Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
SECŢIUNEA 1
Capitolul 1
INTRODUCERE ...............................................................................................p.7
Capitolul 2
INTERPRETAREA NATURII ...........................................................................p.24
Capitolul 3
GRUPURI SPECIALE .....................................................................................p.40
Capitolul 4
MANAGEMENTUL RISCULUI .......................................................................p.47
Capitolul 5
PRIMUL AJUTOR .........................................................................................p.52
SECŢIUNEA 2
Capitolul 1
PERSPECTIVE GENERALE ............................................................................p.60
Capitolul 2
ACTIVITĂŢI AERIENE ...................................................................................p.63
Capitolul 3
ACTIVITĂŢI TERESTRE .................................................................................p.71
Capitolul 4
ACTIVITĂŢI PE APĂ ..................................................................................p.103
Capitolul 5
ACTIVITĂŢI PE ZĂPADĂ ...........................................................................p.126
SECŢIUNEA 3
ANEXE .......................................................................................................p.140
SECTIUNEA 1 Capitolul 1
INTRODUCERE
Capitolul 2
INTERPRETAREA NATURII
Capitolul 3
GRUPURI SPECIALE
Capitolul 4
MANAGEMENTUL RISCULUI
Capitolul 5
PRIMUL AJUTOR
l
reprezintă baza pentru dezvoltarea unui turism
rural de succes. Apropierea principalelor pieţe
pentru a menţine cele mai importante acorduri presiunile rdicate pot fi generate de facilităţi şi
ale industriei turismului: evenimente mega-turistice, activităţile turistice
c natura intactă, care implică utilizarea intensivă a părţii rurale
(de exemplu, golful sau schiatul) sau activităţile
c o cultură bogată şi diversă,
motorizate.
c satisfacţia vizitatorilor, atitudinea
pozitivă a populaţiei rezidente. Dacă sunt conduse într-un mod susţinut,
eco-turismul şi turismul activ pot furniza
Turismul poate fi o componentă utilă oportunităţi economice de valoare pentru
dezvoltării susţinute prin îmbunătăţiri asupra populaţiile locale şi indigene. Acestea pot fi o
calităţii vieţii pentru rezidenţi şi susţinere pentru sursă majoră de venit pentru zonele protejate
păstrarea mediului înconjurător. Turiştii pot şi pot susţine conservarea şi utilizarea în mod
deasemenea beneficia de un produs turistic susţinut a mediului înconjurător.
îmbunătăţit.
Planuri pentru dezvoltarea comunităţii
Este nevoie de o strategie turistică implicând activitatea turistică ar trebui să
europeană susţinută şi un plan de acţiune includă strategii în beneficiul comunităţii în
pentru a proteja mediul înconjurător şi calitatea termeni de dezvoltare umană, fizică, financiară
vieţii în destinaţiile turistice şi acele regiuni şi socială a capitalului şi acces îmbunătăţit la
afectate de transportul turistic. Acestea sunt informaţiile tehnice.
deasemenea esenţiale pentru succesul pe
termen lung a industriei turistice europene. Această Asociaţie Transnaţională, lucrând
cu Programul Leonardo da Vinci, a produs un
Politicile de dezvoltare spaţială au drept Manual de Turism Activ, cu scopul de a dezvolta
scop dezvoltarea echilibrată a Uniunii aptitudinile acelora care doresc să-şi
Europene. Turismul Activ poate contribui în mod îmbunătăţească calităţile de angajare printr-
substanţial la cele trei obiective ale politicii un program educaţional vocaţional şi de
regionale din Europa: perfecţionare.
c Coeziunea economică şi socială –
în timp ce turismul activ furnizează adeseori
venituri în regiunile rurale îndepărtate.
c Conservarea şi mangementul
resurselor naturale şi a moştenirii culturale –
principalele bunuri ale fiecărei destinaţii
turistice.
c Competitivitate mai echilibrată în
cadrul UE – în timp ce industria turismului
adeseori este mai bună decât dezvoltarea
altor afaceri locale.
9
Asociatia Transnationala consta în:
l
organizaţii din diferite ţări mediteranene.
IRMA, S.L susţine politicile de perfecţionare a
Ghid de turism activ
12
l
Principala atracţie naturală a Mirandei În Spania
este Parcul Natural Do Douro Internacional.
Activităţile pe apă
Râul Douro este perefect pentru
activităţile de turism activ. Construirea
de diguri „elaborate” pe apă,
favorizează calmarea activităţilor pe
apă. Lagunele Miranda do Douro şi
Picote sunt ideale pentru plimbarea cu
barca, canoe, caiac şi bărcile cu vâsle.
13
l
În Castilla y Léon, cele mai populare bărci cu pedală. Cei mai curajoşi pot practica
zone de munte includ Picos de Europa, Sierra schiul acvatic, rafting-ul, surfing-ul, navigaţie
Ghid de turism activ
de Gredos, Monte Santiago, munţii Sierra de sau scufundări. Companiile care furnizează
al Demanda şi munţii Urbión sau Sierra de aceste activităţi de obicei oferă tot
Ancares. Alte locuri de frumuseţe rară includ echipamentul necesar.
lacuri pitoreşti, şiruri de munţi fertili şi văi
înguste şi canioane. Din acest motiv, regiunea Activităţile pe zăpadă
Castilla y Léon este o destinaţie prioritară Datorită climatului său şi peisajului
pentru mulţi vizitatori din Vestul Europei care muntos, Castilla y Léon oferă „turism pe
doresc să se bucure de peisajele naturale sau zăpadă”.
să participe la sporturi de aventură. Zăpada oferă numeroase posibilităţi
pentru iubitorii de munte care se pot bucura de
Indiferent de condiţia fizică a schiat dar pot practica şi alte activităţi precum
călătorului, în Castilla y Léon ei vor găsi tot felul căţăratul pe gheaţă, schiatul alpin şi traversând
de activităţi care să se potrivească cu gusturile ţara, snowboarding-ul sau saniile trase de câini.
şi abilităţile lor, datorită listei impresionante de
activităţi disponibile. Regiunea oferă pentru În Germania
timpul liber, natură, moştenire, şi locuri superbe
atractive pentru a practica toate tipurile de Rinul-Westphalia de Nord joacă un rol
turism activ. de elită în economia naţională. Regiunea Rin-
Ruhr, cea mai importantă zonă industrială a
Activităţile în aer naţiunii, trece prin centrul statului şi îl domină
Activităţile în aer care pot fi practicate din punct de vedere economic şi cultural. În
în Castilla y Léon au ca ţintă iubitorii de afara acestei zone industriale, statul arată
aventură. Plimbarea în balon este una dintre farmecul rural contrastant îngropat în trecutul
cele mai atractive şi mai sigure activităţi, ca şi Germaniei.
metodă de transport. Este considerat ca fiind
unul dintre cele mai liniştite şi plăcute moduri Capitala Statului este Düsseldorf, şi Bonn
de a pluti în aer. Planorismul, paraşutismul, în sud este locul guvernului naţional. Rinul-
parapantismul sunt alte forme de zbor care Westphalia de Nord este cel mai populat stat
sunt disponibile. al Germaniei, conţinând aproximativ o cincime
din populaţia totală a ţării.
Activităţile la sol
Geografia zonei Castilla y Léon oferă Ca parte a câmpiei Germaniei de Nord,
ea însăşi multe activităţi la sol, de la hoinăreală are un climat continental cu veri calde şi ierni
la orientare. Alte activităţi includ ciclismul, multi- reci. Câmpurile, pajiştile sau pădurile de stejar,
activităţi sau multi-aventuri, golf, trasul cu arcul, castanii, mestecenii argintii şi coniferele
căţăratul liber sau artificial, potholing-ul acoperă două treimi din Rin-Westphalia de
(cercetarea găurilor în pământ sau sub pământ) Nord. Există o varietate de faună, precum
şi rutele în vehicule conduse pe patru roţi. mistreţul sălbatic, caii sălbatici, vulpea şi cerbul.
15
l
Activităţile pe apă Rinul-Westphalia de Nord oferă schiat şi
Rinul-Westphalia de Nord are facilităţi après-schiat. Cel mai mare centru de schi intern
Ghid de turism activ
sportive acvatice nenumărate. Numeroase (Alpicenter din Bottrop) şi cel mai lung
rezervoare şi gropi cu pietriş de mărimi variate (Allrounder Winterworld din Neuss) sunt la
oferă băi cu apă de calitate optimă, deoarece standardele internaţionale.
multe dintre ele servesc drept rezervoare de
apă potabilă. Multe râuri din Rin-Westphalia În Grecia
de Nord sunt ideale pentru tururi de canoe.
Canoele pot fi împrumutate din mai multe locuri Regiunea Tessalia este una dintre cele 13
din Lippe, Ems, Niers, Sieg şi Ruhr. Rinul, Ruhr-ul periferii ale Greciei, şi este în continuare
şi multe alte canale furnizează reţeaua de apă subdivizată în 4 prefecturi. Prefectura se
pe o lungime de 250 kilometri. Multe privelişti întinde în centrul Greciei şi la graniţele cu
şi atracţii ale regiunii pot fi admirate din Macedonia la nord, Epirus la vest , Sterea
nenumărate odgoane şi yacht-uri din port. În Hellas sau Grecia Centrală la sud şi Marea
Duisburg, Rinul-Westphalia de Nord oferă Egee la est. Capitala Tessaliei este Larissa.
deasemenea cel ami mare port intern din lume
unde este posibil schiul acvatic, navigaţia, Câteodată numită şi coşul de pâine al
scufundările, surful sau simpla relaxare pe apă Greciei, Tessalia constă într-o câmpie fertilă
pe o saltea gonflabilă. centrală, Trikala şi ţinuturile joase ale Larissei,
înconjurate de un lanţ de munţi. Munţii Khásia şi
Activităţile pe zăpadă Cambunian se întind până în nord, cu masivul
În jurul Winterberg-ului şi Willingen-ului Olimp la nord-est. Spre vest se întinde lanţul
din Sauerland, zăpada iernii ţine până la 80 Pind şi spre sud, lanţul costal Ossa şi Pelion. Are
de zile. Planurile regiunii de a deveni ce mai două anotimpuri distincte – iarna şi vara.
importantă regiune pentru practicarea Turismul alternativ, activităţile de
sporturilor de zăpadă din nordul Alpilor. aventură şi eco-turismul sunt deasemenea
Există 18 sisteme de creare a zăpezii cu potrivite regiunii. Ele oferă un contact echilibrat
80 de aparate de zăpadă pentru a furniza cu mediul înconjurător natural. Activităţile
zăpada garantată timp de 80 de zile iarna. trebuie să fie deschise tuturor potrivit gustului
16
l
personal şi experienţei dar încă au un element de curgerea continuă a apei. Canionul lung este
de acţiune şi aventură. separat în două secţiuni, unde se poate
plajele cu pietricele albe şi cu ape curate ca şi Ţinutul Jõgeva (1604 km pătraţi) care
cristalul sunt numai câteva dintre caracteristicile traversează centrul Estoniei către Lacul Peipsi,
principale ale peşterilor din regiune. are un peisaj variat. Pe platoul Estoniei
Centrale pădurile alternează cu muşchi de
Marea Egee de Nord poate fi dificil de pădure şi chiar păduri primitive pot fi găsite
navigat. Coasta liniştită, calmă a braţului de aici. Vooremaa, cu frumoasele ei lacuri glaciare
vest al golfului Pagasitikos este mult mai sigură este mândria Ţinutului. Este una dintre cele mai
şi aici navigatul, plimbarea cu trimaran-ul speciale trăsături ale Epocii Gheţii din întreaga
(barca cu trei carene) şi surful sunt populare. Europă. Rezervele Naturii din Endla şi Alam-
Pedja sunt ţinuturi ude de importanţă
Activităţile pe zăpadă internaţională.
Regiunea pitorească a Euritaniei se
întinde în inima Greciei Centrale. Este un loc Trăsătura caracteristică a părţii de Vest
fierbinte pentru vacanţele de iarnă. Karpenissi a Ţinutului Põlva (2164 metri pătraţi) este
este un sat frumos, încărcat cu copaci şi care Ţinutul Înalt neatins Otepää cu multitudinea sa
reprezintă exemplul cel mai potrivit pentru de râuri (există cca 130 de râuri împreună în
ideea de staţiune de iarnă în Grecia. Ţinut). În centrul Ţinutului Põlva sunt văi ale
Construită pe pantele sudice ale Muntelui râurilor cu cele mai frumoase descoperiri de
Velouhi, Karpenissi este o staţiune de schi bine gresii din Estonia. În partea de est sunt mici
organizată. Toate tipurile de sporturi de iarnă rezerve de mlaştini cu cărări din scânduri, şi
incluzând schiatul down hill (coborârea dealului inima ţării pădurilor de pin.
pe schi) & cross-country (traversarea ţării pe Ţinutul Tartu (3089 km pătraţi) are cea
schi) şi călăritul cailor pe zăpadă pot fi găsite. mai mare parte din tipurile de peisaj găsit în
Estonia. Malurile nisipoase mlăştinoase de
lângă Lacul Peipsi şi din Bazinul Lacului
Võrtsjärv, Ţinuturile Înalte ale Otepää şi
Vooremaa, câmpiile şi podişurile înalte şi văile
antice din Sud-Estul Estoniei. Cca un sfert din
Ţunutul Tartu este acoperit de mlaştini. Există
aproximativ 1500 de mlaştini cu o zonă totală
de 79.400 ha.
18
l
Ţinutul Võru stabileşte multe din trăiesc împreună cu trandafirii sălbatici.
recordurile naturale ale Estoniei. Cel mai înalt Regiunile deşertice militare invită la călătorii cu
19
l
20
l
Depresiunea Dornelor, se leagă de Municipiul Vatra Dornei este atestat
regiunile joase învecinate prin pasuri. Astfel documentar din anul 1410. Situată în nordul
21
l
y Turism balnear numeroaselor obiective turistice de factură
• Staţiunea balneo-climaterică Vatra religioasă. Un element cheie este ospitalitatea
Ghid de turism activ
Dornei are patru baze moderne de tratament, oamenilor, această trăsătură fiind definitorie
cu secţii de băi carbogazoase, împachetări cu pentru bucovineni.
nămol, hidroterapie, sală de sport pentru
medicină recuperatorie. y Turism montan si de agreement
• Există 6 izvoare pentru cură internă şi • Parapanta, Mountain Biking
peste 30 pentru cura externă (izvoare • River Rafting - Traseele au lungimi
carbogazoase, bicarbonate, calcice, cuprinse intre 12,5 - 20 km.
feruginoase, magneziene, uşor sulfurate, • Trasee montane parcurse cu
oligometalice, atermale etc.). snowmobilele
• Nature Observation: Interpretare cu
y Turismul rural ghid, se pun la dispoziţie mijloace de transport
Turismul rural din judeţul Suceava pe trasee adecvate ce asigură o bună
beneficiază de o calitate deosebită a biodiversitate.
peisajului natural, a aerului şi a apelor, dar mai • Turism ecvestru având asigurate şi
ales a vestitelor izvoare de apă minerală din cursuri de iniţiere.
Bazinul Dornelor şi nu în ultimul rând existenţa
22
l
• Schi: schi alpin, schi de tură, schi fond,
schi extrem + cursuri de iniţiere;
23
l
Ghid de turism activ
I N T E R P R E TA R E A NAT U R I I
Concept şi Definiţii
Interpretarea moştenirii poate fi definită
ca traducere a informaţiilor în legătură cu
moştenirea locală într-un limbaj pe înţelesul
tuturor. Este o unealtă de comunicare care s-a
dezvoltat într-un grup de tehnici folosite în
activităţile interpretative.
24
l
Spre exemplu: y Informaţia, aşa cum este ea, nu este
interpretare. Interpretarea este revelaţia
Principiile interpretării
relatare, descoperire:
Participanţii la procesul
Provocarea curiozităţii şi interesului interpretativ
Prezentarea noilor idei sau înţelegerea
şi angajarea în activitatea cu vizitatorii prin Comunicarea este baza interpretării şi
alegerea subiectului materiei, prin limbaj şi este transferul de bază a mesajului de la o
întrebări. persoană la alta. Interpretarea profesională
are multe unelte şi tehnici pentru a utiliza idei
Relatarea experienţelor zilnice transferabile sau teme către audienţa ţintă.
vizitatorilor voştri
Folosirea analogiilor şi a metaforelor Informaţia nu este interpretare.
pentru a povesti noi concepte pe care vizitatorii
deja le cunosc şi înţeleg. Trebuie să ne amintim că:
Prin comunicarea efectivă interpretarea
Descoperă un mesaj memorabil implică:
Când planificăm un program punerea audienţei la relaxare,
interpretativ este important să identificăm crearea informaţiei accesibilă pentru
obiectul cheie pe care vrem ca vizitatorii să publicul general
şi-l amintească mai târziu: provocarea uşoară a reacţiei de la
aceştia.
26
l
Este foarte important să încurajăm activ y Punctul de plecare – cât le-a luat
participarea audienţei la procesul interpretativ. până au ajuns aici?
28
l
Oamenii locali y Susţinerea planului poate ajuta
conştientizarea pe termen lung a populaţiei
30
l
Profesionistul în interpretare Unele abilităţi importante şi aptitudini
pentru interpret (Programul de Dezvoltare
Analitic/evaluativ:
34
l
Pentru a obţine atenţia audienţei mesajul c. Mass media:
tău trebuie să fie interesant. Dar va fi nevoie ca Acest grup include radio, televiziune şi
Mijloace personale:
A. Tururi
1. Tururi ghidate
Acestea sunt vizite conduse de un ghid
sau interpret. Ele urmăresc o rută pre-stabilită
de către organizatorii activităţilor, deşi
subiectul şi metodele de prezentare pot varia.
Avantaje Dezavantaje
• Contactul personal cu • Rezultatele depind de
interpretul ghid B. Mecanismele audiovizuale
• Contactul cu resursa • Viteza vizitatorilor însoţite de personal
• Poate să folosească trebuie să fie aceeaşi
Sunt prezentări în care interpretul poate
simţurile • Număr restricţionat de
• Oferă răspuns la persoane (<20) fi prezent pentru a explica sau răspunde la
anumite întrebări întrebări, sau în care el sau ea poate să
• Mangement direct a utilizeze o metodă audiovizuală. Acest lucru
utilizării resursei include conferinţe cu filme scurte, slide-uri, sau
utilizarea unui proiector aerian, un flip chart, şi
un amplificator de sunet.
36
l
C. Personalul specializat Avantaje Dezavantaje
• Interpretul poate • Reacţia oamenilor
2. Dezvoltarea activităţilor:
E. Serviciile ocazionale
Unele exemple sunt: călăritul, alpinism,
fotografiat, sau altă activitate care implică de Includ trei tipuri de servicii: informare,
obicei vizitatorul într-o participare activă. receptare, şi asistenţă spontană (în orice loc şi
situaţie), deşi nu sunt în mod direct legate de
interpretarea de mediu. Aceste servicii în mod
Avantaje Dezavantaje
ocazional îndeplinesc sarcina relaţiilor publice
• Ele sunt frecventate • Grupuri mici
care merg dincolo de o simplă furnizare de
de persoane • Nevoia de echipament
• Ele stimulează • Adidaşi potriviţi pentru informaţii despre camerele de odihnă, orare,
dezvoltarea unor activităţi etc.
anumite aptitudini
• Favorizează auto- Evaluarea Interpretării
stima vizitatorilor Evaluarea este despre măsurarea a cât
• Îşi vor aminti de de bine funcţionează totul.
vizita făcută Ai nevoie de evaluare pentru a măsura
3. Conferinţele: progresul şi rezultatele activităţilor tale de
Sunt ţinute de un expert care comentează interpretare. Evaluarea îţi va spune dacă
sau narează experienţele sale în câteva stiluri, obiectivele sunt atinse.
sau traduc cunoştinţele sale într-un limbaj simplu
care poate fi cu uşurinţă înţeles de către public.
Obiectivele ar trebui să fie clar definite
înainte de evaluarea interpretării:
D. Animaţia
OBIECTIVE Întrebări
1. Animaţia pasivă: • Ce vrei ca oamenii să
• Învăţarea
O persoană „interpretează” – într-un înveţe?
mod teatrical - o activitate zilnică, în general
folclorică, îmbrăcat în personajul pe care îl • Ce sentimente vrei să
• Emoţională
reprezintă. Ideea este retrăirea faptelor şi creezi?
tradiţiilor, fără participarea publicului.
• Ce vrei ca oamenii să
• De comportament
facă?
2. Animaţia activă:
Activităţile care includ participarea Odată obiectivele identificate, te poţi
publicului, unde trebuie să folosim cunoştinţele decide când să evaluezi.
anterioare sau ceva învăţat pe timpul vizitei. Tipul de evaluare include:
Poate include simulări, jocuri de mediu
înconjurător, reprezentări teatrale, sau Evaluarea de la început la sfârşit. Acest
utilizarea instrumentelor cu obiectiv lucru este realizat când ai stabilit obiectivele şi
recreaţional mai degrabă decât obţinerea de te ajută să adaptezi interpretarea aşteptărilor
aptitudini. publicului şi cunoştinţelor sale.
37
l
Evaluarea formativă, realizată în timpul Sunt câteva tehnici din care poţi alege:-
desenării etapei, testează cum răspund
Ghid de turism activ
38
l
39
l
grupuri sociale şi economice. Este dificil să oferi
o definiţie de ansamblu a unui turist activ.
Ghid de turism activ
41
l
Ghid de turism activ
43
l
Recreerea terapeutică ajută la întrunirea y îmbunătăţeşti bunăstarea emoţională;
nevoilor fizice, cognitive, emoţionale şi sociale a
Ghid de turism activ
3.4. Bibliografie
Ghid de turism activ
46
l
Definiţia riscului
Scăzut Riscul real Ridicat
Un risc este şansa ca cineva sau ceva
să fie rănit de un pericol.
Riscul real scăzut/riscul perceput ridicat
– o zonă foarte dorită pentru a lucra în ea.
Riscul Perceput vs cel real
Zona principală în care turismul de
aventură are loc – este realizată pe nivele
Un factor care separă activităţile de medii de risc perceput (aventură odihnitoare)
aventură de alte tipuri de turism este percepţia şi riscul real ridicat (care are nevoie de
riscului. Unii oameni caută activităţi care sunt management cu grijă) amândouă în cantităţi
asociate cu riscul. Adeseori, cu cât este mai medii.
riscantă activitatea, cu atât mai atractivă este Riscul real scăzut/riscul perceput ridicat
ea. De ce altfel ar face oamenii rafting pe apă - o zonă foarte dorită pentru a lucra în ea.
agitată în loc să margă cu canoea pe un lac
calm? Sursa: Grant (2001)
47
l
Diagrama de mai sus arată zonele în În Marea Britanie este o schemă de
care pachetele de turism de aventură/activ ar licenţă obligatorie pentru activităţile
Ghid de turism activ
48
l
Pentru a stabili neglijenţa, cinci elemente
4.2. Legea şi preocuparile externe trebuie să fie dovedite:
49
l
Transferul – transferul activităţii în
4.3. GESTIONAREA RISCURILOR derulare către un alt furnizor care va derula
Ghid de turism activ
programul.
Reţinerea – continuarea activităţii, şi
Managementul riscurilor
asumarea şi conducerea pe plan intern a
pierderilor financiare. Cu alte cuvinte, pui
Riscul este o parte esenţială a industriei
deoparte unele profituri, pe care le-ai utiliza
de activităţi aventuroase. Este adesea riscul sau
pentru a plăti compensarea în cazul unui
riscul perceput care atrage oamenii în
proces. Acesta trebuie să fie bugetat şi poate
activitate. Furnizorii de activităţi aventuroase
fi dus la îndeplinire numai de organizaţii cu
trebuie să aibă bine pus la punct un sistem de
profituri mari – deci nu se aplică numai în
management de risc bun. Riscul de management
industria turismului activ!
nu ţine de îndepărtarea totală a riscului, ci de
Reducerea – operează pe cât se poate
reducerea şansei ca acesta să apară. Dacă
de sigur; încearcă să scazi accidentele. Acest
riscul este total înlăturat, activitatea poate să-
lucru este în general făcut de-a lungul unuia sau
şi piardă din interes.
mai multor abordări pentru a controla riscul.
Managementul riscurilor poate fi definit ca:
y prevenirea deteriorării sau distrugerii
proprietăţii;
Managementul riscurilor simplificat
în şase paşi uşori de Will Levrette
y reducerea sau prevenirea rănirii sau
suferinţei oamenilor;
y Dezvoltă un mod de a dovedi că
y stabilirea programelor pentru a
oaspeţii au fost informaţi şi avertizaţi în mod
reduce şi a preveni pierderile;
adecvat.
y folosirea mecanismelor de transfer
pentru a trece peste pierderile care nu pot fi y Orice garanţie de siguranţă făcută
în literatura de specialitate sau materiale de
nicicum controlate.
promovare este o invitaţie deschisă pentru a
fi dat în judecată.
Managementul riscurilor ar trebui să aibă
ca scop reducerea suferinţei şi pierderea de y Tot personalul trebuie să aibă o
vieţi umane. Ar trebui deasemenea să arate pregătire curentă în primul ajutor de bază.
clienţilor cum să ia parte la activitate mai în Afacerea ar trebui să dezvolte un plan
siguranţă. Încearcă să-ţi imaginezi membrii scris/de evacuare pentru toate zonele şi
familiei tale ca şi clienţi, şi apoi întreabă-i, „ce activităţile utilizate.
nivel de profesionalism sau de formare în y O declaraţie bună a unui martor va
domeniul urgenţelor ar aştepta ca instructorii duce la închiderea mai rapidă a unui proces
să aibă?”. frivol, va fi mai ieftin şi mai puţin dureros.
Profesioniştii în aer liber se concentrează y Afacerea trebuie să aibă o formă
pe aptitudinile tehnice şi câştigă certificarea bine întocmită de formular de asumare a
Corpului Naţional de Guvernare (CNG). riscurilor.
Managementul riscurilor şi administraţia care
merg împreună ar trebui deasemenea să fie o Pentru a minimaliza riscul, evaluările de
aptitudine necesară. risc trebuie făcute pentru fiecare activitate.
Acestea trebuie să fie întocmite de către
Patru abordări ce pot fi luate pentru a personalul implicat în fiecare activitate.
controla riscurile: Personalul este compus din experţi tehnici şi ei
Eliminarea – sau evitarea realizării sunt responsabili pentru siguranţa clientului.
activităţii sau oprirea oferirii programului. Organizatorul trebuie să fie sigur că tot
50
l
personalul este bine calificat, experimentat şi Nota Probabilit
bine ales. Personalul trebuie întotdeauna să fie Acţiunea
52
l
3. Verificaţi dacă victima respiră. Repede eliberaţi cavitatea bucală: dacă
• Ridicaţi bărbia victimei cu două degete este necesar întorceţi victima pe o parte şi
53
5.4. Sângerarea
l
Plasaţi podul unei palme pe o parte a
osului pieptului şi podul celeilalte peste prima.
Ghid de turism activ
Există fracturi multiple şi fracturi simple. Chemaţi ajutor sau formaţi Numărul
Într-o fractură multiplă există rană şi sângerare Centrului de Urgenţe dv. însuşi/însăşi şi urmaţi
externă. O fractură simplă poate fi recunoscută instrucţiunile date.
prin schimbarea formei membrului. Staţi în spatele victimei.
Primul ajutor în cazul unei fracturi este de Înclinaţi corpul victimei în faţă şi daţi-i 5
a face atele pentru membru fără a îndepărta lovituri rapide cu podul palmei între omoplaţi.
hainele.
55
l
Ghid de turism activ
Îndreptaţi piciorul
de lângă dv. şi
ridicaţi celălalt
picior al victimei.
Ajustaţi poziţia
membrelor,
pentru a face
victima
comfortabilă.
Ţineţi capul
victimei întors
într-o parte.
Observaţi cu
atenţie respiraţia
şi semnele de
revenire.
57
SECTIUNEA 2 Capitolul 1
PERSPECTIVE GENERALE
Capitolul 2
ACTIVITĂŢI AERIENE
Capitolul 3
ACTIVITĂŢI TERESTRE
Capitolul 4
ACTIVITĂŢI PE APĂ
Capitolul 5
ACTIVITĂŢI PE ZĂPADĂ
l
luăm în considerare efectul său asupra mediului,
culturii locale şi comunităţilor locale.
Ghid de turism activ
60
l
Ar trebui să mărească gradul de • Echipament de bază - echipamentul de
conştientizare al clienţilor cu privire la bază necesar pentru activitate.
61
l
• Educe pe alţii ca buna practică să • Când se realizează un proces de
minimizeze impactul asupra mediului local. planificare a costului se iau în considerare:
Ghid de turism activ
62
l
Există două teorii privitoare la cum a
început sportul: una spune că NASA a
63
l
Forma sa aerodinamică este menţinută Costum de zbor – Acest costum vă
pe timpul zborului de diferitele presiuni protejează de condiţiile pe care le
Ghid de turism activ
cauzate de vânt şi viteza aerului din celulele experimentaţi cât timp sunteţi în aer. Unele
boltei. costume sunt foarte călduroase, potrivite pentru
Câteva grupuri de cabluri sunt atârnate condiţile reci, în timp ce altele au puţine
de interiorul boltei de hamuri unde pilotul stă. proprietăţi termale şi sunt potrivite pentru
Pentru a controla parapanta tragi de două condiţiile de aer cald.
cabluri, care acţionează asupra marginii aripii. GPS– un sistem de poziţionare globală
Acest lucru permite aripii să frâneze, să este un dispozitiv mic manual pentru a te ajuta
întoarcă sau să crească viteza. Într-o turbulenţă pentru navigaţie. Prin utilizarea sateliţilor puteţi
uşoară, structura internă nerigidă şi forma în mod acurat să indicaţi poziţia dv. oriunde în
alungită a „bolţii” cauzează schimbări în lume, atâta timp cât există acoperire de satelit.
acţionarea presiunii asupra aripii. Aceste Mănuşi comfortabile– Acestea sunt
schimbări de presiune fac ca aripa să fie mai esenţiale pentru a vă proteja mâinile împotriva
aproape. Pentru a redeschide aripa şi să elementelor şi să le păstraţi căldura şi
recuperezi zborul un pilot trebuie să piardă mobilitatea pentru a face mişcările necesare
altitudine repede şi să câştige viteză. pentru a controla zborul dv.
Altimetrul – Acesta este utilizat pentru a Rucsacul– Un mic rucsac este adesea
determina la ce înălţime te afli. Poate fi într-o folositor pentru a duce lucrurile de urgenţă cu
formă de ceas de mână sau un dispozitiv dv. în caz de aterizare greşită.
separat de ţinere a mâinii. Ochelarii – Ochelarii, ca şi ochelarii de
Anemometrul – Acesta este utilizat soare şi normali, sunt folositori pentru a vă
pentru a determina viteza vântului înainte de proteja ochii de vânt. Dacă ochii dv. lăcrimează
a decola. Acesta este important pentru ca să dv. tindeţi să vă pierdeţi vizibilitatea, ceea ce
poţi determina planul rutei şi locul de aterizare poate cauza probleme.
probabil înainte de decolare. Paraşuta de Rezervă– Un mic
Hamuri cu protecţie pe spate– Acesta se echipament esenţial de siguranţă necesar în
ataşează aripii şi îţi permite să stai comfortabil cazul în care este vreo problemă cu parapanta
în timp ce eşti în aer. în aer.
Bocancii de munte – Ai nevoie de Transmisia Radio– Folositoare pentru a
bocanci buni cu susţinere la gleznă pentru păstra contactul cu echipajul de la sol sau cu
mersul pe teren tare. Devreme ce alţi parapantişti.
parapantismul are loc în zonele montane, Variometrul– Instrument pe care pilotul îl
trebuie să luăm în considerare unii factori când foloseşte când face alpinism. Simţurile
alegem bocanci potriviţi pentru parapantă, variometrului se schimbă slab la presiunea din
deoarece ne trebuie pentru plimbare şi aer (presiunea descreşte odată cu altitudinea)
alpinism. şi indică alpinismul cu un ton sau/şi cu o
Compasul– Acesta este utilizat pentru manifestare. Ele sunt adesea construite în
navigaţie şi în aer şi pe pământ, înainte de a instrumente, care deasemenea includ altimetri
ateriza şi decola. Un compas cu dispozitiv mic şi indicatori de viteză a aerului.
de ţinut în mână uşor, ca şi greutate de tip Silva
este potrivit. Durata de viaţă a echipamentului
Casca de protecţie – O necesitate
evidentă pentru un sport gravitaţional. Trebuie Durata de viaţă a unei parapante este
să se potrivească pe cap comfortabil şi să afectată de expunerea exccesivă la razele UV
furnizeze izolare, deoarece la altitudine poate ale soarelui. Expunerea la UV face ca
să vă fie frig. materialul să se degradeze ceea ce cauzează
64
l
ca aripa să-şi slăbească performanţa şi Zborul:
caracteristicile de siguranţă. Primele zboruri pentru începători trebuie
65
l
trebuie să utilizeze cunoştinţele şi experienţa creând un dezechilibru de presiune, care se
pentru a răspunde în mod efectiv la o anumită transformă în ridicare. Această ridicare este
Ghid de turism activ
Vânturile
Vânturile şi brizele sunt mişcări ale
aerului, dar pe nivele diferite.
Vânturile sunt produse de depresiuni mari
şi anticicloni care pot apărea de la distanţă
depărtare de la locul zborului;
Brizele sunt mai localizate, ele sunt
produse de diferite proprietăţi termale ale
pământului şi apei. Cu toate acestea, principiul
este acelaşi, aerul fierbinte se ridică şi este
înlocuit de aerul cald, producând brizele.
Datorită vitezei mici ale parapantelor,
piloţii trebuie să aibă cunoştinţe bune în ceea
66
l
ce priveşte vânturile şi brizele şi cum se complementare prin observarea cu grijă a
formează ele. cerului, norilor, copacilor, păsărilor, fumului, şi
67
DE CE AVEM NEVOIE Reguli de Anti-coliziune:
l
DE REGULILE DE ZBOR?
Ghid de turism activ
68
l
69
l
grupul cu cea mai mare tendinţă de a distruge
AC T I V I TAT I T E R E ST R E natura.
Ghid de turism activ
70
l
În anii ´60 bicicleta care se împăturea a să fie menţinută, şi este necesară verificarea
devenit populară, deoarece era uşor de dus cu şuruburilor din vreme în vreme.
72
l
care se utilizează pe sol la micropompe care 3.1.4. Tehnici de Bază şi Cunoştinţe
sunt făcute să se potrivească într-o geantă de
73
l
Ciclismul – Dacă doreşti să intri direct în Ţine-ţi greutatea distribuită peste
ciclism, trebuie începi încet. Poţi începe prin ambele roţi; acest lucru te va ajuta cu
Ghid de turism activ
74
l
y Dă-te cât poţi de departe înapoi pe Frânarea şi schimbarea
scaun, astfel încât stomacul tău să fie aproape Frânarea şi schimbarea sunt cele mai
• Începe să frânezi înainte să virezi pentru a-ti • Ia curba cât de larg posibil, deoarece acest
putea controla viteza. lucru îţi va da mai mult timp să întorci şi ia-o
după colţ.
• Încearcă să găseşti cea mai uşoară cale din jur
concentrându-te cât de departe posibil. • Adu-ţi aminte că trebuie să-ţi ţii piciorul din
afară întins.
• Nu te îngrijora dacă nu găseşti cea mai rapidă
cale, de care nu este nevoie atunci când mergi • Cum mergi prin curbă, încearcă să ţii centru pe
la viteză scăzută. vârfuri şi piciorul din exterior pentru a preveni
derapajul.
• Cel mai important este să urmezi curba în mod
liniştit. • În timp ce întorci nu forţa frânele pentru că
acest lucru va cauza pierderea controlului.
• Ia-ţi precauţii în ceea ce priveşte pistele
umede deoarece ele pot fi alunecoase, în • Încearcă să înveţi cum să o iei după colţ: acest
special pe lângă stânci mari sau rădăcini care lucru te va ajuta să-ţi continui drumul prin curbă.
pot cauza derapajul.
• Odată ce faci colţul, stai drept şi pedalează
• Dacă schimbi o viteză înainte de a părăsi din greu până când îţi vei recâştiga viteza.
colţul, vei fi capabil să prinzi acceleraţie şi să
recâştigi ritmul normal de mers pe bicicletă. • Ţine minte că cineva sau ceva poate fi chiar
acolo după colţ, deci acţionează cu grijă.
75
l
Adu-ţi aminte: Condiţiile se schimbă zilnic Dacă întâlneşti o parte foarte tehnică a
şi este întodeauna mai greu să frânezi pe piste dealului s-ar putea să doreşti să te ridici şi să
Ghid de turism activ
umede. Este cel bine să mergi mai cu grijă pe mergi pe lângă bicicletă, deşi acest lucru este
o pistă nouă, doar dacă este cazul. destul de obositor şi ar trebui să fie folosit ca
ultim resort.
Schimbătoarele de Viteze – Nu contează Adu-ţi aminte să-ţi păstrezi greutatea
cu adevărat în ce viteză eşti atâta timp cât te peste roata din faţă, deoarece altfel s-ar
simţi confortabil. Nu ar trebui NICIODATĂ să te putea să se învârtă.
uiţi în jos ca să vezi în ce viteză te afli. Întotdeauna uită-te în sus spre deal
Deasemenea, încearcă să anticipezi de ce pentru a încerca să localizezi ce ar putea fi
viteză va fi nevoie ca să poţi schimba viteza la dificil de urcat; localizarea acestor dificultăţi îţi
timp. va permite să te pregăteşti pentru ele ex.
scăzând o viteză.
Cum dai colţurile
Există câteva lucruri de care este nevoie Obstacolele
să ştii înainte să încerci să treci un colţ. Trebuie Când iei parte la ciclism montan s-ar
întotdeauna să-ţi extinzi piciorul în afară şi să putea să întâlneşti obstacole în calea ta.
te înclini în colţ. Desemenea, ţine-ţi ochii Jumătate din amuzamentul ciclismului montan
concentraţi asupra celui mai îndepărtat punct este explorarea de noi piste şi luarea ciclismului
al colţului pe măsură ce te întorci şi nu uita să la extrem. Dacă obstacolul este prea mare, nu
frânezi înainte de a face curba! te îngrijora de reputaţia ta, dă-te jos de pe
bicicletă şi du-o pe lângă ea! Pentru obstacole
Căţăratul mai mici există nişte aptitudini mai avansate
Cicliştii adesea abordează, în special, care pot să te ajute să iei totul mai uşor.
dealuri lungi şi abrupte din Alpii Francezi ex.
Trecătoarea Galbier. Ascensiunile abrupte pot Ridicarea roţii din faţă
apărea pe drumuri, unde este potrivit un drum Va fi nevoie să ai bicicleta într-o viteză
pentru bicicletă sau un drum nepotrivit pentru inferioară în timp ce înveţi cum să ridici roata
acestea, unde o bicicletă de munte este din faţă.
potrivită. Tehnica pentru căţărare este Alunecă spre spatele scaunului, îndoaie-
următoarea: te în jos peste bicicletă – îndoaie-ţi coatele, şi
Înainte de a începe să urci ar trebui să-ţi dă-ţi în jos capul.
schimbi viteza într-o viteză mai uşoară Piciorul tău mai puternic ar trebui să fie
deoarece va fi greu de schimbat pe un deal de pe vârful pedalei de revoluţie.
dificultate medie. În timp ce împingi în jos cu piciorul mai
Păstrează-ţi greutatea pe scaun pentru puternic, trage de ghidon. Roata din faţă ar
a da roţilor tracţiune. trebui să fie luată de pe suprafaţa solului la
Alunecă înainte şi păstrează-ţi corpul mai acest punct. Odată ce ai mânuit cu pricepere
jos decât ghidonul prin lăsarea capului şi ridicarea roţii din faţă, vei fi capabil să
îndoirea coatelor. Acest lucru va ţine abordezi restul din aceste manevre odată cu
cauciucurile să nu se învârtă. obstacolele.
Trebuie să-ţi păstrezi impulsul sus pe deal
pentru a trece cu bicicleta peste lucruri ca Ducerea bicicletei – La un anumit punct
rădăcini sau stânci. în cariera de ciclist montan, probabil va trebui
Cea mai bună cale de a face acest lucru să-ţi duci bicicleta. Iată cum trebuie să o faci:
este să-ţi învârţi pedalele repede ex. creşte-ţi cadrul ar trebui să meargă peste umărul drept,
cadenţa. astfel încât poziţia de manivelă să nu-ţi
lovească corpul.
76
l
Căderea – În ceea ce priveşte ciclismul peste rădăcini. Asiguraţi-vă că braţele şi
montan probabil vei sfârşi prin a cădea la picioarele vă sunt lejere pentru a absorbi şocul
77
l
Coborârea pantelor abrupte – Apropie- O tehnică bună nu numai că face ciclismul
te de partea abruptă foarte uşor astfel încât mai încântător dar şi mai sigur. Biciclistul ar
Ghid de turism activ
să ai destul timp să schimbi poziţiile. Alunecă trebui să anticipeze ce s-ar putea întâmpla, şi
spre partea din spate a scaunului şi nivelează să fie capabil să frâneze adecvat (întotdeauna
pedalele. Strânge pe larg mânerele şi uită-te cu ambele frâne în acelaşi timp) şi să fie
drept înainte. Orice ai face, nu frâna dintr-o capabil să manevreze schimbătorul de viteze.
dată! Deşi viteza ta creşte repede, nu frâna Când vine vorba de traficul de pe stradă
prea tare deoarece te poţi prăbuşi. Lucrul bun biciclistul trebuie să adere la regulile străzii şi
este că viteza te va ajuta să te rostogoleşti să practice un stil defensiv de ciclism. Atenţie şi
peste izbituri. Destul de frecvent, vei întâlni o grijă trebuie acordate şi altor utilizatori ai
creştere după o coborâre abruptă. Pentru a te drumului.
pregăti pentru acest fapt, îndoaie-te în jos de
cum ajungi în partea de jos a dealului. Dacă nu Dacă are loc un accident, este necesar să
o faci, roata din faţă poate fi aruncată în sus cunoaştem primul ajutor. Cele mai obişnuite
cauzând prăbuşirea. răniri sunt zgârieturile şi juliturile, oase rupte şi
contuziile. În majoritatea cazurilor începătorul
Săritura iepurelui – Priveşte înainte de obicei suferă de dureri musculare, care pot
unde plănuieşti să sari ca iepurele, păstrează- fi evitate prin încălzire, şi uşoară întindere
ţi greutatea joasă şi nivelul manivelei. Aruncă-ţi înainte de a lua bicicleta.
corpul în sus în timp ce tragi de mânere.
Deîndată ce simţi roata din faţă că se ridică de Sănătatea şi fitness-ul – Oricine cu un
pe pământ, trage cu picioarele şi adu-o înapoi nivel mediu de fitness poate să înceapă
în sus. Odată ce simţi că eşti aproape de ciclismul în timpul său liber. Când eşti bine
pământ, relaxează-te astfel încât braţele tale hrănit, hidratat şi obişnuit cu antrenamentul fizic,
şi picioarele să absoarbă aterizarea. ciclismul este o formă foarte sănătoasă de
Păstrează-ţi greutatea peste ambele roţi astfel activitate fizică cu o valoare ridicată pentru
încât ele să aterizeze în acelaşi timp. recreaţie şi facilitatea de a reduce stresul.
78
l
Reguli pentru bicicliştii montani. Misiunea lor este de
Bicicliştii trebuie să urmeze anumite a promova biciclismul montan care are răsunet
79
l
Controlul bicicletei tale – Neatenţia 3.1.6. Organizaţii/ Surse Folositoare
doar pentru o secundă poate cauza probleme.
Ghid de turism activ
80
l
3.2. Calaria 3.2.2. Scurtă Istorie
82
l
Planificarea rutelor de mai multe zile Călăritul poate fi clasificat după
Liderul ar trebui să fie cu grupul pe criteriul unde acesta se desfăşoară:
83
l
Sunt alte tipuri de clasificări bazate pe Furnizorii trebuie să ia în considerare
motivaţie: nişte lucruri importante:
Ghid de turism activ
84
l
Antrenorii/ghizii – geografia locală Cineva care doreşte să câştige
Furnizorii de excursii călare pe cai experienţă ca şi ghid/antrenor de călărie a
85
Siguranţa de Bază şi Legislaţia
l
Furnizorul ar trebui întotdeauna să-şi ia
precauţii maxime pentru siguranţa animalelor;
Ghid de turism activ
86
l
3.3. Trekking Reduce astfel efectul de sezon a turismului şi
contribuie la diversitatea regiunii şi atracţia
Plimbarea pe jos este o formă aproape Plimbarea pe jos este bună pentru
perfectă de exerciţiu. Este un mijloc de sănătate. Ea dezvoltă fitness-ul muscular şi
călătorie prietenos pentru mediul înconjurător. cardiovascular, şi reduce riscul de diabet şi boli
Aproape fiecare se poate bucura de plimbare. cardiovasculare. Plimbările pe jos regulate pot
Nu este nevoie de niciun fel de echipament sau ajuta la controlul greutăţii şi descreşterea
cunoştinţe. Poţi merge aproape oriunde, obezităţii. Acest lucru, la rândul său, reduce
incluzând parcuri, terenuri împădurite, zone de presiunea sângelui, simptomele de depresie şi
coastă, zone joase, zone înalte şi zone de teamă şi descreşte riscul de cancer la colon.
protejate. Plimbarea pe jos este calea cea mai Beneficiile legate de sănătatea plimbării ar
bună cale de a explora mediul înconjurător, în putea fi utilizate într-un produs/program de
special când utilizezi rutele de plimbare pe jos marketing al plimbării.
marcate cu semne şi coduri recunoscute
înternaţional. 3.3.2. Scurtă Istorie
Nivelele diferite de plimbare sunt
definite în funcţie de timpul de care este nevoie Plimbarea pe jos este la fel de veche ca
pentru a termina a rută şi nevoia de a sta peste omenirea.
noapte. Dacă o rută poate fi terminată într-o zi, Omul a avut întodeauna nevoie să se
se numeşte plimbare pe jos (UK) sau excursie plimbe ca să găsească hrană, adăpost sau
(SUA). Dacă o rută are nevoie de mai mult de companie.
o zi pentru a o termina atunci este cunoscută ca În Europa, primele plimbări lungi erau
plimbare. Plimbarea pe jos poate fi realizată rutele pelerinilor religioşi. Spre exemplu,
în anotimpuri diferite şi pe teritorii diferite. faimosul „Camino de Santiago” este unul dintre
cele mai vechi rute de plimbare.
87
l
Filozofii greci au fost plimbăreţi. Ei 3.3.3. Echipamentul de Bază
credeau că „mişcarea corpului aduce mişcarea
Ghid de turism activ
88
l
material. Acest lucru ţine purtătorul răcoros şi y Insecticid
uscat chiar şi sub exercitare fizică.
90
l
flexorii de la şolduri pentru a-ţi roti şoldul de anotimp, teritoriu, vreme, zăpadă, apă sau
înainte şi condu-ţi piciorul în mişcare înainte. vegetaţie. Altele, care nu sunt uşor de
Pericolele
Deşi plimbatul nu este considerat o
activitate periculoasă, anumite condiţii îl fac să
fie mai provocator. Acestea includ, rute prin
munţi sau ţări îndepărtate, mergând iarna, sau
în condiţii de vreme rea pe timpul verii.
Există unele pericole recunoscute cu
uşurinţă care rezultă din condiţiile fizice legate
91
l
y Evită mersul singur. 17. Stabilirea timpului şi a locurilor de
întâlnire pentru membrii echipelor pentru a se
Ghid de turism activ
93
l
plimbării, sunt nişte reguli simple, cunoscute ca
şi Codul Rural, care au ca scop protejarea
Ghid de turism activ
94
l
În timpul anilor 1960 şi 1970 căţăratul
3.4. Cataratul şi Alpinismul pe stânci s-a dezvoltat rapid în Statele Unite
95
l
Semne de siguranţă Există două tipuri:
Tot echipamentul de siguranţă ar trebui A – este utilizat pentru ce s-a menţionat
Ghid de turism activ
să aibă un semn EC sau UIAA. Semnele de mai sus şi este întotdeauna frânghia principală.
siguranţă numite arată că aceste produse au B – cu un diametru mai mic şi mai puţină
fost testate potrivit cerinţelor. putere, este utilizată ca frânghie de asistenţă şi
EN şi un număr respectiv arată că nu ar trebui să fie utilizată ca frânghie
produsul întruneşte cerinţele europene de principală.
siguranţă. Fabricanţii nu-şi pot vinde produsele
în Europa decât dacă îndeplinesc aceste Realizarea frânghiilor
cerinţe.
Standardul Cerinţelor de Siguranţă al
Asociaţiei Internaţionale de Alpinism se
bazează pe standardele EN. Acest standard
determină cerinţele de siguranţă adăugate mai
ridicate pentru produse, care sunt testate mai
riguros.
Frânghiile
Majoritatea frânghiilor moderne sunt
construite în mod rezistent. Miezul este panglica
interioară şi stratul exterior este membrana
care înconjoară frânghia. Între panglici este o
fundă cu datele: fabricantul, anul fabricării,
standardele, tipul de frânghie, materialul, etc.
Frânghiile dinamice – Aceste frânghii
sunt făcute pentru căţărarea pe stânci şi
gheaţă, alpinism şi alpinism montan. Ele au o
elasticitate de până la 7-30 % care absoarbe
energia creată de căţărătorul care cade.
Verificarea frânghiilor
Verificare vizuală: căutare de
Frânghiile statice şi semi-statice – deteriorare în membrană.
Aceste frânghii sunt făcute pentru utilizarea Verificare fizică: simţiţi dacă partea de
frânghiei la coborâre, lucrând la nivel alpin şi mijloc a frânghiei este accidentată.
în peşteri.
96
l
Laţurile de căţărare Înainte de a utiliza o cască asigură-te că:
Acestea sunt piese statice din panglici
97
l
Întreţinerea de Bază Linia de înnodare
Pierderea în lungime 40 cm
Ghid de turism activ
98
l
Tehnica căţărării
99
l
Pasul înapoi şi blocarea genunchiului în articulaţiile şi ligamentele degetelor de la
Pasul înapoi şi blocarea genunchiului sunt mână, în al doilea rând se economiseşte mai
Ghid de turism activ
dezvoltări ale tehnicii tălpii pe suprafeţele multă energie decât la apucarea cu palma
exterioare. Tehnicile sunt realizate prin închisă şi permite căţărătorului mai mult control.
plasarea tălpii pe suprafeţa exterioară a Această tehnică poate lua un timp până te
piciorului interior pe o suprafaţă şi îndoirea obişnuieşti, dar merită pe termen lung. Este mai
genunchiului, în timp ce talpa piciorului din efectivă când te caţeri pe o margine plată şi
exterior foloseşte o suprafaţă interioară. Pentru pe susţineri de tip buzunar.
a face acest lucru trebuie să întorci şoldul înspre Notă: Pentru a evita oboseala ar trebui
perete pe cât este posibil. Acest lucru plasează să încerci să variezi tipul de apucare folosit.
majoritatea greutăţii pe suprafaţa interioară Poţi ajunge aici prin experienţa cunoaşterii în
a tălpii. Poţi controla centrul gravitaţional prin utilizarea apucăturilor de tipul de susţinere
schimbarea înălţimii genunchiului îndoit. disponibil.
Echilibrarea în mod egal a ambelor picioare,
coborârea centrului corporal gravitaţional Tehnicile de relaxare
reduce greutatea asupra degetelor de la Căţăratul cere efort considerabil şi cu cât
mână, permiţându-ţi atingerea altor locuri în ruta este mai lungă şi mai grea, cu atât se cere
poziţii incomode. mai mult efort. Este impotant să ştii cum să-ţi
relaxezi braţele şi degetele de la mână în timp
Susţinerea degetelor de la mână ce te caţeri.
Când are loc căţăratul, 50% din Două tehnici sunt utilizate în practicarea
contactul cu stânca este prin atingerea cu căţăratului. Prima implică scuturarea unui braţ
degetele de la mână şi ţinând diferite margini. care atârnă lejer şi a degetelor de la mână
Două tehnici principale pentru degetele de la timp de un minut. Acest lucru creşte curgerea
mână sunt utilizate în căţărat: apucarea cu sângelui spre muşchi, deşi nu creşte curgerea
palma închisă şi apucarea cu palma deschisă, sângelui din braţ, care poate duce la o lipsă
ambele cu un număr de variaţii. Ambele tipuri de oxigenare a muşchilor mâinii. A doua
de apucare au avantaje şi dezavantaje şi tehnică este o dezvoltare a celei dintâi. Ca şi
utilizarea lor depinde de o anumită situaţie. scuturarea unei mâini care atârnă lejer, mâna
este de asemenea scuturată desupra capului,
Apucarea cu palma închisă odată cu îndoirea şi îndreptarea degetelor de
Aceasta este cea mai comună tehnică, în la mână. Această poziţie creşte curgerea
special pentru începători. Deşi pare o sângelui spre braţ şi de asemenea încurajează
apucătură naturală, pune cea mai mare curgerea din braţ.
greutate pe degetele de la mână şi este, astfel, Lovirea uşoară a degetelor de la mână –
probabilă de a cauza rănirea. Motive pentru Când te caţeri , până al 50 % din greutatea ta
acestea sunt: cauzează tensiune necontrolată în rămâne pe degetele de la mână (câteodată
articulaţiile şi ligamentele degetelor de la numai unul sau două degete). Pentru a furniza
mână, care pot cauza răniri; cere o maximă putere şi protecţie împotriva stâncii ascuţite unii
utilizare a puterii de apucare, care consumă oameni îşi înfăşoară o pânză în formă de
rapid proviziile de energie. Astfel, sfatul este panglică în jurul degetelor lor de la mână.
să se evite această tehnică pe cât este posibil
şi să se utilizeze numai când este necesar. Alpinismul
Alpinismul are loc atunci când o frânghie
Apucarea cu palma deschisă este coborâtă. Frânghiile statice sunt preferate
Apucarea cu palma deschisă are pentru alpinismul continuu, deşi cele non-statice
avantaje distincte în comparaţie cu tehnica sunt utilizate de căţărători pentru a coborî de
precedentă. Mai întâi, este tensiune mai puţină pe rute.
100
l
Ancorele ar trebui să fie în totalitate 3.4.5. Siguranţa de Bază şi Legislaţia
verificate înainte de orice coborâre.
101
l
Salvarea În activitatea de furnizor trebuie de
Cu toate dispozitivele de siguranţă, este asemenea să se cunoască legislaţia locală şi să
Ghid de turism activ
mai bine să evităm situaţiile de salvare. Poţi să fie conştienţi de legile care reglementează
reuşeşti acest lucru prin planificare bună, siguranţa clientului.
comunicare bună şi pregătire solidă. Cu toate În activitatea de furnizor trebuie de
acestea, pot fi dăţi când cineva are un accident asemenea să se cunoască responsabilităţile în
şi are nevoie să fie salvat. Deoarece fiecare ceea ce priveşte asigurarea cerinţelor.
situaţie prezintă propriile ei provocări, Agenţiile externe sau asiguratorii
instructorul sau ghidul trebuie să fie bine adeseori cer un plan de management de risc în
antrenat cu toate tehnicile de salvare. Toate scris înainte ca organizaţia să poată furniza un
organizaţiile implicate în munca cu frânghia ar program de activităţi bazate pe frânghie
trebui să includă antrenament şi practică în pentru clienţi.
tehnicile de salvare în programul de dezvoltare
profesională. Ei ar trebui să caute instrucţia unui 3.4.6. Organizaţii/Surse Folositoare
expert recunoscut în salvarea din cadrul
activităţilor cu frânghia. Organizaţii - Căţărat
Estonia: Eesti Matkaliit (Asociaţia Estoniană
În cazul unui eveniment cu o situaţie de a Hoinarilor) www.matk.ee
salvare: Germania: Bundesverband IG Klettern eV
1. Asiguraţi-vă că grupul este în www.ig-kletern.de
siguranţă. Nu este de dorit să trebuiască să Grecia: Omospondia Elenă de Căţărat
realizaţi mai mult de o singură salvare. www.eooa.gr
2. Identificaţi problema. Alte legături: Rutele din Grecia www.routes.gr
3. Faceţi un plan ca să rezolvaţi Portugalia: Federação de Campismo e
problema. Montanhismo de Portugal www.fcmportugal.com
4. Spuneţi tuturor celor implicaţi care este Spania: Federación Española de Deportes
planul. de Montaña y Escalada www.fedme.es
5. Împărtăşiţi sarcinile potrivite cu Organizaţii - Alpinism
membrii grupului. Estonia: Eesti Matkalit (Asociaţia Estoniană a
6. Asiguraţi-vă că fiecare ştie exact ce se Hoinarilor) www.matkaliit.ee
aşteaptă de la el/ea. Germania: DAV – Deutscher Alpenverein
7. Duceţi la îndeplinire planul, www.alpenverein.de
asigurându-vă că relataţi bine totul. Portugalia: Federação de Campismo e
8. Odată ce salvarea a fost dusă la Montanhismo de Portugal www.fcmportugal.com
îndeplinire aplicaţi principiile primului ajutor. Spania: Federación Española de Deportes
9. După eveniment, evaluaţi ce a mers de Montaña y Escalada www.fedme.es
greşit şi cum problema respectivă ar putea fi Surse folositoare
evitată pe viitor. www.seiklusrada.ee
Aplicaţi cele spuse, şi spuneţi personalului (Întreprinderea Estoniană de Frânghii de
despre această problemă, procedurile care Căţărat) www.kaljuronimine.ee
asigură că problema nu se va mai repeta din (Clubul Estonian de Căţărat pe Stânci)
nou. www.trainingforclimbing.com
www.usoutdoorstore.com
Legislaţia www.singingrock.com
În unele ţări, instructorii trebuie să deţină www.petzl.com
anumite certificări de ordin naţional sau să se www.beal-planet.com
perfecţioneze înainte să fie licenţiaţi pentru a www.camp.it
opera cu clienţii. www.uiaa.ch
http://www.traditionalmountaineering.org/
102
l
în echipă la care se cere mai mult de o singură
Ac t i v i t a t i l e p e A p a persoană pentru a mişca ambarcaţiunea în jos
103
l
În timpul anilor 1860 John Wesley Powel Cuţit pentru râu – toţi vâslaşii care
a organizat prima expediţie exploratorie în utilizează o pungă pentru aruncat sau o linie
Ghid de turism activ
josul Râului Colorado din SUA. Echipa sa a de aruncat ar trebui să aibă un cuţit ascuţit
utilizat luntre de pescari, o încrucişare între o pentru a tăia frânghia în caz de urgenţă.
barcă cu vâsle şi o plută.
În 1896, Nathaniel Galloway a Costum pentru umiditate – Un costum
revoluţionat tehnicile de rafting prin simpla pentru umiditate cu neopren poate preveni
întoarcere a locurilor plutei pentru a merge mai hipotermia în apa rece. Costumul cu neopren
departe, permiţând ghidului să facă manevrele furnizează izolare împotriva frigului ca şi
necesare. protecţie împotriva tăieturilor şi stâncilor în
Prima barcă largă cu pliuri a fost timpul înotului. Un costum de umiditate
construită în 1907 în Germania, de către absoarbe apa care este ţinută aproape de
Johannes Kleper. Aceasta a fost începutul turului piele. Corpul încălzeşte acest strat de apă
de caiac european. astfel furnizând un strat cald împotriva apei
Compania Marelui Canion a lui Julius externe mai reci. Un costum de umiditate cere
Stone a început rafting-ul comercial în 1909. o curăţare regulată pentru a-l menţine efectiv.
În 1927, un austriac, Hans Pawlata a
realizat prima deplasare în stil eschimos reuşită Trucuri la îndemână când se cumpără
de un european. un costum de umiditate
Anii 1950 au fost o vreme a dezvoltării şi 1. Asiguraţi-vă că acesta este strâns pe
pentru tehnică şi pentru echipament. Milo piele, deoarece apa şi exercitarea ta în timpul
Dufek, un vâslaş de canoe cehoslovac, a vâslitului va lărgi puţin neoprenul;
transferat aptitudinile sale de canoe caiacului şi 2. Un costum în stil Long John este mai
a creat revoluţia Dufek care a permis caiacului potrivit pentru sporturile cu vâsle deoarece este
să se întoarcă cu mai multă viteză. mai puţin restrictiv în mişcare;
În timpul acestei perioade au început 3. Verficaţi cât de multe cusături în
competiţii internaţionale şi acestea erau design-ul sunt în costumul de umiditate, cu cât
dominate de europeni. sunt mai multe cusături, cu atât sunt mai multe
Anii 1960 au văzut o creştere a locuri pe unde apa rece ar putea să pătrundă;
aptitudinilor şi o dezvoltare a echipamentului. 4. De asemenea, mai multe tablouri de
Acest lucru a dus la expediţii îndrăzneţe şi pe acţiune înseamnă mai mare flexibilitate.
apele calme şi pe mările deschise.
Rafting-ul ca aventură comercială a fost Costume uscate– Vâslaşii pe vreme rece
introdus în Alpii Francezi în timpul anilor 1970. adeseori au nevoie de un costum uscat sub care
La mijlocul anilor 80, rafting-ul a fost pot purta o piesă de îmbrăcăminte termică sub
stabilit ca activitate comercială viabilă în costum sau chiar propriile sale haine pentru
Germania, Franţa, Austria şi Elveţia. a-i ţine cu adevărat cald.
Rafting-ul acum apare în întreaga Europă
chiar şi pe râuri care sunt limitate. Încălţămintea– Tuturor vâslaşilor li se
cere încălţăminte care să le protejeze tălpile
4.1.4. Echipamentul de Bază când se transportă şi îi va izola când sunt
expuşi la apă.
Punga de aruncat – Fiecare
ambarcaţiune ar trebui să aibă o frânghie, Cască – Acesta este o piesă esenţială de
constând într-o frânghie plutitoare depozitată siguranţă a echipamentului pentru toţi vâslaşii
într-o pungă mică. Este utilizată pentru a salva în timp ce se mişcă pe apă. Stratul extern este
înotătorii sau alt echipament. de obicei făcut din plastic sau dintr-un material
compozit.
104
l
Casca ar trebui să fie ajustabilă pentru a Vâslele de caiac – Aceste vâsle cu lamă
permite o potrivire perfectă pentru diferiţi dublă variază în lungime depinzând de
Tipuri de bărci
Caiac – Acestea sunt bărci închise cu
punte pe care stă în poziţie şezând vâslaşul. O
vâslă cu lamă dublă este utilizată pentru
propulsie. Cu cât este mai lung sau mai larg
caiacul, cu atât mai rapid şi mai instabil va fi în
general. Exemple de astfel de ambarcaţiuni
includ caiacele pentru concurs şi caiacele de
mare. Caiacele mai mici şi mai largi cu straturi
plate sunt încete, dar foarte responsabile la Tipul ambarcaţiunilor de pe apă
întoarceri. Exemple de astfel de ambarcaţiuni a – un caiac de două persoane
sunt pe apa calmă şi caiace rodeo. Un caiac b – un caiac de o singură persoană (cu
poate fi pentru o persoană (K-1), doi oameni profile diferite ale fundului plutei: rotund, plat
(K-2), patru oameni (K-4) sau opt oameni (K- şi în formă de V)
8). Ultimele două sunt unice pentru racing c – canoea deschisă
(concurs). Caiacele pot fi construite din d – plută
materiale rigide precum materiale compozite, e – Cata-plută sau cataraman (observaţi
lemn maritim şi plastic, sau materiale nerigide, două tuburi paralele unul cu celălalt cu cadru
precum bărcile cu pliuri şi răţuştile umflate. de susţinere care le ţine împreună)
Canoele - Aceste sunt în general bărci Plutele - Acestea sunt bărci cu punte
deschise cu punte, deşi există de asemenea şi deschise care au tuburi interne şi externe
canoe cu punte închise. Principala diferenţă umflate pentru susţinere. Frânghia subţire este
între o canoe şi un caiac este utilizarea unei asigurată în jurul tuburilor externe pentru a
vâsle cu o singură lopăţică pentru canoe. Cel face mai uşoară mânuirea, iar pentru înotători
care face canoe de asemenea tinde mai să ajungă în ambarcaţiune.
degrabă să îngenuncheze în ambarcaţiune Plutele sunt construite dintr-un material
decât să stea aşezat. Canoele pot fi vâslite de dintr-o pânză mai tare rezistentă la apă, şi
obicei de un sau două vâsle. Canoele pot fi astfel ele cer menţinerea şi grijă regulată.
construite din material rigid, precum materialul Majoritatea plutelor sunt propulsate de 6-8
106
l
vâsle, utilizând vâslele cu o singură lamă. Vârtejul îngrădit
Aceste vâsle sunt distribuite regulat în jurul O linie evidentă a râului unde curentul
Obstacolele
Stâncile, copacii, ramurile, structurile
făcute de mâna omului şi gunoiul din apă pot
crea obstacolele.
Apa poate trece printre aceste obstacole
în timp ce obiectele plutitoare nu pot face acest
lucru.
107
l
Este posibil ca acest lucru să fie periculos Ele sunt formate ori când un curent merge
pentru înotători odată ce aceştia sunt prinşi, pe sub o stâncă aproape de suprafaţă, ori
Ghid de turism activ
presiunea apei îi poate trage sub apă. când un râu se îngustează, viteza apei scade
forţând suprafaţa râului să se ridice.
Valul „pernă”
Apa care loveşte un obstacol se Pericolele apei artificiale
îngrămădeşte formând un val. Acestea sunt barajele, obstacolele
artificiale şi digurile.
Tăietura de pe dedesubt Ele sunt adesea desemnate să
Când o stâncă este erodată sub încetinească curgerea în aval a râului
suprafaţa apei, ea crează o tăietură pe prevenind inundaţia şi distrugerea malului
dedesubt. râului.
În acest caz nu va exista vreun val Acestea crează opritoare artificiale care
„pernă” deoarece apa se retrage în loc să se sunt foarte puternice şi posibil periculoase
ridice când loveşte un obstacol. pentru utilizatorii râului.
Aceste zone pot fi foarte periculoase, În timp ce trăsăturile apei nu pot apărea
deoarece curentul tinde să scufunde obiectele şi ca fiind în mod evident periculoase, trebuie
să le reţină sub tăietura de dedesubt a stâncii. acordat întotdeauna un respect deosebit şi
astfel de pericole ar trebui să fie evitate
Valurile stătătoare (trecute pe usact) în loc să se vâslească în
Acestea sunt valurile care se formează astfel de situaţii.
uniform şi stau pe poziţie pe un râu.
108
l
Cunoştinţele necesare/
Nivelul de dificultate Riscul şi Salvarea:
echipament
Riscul de rănire al
Gradul IV – Avansat înotătorilor este de la
Apa: curenţi puternici, vârtejuri şi valuri Experienţa şi controlul excelent al moderat la ridicat,
Dificultăţi: Cursuri de apă intense, tuturor tehnicilor. Un nivel bun de condiţiile de apă fac
puternice, dar uşor de prezis care cer fitness personal. Cunoaşterea dificilă auto-salvarea.
control precis. Depinzând de râului, companie, îmbrăcăminte Asistenţa grupului este
caracteristicile râului, pot avea trăsături caldă, vestă de salvare şi cască. necesară şi cere
de apă greu de evitat. aptitudini anterior
dezvoltate.
Gradul V– Expert
Experienţa şi controlul excelent al
Apa: valuri foarte mari şi curenţi de apă
tuturor tehnicilor. Nivel ridicat al
puternici, valuri şi vârtejuri. Înotul este foarte
fitness-ului personal. Explorarea
Dificultăţi: periculos şi salvarea este
râului este esenţială, zonele
Extrem de lungi, curenţi violenţi. dificilă chiar şi pentru
ocazionale dificile. Se cere
Valurile mari, greu de evitat şi hidraulicele experţi.
companie, îmbrăcăminte caldă,
care au cursuri de apă abrupte şi care cer
vestă de salvare şi cască.
rute complexe.
109
l
Sistemul internaţional de gradare a y Asigură-te că lopăţica este în
râului totalitate în apă scufundată şi trage înspre
Ghid de turism activ
110
l
Traversând curentul Reprimarea în afara curentului –
aceasta este mişcarea opusă reprimării într-un
111
l
Dacă nu puteţi vedea ruta, transportaţi- Împachetare spre spate: toţi membrii
vă ambarcaţiunea rapid. echipajului trebuie să stea în partea centrală a
Ghid de turism activ
În calitate de ghid trebui să vă decideţi plutei. Acest ordin este pentru a da stabilitate
dacă doriţi să cercetaţi rapid pentru plutei când se trece pe lângă valuri mari ale
dumneavoastră înşivă sau doriţi ca şi clienţii să apei.
vadă ce au de făcut. Împachetare spre stânga sau dreapta: se
utilizează în situaţiile în care pluta trebuie să
Instrucţiuni de ghidare pentru Clienţi fie ridicată pentru a evita obstacole pe
anumite părţi ale râului, echipajul ar trebui să
Cele mai importante instrucţiuni pot fi fie poziţionat pe partea mai ridicată a plutei
rezumate precum urmează: pentru a evita răsturnarea plutei.
Înainte: toţi membrii echipajului trebuie să
vâslească pe direcţia înainte. 4.1.6. Siguranţa de Bază
Invers: toţi membrii echipajului trebuie să Un vâslaş în siguranţă este cel care este
vâslească pe direcţia inversă. şi reactiv şi proactiv. Ei sunt reactivi în ceea ce
Invers în dreapta: toţi membrii echipajului priveşte faptul că reacţionează bine la
aflaţi pe partea dreaptă ar trebui să evenimente neaşteptate în timp ce sunt pe apă.
vâslească înapoi, iar cei care sunt pe partea Acest lucru apare numai cu antrenament şi
stângă trebuie să vâslească pe direcţia înainte. experienţă. Vâslaşul trebuie să fie de
Invers în stânga: toţi membrii echipajului asemenea proactiv, adică el are nevoie să
aflaţi pe partea stângă trebui să vâslească planifice de dinainte şi să identifice ceea ce s-
înapoi, iar cei care sunt pe partea dreaptă ar putea întâmpla şi cum să evite astfel de
trebuie să vâslească pe direcţia înainte. situaţii. Aceasta este baza managementului de
Oprirea: toţi membrii echipajului trebuie risc şi toate sporturile cu vâsle entuziaste ar
să se oprească din vâslit fără a lăsa vâslele trebui să încorporeze o anumită formă de
din mână. evaluare de risc şi management în pregătirile
lor.
112
l
Punga de aruncat Fiecare dintre metodele de mai sus are
avantajele şi dezavantajele ei. Este
113
l
Tragerea unui plutaş înapoi în plută Nu trebuie consumat alcool sau
Înotătorul ar trebui să facă faţă plutei şi medicamente de vreun fel în timpul participării
Ghid de turism activ
114
l
Organizaţii – Canoe Grecia:
Organizaţii – Rafting
115
l
Cluburile naţionale şi internaţionale
4.2. Schiul Nautic oficiale impun regulile şi instrucţiunile pentru
Ghid de turism activ
117
l
4.2.4. Tehnici de Bază şi Cunoştinţe Fiecărui concurent îi sunt permise 20
secunde să treacă prin cursa cu acrobaţii şi să
Ghid de turism activ
118
l
Există două tipuri de evenimente: Cablurie sunt construite cu 8-12 metri
„maratonul” pe distanţă şi circuitul închis. Primul deasupra suprafeţei apei şi schiorul este tras
119
l
Atletul cu cele mai multe puncte la rutină doresc ei, acest lucru fiind cunoscut ca
sfârşitul evenimentului câştigă. Freeride (cursa liberă).
Ghid de turism activ
În cazul evenimentului cu sărituri, atleţii Sportivii care practică acest sport sunt
pot concura la viteze de până la 72 kph. categorisiţi în trei – execuţia, intensitatea şi
În mod normal atleţii au dreptul la trei compoziţia.
sărituri pe rundă, peste o rampă care este Execuţia reflectă nivelul de defecţiune cu
înaltă de aproximativ 45 de centimetri. care fiecare manevră este realizată, ca şi
În cazul schiatului nautic desculţ se cer îndeplinirea rutinei cu un număr minim de
bărci cu viteze mai rapide astfel încât atleţii să căderi.
poată plana pe cele două picioare ale lor Intensitatea reprezintă dificultatea
desculţe. tehnică a scamatoriilor şi la ce nivel sunt
Nu este nevoie de nicio unealtă pentru realizate mişcările.
realizarea reparaţiilor de echipament, ci numai Compoziţia reflectă structura rutinei în
de un tub de super glue pentru tăieturile mai ceea ce priveşte abilitatea sportivului de a
puternice. Dacă se face o tăietură pe fundul face o varietate de scamatorii într-o secvenţă
plăcii piciorului unui atlet, practica normală este care curge, creativă.
aplicarea asupra găurii de super glue pentru a
încheia evenimentul şi mai târziu să fie cusut. Hidrobicicletele
În ultima vreme, figura opt şi competiţiile Hidrobicicleta este un produs de schi
de rezistenţă în care atletul care stă în picioare nautic pe care se stă în poziţie şezândă.
mai mult câştigă, au devenit populare. Ea este trasă de un cablu în spatele unei
ambarcaţiuni acvatice cu un conducător şi un
Waterboarding-ul sportiv care stă aşezat.
Waterboarding seamănă cu un Sportivul îşi trage centurile din
snowboard, dar la care se obişnuieşte să se hidrobicicletă şi se asigură cu centurile de
meargă pe apă, ca şi schiul nautic. siguranţă de pe loc şi cu legăturile.
Plăcile sunt mai scurte în lungime decât Începând pe apă adâncă, ei plutesc
snowboard-urile şi sunt puţin mai late. înapoi pentru a păstra marginea bărcii în
Cei care se dau pe plăci sunt traşi cu afara apei şi apoi odată ce placa începe să
cablul ori în spatele bărcii ori cu un cablu plutească, sportivul alunecă înainte pentru a
simplu. face hidrobicicleta să părăsească apa.
Cei care se dau pe plăci sunt în general Pentru a sări pe apă, sportivul pluteşte
inovativi şi creativi; drept rezultat, ei au creat înapoi.
un sport care este incitant de privit şi mai Sportivul întoarce hidrobicicleta prin
distractiv de practicat. mişcarea genunchilor în ce direcţie se doreşte
Cei mai competitivi sportivi sunt destul de să se meargă.
tineri, de la adolescenţi până la 20 de ani.
Stilul lor şi atitudinea lor au antecedente în Cum să ajungi să mergi pe două schiuri
urmă, similare celor de skateboard sau nautice
snowboard. Plasaţi schiurile nautice confortabil în
Bărcile de waterboard tind să fie mai picioarele voastre. O potrivire bună este
grele decât bărcile de schi nautic şi au o formă importantă.
diferită (pentru a crea un unghi mai larg) cu un Cu frânghia mânuiţi în mâinile voastre,
turn sau pol la care este în mod obişnuit ataşată plasaţi-o între genunchi.
frânghia. Genunchii ar trebui să fie îndoiţi înspre
În general în competiţii, sportivilor le sunt piept.
permise două treceri prin cursa de wakeboard Puneţi schiurile, cam la lungimea umărului,
în timpul căreia el/ea poate să realizeze orice înspre barcă, cu cel puţin 15-30 de centimetri
a schiului deasupra apei.
120
l
În timp ce barca începe să meargă Avântul începe înafara urmei bărcii. Este
înainte, ţineţi-vă genunchii împreună, schiurile nevoie de numai câteva picioare între tine şi
121
l
Când încărcarea liniei este realizată în Nu trageţi frânghia înspre corpul vostru,
mod corect, ar trebui să simţiţi o lovitură a ţineţi braţele drepte.
Ghid de turism activ
geamandurii, care să vă dea destul aer pentru Nu vă îndreptaţi capul spre cer pentru a
a realiza acrobaţia înainte de aterizare. evita stropii de apă să vă ajungă în faţă.
Sfaturi: Având privirea fixată înspre barcă este
Nu trebuie să fiţi drept înafara esenţială pentru menţinerea unei poziţii
geamandurii înainte să începeţi tăietura. echilibrate.
Dacă veţi fi prea drept puteţi crea prea Dacă simţiţi că vă pierdeţi echilibrul,
multă viteză. utilizaţi corpul pentru a vă roti uşor în direcţia
Avantajul este că nu aveti nevoie decât corectă.
de câteva picioare pentru a obţine aerul Sfaturi:
maxim. Această metodă, opusă slalomului pe un
Asiguraţi-vă că puteţi traversa în mod singur picior, permite schiorului să utilizeze
confortabil geamandurile în ambele direcţii ambele picioare pentru a ţine schiul drept şi să
înainte de a încerca să săriţi pe geamanduri. absoarbă forţa. Este pe larg practicat de către
schiorii experimentaţi şi cei pro.
Cum să faci slalom cu schi nautic pe Utilizaţi un mâner de tip V pentru a
două picioare pe apa adâncă păstra direcţia schiului sigură, stabilizând schiul
Iată cum trebuie să te ridici când faci încă de la pornire.
slalom pe apă cu ambele picioare deja în Nu vă descurajaţi dacă nu reuşiţi imediat.
bocancii de schi. Acest lucru este foarte similar Acest lucru ţine de obicei câteva încercări
cu startul celui pe un singur picior. înainte de a o realiza pe cea de succes.
Plasaţi ambele picioare confortabil în
bocancii de schi. La bocancul din spate poate Cum să faci slalom cu schi nautic pe un
să fie o cureluşă pentru degete, care nu include singur picior pe apa adâncă
întregul picior, ci numai partea din faţă a Iată cum trebuie să te ridici când faci
piciorului. slalom pe apă pe un singur picior cu piciorul din
Îndoiţi genunchii şi gleznele; aduceţi-le faţă în bocancul de schi şi piciorul din spate tras
strâns sus la piept. în urmă.
Asiguraţi-vă că genunchiul din faţă este Plasaţi piciorul din faţă în bocancul de
strâns la piept. schi. Piciorul din spate va acţiona ca şi cârmă
Plasaţi frânghia pe interiorul schiurilor. pentru a ajuta echilibrul.
(Piciorul drept în faţă, frânghia la stânga; Îndoiţi genunchiul şi glezna; aduceţi
piciorul stâng în spate; frânghia în dreapta). genunchiul din faţă la piept.
Braţele drepte (uşor îndoite la coate), Genunchiul din faţă ar trebui să fie
bărbia spre piept, genunchii îndoiţi. confortabil pentru corp şi piciorul drept din
Puneţi vârful schiului înspre barcă în unghi spate sub tine.
de 45 de grade, cu cel puţin 30 de centimetri Plasaţi frânghia înafara schiului (piciorul
a schiului desupra apei. drept în faţă; frânghia în stânga; piciorul stâng
Pe măsură ce barca începe să tragă, în faţă, frânghia în drepta).
ţineţi genunchii îndoiţi şi umerii înapoi departe Braţele drepte (uşor îndoite la coate),
de barcă. bărbia spre piept, genunchii îndoiţi.
Lăsaţi barca să facă majoritatea muncii. Puneţi vârful schiului înspre barcă în unghi
Apăsaţi înainte cu ambele picioare şi de 45 de grade, cu cel puţin 30 de centimetri
plutiţi înapoi. a schiului desupra apei.
Încetiniţi stând în picioare prin aducerea Cu piciorul în spate trăgându-l pentru a
şoldurilor înspre mâner. Nu vă ridicaţi în menţine echilibrul, permiteţi bărcii să vă tragă
picioare prea curând. şi să schiaţi pe apă.
122
l
Pe măsură ce barca începe să tragă, Lăsaţi cablul liber astfel încât să nu fie
ţineţi genunchii îndoiţi şi spatele arcuit înspre încâlcit în spatele bărcii cât timp nu este
123
l
autorizate. Competiţiile sunt subiectul regulilor Duceţi cu voi o trusă de prim ajutor în
stricte întărite de federaţiile naţionale. barcă.
Ghid de turism activ
Utilizatorii de bărci cu motor cer licenţe şi Acolo unde este posibil, luaţi şi un telefon
antrenament adecvat. Schiul nautic este un mobil.
sport grozav ca distracţie dar este important Luaţi nişte haine uscate şi un prosop în
să nu uiţi anumite aspecte de siguranţă ex. plus, în special iarna sau dacă se practică schi
primul ajutor, echipamentul şi cunoştinţe nautic pe mare.
generale în legătură cu apa. Acolo unde este posibil, luaţi şi o targă
plutitoare.
Barca
Primul ajutor
Asiguraţi-vă că aveţi destul combustibil
(în special când sunteţi pe mare). Ar trebui întodeauna să fie o persoană
Nu duceţi echipament în plus şi frânghii specializată în acordarea primului ajutor când
în barcă. se practică schi nautic.
Dacă duceţi echipament în plus, asiguraţi- Toţi instructorii de schi nautic calificaţi ar
vă că nu vă stă în cale. trebui să aibă calificare în primul ajutor.
Asiguraţi-vă că toată lumea are vestă de Primul lucru de care trebuie să-ţi aduci
salvare. aminte este să opreşti motorul înainte de a te
Duceţi o vestă de salvare în plus. răni în vreun fel.
Dacă sunteţi pe mare, luaţi cu voi nişte Dacă suspectezi că schiorul are gâtul
semnale luminoase în caz de pericol şi rănit, nu încerca să-l mişti în barcă.
întotdeauna luaţi un radio VHF. Foloseşte o vestă de salvare liberă sau o
Duceţi o vâslă cu voi pentru cazul în care targă plutitoare pentru a susţine rănitul.
aţi rămâne fără combustibil.
124
l
Dacă barca are o platformă în spate, 4.2.6. Organizaţii/ Surse Folositoare
mişcaţi accidentatul pe platformă acolo unde
125
l
5.1.2. Echipamentul de Bază
Ac t i v i t a t i l e p e Z a p a d a
Ghid de turism activ
126
l
Încălţămintea – Şosete termice potrivite care zone ar trebui să primească cea mai mare
care să se potrivească bine sunt importante atenţie.
Mănuşile – Mâinile ca extremităţi sunt Persoana care se află mai sus trebuie
înclinate spre deteriorarea datorată frigului şi să decidă cu grijă care va fi direcţia sa – O
ar trebui să fie protejate de frig şi umezeală. persoană care este mai sus de ceilalţi pe o
Alegeţi mănuşile care vă vor permite să pârtie are responsabilitatea să evite rănirea
continuaţi utilizarea mâinilor. cuiva de mai jos de ea.
127
l
şi regulile cu care ar trebui să devii familiar În 1978 a fost dezvoltat primul
înainte de a utiliza staţiunea. snowboard cu legături pentru picioare.
Ghid de turism activ
130
l
132
l
5.3. Mushing-ul (saniile trase de Pionierii francezi, care au sosit la minele
câini) şi Snowshoeing-ul (drumetiile de aur Klondike din Alaska, au utilizat săniile
133
l
Patinele sau schiurile – Acestea sunt În mod normal este utilizată în competiţiile de
cele mai importante părţi ale saniei. Ele sunt sprint.
Ghid de turism activ
lungi de 2-4 m şi spaţiul dintre ele este de Carturile de antrenament – Acestea sunt
obicei aproximativ 50 cm. Marginea din faţă substitute pentru sănii pentru momentele în care
este îndoită şi pot fi făcute din lemn, aluminiu nu este zăpadă. Ele pot fi o construcţie simplă
sau plastic. Pingelele pot fi schimbate şi ele de de tip bicicletă, triciclete pentru un număr
obicei sunt date cu ceară pentru o mai bună obişnuit de câini (2-6) sau vehicole pe patru roţi
alunecare. pentru un număr mai mare de câini. În zilele
noastre ele sunt de asemenea utilizate pentru
Mânerul – Acesta este ceea ce ţine competiţii şi nu numai pentru antrenament.
musher-ul pentru a conduce sania. Este de
obicei de aproximativ 80-90 cm de pământ, Hamul câinelui – Un ham potrivit este
depinzând de înălţimea musher-ului. important să permită câinelui să alerge
confortabil şi într-un mod efectiv.
Arcuşul cu perie – Aceasta este partea
din faţă a săniei. Ea susţine şi protejează Bocancii pentru câine – Aceştia sunt
întreaga structură, ca la o maşină veche. El bocanci speciali pentru câini care sunt utilizaţi în
protejează de asemenea câinii de a fi loviţi de condiţii extrem de friguroase. Ei sunt făcuţi de
sanie. obicei din pâslă sau materiale similare
căptuşelii polare.
Coşul – Acesta este tăviţa interioară a
saniei şi este utilizat pentru a ţine echipamentul. 5.3.3. Tehnici de Bază şi Cunoştinţe
134
l
Musher-ul trebuie să menţină un echilibru Principalele rase de câini utilizaţi
bun prin îndoirea uşoară a genunchilor pentru
Malamutul Alsacian
Cel mai mare şi mai puternic câine nordic.
Foarte dominant, cere antrenament strict.
Plasat în faţa echipei pentru a trage sania.
Husky-ul Siberian
Uşori şi rapizi, câini activi. Din punct de vedere istoric acest a fost
folosit ca şi câine văcar şi chiar ca şi câine de vânătoare. În mod normal
plasat în centrul liniei de tragere datorită abilităţii sale fizice.
Greenlander-ul
Câine puternic. Câinele original era utilizat pentru Mushing. Aceşti câini
erau cei care erau folosiţi de către primii exploratori precum Admunsen
în călătoriile lor. Similar Greenlander-ului.
Eschimosul
De obicei plasat în centrul liniei de tragere.
Samoyedo-ul
Câine foarte blănos, aproape lânos, cu o coadă răsucită.
Este un câine puternic dar viteza nu este specialitatea sa.
FISSC(Federaţia Internaţională a
Sporturilor cu Sania Trasă de Câini)
www.sleddogsportdata.org
136
l
5.3.5. Scurtă Istorie a Drumeţiilor cu Învăţarea mersului cu paletele de
rachete de zăpadă zăpadă este relativ uşoară, deşi este necesar
137
l
tip de încălţăminte şi să ofere o fixare sigură înclinaţi înainte. Acest lucru vă oferă un control
pentru picior. bun şi ajută la evitarea alunecării.
Ghid de turism activ
1. Parapanta
Frânele: Linii de control care sunt ataşate la marginea de tragere a parapantei lângă
marginile aripii.
Vântul spre cap: Un vânt care suflă din direcţia opusă călătoriei tale. Acesta ţine rezistenţă
înaintării tale în vânt.
Parapanta: O aripă constând dintr-o ţesătură uşoară dar rezistentă pentru a forma celule
sunt deschise în faţă şi umflate de presiunea creată în timp de aripa se mişcă prin aer. Pilotul
140
l
atârnă de aripă aşezat într-un ham suspendat de sute de linii înalte rezistente la întindere. Pilotul
se pune în mişcare prin targerea liniilor de frână ataşate pe o parte a marginii de tragere a
Hamul parapantei: Construită din nailon balistic şi ţesătură specială militară şi susţine
greutatea corpului pilotului, de obicei în poziţia şezând, în timpul zborului cu parapanta. Hamul
este similar unui scaun în laţ şi are centuri ţesute de-a lungul părţii din faţă pentru a ţine pilotul
în ham în timp de picioarele sale atârnă libere. Hamurile adesea au plăcuţe de întărire în scaun
şi în sapte pentru a reduce rănirea în cazul unui imapct cu pământul. Hamul de asemenea conţine
paraşuta de rezervă a pilotului şi are buzunare de depozitare a radiourilor, schimbătorului de
viteze, şi genţi pentru echipament. Ele conectează aripa parapantei de pilot.
Radiourile: Aceste radiouri oferă comunicare clară cu alţi piloţi şi vânează grupurile de
la sol şi pot transmite pe distanţe lungi cu consum de energie redus.
Înălţarea: Atunci când un parapantist rămâne depărtat în zbor în aer, de obicei ori
deasupra aerului cald, ori deasupra unei creste de deal. Înălţarea este scopul majorităţii piloţilor.
Cârligul de apucare: O piesă metalică, de obicei de forma unui arc care poate fi deschis
cu uşurinţă sau închis cu o încuietoare de siguranţă. Stabilitatea – Controlul posturii corpului,
poziţiei şi a capacităţii de a manevra în timpul zborului.
Aerul cald: Aerul cald este o bulă care se ridică sau o coloană de aer care este mai caldă
decât aerul înconjurător. Un pilot stă într-un aer cald prin întoarcerea în cercuri. Un variometru
al pilotului ajută la identificarea aerului care se ridică. Atâta timp cât aerul cald este mai rapid
decât rata de scufundare a parapantistului (parapantiştii se scufundă întotdeauna relativ în
aerul în care sunt), pilotul poate să se caţere. Aerul cald vă poate ridica la mii de picioare,
oprindu-se numai când şi dacă întâlnesc o inversiune. Această stare de aer cald cere îndemânare,
dar permite pilotului să acopere distanţe mari, care altfel nu ar fi uşor de atins.
141
l
Înălţarea aerului cald: Atunci când un parapantist stă depărtat în zbor într-un aer cald în
înălţime. Pilotul urcă utilizând aerul cald care se ridică de la sol datorită încălzirii soarelui.
Ghid de turism activ
Vario sau Veriometrul: Un instrument pe care pilotul îl utilizează ca să spună când el/ea
urcă. Acesta simte uşoare schimbări în presiunea aerului (presiunea descreşte odată cu altitudinea)
şi indică urcarea cu un ton şi/sau o manifestare. Ele sunt adeseori construite în cadrul
instrumentelor care includ de asemenea altimetre şi indicatori de viteză a aerului.
Aripa: O structură flexibilă realizată din câteva materiale de acoperire (extrem de uşoare
şi rezistente) cu o combinaţie de linii. Aripa constă în marginea care conduce, marginea de
tragere, celulele, ridicătoarele, liniile şi hamul.
2. Ciclismul
Aerian: Ramura mersului cu bicicleta în stil liber care se ocupă în principal cu sărituri şi
scamatorii în aer faţă de pământ.
Aerodinamic: Părţi sau poziţii menite să reducă rezistenţa în aer. În majoritatea ciclismului,
rezistenţa în aer este factorul major limită asupra vitezei.
Barele Aeriene: Mânerele sau mânerul ataşat care permite ciclistului să-şi asume o poziţie
a părţii de sus a corpului mai joasă, mai aerodinamică.
Apucarea Allen: O bară solidă hexagonală, de obicei în formă de „L” pentru pârghierea
care se potriveşte în capul de boltă Allen a scobiturii găurii hexagonale. Această unealtă este
câteodată în mod confuz numită „apucătura hex”, „cheia Allen” sau „cheia hex”.
Ţinuta balon: Ţinutele balon sunt utilizate în parantezele părţii de jos a bicicletei, roţile
libere, căştile sau butucii roţii. Ele sunt de asemenea ocazional utilizate la scripeţii derailleur şi
la compasul de exterior al frânii.
Capetele mânerului: Extensiile mânerelor care se ridică înspre capetele unui ghidon drept
de bicicletă de munte pentru a furniza poziţii în plus pentru mâini.
BMX: Bicicleta cu motor, un tip de cursă pentru piste murdare. Cursele, numite „motos” de
obicei durează mai puţin de două minte, şi conţin şi trăsături de sărituri.
142
l
Frâna Cantilever: O frână cantilever are două braţe separate, sau cantilevere, pe fiecare
Fibra de carbon: Un material compozit care este foarte puternic şi foarte uşor. Este utilizat
pentru cadre şi bifurcaţii.
Caseta: Un grup de roţi zimţate şi de spaţii care au rolul de a fi utilizate pe butucul liber.
Clemele moarte: Pedalele fără clame care cer o eliberare manuală înainte ca ciclistul să
poată să-şi ia pantofii de pe pedale.
Cadrul de diamant: Acesta este design-ul standard pentru cadrul unei biciclete, şi a existat
timp de peste o sută de ani.
Discul de Frână: Un butuc de frână, care constă într-un disc care înşurubează butucul şi
compasul de exterior ataşat la cadrul sau furcă care strânge discul.
Tubul de Jos: Cadrul tubului care funcţionează diagonal din partea din faţă a părţii de
jos a parantezei spre capătul de mai jos capului de tub.
Schimbarea de jos: Actul de schimbare a vitezei mai mici. În cazul unui derailleur de viteze,
acest lucru înseamnă trecerea la o roată zimţată mai mare din spate, sau o roată cu lanţ mai mică
din faţă.
Extinderea: Lungimea părţii cozii care merge înainte din osie la ghidon.
Partea alungită falsă : O secţiune a drumului care arată nivelul, şi care este de fapt un
deal uşor înclinat.
Aripa unei biciclete: Un acoperământ pentru partea de sus a roţii, pentru a proteja
bicicleta şi ciclistul de pulverizări în timpul mersului cu bicicleta în condiţii ude.
Flanşa: O nervură ridicată circulară în jurul unei părţi. Utilizarea obişnuită a acestui termen
în utilizarea bicicletei este pentru a se referi la partea butucului la care sunt ataşate spiţele.
Pământul plat: O ramură a ciclismului în stil liber realizat la nivelul solului. De obicei implică
învârteli, şi poziţii în diferite părţi ale bicicletei, câteodată mişcându-se înainte, câteodată înapoi,
câteodată balansându-se pentru odihnă.
143
l
Butucul flip-flop: Un butuc cu două feţe, care are rolul de a lua o roată dinţată sau roată
liberă pe fiecare parte.
Ghid de turism activ
Furca: De obicei se referă la furca din faţă, partea setului din cadru care ţine roata din
faţă.
Cadrul: Scheletul unei biciclete. Cel mai comun tip de cadru se numeşte cadrul „diamant”,
şi constă în două (sau trei, depinde de unghiul în care te uiţi la el) triunghiuri.
Cadrul Set: De obicei, un „cadru set” va consta într-un cadru şi o furcă. În unele cazuri,
poate de asemenea să includă un set pentru cap şi/sau un loc, sau alte părţi particulare pentru
cadrul implicat.
Schimbătorul de Viteză Bunicuţa: Termenul utilizat informal (slang) pentru cel mai mic lanţ
de roată pe un set triplu de manivelă.
Panglica Ghidonului: Panglica de pânză, plastic sau piele care este înfăşurată în jurul
ghidonului pentru a furniza o apucătură mai bună şi protecţie a mâinilor.
Setul pentru cap: Ansamblul pentru ţinuta care conectează furca din faţă a cadrului, şi
permite furcii să întoarcă la curbe şi echilibru.
Butucul: Partea din mijloc a roţii, la care capetele interne ale spiţelor sunt ataşate.
Lance Armstrong: Un ciclist din SUA care a câştigat Turul Franţei de şase ori (1999-2004).
Masher: Un ciclist care în mod obişnuit pedalează din greu într-o viteză superioară, într-o
cadenţă înceată. Opusul unui „învâtitor”. Stilul „mashing” este probabil să cauzeze răniri la
genunchi şi crampe la picioare.
144
l
Meciul sprint: Un eveniment de pe pistă pentru doi ciclişti, care iau startul împreună.
Clapa pentru Noroi: O clapă trunighiulară care atârnă în jos sub aripa bicicletei din faţă
pentru a proteja picioarele de pulverizare.
Linia de Ritm: Un grup de ciclişti care merg aproape unul în spatele celuilalt în linie, astfel
încât fiecare ciclist să poată să vadă pe ciclistul din faţa sa, cu excepţia, bineînţeles a liderului,
care mai face o tură pentru a trage după ea restul grupului.
Panerul: O geantă care atârnă de-a lungul uneia dintre roţile bicicletei.
Pelotonul: Un grup de ciclişti dens, adăpostindu-se unul pe celălalt. Într-o cursă cu start în
masă, majoritatea concurenţilor termină într-un peloton mare pentru restul cursei.
O bicicletă penny farthing: O bicicletă cu o roată mare şi una mică. Acest termen provine
din vechii bani englezi, unde un penny era o monedă foarte mare, iar farthing-ul una foarte
mică.
Excursie (fr. randonnée): Cuvântul francez „randonée” nu se poate traduce în mod exact
în engleză. Cel mai probabil este „excursie”, care nu este în mod comun utilizat în contextele
legate de bicicletă. O excursie este un grup de plimbare organizat, cu un accent pus pe viteză,
dar nu este vorba de o cursă.
Rama: Cercul exterior din metal al unei roţi de bicicletă. Rama nu include spiţele sau butucul.
Cursele de drum: Într-un sens, cursele de drum sunt orice cursă care are loc pe drumuri, dar
sensul cel mai obişnuit este acela al unei curse cu start în masă dintr-un loc în altul, sau posibil o
cursă cu curbe cu ture lungi.
Scaunul: În mod frecvent numit „loc”, scaunul unei biciclete nu are scopul de a susţine
întreaga greutate a ciclistului.
145
l
Spiţă: Unul dintre firele care conectează rama la butucul unei roţi de bicicletă.
Ghid de turism activ
Bicicleta de Tur sportiv: Bicicletele de tururi sportive ocupă un loc de mijloc între bicicletele
de tururi şi cele de curse de drum.
Roata zimţată: O roată cu dinţi sau schimbător de viteză este acea parte a lanţului de
conducere. Roţile zimţate din faţă sunt de asemenea în mod comun numite lanţuri de roţi sau
lanţuri de inele.
Înălţimea poziţiei de şezut: Una dintre primele dimensiuni ale unei biciclete, acest lucru se
referă la înălţimea unui tub de vârf de deasupra solului. Dacă înălţimea poziţiei de şezut este
prea mare pentru un ciclist, urcarea şi coborârea vor fi inconştientă şi periculoasă.
Tubul de deasupra: Tubul cadrului care merge orizontal din vârful capului tubului spre
partea cu scaunul.
Bicicleta pentru tururi: O bicicletă pentru tururi este desemnată cu confort, durabilitate,
eficienţă şi, în majoritatea cazurilor, cu capacitate de încărcare de greutăţi.
Schimbătorul într-o viteză superioară: Actul de a schimba viteza într-o viteză superioară.
În cazul schimbătorului derailleur, acest lucru înseamnă schimbarea într-o rotiţă zimţată mai mică,
sau într-un lanţ de roată mai mare.
Vélo: Termenul francez pentru „bicicletă”, în mod comun utilizat ca rădăcină pentru cuvintele
compuse legate de ciclism. Forma scurtă pentru „vélocipede”.
3. Călăritul
Călăritul atletic: Atunci când caii sunt călăriţi pentru a trece peste anumite obstacole şi
condiţii dificile sau pentru a practica sporturi care sunt bazate pe călărie.
Călăritul educaţional: Atunci când călăreţii pun accentul pe învăţarea despre zonă.
Subiectul de învăţare poate varia de la natura arheologică la cea legată de cultură.
146
l
Călăria cailor pe zăpadă: Atunci când pista de călărie este în mare parte acoperită cu
zăpadă şi apare iarna.
Grajdurile: Clădiri utilizate pentru a adăposti şi proteja animalele. Grajdurile pentru cai
de obicei au cabine individuale pentru fiecare cal în parte, şi zone pentru stocarea hranei.
Şaua: O piesă a echipamentului făcută din piele, în mod sigur fixată pe spatele calului.
Călăreţul stă pe ea pentru a creşte controlul şi confortul în timpul călăriei.
Călăria turistică montană: Atunci când pista de călărie este un teren muntos dar care nu
cere experienţă mare sau condiţie fizică excelentă pentru a o încerca.
Călăria cailor în apă: Atunci când pista de călărie este desemnată în mare parte în apă.
4. Plimbările
GPS (Sistem de Poziţionare Globală): un sistem de sateliţi care permite ca poziţia cuiva
să fie calculată cu mare acurateţe prin utilizarea unui receptor electronic.
Ghidul manual: Carte care descrie ruta şi câteodată informaţiile legate de istorie, viaţa
sălbatică, servicii şi facilităţi.
Pedometrul: dispozitiv mic care este prins la unii de curea şi care numără paşii.
Ruta de plimbare: Ruta utilizată de cei care se plimbă. Rutele pot avea semne, pe
elementele naturale, precum stânci, care ghidează pe cel care se plimbă de-a lungul cărării.
Căţăratul şi Alpinismul
Alpinismul: Coborârea cu ajutorul unei frânghii. Americanii de obicei numesc acest sport
coborâre cu frânghia.
147
l
Ajutorul pentru căţărare: urcarea pe o stâncă utilizând o protecţie fixată sau plasată ca
mod de progresie (şi nu numai pentru protecţie).
Ghid de turism activ
Ruta de ajutor: Ruta care poate fi urcată numai prin utilizarea tehnicilor de ajutor.
Ancora: Punctul în care frânghia este fixată pe stâncă. Următoarele lucruri sunt ancore
bune: copacii puternici, blocurile mari sau bolovanii, şi fixatoarele de stâncă.
„Uşa de grajd”: Pentru a elibera piciorul şi a ţine mâna pe o parte a corpului. De obicei
este cauza unei legănări a căţărătorului precum uşa unui grajd.
Cel care asigură: Persoana de la staţia de asigurare care supraveghează pe cel care se
caţără.
Poarta carabinei îndoită: Carabina cu poartă îndoită pentru a accepta frânghia mai uşor.
Bombardierul: Utilizat pentru a indica că ceva este în mod excepţional solid, ex. o ancoră,
o susţinere.
Creta: Praf magic care face ca mâinile să se lipească chiar şi de cea mai moale stâncă.
Hamul de piept: Ham asemănător unui sutien (pentru a fi utilizat împreună cu hamul de
talie).
Stânca: O bucată de stâncă verticală bună pentru căţărat (vezi de asemenea Crag).
148
l
Agrafa: Acţiunea de asigurare a frânghiei prin carabină (care este ataşată unei bucăţi
de pro).
Nod dublu de pescar: Nod solid utilizat pentru a lega două frânghii una de cealaltă.
Ataşarea dinamică: O metodă de ataşare în care unei anumite frânghii îi este permis să
alunece în timpul unei căderi severe. O ataşare dinamică poate reduce sever forma de impact
dintr-o cădere gravă, dar poate de asemenea răni în mod grav o persoană dacă nu este
realizată în mod adecvat.
Etrier: (Pronunţat cu accent francez) scara cu plasă utilizată ca ajutor pentru căţărare. De
asemenea cunoscut ca „ajutător”.
Cârlig fifi: Un câlig deschis utilizat pentru a permite agăţarea uşoară în timpul ajutorului
la căţărat. De obicei se găseşte pe ajutătoare, lanţuri margaretă, etc.
Încuietoare pentru deget: Tehnică masochistă pentru a răsuci şi despica degetele într-o
crăpătură.
Nodul pescarului: Nod simplu pentru a lega două frânghii împreună. Nodul pescarului
dublu, cu toate acestea, este mai popular.
149
l
Poarta: Partea carabinei care deschide.
Ghid de turism activ
Jumătate de frânghie: O frânghie de 9 sau 8.5 mm care trebuie să fie utilizată împreună
cu o a doua frânghie când se conduce o căţărare.
Hamul: Uneşte corpul şi frânghia una de cealaltă şi este una dintre cele mai importante
părţi ale sistemului de siguranţă.
Casca: Dispozitiv de protecţie din plastic care poate câteodată să protejeze capul de
pietrele căzătoare sau impact.
HMS: Carabina cu o parte largă utilizată pentru ataşare cu un dispozitiv de ataşare munter
(aka pearabiner).
Frânghia Kernmantle: frânghie de căţărare modernă care constă în legături din filamente
continue de nailon (Kern) înconjurate de o membrană protectoare gen panglică (Mantle).
Biner-ul de blocare: Carabina care poate fi încuiată (în Anglia, o poartă cu şurub sau o
încuietoare cu răsucire).
Agăţarea Munter: Nodul utilizat la susţinere (cârligul Aka Italian sau cârligul de frecare).
Nodul peste mână: Un nod simplu (dar solid) într-o frânghie dublă.
Conceptul PPE: Este un produs care este desemnat să protejeze sănătatea persoanei sau
să asigure siguranţa lui/ei în diferite situaţii de risc.
Prusik: Nodul de alunecare sau metoda de a coborî o frânghie (numită după inventatorul
său Dr. Karl Prusik).
150
l
Frânghia: Fabricaţie lungă şi rotundă din nailon. Frânghiile de căţărat sunt în general între
10 şi 11 mm în diametru (cu excepţia „jumătăţilor de frânghie” care sunt între 8.5 şi 9 mm în
Frânghia singură: Desemnată pentru căţărare, cel mai bine să fie utilizată pe rutele care
sunt drepte şi unde nu există loc de coborâre după ce s-a părăsit ruta.
Frânghia scurtă: Tehnica de fixare în care cel care se fixează ţine liderul sub tensiune într-
o încercare de a reduce lungimea căderii.
Pătarea: Tehnică de picior în care o mare parte a bocancului pentru căţărat este utilizat
pentru a genera un timp cât mai mare de frecare. Opusul său este mărginirea.
Plasa: Bucăţi lungi de nailon tubular, utilizat în principal pentru a lega ancorele.
Sporturile cu vâsle
Nodul Agil: Un membru al echipajului de vâslaşi, care este desemnat pentru a ajunge la
ţărm şi a ţine barca.
Mânerul: Un container deschis la un capăt sau o găleată utilizată pentru a îndepărta apa
dintr-o plută.
Grinda: Lăţimea unei canoe sau caiac măsurată la punctul cel mai lat.
Broşa: Apare atunci când o canoe sau un caiac devin prinse într-un curent împotriva unei
obstrucţii şi se întoarce invers. Acest lucru poate rezulta dintr-o severă deteriorare a înfăşurării
forţei curentului bărcii în jurul obstrucţiei.
151
l
Capătul volumului: Compartiment sigilat în partea din faţă sau cea din spate într-o canoe
cu cabină sau caiac. În principal este cerut pentru plutire, dar depus de asemenea într-o zonă de
Ghid de turism activ
depozitare.
Chine: Marginea unui caiac; zona de trecere dintre partea acoperită şi punte.
Carlinga: Deschiderea din cabina caiacului sau canoei închise unde stă vâslaşul. Buza
curbată din jurul marginii, ce este utilizată pentru a asigura stropirea, o reprezintă carlinga.
Cabina: O zonă închisă peste partea înclinată a pupei unei canoe/caiac. Împiedică
pătrunderea apei şi oferă rezistenţă bordului.
Punga Uscată, Punga de Zi: O pungă pentru păstrarea echipamentului pe râu, pentru a
ajuta ca lucrurile să se păstreze uscate.
Costumul Uscat: Un costum menit să ţină la distanţă apa, sub care se pot purta mai multe
straturi de îmbrăcăminte.
Răţuşca: O barcă gonflabilă de una sau două persoane, de obicei cârmuită cu vâsle cu
lopăţele duble. Mai este cunoscut ca şi Caiacul Gonflabil, Funiak, Splashyak.
Linia Vârtejului, Gardul Vârtejului: Atunci când curentul din amontele unei ape curgătoare
întrece curentul din aval.
Plesnitura: O barcă ce este întoarsă cu susul în jos de un val, o stâncă, sau alt obstacol.
Placa Liberă: Distanţa măsurată de la linia bărcii la cea mai joasă parte a sa.
Nodul de apucare: Frânghia scurtă sau mânerul pentru prindere atârnat la picioarele
nodului/spatelui unui caiac sau canoe.
152
l
Panta: O zonă abruptă în avalul unui râu. Gradul pantei este de obicei exprimat în numărul
de picioare descrescânde per milă.
Partea înaltă: săritura necesară atunci când apare un obstacol în drum. Întotdeauna săriţi
spre curent, departe de stâncă sau obstacol. Atunci când se execută în mod corect, poate preveni
răsturnarea.
Apa mare: Cursul râului care are o cantitate de apă peste aşteptări. Are curenţii mai
rapizi.
Gaura: O depresiune într-un râu cauzată de cursul invers al apei. De asemenea poate fi
numită şi hidraulică.
Hoopi: O plasă sub formă de cilindru utilizată pentru multiple scopuri pentru velatura şi
pregătirea bărcilor.
Carena: Corpul canoei sau caiacului; zona cu cea mai mare importanţă pentru interacţiunea
dintre barcă şi apă.
Chila: O bandă sau prelungire pe fundul unei bărci pentru a preveni (teoretic) alunecarea
de pe margini. Adaugă rigiditate sau susţinere carenei.
Lateralele: Un val sau o gaură care îndepărtează un obstacol într-un anumit unghi.
Barca lider: Prima barcă dintr-o flotilla, adesea condusă de liderul excursiei.
Apa mică: Curgere de apă la o medie aşteptată. Mai multe stânci şi obstacole. Cascade
mai tehnice.
Vâsla: Unealtă de lemn cu ajutorul căreia se conduce o ambarcaţie, formată dintr-o parte
mai lată, care loveşte apa, şi dintr-o coadă lungă, de care ţine vâslaşul; ramă, lopată.
Comenzile la vâsle: Comenzile utilizate de către ghid pentru a comunica ceva echipajului.
153
l
Transportul: trecerea pe uscat pe lânga un curent dificil, cu barca dusă în maini de vâslaşi
Lasarea la apă: Punctul de început al unei excursii cu pluta este acolo unde plutele sunt puse
pe apă.
Vâsla unei plute: O vâslă cu o singură lopăţică, care are o suprafaţă mare, ţinută în mâini,
neataşată bărcii, utilizată pentru a propulsa pluta înainte sau înapoi. Acestea pot fi cu o singură
lopăţică (pentru rafting şi canoe) sau cu două lopăţele (pentru caiac, cat-uri solo, caiace
gonflabile).
Rafting: Modalitatea sportivă care constă în coborârea pe un râu într-o ambarcaţiune sau
bărcuţă utilizând vâslele pentru a dirija barca şi depăşirea obstacolelor, întotdeauna evitând
scufundarea plutei sau căderea în apă.
Stânga râului: Partea din stânga a râului când te uiţi în sensul de curgere.
Dreapta râului: Partea din dreapta a râului când te uiţi în sensul de curgere.
Vad: Un curent rapid foarte mic sau val cauzat de o cădere de nisip sau stânci care se
extind de-a lungul apei.
Discuţia despre Siguranţă: O discuţie care precede fiecare excursie, în care vâslaşii învaţă
despre siguranţa de pe râu.
Cercetarea: O inspectare generală de pe malul râului pentru a selecta cea mai bună rută
înainte de a merge pe ea.
Sportyak: O ambarcaţiune mică cu vâslă unică în Sud-vestul American. Cel mai des întâlnită
pe râurile Green şi San Juan din Utah.
Valurile Stătătoare, Grămăjoare: O serie de valuri staţionare cauzate de apa care merge
spre un obiect scufundat.
Echiparea pupei, Vâsla de Asistenţă: O bărcă cu vâsle, în care ghidul are vâslele şi
dirijează la pupa, şi echipajul, stând în faţă, are vâslele. Adesea utilizată pe apa mare.
154
l
Întindere, Sită: O deschidere sau deschideri pe unde apa poate să curgă, dar un obiect
solid precum o persoană sau o barcă, nu încape. De obicei formate de copaci pe maluri, sau de
Punga de aruncare: O pungă cu un colac de frânghie care este utilizat pentru salvarea
plutaşilor căzuţi în apă.
Twart: o încrucişare între părţile unei canoe. Centrul Twart-ului ar trebui să fie punctul de
echilibru al canoei.
Ordinea: O barcă de ordine este cea de nivel, parte pe parte şi capăt pe capăt. Acest
lucru este realizat prin schimbarea greutăţii sau poziţiei vâslaşilor.
Cascada: Un curent rapid de tipul unei terase, acolo unde terasa nu este verticală. O
cascadă este prin natura sa o formă între curent rapid şi cascadă.
Linia apei: O linie făcută de apă de-a lungul carenei unei bărci; forma liniei apei şi
caracteristicile mânuirii bărcii se schimbă pe măsură ce încărcătura se schimbă.
Apa înspumată: Mişcarea apei a cărei suprafaţă devine turbulentă sau înspumată fie prin
trecere peste stânci, fie printr-un canal îngust de râu sau pe o pantă mai abruptă.
Eşuare: O barcă care este indoită după o stâncă sau alt obiect datorită forţei curentului.
7. Schiul nautic
Inspiraţia: Un wakeboarder inspiră atunci când nu mai atinge apa. Inspiraţia este esenţială
între wakeboard şi apă. În aer se poate ajunge printr-o acrobaţie.
155
l
Dunga: Termen utilizat pentru a descrie laterala schiului, sau zona de trecere dintre partea
laterală a schiului şi cea de pe spate. Cu cât este dunga mai rotundă cu atât schiul este mai
Ghid de turism activ
adânc în apă şi va fi mai dificil controlul său. O dungă mai ascuţită poate fi cauza schiului care
stă prea sus pe apă. Schiorii începători în general au marginile dungilor mai ascuţite în timp ce
schiorii avansaţi au dungile mai rotunjite, permiţând schiului să treacă mai bine prin apă.
Legăturile: Mijloace prin care schiorul sau wakeboarder-ul îşi fixează picioarele pe schi sau
pe placă. Legăturile sunt făcute din material de cauciuc sau din coajă tare. Legăturile pot fi
ajustate pe schi prin mişcarea lor înainte sau înapoi. Legăturile pot fi ajustate pe wakeboard prin
mişcarea lor în diferite unghiuri. Există diferite opţiuni pentru legăturile de schi. Ele pot fi legături
din coajă tare, cu curele duble, o curea înaltă pentru partea din faţă cu o plăcuţă în spate pentru
degetul de la picior, sau două legături ajustabile. Atunci când sunt purtate, legăturile ar trebui
să fie confortabile pe picior. La fel se procedează şi cu clăparii.
Avântul: Un stâlp care se extinde din centrul bărcii în exterior şi pe o parte a bărcii. Este
utilizat ca dispozitiv de antrenament pentru schiorii nautici începători sau cei desculţi care nu sunt
pregătiţi să meargă în spatele bărcii. Scopul său este de a păstra schiorul aproape de barcă
pentru antrenarea uşoară, ca şi pentru a oferi schiorului ceva ferm şi înalt de care să se ţină.
Săritura Iepurelui: Atunci când un wakeboarder sare în aer fără a utiliza susţinerea.
Startul de pe Doc: Când un schior nautic, wakeboarder, sau unul cu picioarele desculţe, îşi
începe tura mai întâi tras de barcă în poziţie şezând sau în picioare pe doc, sau pe mal.
Dubla în Aer: Termenul de wakeboarding utilizat pentru a descrie atunci când cel care
conduce barca face o întoarcere largă tarversează geamandura pe care barca tocmai a
trecut-o. Wakeboarder-ul merge în interiorul întoarecerii şi loveşte cele două geamanduri, acolo
unde o geamandură poate fi de trei ori mai mare decât mărimea uneia normale.
Schiorul la pământ: Un schior nautic, wakeboarder, desculţ, etc. care a căzut şi a pierdut
cablul din mână. De asemenea cunoscut ca schior căzut.
Marginea: Marginea este atunci când schiorul sau wakeboarder-ul îşi pune schiul sau
wakeboard-ul pe margine împotriva forţei bărcii pentru a creşte sau descreşte acceleraţia
schiului/placii.
Păcăleala: Mersul înapoi pe un wakeboard. Sau mersul în direcţia opusă care vă este mai
confortabilă, piciorul drept înainte schimbând cu cel stâng şi vice versa. De asemenea cunoscut
ca: schimbarea stanţei.
Sacul Gras: O pungă tubulară care este umplută cu apă pentru a adăuga greutate bărcii.
Pungile pot fi plasate în partea din spate a bărcii sau de-a lungul părţilor. Greutatea crescândă
156
l
a bărcii crează valuri mai mari în spatele bărcii, permiţând wakeboarder-ilor să sară mai sus.
De asemenea cunsocut ca şi: phat sac, sistem de greutate, sistem de valuri, sporitorul de valuri.
Flexul: Flexul se referă la gradul de rigiditate la un schi nautic sau wakeboard. Trăsăturile
de flexibilitate sunt în general în termeni de moale, mediu sau firm. Cu cât este mai moale flexul,
cu atât mai strâns va deveni şi se va îndoi. Wakeboard-urile cu flex mai moale tind să meargă
mai bine pe apa mai agitată. Cu cât este mai rigid flexul, cu atât mai bine merge schiul pe o
apă cu valuri. Flexul mai firm pe un wakeboard ajută pe cel acre îl mânuieşte să-şi menţină
poziţia corpului adecvată. De asemenea cunoscut ca: AMP.
Piciorul Goofy: când piciorul drept este înainte pe schiul nautic sau wakeboard. De
asemenea cunoscut ca: piciorul drept înainte.
Mânerul: Bara care se ţine în mâini de către un schior sau wakeboarder. Mânerul este
conectat la frânghie, iar frânghia este legată de barcă.
Demaraj: Viteza cu care barca porneşte atunci când se trage schimbătorul prea repede.
Un demaraj rapid este util atunci când se trag schiorii pe apă.
Hidroforajul: Un dispozitiv, puţin mai îngust decât o placă de genunchi, pe care este fixat
o placă în formă de scaun. Cel care merge este aşezat pe scaun, cu picioarele rămase în faţa
plăcii. O folie este ataşată marginii de jos a plăcii, permiţând plăcii să meargă deasupra apei.
Echipament cunoscut şi ca: scaun în aer, schiul spre cer.
Motor interior: O barcă în care motorul este în carenă în centrul bărcii. Cu un motor interior
elicele sunt sub barcă.
Indy: Atunci când un wakeboarder apucă partea din spate a plăcii cu mâna.
157
l
Boardingul cu zmeul/Schiului Nautic cu zmeul: O formă de wakeboarding când boarder-
ul este tras de un zmeu în loc de barcă. De asemenea cunoscut ca: Surfing cu zmeul.
Ghid de turism activ
Întârzierea: când un schior de slalom nautic cade pe spate în timpul unei curse, făcând
dificilă atingerea următoarei porţi. Întârzierea se referă de asemenea la un săritor care este
prea încet în săritura la rampă.
Întoarcerea pe o parte: Când un schior sau wakeboarder cu piciorul stâng înainte înspre
apă face o întoarcere spre dreapta şi când un schior sau boarder cu piciorul drept înainte înspre
apă face o întoarcere spre stânga.
Întoarcerea pe partea interioară: Când un schior sau wakeboarder cu piciorul drept înainte
înspre apă face o întoarcere spre dreapta şi când un schior sau boarder cu piciorul stâng înainte
înspre apă face o întoarcere spre stânga.
D.P.P.: Dispozitiv personal de plutire, este o vestă pe care schiorul nautic sau wakeboarder-
ul o poartă pentru a-l ţine la suprafaţa apei în cazul unei căderi. De asemenea cunoscut şi ca:
vestă de salvare, păstrătoare de viaţă.
Pilonul: Un stâlp care se înalţă din centrul bărcii la care este ataşat un cablu de tragere.
Când un schior nautic, wakeboarder sau săritor trage în sens opus bărcii, pilonul compensează
astfel încât barca să nu alunece dintr-o parte în alta. Un stâlp mai înalt creşte înălţimea frânghiei,
crescând astfel şi distanţa de manevră a wakeboarder-ului.
Plăcuţa din spate pentru degetul de picior: O plăcuţă numai cu un cauciuc în jurul degetului
de picior, găsit în spatele legăturii din spate a bocancului de schi de slalom. Nu există spate
pentru plăcuţă, astfel încât piciorul din spate al schiorului se poate mişca în mod liber.
158
l
Rocker-ul: Rocker-ul se referă la diferenţa de formă dintre vârfurile marginilor ale schiului
nautic sau wakeboard-ului şi în centrul părţii inferioare a schiului sau plăcii. Acest lucru este cel
Tăvălugele: Urmele din apă care se mişcă ca rezultat al unui val lăsat de o altă barcă,
apa sărind deasupra mării sau malului, sau în aer.
Schiurile cu formă: Schiuri nautice de diferite forme care sunt o generaţie nouă de schiuri
pe piaţă. Un schi cu forme este o combinaţie între schiul tradiţional şi un schi de gamă largă. Ele
sunt concepute pentru a permite schiatul la viteze mici în timp ce se menţine stabilitatea. Ele sunt
grozave pentru începători şi pentru schiorii grei.
Zborul cu schiurile: O formă de schi nautic în care schiorul ghidează schiurile peste o
rampă înclinată pentru a atinge o anumită distanţă în înălţime. De asemenea cunoscut ca: săritura
la schi nautic.
Slalomul: Schiul nautic în zig-zag în timp ce barca merge în linie dreaptă printr-o cursă
de porţi marcate, stabilite pe marginile exterioare. Schiorul se mişcă înapoi şi înainte în spatele
bărcii printre porţi.
Cursa de Slalom: Porţi fixate în zig-zag în care schiorul nautic se mişcă în jurul lor în spatele
bărcii. Într-o competiţie, schiorii care parcurg întreaga cursă fără a pierde vreo poartă sau să
cadă trec la următorul nivel, constând într-o lungime de frânghie mai scurtă. Schiorii sunt eliminaţi
dacă vreunul cade sau ratează vreo poartă.
Spotter-ul: O persoană dintr-o barcă care are sarcina de a supraveghea schiorul. Spotter-
ul este comunicatorul între schior şi conducătorul bărcii, anunţând conducătorul dacă este nevoie
de ajustări de viteză, atunci când schiorul cade, etc. Adeseori spotter-ul are de asemenea sarcina
de a supraveghea frânghia sau de a se asigura că aceasta nu merge sub barcă. Ei pot de
asemenea să aibă sarcina de a ajuta schiorul să-şi ia echipamentul din şi în apă. De asemenea
cunoscut ca: observator.
Postura: Cum şi unde stau picioarele tale pe wakeboard. Implică lăţimea la care sunt
despărţite picioarele sau unghiul care îl implică.
Stanţa de schimb: Mersul cu spatele pe wakeboard. sau mersul în direcţia opusă decât cea
care îţi este mai confortabilă, un schior cu piciorul drept înainte, schimbând piciorul stâng înainte,
şi vice versa. De asemenea cunoscut ca: fakie.
159
l
Triatlon: Un sport nautic care constă în slalom, săritura cu schiul, şi schiatul acrobatic într-o
Ghid de turism activ
competiţie prestabilită. Sau un concurs care include slalom, săritură şi schi acrobatic.
Turnul: Un dispozitiv în formă de cuşcă conectat la centrul bărcii. Scopul său este de a da
wakeboarder-ilor înălţime cu agrafa sa de frânghie înaltă. Plasa wakeboard-ului poate fi
cumpărată pentru a o ataşa turnului spre a ţine plăcile deoparte din calea sa.
Tranziţia: Acest lucru se întâmplă când wakeboard-ul sau schiorul nautic face trecerea de
la un capăt la altul.
Valurile lăsate în urma bărcii: Apa în formă de V din spatele bărcii, creată de barcă în
mişcarea înainte.
Wakeboarding-ul: O formă de schi nautic în care ambele picioare sunt ataşate plăcii care
seamănă cu ceva între un schi nautic şi o placă pentru genunchi. Wakeboarder-ul stă în picioare
pe placă cu picioarele spre marginea plăcii. Wakeboarder-ii iubesc wakeboarding-ul deoarece
plăcile permit ridicarea de pe urma lăsată de barcă în spatele ei, realizând o multitudine de
acrobaţii. De asemenea cunoscut ca: skurfing (în primii ani ai sportului).
Wake Surfing-ul: Wake surfing-ul utilizează un surfboard sau o placă similară pentru a
face surf pe valurile din spatele bărcii. Un barcă de wakeboarding merge cel mai bine. Viteza
bărcii este înceată şi variază de la 9-14 mph. Wake Surfer-ul utlizează un cablu frânghie pentru
a se trage afară din apă. Odată ce surfer-ul are echilibru se eliberează face surf în valuri. O
placă scurtă făcută special pentru wakeskating funcţionează cel mai bine dar poate fi utilizată
şi de asemenea şi o placă de surf tradiţional.
Aripa: O gaică ajustabilă pe partea unei aripi de slalom. Scopul ei este de a ajuta schiorul
să încetinească în timpul întoarcerii.
8. Schiatul şi Snowboarding-ul
Placa alpină: Un snowboard foarte asimetric, cu care este dificil de realizat întoarceri. În
principal utilizată pentru competiţii.
Schiul Alpin: Cea mai populară disciplină a schiului. Este practicat în staţiuni şi constă în
mersul cu sisteme de tragere şi alunecarea pe pârtii.
ARVA: Un dispozitiv special care este utilizat pentru a găsi victimele prinse în avalanşe.
160
l
Teleschiul: Cel mai confortabil sistem de tragere care se găseşte în staţiunile de schi. Poate
să transporte 30 de oameni şi permite schiorilor să meargă într-o structură închisă cu schiurile lor
Schiul cross country (de traversare a ţării): O disciplină de schi pentru specialişti. Pentru
a practica această disciplină, schiorul trebuie să cunoască şi tehnicile schiului Alpin şi cele ale
celui Nordic.
Down hill (coborârea de pe deal): O disciplină a schiului Alpin. Principalul său scop este
de a aluneca pe pârtie în cel mai scurt timp posibil. Schiorul trebuie să-şi păstreze şi să treacă
printre nişte porţi localizate strategic.
Placa de tură liberă: Snowboard-ul cel mai popular pentru că poate fi utilizat pe toate
tipurile de zăpadă.
Poarta: Un băţ sau o pereche de beţe utilizaţi pentru a indica ruta la o cursă de slalom.
Goofie: Dacă un snowboarder este goofie, piciorul său drept este înainte şi piciorul stâng
în spate.
Simetria: dacă un snowbaoder este simetric, piciorul său stâng este în faţă şi piciorul drept
este în spate.
Slalomul super gigant: O disciplină de schi Alpin. Este o combinaţie între slalom şi downhill.
Telemark: Nume a unei regiuni norvegiene, care era utilizată pentru disciplina de schi
downhill.
161
l
Antena: Frânghia care conectează o Pulka cu schiorul. Această frânghie este legată de
talia schiorului printr-o centură care are o agrafă pentru elasticitate.
Ghid de turism activ
Coşul: Tava internă a unei sanii care este utilizată pentru a lega întregul complex ca şi
pentru a transporta echipamentul.
Frâna: Este utilizată pentru a încetini sania şi este localizată în spatele saniei. Peniţele
metalice se înţepenesc în zăpadă în spaţiul din spatele schiurilor. Aceasta operează când musher-
ul pune piciorul pe ea.
Brancardul: Braţele care conduce câinii cu o Pulka. Acestea formează un arc similar celor
găsite la căruţe. Cânii sunt plasaţi pe partea din interior a acestui arc şi sunt legaţi cu un ham pe
ambele părţi.
Peria arcuş: Localizată pe partea din faţă a saniei. Ea susţine şi protejează structura ca şi
bara de protecţie a unei maşini. Ea protejează de asemenea câinii spre a nu fi loviţi de sanie.
Pulka: Aceasta este o sanie mică, în general făcută din plastic sau metal.
Hamul unei Pulka: Un ham adaptat corpului fiecărui câine cu două urme de hamuri, care
sunt ataşate Bracardului prin două agrafe de elasticitate. Astfel încât câinii să poată trage Pulka
şi schiorul să poată atinge viteza maximă. Este în mod normal utilizată în competiţiile de sprint.
Patinele sau schiurile: Cea mai importantă parte a saniei. Marginea din faţă a acestor
schiuri este îndoită şi ele pot fi făcute din lemn, aluminiu sau plastic, cu pingeli interşanjabile. Ele
sunt de obicei ceruite pentru o mai bună alunecare.
Cartul de antrenament: Un substitut pentru sanie în timpul perioadelor fără zăpadă sau
pentru activităţile de antrenament.
162