Turismul Balnear

Turismul: 
Aparut in pe teritoriul Angliei, in secolului al- XVIII- lea, cuvantul semnifica, a
calatorii si deriva din cuvantul francez ,,tour", folosit in in jurul anilor 1.700, care
tradus in limba romana inseamna, calatorie, plimbare. A fost preluat treptat in toate
limbile moderne, pentru a exprima forme de calatorie care urmaresc, un scop de
agrement. Acest termen francez ,,tour", deriva din cuvantul vechi grecesc ,,tournos" si
acesta din limba latina romanica veche, ,,turnus", cu sensul de cerc sau miscare in jurul
unui punct central, o axa. In consecinta un tur, reprezinta o calatorie dus-intors,
pastrand semnificatia de circuit, iar cel care ia parte la aceasta activitate, poarta
denumirea de, turist.

O definitie care face trimitere la activitatile desfasurate in turism, precum si

insemnatatea acestuia, este propusa de profesorul elvetian W. Hunziker in 1.940.
Turismul este definit ca fiind, ,,ansamblul relatiilor si fenomenelor ce rezulta din
deplasarea si sejurul persoanelor in afara locului de resedinta, atat timp cat sejurul si
deplasarea nu sunt motivate, de o stabilire permanenta sau o activitate lucrativa
oarecare.

Dat fiind faptul ca exista mai multe opinii, dupa acestea turismul reprezintă, ,,arta
de a călători de plăcere’’, dupa (Bran, F. 1997) . Aceeași autoare consideră turismul
drept, ,,activitatea din timpul liber care constă în a voiaja sau locui departe de locul de
reședință, pentru distracție, odihnă, îmbogățirea experienței, culturii, datorită
cunoașterii unor noi aspecte umane și descoperirea unor peisaje necunoscute’’.

Ca fenomen social- economic, turismul începe să fie consolidat în Europa din anul
1.880-1.905, si apare prima definiţie care ne spune ca turismul, în sensul modern al
cuvântului, este un fenomen al timpurilor noastre, bazat pe creşterea necesităţii de
refacere a sănătăţii şi schimbare a mediului înconjurător, care are la baza naşterea şi
dezvoltarea sentimentului de receptivitate pentru frumuseţile naturii, (Ehmeyer Feuler
în lucrarea “Handbuch der Scweizeishen Volkswistshaft”, anul 1.905).

Cu timpul s-au propus multe alte variante de definiţii ale fenomenului turistic. În
anul 1.910, austriacul J. von Schullen vu Schrattenhnfen, descria turismul ca,
“fenomen care desemnează toate legăturile, în special economice, şi care intra în
acţiune pentru rezidenţii temporari şi străini dispersaţi înnăuntrul unei comune,
provincii, unui stat determinat”. O alta varianta a Profesorul belgian, Edmund Picard
defineşte turismul ca pe, ,, ...ansamblul organelor şi funcţiilor lor, nu numai din
punctul de vedere al valorilor pe care călătorul le ia cu el şi al celor care în ţările unde,
acesta soseşte cu ,,portofelul doldora’’, profită direct, (în primul rănd hotelierii) şi
indirect pe cheltuielile pe care acesta le face, spre a-şi satisface nevoile de conoştiinţă
sau plăcere...”etc.

În paralel cu incercarile de a definii turismul, au existat şi preocupări în legătură

cu definirea turistului. In anul 1.937, s-a acceptat la recomandarea Comitetului de
Statisticieni Experţi ai Ligii Naţiunilor, o definiţie conform căreia, turistul străin poate
fi, “o persoană care se deplasează pentru o durată de cel puţin 24 de ore, într-o altă
ţară, diferită de cea în care se află domiciliul său obişnuit”. Conform acestei definiţii,
pot fii consideraţi turişti cei care efectuează o călătorie de plăcere, de agrement, pentru
alte motive de sănătate, conferinţe, seminarii (administative, diplomatice, religioase,
sportive), cei care fac călătorii de afaceri, care participă la croaziere, chiar dacă durata
sejurului e mai mică de 24 de ore, (aceştia evidenţiind o grupă aparte).

Această definiţie a fost acceptată dîn 1.950 şi de către Uniunea Internaţională a

Organizaţiilor Oficiale de Turism, ( UIOOT- în 1.975 când s-a transformat în
Organizaţia Mondială a Turismului, cea mai importantă organizaţie mondială de turism
cu caracer neguvernamental şi cu statut consultativ pe lângă ONU), care a inclus în
categoria turiştilor şi pe studenţii şi elevii care locuiesc temporar în străinătate.

Pentru turistul intern, UIOOT, s-a adoptat următoarea definiţie:

“orice persoană care vizitează un loc, altul decât acolo unde acesta este domiciliat
sau obişnuit, în interiorul ţării sale de reşdinţă pentru orice fel de motiv, altul decât
acela de a exercita o activitate remunerată şi efectuând aici un sejur de cel putin o
noapte, (24 de ore), poate fi considerat/a ca turist naţional”. Termenul sau notiunea de
turism/turist s-a modificat, imbunatatit pe tot parcursul timpului pana in prezent.

Tipuri si forme de turism:

1 Tipuri de Turism:

A Turism de recreere.

B Turism de ingrijire a sanatatii, curativ.

C Turism cultural.

D Turism complex, de recreere si refacere a sanatatii, de recreere si informare,

polivalent, mixt.
2 Forme de turism in functie de criterii, factori:

Distanta, durata, provenienta turistilor, numarul participantilor, gradul de

organizare, modul de desfasurare, mijloacele de transport utilizate, varsta
turistilor, aportul social, particularitatile regiunii de destinatie.

Forme de turism:

A Criteriul distantei: - Turism de distanta mica, turism de distanta mare, turism

de distanta foarte mare.

B Criteriul duratei: - Turism de durata scurta, turims de durata medie, turism

de durata lunga.

C Criteriul provenientei: - Turismul intern, turismul international.

D Criteriul numarului de participanti: - Turismul individual, turismul in grup.

E Criteriul gradului de organizare: - Turismul organizat, turismul

semiorganizat, turismul neorganizat.

F Criteriul modului de desfasurare: - Turismul continu, sezonier, de

circumstanta.

G Criteriul mijloacelor de transport utilizate: - Turismul pedestru, turismul

rutier, turismul feroviar, turismul aerian, turismul naval.

H Criteriul varstei turistilor: - Turismul grupei tinere, turismul grupei mature,

turismul grupei varsnice.

I Criteriul social: - Turismul particular, turismul social.

J Criteriul regiunii de destinatie: - Turismul in puncte turistice, turimsul in

localitati turistice, turismul in statiuni turistice.
Caracterizarea unor forme moderne de turism:

În structura circulaţiei turistice, în funcţie de motivaţia deplasării, în

practica turistică internaţională şi in Romania, au avut loc schimbari
importante, mai ales în sensul diversificării obiectivelor călătoriilor şi al
modificării priorităţilor în topul preferinţelor turiştilor.

Clasificarea unor forme moderne de turism:

A Turismul de afaceri:

Este acea formă de turism practicată de angajaţi sau de alte categorii de

persoane, îninteres de serviciu, în interiorul sau în afara ţării de reşedinţă,
incluzand, participarea la întalniri de afaceri, targurişi expoziţii, conferinţe şi
reuniuni.

B Turismul urban:

Se referă, în general, la petrecerea timpului liber, a vacanţelor în oraşe, pentru

vizitareaacestora şi pentru desfăşurarea unor activităţi de natură foarte diversă,
cum sunt: vizite la rude, întalniri cu prietenii, vizionarea de spectacole,
expoziţii, efectuarea de cumpărături. Turismul urban, prin motivaţia sa
foarte diversă, deţine o pondere însemnată în structura circulaţiei turistice.

C Turismul rural:
 
Se referă la toate activităţile ocazionate de petrecerea unei perioade de timp
determinate în mediu rural, mijlocul de găzduire putand fi atat
gospodăria ţărănească cat si pensiunea, ferma agroturistică, hanuri,
hoteluri, tustice, popasuri.

D Turism cultural:

 Presupune vizitarea, în scopul satisfacerii nevoilor culturale şi spirituale, a
monumentelor de artă şi arhitectură, locurilor istorice, muzeelor, galeriilor de
artă. Produsul turistic cultural se constituie prin sinteza a două grupe distincte de
elemente:
cele culturale: dorinţă, obiectiv, ghid şi cele turistice:
mijloace de transport, de primire, degăzduire şi de alimentaţie.
E Agroturismul:

 Presupune şederea într-o gospodărie ţărănească: pensiune, fermă,
consumarea de produse agricole din gospodăria respectivă, participarea,
într-o măsură mai mare sau mai mică, la activităţile agricole specifice.
 Mai există şi alte forme de turism care pot fi considerate prin caracteristicile lor,
ca fiind moderne:

F Croazierele

D Turismul în parcuri şi rezervaţii , dupa cerinţele unui turism durabil.

Balneologia si climatologia:

Balneologia şi climatologia, sunt ştiinţe tradiţionale care studiază şi valorifică

remediile oferite de natură si anume:
ape minerale, namol, în scopul prevenirii şi tratării unor afecţiuni, cele mai
intalnite dintre acestea sunt cele cronice. Din arhive se cunoaste faptul ca, dacii
si romanii au fost primi oameni care au valorificat potentialul bogatiilor
pamantului si al apei de pe teritoriul romanesc, acestia au folosit proprietatile
terapeutice de vindecare ale apelor minerale, termale, (Geoagiu- Bai,
Herculane). In trecut de exemplu, ranitii din razboaie dar si bolnavii, foloseau
aceste ape curative, pe care le numeau ,,ape sfinte’’, oamenii antichitatii credeau
ca zeii au lasat acceste ape pentru oameni ca sa ii vindece. In vremea Daciei
Romane s-au ridicat altare pentru a comemora acesti zei pastratori de sanatate:
Escalup, Hercule, Hygreea. De atunci, balneologia românească a evoluat în
timp, iar astăzi staţiunile balneo-climaterice sunt considerate, ,,adevărate
lăcaşuri de sănătate’’. Activitatea modernă a staţiunilor balneo-climaterice
începe în a doua jumătate a secolului al- XX- lea, o dată cu dotarea si
modernizarea lor, in anul 1.970. În strânsă legătură cu modernizarea staţiunilor,
medicina balneară a cunoscut în această perioadă progrese semnificative,
datorita apelor naturale, tamaduitoare. În prezent, aproape 35 de oraşe şi 103
aşezări rurale, au statutul de staţiuni balneo-climaterice, care sunt răspândite pe
întreg teritoriul Romaniei, din zonele montane până pe litoralul Mării Negre.
Turismul balnear:

Este o forma specifica a turismului, ce se caracterizeaza printr-o serie de

particularitati, si anume motivatia calatoriei, care in cazul turismului balnear este
ingrijirea sanatatii. Valorifica in mod complet resursele naturale si factorii
naturali de cura de care dispune o tara sau o zona, nu prezinta concentrari
sezoniere semnificative, fiind singura forma de turism care se bazeaza pe un
potential permanent de mare complexitate. Valorifica progresul tehnic atat la
nivelul echipamentelor medicale care sunt prioritare pentru dezvoltarea acestei
forme de turism, cat si la nivelul celorlalte categorii de echipamente:
cazare, alimentatie, agrement. Aceasta forma de turism a luat amploare mare, nu
ca urmare a dorintei de prevenire a cazurilor de imbolnavire, cat mai ales
datorita cresterii surmenajului si bolilor profesionale provocate de un ritm al
vietii moderne. Din aceasta cauza ,el este legat mai mult de anumite statiuni
cunoscute pentru proprietatile lor terapeutice, pentru apele minerale, termale,
namoluri, acestea fiind situate intr-un climat de crutare.
Turistii statiunilor balneare se caracterizeaza printr-o fidelitate mai mare decat in
cazul celorlalte forme de turism. Explicatia consta, in faptul ca tratarea unor
afectiuni presupune perioade medii si lungi, repetarea tratamentelor fiind
obligatorii pe parcursul mai multor ani, astfel inseamna ca tratamentul are doar
rolul de ameliorare a afectiunii. Spre deosebire de turismul de recreere si
agrement, turismul curativ are fluctuatii nesemnificative pe durata intregului an.
Din ceasta cauza, are un caracter regulat si poate fi optim organizat.
Eficienta economica a turismului curativ este mare datorita faptului ca turistii
practicanti sunt nevoiti sa utilizeze o infrastructura de profil si sa consulte un
personal de inalta calificare.

Concepte ale turismului balnear:

Conceptul de Termalism:- semnifica utilizarea terapeutică a apelor minerale
calde, pentru turişti, aflaţi într-o staţiune termală.

Conceptul de Balneo-climato-terapie: - imbina utilizarea factorilor balneari,

cum ar fi: ape minerale, termale, lacuri, nămoluri, gaze terapeutice, cu cea a
acţiunii diverselor tipuri de climat, în scop profilactic şi curativ.

Conceptul de Talasoterapie:- reprezinta utilizarea elementelor din mediul marin

cum ar fi, apa mării, nămolul, algele.

Functii: Sociala:- sanatate, profilaxia unor boli, tratament, cresterea capacitatii

de munca.
 Economica:- cresterea gradului de ocupare, reducerea sezonalitatii.

Particularitati:- cerere relativa, uniform repartizata in toate lunile

anului.

Statiuni Balneoclimatice:
Statiunile balneare pot fi impartite in: statiuni balneare amenajate “la sursa”, in
apropierea surselor balneare si statiuni balneare create “artificial”, importante
resurse balneare.

Peste o treime din apele minerale ale Europei se gasesc in Romania. Unele
dintre ele sunt simple, altele contin apa fierbinte, multe dintre ele radioactive.
Inca din antichitate, unele lacuri, acumulate in craterele vechilor mine de sare
sau rezultate din eroziune, ori prabusirea unor parti de munte, erau cunoscute ca
avand efecte terapeutice. Potentialul terapeutic este dat de compozitia apelor de
pe teritoriile noastre:

ape minerale, carbogazoase, termale, lacuri cu ape sarate, namoluri sapropelice,

saline. Cele mai cunoscute statiuni balneare se afla in Muntii Carpati, mai exact
in Carpatii Orientali. Importante statiuni traditionale care imbina si turismul
montan cu cel curativ, datorita apelor din regiune cu proprietati terapeutice si
investitii materiale sunt:

-statiuni din Carpatii Orientali: Vatra Dornei, Slanic Moldova, Sangeorz-

Bai, Borsec, Baile Tusnad.

- statiuni din  Carpatii Meridionali: Baile Olanesti, Geoagiu- Bai, Moneasa,

Calimanesti-Caciulata, Govora, Voineasa.
- alte statiuni balneare: Lacul Sarat, lacul Amara ( namol sapropelic si apa
sarata), Govora (ape minerale), Baile Felix (ape termale), Baile Herculane
(ape termale), Sovata ( namol sapropelic si apa sarata), Covasna,
Caciulata (ape minerale), Sangeorz- Bai, Mangalia ( namol sapropelic si
apa sarata), Slanic, etc.
Staţiunea Călimăneşti-Căciulata: este situată în mica depresiune subcarpatică
Jiblea, la altitudinea de 260 m. Dovezi ale folosirii apelor minerale din această
zonă datează din vremea romanilor, care au construit in aceasta zona fortificaţii
şi terme. Primele stabilimente balneare au fost înfiinţate la Căciulata în anul
1.910. Apele minerale ale staţiunii sunt recomandate pentru tratarea afecţiunilor
hepato-biliare, ale tubului digestiv şi ale căilor urinare.
Staţiunea Băile Olăneşti: supranumită şi “Izvoarele de Aur”, este situată la
poalele munţilor Căpăţânii, la altitudinea de 430- 475m. Numărul mare de
izvoare si debitul total zilnic al acestora, varietatea compoziţiei şi a concentraţiei
apelor minerale, demonstreaza ca statiunea Băile Olăneşti este una dintre cele
mai bine cotate staţiuni balneo-climaterice din România.

Turism Balnear in apropiere de Arsenal Park:

Arsenal Park nu este o statiune balneo-climaterica, insa avantajul pozitionarii

geografice a ,,Parku-lui’’ ofera oportunitatea de a vizita si alte locatii turistice
din imediata apropiere sau din zona, cum ar fi de exemplu statiunea balneo-
climaterica Geoagiu Bai. Renumita de pe vremea dacilor si romanilor.
Localitatea este cunoscuta de pe timpul imperiului roman, pe atunci cu numele
de Gemisara si ulterior Termele Dodonei. Din punct de vedere administrativ,
statiunea face parte din orasul Geoagiu si este situata la 6 km de acesta, 18 km
de municipiul Orastie, la o altitudine de 350 m, in depresiunea Omonima de la
poale de S-E ale Muntilor Metaliferi. Satul Geoagiu-Bai a fost atestat
documentar in anul 1.805. Iar in anul 1.885 s-au inregistrat aproximativ 900 de
vizitatori.
Clima este moderata intramontan- depresionara, cu ierni blande si cu veri
placute. Temperatura medie anuala este de 9,8 grade Celsius.

Punctele de atractie: sunt reprezentate de traseele montane marcate pentru

turism, obiective naturale si monumente istorice ce isi au originea in antichitate
(vechi edificii, bazine pentru bai, inscriptii si statui dedicate zeilor tamaduitori):

 Cascada Clocota.
 Apele mezotermale Geoagiu-Bai: este vorba de o rezervatie naturala de
tip mixt, de categoria a IV-a, care se intinde pe o suprafata de 8 ha, situata in
sudul statiunii balneo-climaterice Geoagiu-Bai, aceasta reprezinta un
complex forestier de valoare si protectie a zivoarelor de apa termala din
zona. Pe data de 6 Martie, anul 2.000, a fost inclusa in categoria, ,,Rezervatii
si monumente ale naturii’’.
 Castrul roman Germisara, cu denumirea in latina Thermae Dodonae: A
fost un castru de unitate auxiliara romana, alaturi de o asezare civila, ambele
localizate la sud de satul Cigmau, in imediata apropiere de localitatea
Geoagiu.
 Drumul roman: Din care o portiune este foart bine conservata in paralel
cu drumul ce leaga statiunea Geoagiu-Bai de satul Poienari.
 Bazinele termale romane, Germisara.
 Biserica Tip ,,Rotonda’’ din Geoagiu-Bai, capela romanica din orasul
Geoagiu, se presupune a fi edificata pe la sfarsitul secolului al- XI- lea,
inceputul secolului al- XII- lea, constructia din caramida romana impreuna
cu o cantitate mai redusa de piatra de rau.
 Biserica ortodoxa, ,, Adormira Maicii Domnului’’, construita in 1.932,
consolidata, renovata si reinfiintata in data de 21 Noiembrie 2.010.

Fig. Capela Romanica Fig. Cascada Clocota

Fig. Baile Romane

Fig. Baile Romane
Fig. Pestera Haiducilor

Pe langa vestigiile istorice si frumusetea muntilor Metaliferi, atractia

principala a statiunii consta in proprietatile curative ale apelor si izvoarelor
termale, turistii venind din nenumarate locuri ale tarii chiar si din strainatate
pentru a se bucura de natura si tratamentele apelor curative:
ape minerale alcaline usor sulfuroase, bicarbonate, magneziene, mezotermale
si termale,temperatura lor fiind cuprinsa intre 29-32C. Apa este cunoscuta
pentru tratarea unor boli cum ar fi:
afectiuni ale aparatului locomotor, reumatism, nevralgii, afectiuni ginecologice,
boli de nutritie, boli metabolice, afectiuni dermatologice, boli ale sistemului
nervos, stari de oboseala, surmenaj, anemii, nevroze, etc. Deasemenea mai este
voba si despre namolul de turba ioduros-feruginos eficient in tratarea
afectiunilor de reomatism ,sau afectiuni articulare.
Statiunea detine un numar de 7 hoteluri:
Germisara, Diana, Ceres, Aida, Termal,
Flora, Vacanta, vile si pensiuni pitoresti.
Strandul contine 4 bazine in aer liber cu apa
termala, terase multiple etajate cu sezlonguri,
spatii verzi, baruri si restaurante, Clubul
Trabostes, magazine de suveniruri si articole
de inot. Strandul cu apa termala este situat in
centrul statiunii. Purtand numele de, ,,Baile
Daco-Romane Geoagiu’’. Acesta este printre
cele mai in voga stranduri, aici tinindu-se
vara, chiar si iarna, numeroase concerte, datorita teraselor amenajate special. In
anul 2008 statiunea Geoagiu-Bai a fost clasificata ca fiind statiune turistica de
interes national. Iar in data de 27 Septembrie, in cadrul galei premiilor EDEN
2.010, organizata la Bruxeles, cu ocazia zilei europene a turismului, statiunea

Geoagiu-Bai a mai primit si titlul de destinatie turistica de excelenta a Romaniei.

Fig. Strand Baile Daco Romane

Fig. Strand Baile Daco-Romane
Fig. Club Tarabostes, Bar

Fig. Club Tarabostes

Concluzie:

Turismul Balnear este valorificat datorita bogatiilor naturale care se gasesc in

sol, si anume apele termale. Ele joaca un rol foarte important asupra sanatatii si
binefacerii corpului uman, prin urmare acest tip de turism este valorificat pentru
tratamente si remedii ale unor afectiuni. Multi turisti vin anual in statiuni
balneo-climateirce pentru a beneficia de aceste tratamente ale ,,apelor facatoare
de minuni’’. In tara noastra sosesc din ce, in ce mai multi turisti chiar si din
strainatate, pentru a se bucura de rezultatele bune ale acestui tip de turism,
numarul turistilor fiind tot mai mare. Acest lucru ne duce la concluzia ca
turismul balnear este intr-o dezvoltare continua de la an, la an, tot mai mare.