – distractiv, realizat în
unităţi de alimentaţie, baruri, cabarete prin utilizarea dotărilor, aparaturii şi utilajelor
de agrement, prin organizarea de manifestări cu tematică specială de agrement sau
promovare turistică (Miss Litoral, Carnavalul Zăpezii, concursuri şi festivaluri de
mare amploare, etc.)
punerea în valoare a metodelor originale de tratament româneşti.
O particularitate a ofertei de tratament a constituit-o aplicarea şi promovarea
metodelor originale de tratament româneşti: Gerovital, Pell-Amar, Boicil, metode
care au înregistrat succese pe plan internaţional, în special, în perioadele când acestea
au fost susţinute de inventatorii produselor
excursiile externe cu sejururi scurte de 1-2 zile oferite turiştilor străini, fiind
organizate în oraşe, din ţări cu obiective turistice intens solicitate de turişti
(Istambul, Cairo, Tel-Aviv, Kiev, Varna, etc)
În continuare voi prezenta un extras din oferta de programe destinate turiştilor
străini „ONT Litoral Mamaia” şi „ONT Carpaţi Braşov”.
„ONT LITORAL MAMAIA” (EXTRAS OFERTĂ)
Nr crt Denumirea ac- Durata Mijloc de Programul pe scurt
ţiunilor transport
1. Delfinariu 3 ore Auto Plecare din staţiune la ora 9,00 sau
14,00, tur scurt Constanţa,
răcoritoare, vizionarea specta-
colului cu delfini. Retur orele
12,00 sau 17,00.
Caracteristica principală a pro-
gramului: agrement.
2. Băi reci de nămol 4 ore Auto Plecare din staţiune în jurul orei
9,00; tratament naturist cu nămol
pe malul lacului Techirghiol, Retur
orele 12,00
gramului: tratament
3. Tur Litoral noaptea 6 ore Auto Plecare din staţiune în jurul orei
20,00; efectuarea turului lung de
Litoral; prezenţa turiştilor în barul
de noapte Paradis sau Melody în
jurul orei 22,00; vizionarea
programului, retur în staţiune în
jurul orei 1,00.
gramului: agrement.
4. Echitaţie şi cină 7 ore Auto Deplasare la Herghelia Man-galia;
rustică program demonstrativ de echitaţie,
plimbări cu docarul.
gramului: agrement şi sport.
5. Excursii Delta Du- 2 zile Auto Plecare din staţiune ora 7,00; vi-
nării Vapor zită la Muzeul Deltei din Tulcea;
plimbări cu vaporul, hidrobuzul şi
bărci pe canalele Deltei; Cazare
hotel Lebăda – Crişan; dejun şi
cină cu specialităţi de pescărie;
Retur Tulcea; cină şi sosire în
staţiune la ora 22,00. Retur orele
12,00 sau 17,00.
gramului: cadrul natural, gastro-
nomie specifică.
6. O după amiază în 6 ore Auto Plecare din staţiune ora 18.00.
Satul de vacanţă Obiective: vizitarea colecţiei de
etnografie şi folclor din Constanţa,
vizionarea paradei de costume
populare, vizitarea expoziţiei cu
vânzare, vizită în satul de vacanţă
Mamaia, vizionarea unui program
de cântece şi dansuri la una din
casele din incinta satului, cină.
Retur ora 24. Caracteristica
principală a programului:
etnografie şi folclor.
7. Excursie Istambul 3 zile Vapor Plecarea din staţiune ora 15.00,
formalităţi de îmbarcare, agrement
pe vas, cină şi mic dejun,
debarcare, tur oraş Istambul, bazar,
sosire Constanţa ora 15.00
gramului: excursie externă.
„ONT CARPAŢI BRAŞOV”(EXTRAS OFERTĂ)
Nr crt Denumirea ac- Durata Mijloc de Programul pe scurt

ţiunilor transport
1. Excursie la stână cu 4 ore Căruţa (sania) Transport c căruţa (sania) la stână.
căruţa (sania) Se oferă: ţuică de brad, gustare
specifică, foc de tabără, muşchi
file preparat individual de turişti,
băuturi, taraf de muzică populară,
jocuri distractive.
gramului: agrement rustic
2. Seară medievală la 6 ore Auto Se oferă degustare de vinuri,
restaurantul program artistic cu specific
„Cetatea” din Braşov medieval şi cină. Se înmânează
diplome sau certificate de
participare. Caracteristica
principală a programului:
agrement.
3. Excursie în satul ½ zi Auto, căruţă Se oferă micul dejun într-o casă
Şirnea sau sanie ţărănească, preparate culinare
specifice zonei, muzeu local, vizită
gospodării ţărăneşti.
gramului: turism rural.
Retrospectiva cu privire la oferta turistică românească am prezentat-o numai cu

intenţia de a sugera reorientarea conţinutului noilor programe ce urmează a se realiza,
în vederea integrării într-un context turistic viabil, introducând în ofertă caracteristici
distincte, particulare româneşti.
7.INDICATORI ŞI NORME DE GESTIUNE ŞI DEZVOLTARE TURISTICĂ
Stabilirea capacităţii generale de primire este dată de un anume context care nu

este mereu acelaşi. Aprecierea se realizează printr-o largă utilizare a unor standarde şi
norme. Se disting două categorii de norme:
generale – utilizate pentru mai toate structurile turistice (nivel cazare, dotări
turistice, infrastructură);
speciale – care se aplică unei forme de turism sau produs turistic, sau care se
referă la analiza unor aspecte socio-economice, fizice, culturale, ş.a.
Toate normele existente impun o anumită strategie de utilizare a resurselor

turistice naturale şi antropice, care să conducă la o exploatare optimă a acestora.
Indicatori generali.
Un indicator general valabil, cu largă utilizare în turism, este capacitatea
optimă de primire (suportabilitate) a teritoriului, cu formula:
1. Cp = Si x Ni x Ki, unde:
. Cp = capacitatea optimă de primire;
Si = suprafaţa/volumul fiecărei resurse (factor)
Ni= norma de spaţiu (volum pentru fiecare persoană)
Ki = indice de utilizare a fiecărei resurse (factor la ora de vârf)
2. Cp = S x Kv/N, unde:
Cp = capacitatea optimă de primire
S= suprafaţa în ha, m2
Kv = coeficient de atractivitate a zonei
N = norma de spaţiu pentru o persoană.
Mai des utilizată este formula 2.
Un alt indicator important se referă la intensitatea utilizării spaţiale ce reprezintă
volumul de zile turist ce se poate atinge într-o anumită zonă. Aceşti indici sunt în
funcţie de caracteristicile cadrului natural:
pentru zone intens dezvoltate, cu multiple resurse turistice, care permit o
diversificare a activităţilor turistice, 500 zile turist/ha/an;
pentru zonele extensiv dezvoltate, care au resurse limitate: 200 zile/turist/an;
pentru zone naturale protejate (Parcuri Naţionale, Rezervaţii ale biosferei,
rezervaţii naturale) 5 zile/turist/an.
Pe baza acestui indice se pot calcula dimensiunile fluxurilor turistice şi ale bazei
materiale turistice.
Indicatori speciali.
Aceştia sunt folosiţi diferenţiat pentru formele de turism existente şi se referă la:
Turismul de litoral
Existenţa turismului de litoral este influenţată de mărimea şi calitatea zonei costiere
marine. Pe litoralul Mării Negre au fost diferenţiate trei tipuri de ţărmuri:
• ţărm cu plajă largă, nisipoasă,
• ţărm cu plajă delimitată de faleză, lacuri sau zone mlăştinoase,
• ţărm fără plaje, dar unde fundul mării puţin adânc, cu pantă lină, permite
realizarea unor plaje artificiale.
În cele ce urmează voi prezenta principalii indicatori care influenţează exploatarea
turistică a plajelor:
1. Capacitatea optimă de primire
Co =S : L/N, unde
Co = capacitatea optimă de primire
S= suprafaţa plajelor (m2)
L= lungimea plajei (m)
N= norme de spaţiu pentru turist (m2)
2. Gradul de utilizare a plajei
- intensivă 8-12 /m2
- medie 6-8 /m2
- mică 4-6 /m2
3. Indicele de simultaneitate a prezenţei vizitatorilor
Se stabileşte pe baza duratei medii de plajă, în sezon de la 3 – 4 ore până la un
interval cuprins între 9.00 – 17.00, aceasta şi în funcţie de profilul staţiunii, nivel de
dotare şi amenajări pentru cură şi agrement. Pentru perioada optimă de plajă indicele
de simultaneitate are valori cuprinse între 1,25 – 1,40.
4. Capacitatea zilnică a plajei
Cz = Is x Cn, unde
Cz = capacitatea zilnică a plajei
Is = indicele de simultaneitate
Cn = capacitatea optimă potenţială, care se calculează astfel:
Cn = suprafaţa plajei / Np(suprafaţa pentru vizitator.

Turismul montan şi de sporturi de iarnă.
Pe glob, şi în ţara noastră turismul montan are o arie largă de dezvoltare ca
urmare a prezenţei extinse a zonelor montane.
Valorificarea şi amenajarea pentru turism a spaţiului montan este în funcţie de
altitudinile medii şi maxime, de relief, densitatea fragmentării lui, nivelul pantelor.
Pentru drumeţii, excursii sau simple plimbări este nevoie de un spaţiu bine
amenajat, cu poteci marcate, locuri de odihnă, fumat, cu o bună accesibilitate. Se
admite o încărcare de 100 persoane la hectar, iar pentru terenurile mai accidentate
sau fragile, din punct de vedere ecologic, un număr de 30-80 persoane la ha.
pentru practicarea sporturilor de iarnă există un număr mare de indicatori,
deoarece serviciile turistice sunt mai complexe. Această formă de turism este în
funcţie de o multitudine de factori naturali (altitudine, orientare faţă de punctele
cardinale, mărimea pantei, acoperirea cu vegetaţie, condiţiile de climă)
În continuarea sunt înfăţişate principalele norme care răspund de dezvoltarea
sporturilor de iarnă:
1. Capacitatea caracteristică a mijloacelor de transport pe cablu oferă o
imagine reală a potenţialului instalaţiilor în funcţie de condiţiile concrete ale

zonei în care sunt amplasate şi reprezintă produsul dintre capacitatea orară
(Q) şi diferenţa de nivel (AH) a tuturor instalaţiilor:
Cc= Q x AH
2. Indicatorul privind accesul la instalaţiile de transport = L/Np, unde:
L= lungimea instalaţiilor de transport pe cablu

Np= numărul locuitorilor din reţeaua de cazare (operaţional pe plan mondial
= 2,80 – 3,20)
3. Indicatorul privind gradul de satisfacere a cererii turistice =Q/Np, unde
Q= capacitatea instalaţiilor de transport pe cablu

Np = numărul locurilor din reţeaua de cazare (operaţional pe plan mondial
=1,25-2,00)
4. Capacitatea instalaţiei de transport pe cablu se poate diminua prin metoda
diferenţei:
Ct = g x B/a, unde:
Ct= capacitatea orară a telefericelor (pers/oră)
g= debitul orar pe lăţimea pârtiei
b = lăţimea pârtiei (m)
a= randamentrul telefericului (a mediu =0.9)
5. Debitul instalaţiei ce deserveşte pârtia
Ho = Cz x Hs / K x T x h, unde:
Ho= capacitatea orară a telefericului (pers/oră)
Cz = număr de schiori pe zi
Hs= diferenţa de nivel parcursă de un schior pe zi
K= coeficient de încărcare a instalaţiei
T= timpul în ore de funcţionare
H = diferenţa de nivel a pârtiei.
6. Capacitatea orară a instalaţiilor de urcat (CH) indicvă numărul maxim de
persoane ce pot fi transportate pe pârtie.

7. Indicatorul privind potenţialul staţiunii din punct de vedere al gradului de
dotare cu instalaţii de transport pe cablu (puterea staţiunii)=Q x H / Np,

unde:
Q x H = capacitatea caracteristică a mijloacelor de transport (Q – capacitatea
orară şi H diferenţa de nivel)
Np = numărul locurilor din reţeaua de cazare (operaţional pe plan mondial =
500 – 100)
8. Capacitatea de cazare necesară domeniului schiabil într-o staţiune de iarnă,
rezultă din relaţia:
Np=Ns/Kox Ks, unde:
Np = capacitatea de cazare a staţiunii
Ns= numărul de turişti
Ko = coeficientul de influenţă a Week-end-ului (pentru zille lucrătoare K=1)

Ks= ponderea schiorilor din totalul turiştilor (valori relative)
Indicatori specifici
1. Capacitatea optimă a pârtiilor de schi
Există mai multe variante de calcul pentru acest indicator, dintre care:
a. Co= capacitatea optimă a pârtiei
Q= debitul orar mediu în funcţie de viteza schiorului şi distanţa minimă
de siguranţă dintre doi schiori;
Z= diferenţa medie de nivel pe care o coboară într-o zi un schior în
funcţie de tehnica sa.
L= coeficientul de corecţie a debitului mediu în funcţie de lăţimea pârtiei
de 30 m lăţime)
b. Cz=S/s=b x h/s x sin , unde:
S= suprafaţa schiabilă(în m2)

S= suprafaţa destinată unui schior pe zi
 = panta pârtiei
c. Capacitatea pârtiei (Cz) în raport cu debitul (Q) al instalaţiei:
Cz = Q x K x T x h/Hs, unde:
Q = capacitatea orară a telefericului (pers/oră)
Hs = diferenţa de nivel parcursă de un schior
K = coeficientul de încărcare a instalaţiei
T = timpul în ore de funcţionare
h= diferenţa de nivel a pârtiei
2. Debitul pârtiilor de schi, în funcţie de panta pârtiei (Q) este:
Panta pârtiei Debitul pârtiei (persoane/oră/în
lăţimea pârtiei)
Sub 45% 9-12
Peste 45% 5-8
3. Indicatorul de simultaneitate exprimă numărul de schiori ce se pot găsi

simultan în zona schiabilă şi se deduce prin relaţia:
Cps= Nt+Np+Na+Nr unde:
Cps= capacitatea zonei schiabile(Nr schiori)
Nt= numărul schiorilor aflaţi în teleferice
Np= numărul schiorilor aflaţi pe pârtie
Na= numărul schiorilor ce aşteaptă la rând la teleferice
Nr= numărul schiorilor aflaţi în afara pârtiilor în repaus.
8. CONCLUZII ŞI PROPUNERI
Analizând cele prezentate pe parcursul lucrării, am observat că zona Carpaţilor
dispune de numeroase resurse naturale şi antropice, de amplasamente care însă nu
sunt valorificate corespunzător. Acum, la sfârşit de lucrare, m-am simţit nevoită să
mă refer puţin şi la tehnica turismului de iarnă, subiect abordat din ce în ce mai des şi
care necesită o implicare într-o acţiune de valorificare a unor amplasamente pe linie
de turism de iarnă. Pentru a face acest lucru trebuiesc clarificate şi stăpânite, în
primul rând, următoarele aspecte:
1. Identificarea condiţiilor naturale.
2. Definirea lucrărilor care se impun pentru valorificarea amplasamentului
3. Problema accesului spre amplasament
4. Asigurarea resurselor pentru energie: electricitate, apă şi chiar gaz.

5. Identificarea clientelei în perspectivă
6. Rezolvarea corelării dintre turiştii schiori şi capacitatea de primire a
staţiunii
7. Aspectul pozitiv al completării turismului de vară cu cel de iarnă spre un
turism stabil continuu de-a lungul întregului an.
8. Turismul de iarnă în sprijinul dezvoltării întregii zone montane aferente
9. Schiul ca stimulent de atracţie dar nu şi de încasări directe
10.Efortul şi efectul economic generate prin desfăşurarea turismului de iarnă.
Un aspect important îl constituie asigurarea energiei. Telefericele, iluminatul şi

producerea zăpezii artificiale apelează imens la electricitate. Deşi, la ora actuală ea
este peste tot la dispoziţie, se constată totuşi că implică un efort mare pentru
asigurare, fapt care face adesea ca lucrurile să întârzie.
Pentru o perspectivă mai îndepărtată este indicat să se aibă în vedere şi
asigurarea apei necesare producerii zăpezii artificiale. Zăpada artificială substituie
lipsa zăpezii naturale mai ales la început de sezon, când temperatură negativă este,
dar zăpadă nu!
Tot instalaţia de zăpadă artificială îi dă turistului care urmează să vină,
siguranţa unui concediu dedicat schiului.
Oferta, odată concretizată, trebuie să asigure o clientelă de calitate cert
numeroasă, care să se coreleze cu întreaga reţea a staţiunii.
Factorul principal în atragerea turistului este evident publicitatea. Dar cea mai
eficientă publicitate este cea pe care o fac acei turişti care se reîntorc la casele lor
mulţumiţi sub toate aspectele.
Un alt punct de care trebuie să se ţină seama este faptul că între acţiunile legate
de domeniul schiabil, dintr-o staţiune, există o strictă interdependenţă. Astăzi, acest
aspect se rezolvă cu apel la calcul, la nivel de proiectare. Să fiu mai clară: între
capacitatea „Q persoană/oră” a telefericelor , suprafaţa schiabilă a pârtiilor „S/ha”,
numărul maxim al schiorilor pe zi „Cz” şi capacitatea Np – locuri de pat din cadrul
cazării se dau date orientative şi îndrumări de calcul exacte, în literatura de
specialitate.
Interesant este faptul că Q, adică capacitatea orară tuturor instalaţiilor de
teleferic, constituie motorul care imprimă cadenţa întregii activităţi.
Dacă luăm ca exemplu Branul, în situaţia actuală, aici turismul se desfăşoară
într-un spaţiu de timp limitat la aproximativ 3 luni pe timpul verii, plus doar câteva
zile cu ocazia sărbătorilor de iarnă. În restul anului camerele destinate cazării
turiştilor, rămân neocupate. Prin promovarea şi a turismului de iarnă, fiind că la Bran
condiţiile naturale sunt deosebite se va ajunge la perpetuarea turismului de-a lungul
întregului an. Rămâne ca să se iniţieze anumite formule originale şi de specific

printre care şi schiul de fond plimbare, tractarea schiurilor cu cai sau moto –şenilete,
care pot deveni foarte atrăgătoare.
Şi iată că prin afirmaţiile făcute în cadrul acestui punct am abordat probleme
care ţin de turismul rural. De aceea turismul de iarnă va interveni în completarea şi
sporirea rentabilităţii turismului localităţilor rurale, respectiv, d la o perioadă de
numai ¼ din an la aproape 1 an întreg.
Mai adaug faptul că, încă din desfăşurarea turismului de vară ar trebui să se
facă apel la căi expeditive de procurare de material de schi „second hand”!!!
În afara exploatării masei lemnoase pe timpul iernii, muntele rămâne în
stăpânirea animalelor sălbatice care, odată cu coborârea oilor devenite stăpâne pe
toată ambianţa mirifică şi chiar pe stânele părăsite.
Turismul de iarnă prin reţeaua de teleferice mari a început să reia în stăpânire
zona înaltă, cea de deasupra pădurilor.
Important pentru viitor este să se urmărească o asociere a activităţilor în care
drumurile şi telefericele să devină utile şi pentru celelalte activităţi montane, nu
numai pentru turismul de iarnă. Un exemplu incontestabil îl oferă telefericele de la
Sinaia şi Buşteni
Tot în relaţia cu muntele apare şi problema mult dezbătută a respectării
echilibrului ecologic. Turismul de iarnă este acuzat că pretinde „exces de defrişări”.
Şi în această direcţie intervin cu următoarea precizare, rezultată din calcul matematic:
întregul domeniu schiabil din Poiana Braşov are o suprafaţă de pârtii de 40 ha. Ori
aceasta reprezintă echivalentul a 1mp. la 17,5 din suprafaţa întregului nostru lanţ
muntos carpatin. Şi acest raport pleacă de la cele 9 pârtii luate în considerare, fapt
care ne conduce la afirmaţia că o singură pârtie, care ar deveni o staţiune din mediul
rural, ar stabili un raport de 10 ori mai mic, adică 1mp la 175 ha, practic aproape
nimic!!!
Însă un amplasament pentru domeniul schiabil constituie, pentru un punct

turistic o puternică atracţie, căci schiul a devenit un hobby, iar în jurul lui se
desfăşoară multiple activităţi generatoare de încasări însemnate.
Costul biletului de teleferic nu este cel care acoperă cheltuielile directe de pe
reţeaua domeniul schiabil. Într-o staţiune de iarnă încasările substanţiale sunt
generate pe multiple alte căi cum sunt: cazarea, restaurantele, animaţia prin
competiţii, barurile de noapte şi apoi comerţul cu specific local. De exemplu în
cadrul Poienii Braşov ar trebui să ia fiinţă o expoziţie permanentă de prezentare a
produselor din reţeaua industrială a Braşovului , apoi, printr-o deplasare organizată la
producătorul dorit turistul să-şi poată cumpăra sau comanda ceea ce doreşte, iar
comenzile mai mari să-i fie transportate, contra cost, la adresa lui. E vorba de:
mobilă, covoare, îmbrăcăminte, articole de artizanat, şi chiar de stabilirea de relaţii
economice cu firme braşovene. Astfel s-ar promova forma de export intern cu
consecinţe benefice pentru economia locală.
În ceea ce priveşte efortul şi efectul economic asigurarea unei oferte valoroase
pe linie de turism de iarnă implică iniţial şi apoi pe parcurs un efort economic
substanţial.
Amenajarea domeniului schiabil, dotările care se impun şi gama mare a
serviciilor pretind costuri importante. În cadrul serviciilor intră întreţinerea zăpezii
pe pârtie atât prin manoperă cât şi cu şeniletele de zăpadă, şcolile de schi, închirierea
de material schi şi asigurarea iluminatului seara a pârtiilor.
Gong inaugural pe litoral
Marea este un alt nume al Verii. Puţini sunt cei care să nu viseze la plaje
însorite şi nopţi dezmierdate de briza mării, să revadă un colţ de staţiune care i-a
produs nu-ştiu-ce bucurie, ori să reîntâlnească oameni care într-un fel sau altul, i-au
asigurat, poate, sezoane la rând, frumuseţea concediului, la care tânjeşte un an întreg.
În fond, odihna, ca şi munca, este un drept la fel de preţios. Mai ales că nimic nu se
face pe gratis. Ministrul Dan Matei Agathon ştie foarte bine toate acestea. Şi mai ştie,
poate ca nimeni altul, că pe litoral se află aproape jumătate din patrimoniul turismului
nostru – ca structuri de primire – şi, normal, o asemenea „salbă de focuri” ale

industriei vacanţelor trebuie să producă bucurii şi bani. Mulţi bani, aşa cum se
întâmplă în ţările unde industria iluziilor este mai bine pusă la punct şi adună venituri
ce se socotesc în miliarde de dolari. Mai mult de atât a devenit o axiomă faptul că, în
anii când litoralul merge bine turismul românesc atinge cote performante. Aşadar, nu
mai poate mira pe nimeni importanţa ce se acordă deschiderii sezonului estival.
Tradiţional ea se petrece pe 1 mai. Tot tradiţional, după două zile de vâlvă, scandaluri
şi alte trăznăi, având ca actori principali – tinerii, desigur, o parte infimă dintre ei-
hotelurile se închid la loc din diverse pricini , aşteptând să vină vara cu adevărat. Şi
unele rămân cu lacătul pe uşă până spre sfârşitul lui iunie…
Un exerciţiu penibil, comis de gura autorităţilor, cum se spune.
De doi ani, Dan Matei Agathon a făcut din litoral o prioritate a turismului
românesc, iar „tablourile” din marea expoziţie a sezonului estival sunt cu totul altele.
Este în afara oricărui dubiu că debutul din acest an al vacanţelor de la ţărmul Mării
Negre s-a produs în condiţiile unor staţiuni pregătite de star ca niciodată. E mai mult
decât un semn de bun augur, vremea însăşi – turismul, ca şi agricultura, sunt la
cheremul capriciilor naturii, poate şi de aceea unii se cred doctori în aceste domenii –
ţinând, cum se spune, cu îndrăzneţii, cu curajoşii. Exemplele sunt multe: la Mamaia
şi la Costineşti – ce diferenţă între cum se prezenta acum un an şi cum arată la această
dată!; la Neptun ori Saturn, lumea a înţeles deopotrivă că a pregăti cu simţ
gospodăresc, intrarea în regatul vacanţelor, ce seamănă cu un fel de revelion nesfărşit
nu este un hatâr care se face cuiva. E condiţia elementară de a gândi la modul
profesionist „o campanie” ce nu mai admite nici un fel de pete negre. Se mai schimbă
aşadar şi mentalitatea celor care deţin hoteluri şi alte stabilimente de vacanţă.
Din păcate este cu neputinţă să facem o cronică a celor două zile în care
ministrul turismului, însoţit de o armată de ziarişti- este admirabilă relaţie pe care
Dan Matei Agathon o are cu mass-media, indiferent că reprezentanţii ei sunt
obiectivi, că îl laudă sau că îl critică – au străbătut Litoralul de la Mamaia până la
Saturn. Au fost vizitate hoteluri, mai ales cele în care vor fi cazaţi turiştii ce deja au
început să sosească prin celebrele firme TUI şi Thomas Cook – şi restaurante, au fost
tăiate panglici inaugurale la Hotel Savoy în Mamaia şi la Neptun, în mijlocul străzii
proaspăt refăcute după standarde serioase, s-au revăzut structuri de primire ce
urmează să fie privatizate şi s-a mers pe plajă… Între fotografii există şi „troiţa”,
altarul unde s-a oficiat ulterior, pentru prima dată, într-o astfel de manieră, slujba de
Înviere. Insist asupra acestui detaliu. S-au auzit unele voci din rândul prelaţilor
ortodocşi care au formulat diverse critici. „În această lume ortodoxă, mi-e neplăcut să
spun din nou, există multă scleroză şi prostie, rezistenţă în ceea ce înseamnă o
abordare lucidă şi inteligentă a realităţilor de azi, având ca efect , între altele,
migrarea unor credincioşi către diverse secte….” Mai adaug doar faptul că, pentru
anul 2003, turismul balnear şi România – ţara vinului, vor constitui două repere ale
programului naţional de turism. De altminteri, expediţia pe Litoral a cuprins şi o
vizită la celebra podgorie Murfatlar. Vinul, când este de calitate este şi un bun prieten
al vacanţelor.
„Pe litoral, ar putea fi foarte bine cu preţuri rezonabile şi mulţi turişti”
În perioada 25/28 martie, la Neptun s-au desfăşurat lucrările Bursei Naţionale
de Turism – Litoral 2002. Peste 200 de touroperatori, hotelieri, prestatori sau firme
producătoare de materiale şi instalaţii pentru industria hotelieră şi-au expus oferta, au
purtat discuţii pe marginea eternei probleme a relansării turismului românesc, s-au
făcut comparaţii, au fost comentate date statistice, s-au purtat negocieri, s-au semnat
contracte, bine-nţeles a fost îndelung combătută iniţiativa Guvernului privind
majorarea TVA până la 15% şi pentru turismul internaţional. „Familia „turismului se
comportă ca orice familie în România zilelor noastre. Cu certuri, cu împăcări, cu
păreri pro şi contra, cu ochiul aruncat în ograda vecinului, cu discuţii pe ton înalt…
ca, până la urmă totul să se încheie cu o strângere de mână. Nu ştiu dacă această
mentalitate este benefică, dar sper, fiindcă aşa suntem noi, românii făcuţi, să se
termine totul cu bine. Si nici nu se poate în alt fel dacă parcurgem cu atenţie discursul
dlui Dan Matei Agathon, ministrul turismului: „Vremurile se anunţă bune pentru
turismul românesc, având în vedere că în 2001 a fost cel mai bun an din ultimii 17,
încasările valutare depăşind pragul psihologic, de 500 milioane de dolari. Am avut o

creştere de 17,7% la turiştii din UE., ceea ce reprezintă un boom al turismului
românesc.
Creşterile cu 25% ale fluxului turistic dinspre Germania, Austria sau Ţările
Scandinave relevă acest lucru. De acum depinde doar de noi ca trendul pozitiv să se
înregistreze în continuare”. La BTL 2002 pe lângă ofertanţii tradiţionali Mangalia
SA., Neptun Olimp SA, Hotel Savoy sau Hotel President, au sărit cu oferte şi
societăţi mai mici, rezultate în urma nenumăratelor proceselor divizare sau
privatizare. Printre acestea Euro Hotels care a ieşit pe piaţă cu hotelul Caraiman (de 3
stele), complet refăcut şi cu hotelul Orlando, tot de trei stele, din Venus, care se
aliniază standardelor internaţionale.
După cum spunea dl. Bogdan Şendrea, general manager al Euronst, această
aliniere este absolut necesară pentru ca România să redevină polul de atracţie pentru
turiştii din toată lumea. Este necesar, mai declara dl. Sendrea, ca politica de preţuri
să fie una echilibrată, care să nu descurajeze turiştii şi care să permită lansarea noilor
investitori în domeniu. De altfel, ministrul Dan Matei Agathon accentua acest aspect
arătând că este imposibil ca un pachet de servicii, în Bulgaria, să coste, în medie cu
100 de Euro mai puţin ca în România.
Sezonul estival a sosit, iar apariţia unor hoteluri noi ca Orlando şi Caraiman, ca
Iaki sau multe altele îmbrăcate în haină nouă, duc la selectarea clientului.
O selecţie care trebuie să ofere posibilităţi tuturor. Deşi multă lume consideră litoralul
ca o destinaţie de odihnă şi de distracţie, el este un loc făcător de minuni în ale
sănătăţii. Este remarcabil faptul că , după renovarea bazei de tratament de la hotelul
„Mangalia” în acest an au poposit aici peste 400 de turişti germani urmând ca prin
contractul încheiat cu TUI, în vară, să mai viziteze Mangalia încă 10.000.
Interesul stârnit de balnearul românesc este, poate, unul dintre motivele pentru
care Ministerul Turismului urmează să deruleze un program comun pentru
revigorarea şi promovarea acestui segment al turismului.
În mare acestea au fost problemele abordate la BTL 2002, în discuţii tăioase

sau amiabile, în spaţii mai largi sau reduse, cu calm sau cui patimă. Cât despre
preţuri, ele încă se negociază. Sfatul meu este să puneţi bani deoparte căci, cu un
milion de lei – un milion două sute mi lei, , în plin sezon, pe cameră, nu ştiu cui îi va
da mâna. La aceasta se adaugă taxa de staţiune /1-4% în Mamaia, 5% în Mangalia),
taxa de salubritate, taxa de salvare, taxa de …, taxe care s-au înmulţit ca ciupercile
după ploaie.
Cu toate acestea viitorul nu-i aşa de sumbru. Se mai găsesc soluţii şi pentru
buzunare mici. Important este ca litoralul să poată oferi tuturor măcar câteva zile de
odihnă, de relaxare.
Speranţa după BTL 2002: preţuri bunicele, servicii bunuţe (chiar bune) cultul
clientului, etc.
În speranţa că am reuşit, cât de cât, să atrag atenţia asupra acestor două mari
„teme” ale turismului, las la latitudinea dumneavoastră să decideţi unde vă veţi
petrece, cât mai plăcut şi util, vacanţele.
BIBLIOGRAFIE
*** Ghidul litoralului, The Romanian Editura Publirom,

Seaside Guide Bucureşti, 2000
*** România:Turism =Tourisme =Tourism Editura Pagini

Naţionale, Bucureşti
*** Tribuna economică, V, anul 10, nr,14. 1999
*** România turistică, an III, nr 157-161 2002
*** România pitorească, an II, nr 145-150 2002
Bojan, Carpaţii Orientali 1. Obcinele Editura Cantemir,

Neagoe Gheorghe Bucovinei, Rodnei, Bârgăului, Bucureşti, 1999
Suhardului, Rarău Giumalău
Bran Florina Economia turismului şi mediul Editura Economică,

înconjurător Bucureşti, 1999
Checiu, Stela Vizitaţi România Editura Alcor

Maria Edimpex, Bucureşti,
1999
Cosmescu Ion Turismul: Fenomen complex Editura Economică,

contemporan Bucureşti, 1999
Draica Constantin Ghid practic de turism internaţional şi Editura All Beck,

intern Bucureşti, 2000
Ghica Moise Sinaia –Perla Carpaţilor: Geografie, Editura Fundaţiei

Istorie, Turism România de Mâine,
Radu
Bucureşti, 1999
Iordan Ion România: Ghid turistic Editura Garamond,

Bucureşti, 1998
Popescu Nae Munţii Bucegi, Sinaia, Munţii Baiului, Editura Şchei,

Braşov, 1999
Postelnicu Introducerea în teoria şi practica Editura Dacia, Cluj

Gheorghe turismului, Napoca
Stăncioiu, Aurelia Dicţionar de terminologie turistică Editura Economică

Felicia Bucureşti 1999
Stănciulescu Managementul turismului durabil în Editura Dacia, Cluj

Gabriela ţările riverane Mării Negre Napoca, 1997
Vlăsceanu, Zona turistică. Litoralul românesc Editura Casa

Gheorghe Editorială Odeon,
Bucureşti, 1997
Zmeu Costache Cu noi la drum Editura pt. Turism,

1991

Licenta - Turismul

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Licenta - Turismul

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

TURISMUL MONTAN ŞI DE LITORAL 1

UNIVERSITATEA DUNAREA DE JOS, GALAŢI

Activitatea turistică se numără printre cele câteva fenomene ce s-au impus în

Serviciul de transport, prezintă un rol important în turism în general, în sensul că

1.2. COORDONATE ACTUALE ALE TURISMULUI ROMÂNESC

Astăzi, în România, turismul constituie unul din domeniile de activitate social

2.TURISMUL MONTAN – MUNŢII CARPAŢI

Cununa carpatică românească, cu tot ansamblul de culmi şi masive de

2.1.CARPAŢII ORIENTALI, care se întind de la graniţa nordică la

de masivitate. La extremităţi, în structura lor geologică îşi fac frecvent apariţia

semnificaţii deosebite din viaţa poporului român, staţiuni balneoclimaterice, aşezări

Centrul turistic montan al Banatului este situat în Munţii Semenic, accesibili

2.3. CARPAŢII OCCIDENTALI, cu mozaicul lor petrografic, morfo-

şi platforme pe care s-au dezvoltat aşezări pitoreşti de tip risipit. Compartimentul cu

3.TURISMUL DE LITORAL – Litoralul românesc al Mării Negre

3.1. MAREA NEAGRĂ

Cu toate că este legată prin Strâmtoarea Bosfor de Oceanul Planetar, Marea

hemoglobină. De asemenea, cantitatea de calciu şi fosfor în organism ajunge la

3.3. DE LA NĂVODARI LA MANGALIA

COSTINEŞTI. Localitate rurală, staţiune climaterică, marină, cunoscută ca

localităţii – Complexul sanatorial Mangalia şi Sanatoriul TBC- şi în partea de sud –

Petrochimic de la Năvodari, neinspirat edificat în această zonă poluează din belşug

4. BAZA TEHNICO MATERIALĂ A TURISMULUI

1. Structuri turistice de cazare

importante sunt: hotelul, motelul, vila, bungalowul, cabanele turistice, refugiile

4.1. BAZA TEHNICO MATERIALĂ A TURISMULUI DE LITORAL

Activitatea comercială şi de transporturi face din Constanţa cel mai important

Se mai remarcă: Biserica romano – catolică, Bustul lui Mihai Eminescu,

Din edificiile arhitectonice ale staţiunii se impune hotelul „Europa” cu 12

Sectorul de tratament este organizat sub formă de sanatorii balneare. Pentru

zonă comercială amenajată cu construcţii noi şi o zonă de alimentaţie publică (terasă,

Ca arhitectură, se detaşează hotelul „Raluca”, cu formă circulară în jurul unei

la Sanatoriul Balnear. Cazarea turiştilor se asigură tot timpul anului, în hotelul de

4.2. BAZA TEHNICO MATERIALĂ A TURISMULUI MONTAN

saună finlandeză, „Montana Grup Voroneţ”, „Fabian”, „Simeria” şi o serie de

Munţii Rodnei sunt compartimentaţi în trei mari masive sunt compartimentaţi

Nu pot fi trecute cu vederea nici restaurantele „Olti-Mona”, „Est” din satul

aflat în reconstrucţie, două baze de tratament, 15 vile şi două complexe balneare,

Dintre toate staţiunile renumite din zona centrală a Carpaţilor Orientali , ce se

Ocolul Silvic Sinaia, cu sediul chiar în centrul oraşului a manifestat o grijă

de nivel) numeroase dotări care permit desfăşurarea în bune condiţii a turismului şi a

În Predeal funcţionează 14 pârtii de schi, dintre care 7 cu grad de dificultate

Munţii Cernei şi Mehedinţi oferă multiple trasee în special în apropierea

5. SERVICIILE TURISTICE ŞI INDICATORII LOR DE EFICIENŢĂ

Numai astfel se poate vorbi despre un conţinut al prestaţiei turistice în concordanţă cu

priveşte mai ales aspectul calitativ, categoria serviciilor complementare reprezintă

La început, existenţa hotelului, unitate reprezentativă pentru capacităţile de

Nivelul de dezvoltare a industriei hoteliere reprezintă de asemenea, măsura

Unde CA= valoarea încasărilor

r = Pr x 100 r = Pr x 100 r = Pr x 100

C max = număr zile calendaristice de funcţionare.

turistic, structura tipologică a acestuia trebuie să răspundă deopotrivă nevoilor de

preocupare permanentă a agenţilor economici în sfera comerţului şi turismului, a

efectelor, ca: volumul desfacerilor de mărfuri prin unităţi de alimentaţie publică,

unei împliniri, să lase o impresie şi o amintire plăcută. Această accepţie evidenţiază

Organizarea agrementului se particularizează pe forme de turism: de litoral,

vizând pe lângă voiajul propriu-zis, ansamblul operaţiunilor, condiţiilor şi facilităţilor

capacităţii de transport precum şi prin folosirea combinată. Se recomandă acordarea

-coeficientul de utilizare al capacităţii de transport (CUC), calculat ca raport

care trebuie să fie rapidă şi de calitate, aceste servicii îndeplinesc şi funcţia de

Servicii de cură şi tratament balneo – medical pot fi considerate suplimentare

6. CIRCULAŢIA TURISTICĂ. CEREREA ŞI OFERTA TURISTICĂ

În acest sens trebuie făcută o prezentare şi o analiză a circulaţiei turistice, nu