Turism Cultural I.Definiia turismului i a turismului cultural.

Definirea turistului Turismul = Din punct de vedere etimologic, dupa majoritatea dicionarelor, provine din termenul englezesc to tour care nseamn a cltorii, a colinda, referitor la semnificaia de excursie. Creat n India secolului XVII, acest cuvnt provine din cuvntul francez Tour (cltorie, micare n aer liber, plimbare, drumeie n circuit), care la rndul s u declina din grecescul turnos, respectiv latinescul turnus, pstrnd semnificaia de circuit. Ca fenomen social-economic, turismul ncepe s fie consolidat n Europa nc din 1880, n 1905 conturnduse prima definiie ce arta c turismul, n sensul modern al cuvntului, este un fenomen al timpurilor noastre bazat pe creterea necesitii de refacere a sntii i schimbare a mediului nconjurtor, pe naterea i dezvoltarea sentimentului de receptivitate pentru frumuseile naturii. Turism cultural = o form de mobilitate turistic al carei scop principal este lrgirea orizontului de cunotiine prin descoperirea patrimoniului cultural-artistic sau arhitectural i al teritoriilor n care acesta se insereaz. Totodat, turismul cultural reprezint o form de valorificare a resurselor antropice i tocmai de aceea n sfera sa de cuprindere se poate include i turismul citadin i turismul rural-etnografic. Trimite obligatoriu la noiunea de patrimoniu, care reprezint componentele materiale i imateriale ale identitii oricrei societi. Turistul = Orice persoan care se deplaseaz spre un loc situat nafara reedinei sale obinuite pentru o perioad mai mic de 12luni i ale crei motive principale de cltorie sunt altele dec t exercitarea unei activiti remunerate n locul vizitat, poart numele de turist. II. Forme de turism A. P.Cocean, Gh.Vlsceanu, B.Negoescu Pentru aceti autori exist patru tipuri de turism: de recreere i agrement de ngrijire a sntii (curativ) cultural polivalent Aceti autori definesc mai multe forme de turism, pornind de la modalitile de practicare a tipurilor anterior menionate. Ele vor fi definite n funcie de anumite criterii, precum: 1.Dup distan: turism de distan mic, turism de distan mare, turism de distan foarte mare 2.Dupa durata cltoriei: turism de scurt durat (1-3 zile), turism de durat medie (suprapuse concediilor), turism de lung durat (peste 30 de zile) 3. Dupa zona de provenien: turism intern i turism internaional 4. Dup numrul participanilor: turism individual i turism de grup 5. Dup modul de desfurare: turism organizat, turism semiorganizat i turism neorganizat 6. Dup modul de desfurare n timp: turism continuu (definit prin luarea n considerare a particularitilor de funcionare a infrastructurii i nu a opiunii participanilor), turism sezonier i turism de circumstan 7. Dup mijloacele de transport utilizate: turism pedestru, turism rutier, turism naval, turism feroviar i turism aerian 8. Dup vrsta participanilor
1

9. Dup criteriul economico-social: turism social, de masa i turism particular 10. Dup particularitiile regiunii de destinaie B. I.Velcea i Al.Ungureanu propun o clasificare mai simpl, care ine cont mai ales de motivaia deplasrilor turistice: 1.Turism balnear maritim 2.Turism montan i pentru practicarea sporturilor de iarn 3.Turism de cur balnear 4.Turism de vntoare sau safari 5.Turism cultural 6.Turism festivalier 7.Turism sportiv 8.Turism de reuniuni i congrese 9.Turism de afaceri III. Practicile turismului cultural Practicile turistice culturale sunt variate, variind de la vizitarea muzeelor si monumentelor in scopul cunoasterii efective a patrimoniului acesta, la simpla lor utilizare, ca decor al unor practice ludice (frecventarea unor cafenele aflate in apropierea unui obiectiv turistic, a unui patrimoniu). Exista, de asemenea, o impartire a practicilor culturale pe sexe: femeile sunt mai atrase de arhitectura, de arta, in timp ce barbatii sunt atrasi de siturile tehnico-stiintifice. In general exista o preferinta pentru siturile culturale in aer liber, ruinele atragand mai multi vizitatori decat multe monumente pastrate intacte. Practicile culturale se pot deosebi si in functie de specificul mental si comportamental al unor popoare. Astfel, anchetele desfasurate in Franta, principal destinatie a turismului cultural mondial, demonstreaza o anumita superficialitate a spaniolilor, o preferinta a germanilor pentru arta romana sau Evul Mediu, dorinta nordamericanilor de a-si regasi radacinile culturale, atractia olandezilor pentru spatiile rurale, interesul britanicilor pentru descoperirea monumentelor si a locurilor care evoca relatiile francoengleze, in timp ce italienii prefera sanctuarele si locurile de cult. IV. Avantajele turismului cultural Dezvoltarea turismului cultural prezinta o serie de avantaje, ce se refera la faptul ca cererea este stabila, solida si nu tine cont de moda, asa cum a fost cazul turismului balneo-climateric. Potentialul de extindere este imens, mai ales in contextul mondializarii, cand situri exotice precum Insula Pastelui nu sunt asa de indepartate. V. Evolutia Turismului cultural Antichitatea a inventat toate marile forme actuale de turism, iar turismul cultural in forma actuala isi are inceputurile tot atunci. Turismul cultural apare ca fiind predominant in primele doua perioade mentionate, el dezvoltandu-se mai mult in Antichitate si mai ales sub forma
2

pelerinajului in Evul Mediu. Misterele de la Eleusis, oracolele din Delfi si Dodona, agora Atenei, Jocurile de la Olimpia, Nemeea, Istm si Delfi, jubileele regale din Egipt constituiau pretexte pentru calatorii, iar motivatia acestor calatorii le include in sfera a ceea ce azi se numeste turism cultural. Se pot delimita chiar cateva regiuni care polarizau miscarile de populatie cu caracter turistic din aceasta perioada. Se impune in primul rand regiunea Marii Mediterane, suprapusa arhipelagului grecesc, Asiei Mici, Egiptului si Peninsulei Italice. Grecia antica atragea mai ales prin edificiile sale cu functie cultural sau religioasa. O alta regiune care atragea calatori cu motivatie culturala o constituia Orientul Mijlociu, regiune suprapusa Campiei Mesopotamiei si Podisului Iranian, unde se gaseau unele dintre cele mai vechi orase din lume: Ur, Uruk, Nipur, Babilon, Persepolis, Ispahan. Toate aceste exemple dovedesc faptul ca aceasta prima etapa de dezvoltare a fenomenului turistic s-a caracterizat prin orientarea cererii spre obiectivele si activitatile antropice, ceea ce corespunde definitiei turismului cultural in acceptiunea actuala. VII.Resursele turistice antropice-baza dezvoltarii turismului cultural Turismul cultural este individualizat ca un tip distinct de turism ca urmare a motivatiei care il genereaza, deosebindu-se prin aceasta, de turismul recreativ sau de cel curativ. Criteriul care a stat la baza individualizarii acestui tip de turism ii confera si o alta caracteristica, si anume aceea ca utilizeaza sau este generat numai de resursele antropice care au suscitat intotdeauna curiozitatea, dorinta de cunoastere si admiratia umana. Faptul ca turismul cultural utilizeaza doar resursele antropice deriva chiar din denumirea sa: prin cultura, indiferent de controversele care insotesc definirea sa, se intelege in sens larg, totalitatea creatiilor umane, materiale sau spirituale. Geografii defines resursele antropice ca fiind un ansamblu de elemente cu functie recreativa, create de om; nu intotdeauna aceste elemente au fost create in scopul valorificarii turistice, ci ele au dobandit aceasta functie dupa ce au indeplinit alte atributii: economice, strategice sau culturale. Atractivitatea turistica a edificiilor culturale este conferita de vechime, unicitate, inedit, dimensiune si functie. In categoria elementelor si edificiilor cu functie turistice se includ urmatoarele obiective: constructiile megalitice, edificiile istorice, edificiile religioase, edificiile culturale si sportive, o serie de edificii economice si monumentale, statuile si placile comemorative. 1.Constructiile megalitice Acest tip de constructii atrag turisti prin vechime, inedit si prin aura de mister care le inconjoara. Ele sunt legate de spatiul vest european si dateaza din secolele IV-III i.Hr. Ca localizare aceste constructii megalitice se gasesc in numar mare in Bretania, Anglia si Spania, iar cele mai renumite sunt cele de la Camac Menec (Bretania) si Stonehege (Anglia).

2.Edificiile istorice Edificiile istorice reprezinta termenul care inglobeaza castrele romane, forturile, castelele, cetatile si fortificatiile. Castrele romane sunt specifice spatiului european si reprezinte puncte intarite, construite in scopuri militare si la granitele Imperiului Roman. Ca urmare a vechimii lor, aceste constructii siau pastrat in foarte putine cazuri un aspect care sa se apropie de cel initial. Un exemplu in acest sens este cel al castrului roman de la York, la care zidul si portile de intrare s-au conservat aproape in intregime, imprejmuind centrul orasului actual. Castrele de pe teritoriul Romaniei, desi foarte numeroase, nu mai pastreaza aproape nimic din infatisarea initiala. Forturile se aseamana cu castrele prin functia indeplinita, aceea de aparare. Ele dateaza insa dintr-o perioada mult mai recenta si sunt caracteristice continentului nord-american. Castelele sunt locuinte fortificate ale seniorilor feudali, raspandite in spatiul euroasiatic si, mai recent, in America. Desi functia de aparare nu lipseste, ea nu mai este dominant, ca in cazurile anterioare, locul ei fiind luat de functia rezidentiala. Totusi existent functiei de aparare si-a pus amprenta asupra arhitecturii lor, caracterizata prin prezenta zidurilor, crenelurilor, contraforturilor, a turnurilor si a santurilor de aparare. In majoritatea cazurilor si pozitia acestor castele deriva din caracterul lor defensiv, ele fiind amplasate pe promontorii stancoase sau pe falezele surplombate ale unor versanti abrupti.(ex: castelele de pe valea Rinului, din Tirol, de la poalele Alpilor sau Pirineilor). Adesea ele sunt inconjurate de parcuri sau gradini care le sporesc atractivitatea turistica actuala, cele mai cunoscute fiind: Chambord, Amboaise, Blois. Aceste castele, nu de putine ori isi datoreaza faima personalitatilor care le-au trecut pragul: Leonardo da Vinci, Ludovic al-XIV-lea, Moliere. Cetatile se detaseaza prin complexitatea constructiilor, prin functiile multiple indeplinite si prin concentrarea unei populatii numeroase. Si cetatile au avut un puternic caracter defensiv, motiv pentru care sunt insotite de ziduri de aparare, de santuri periferice si bastioane. Sunt renumite cetatile grecesti ale Antichitatii: Histria, Tomis, Callatis, Micene ale caror ruine atrag atat turisti specializati, cat si turisti ocazionali. Cetati medievale intrate in circuitul turistic exista si in Romania: Suceava, Neamt, Prejmer, Feldioara, Rasnov. Fortificatiile sunt destul de diverse in functie de regiunea sau de epoca in care au aparut. Se includ in aceasta categorie zidurile si turnurile in masura in care nu sunt elemente constructive ale ansamblurilor arhitecturale analizate deja. Cel putin doua exemple celebre de fortificatii pot fi date in acest context: Marele Zid Chinezesc si Turnul Londrei. Marele zid chinezesc cu lungimea de peste 5000km este singurul obiectiv turistic vazut de pe Luna, iar Turnul Londrei reprezinta defapt un castel construit de Wilhelm Cuceritorul si fiul sau.

3.Edificiile culturale si sportive Acestea atrag turistii prin arhitectura lor adesea insolita, prin functia pe care au indeplinit-o la un moment dat, dar si prin exponatele pe care le adapostesc, uneori parte a patrimoniului universal. Din aceasta categorie fac parte teatrele, amfiteatrele, stadioanele, operele, muzeele, colectiile si casele memoriale. Toate acestea genereaza in exclusivitate practicarea turismului cultural si asigura mare parte din atractivitatea centrelor sau regiunilor in care se afla. 4.Edificiile economice cu functie turistica Aceste edificii au dobandit caracterul de obiectiv turistic atunci cand pragmatismul s-a imbinat cu dorinta de estetic si mai ales odata cu trecerea timpului. Nu toate aceste obiective atrag turisti numai prin propria lor valoare, asa cum se intampla si in cazul edificiilor religioase sau istorice. Totusi, exista si in aceasta categorie cateva exemple celebre de obiective turistice azi foarte cunoscute si care au avut initial doar o functie economica. Intra in aceasta grupa: podurile (Fond Neuf, Tower Bridge), viaductele, metrourile (din Paris sau Londra), canalele (din Suez, Panama), apeductele (apeductul roman din Segovia-Spania), barajele si lacurile de acumulare, turnurile (Turnul Eiffel, construit initial pentru Expozitia Universala din 1889, a devenit o emblema a Parisului si a fost vizitat pana in prezent de peste 300 de milioane de persoane) si farurile (Farul din Alexandria , considerat una dintre cele 7 minuni ale lumii a dainuit pana in 1375 si s-a bucurat de o mare notorietate). 5. Monumentele, statuile si placile comemorative Din aceasta grupa sunt celebre arcurile de triumf, care dateaza din perioade foarte vechi, dar a caror moda s-a transferat pana in perioada moderna, de cand dateaza cele mai cunoscute: Arcul de Triumf din Palace de lEtoile, Arcul de Triumf Carrusel. Coloanele isi gasesc primele ilustrari in arta antica Indiana, dar cea mai cunoscuta ramane Columna lui Traian care s-a pastrat aproape intacta. Statuile si grupurile statuare constituie obiective turistice prin valoarea lor ca opere de arta, prin monumentalitate si inedit. Cele mai asaltate de turisti sunt: Statuia Libertatii din New York, grupul statuar din Piata Spaniei din Madrid, statuia lui Churchill din fata Parlamentului britanic. VIII.Activitatile antropice cu functie turistica Reprezinta forma imateriala a resurselor turistice antropice care pot genera turism cultural. Ele nu reprezinta decat o atractie turistica temporara, pentru ca se desfasoara intr-o perioada limitata de timp. Carnavalurile impresioneaza prin inedit si exuberant