Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
0
reciproc recomandări constructive legate de drepturile omului, contribuind astfel la îmbunătățiri
concrete ale drepturilor omului în lumea întreagă.
UPR este o inovație semnificativă a Consiliului pentru Drepturile Omului (CDO), care se
bazează pe un tratament egal pentru toate țările membre. Prin acest mecanism, statelor li se oferă
posibilitatea de a declara acțiunile pe care le-au luat în scopul îmbunătățirii situației drepturilor
omului în țările lor și pentru a depăși provocările cu privire la drepturile omului. UPR include, de
asemenea, un sistem de distribuire al celor mai bune practici privind drepturile omului în întreaga
lume.
Scopul UPR
Scopul final al UPR este acela de a îmbunătăți situația drepturilor omului în fiecare țară cu
consecințe semnificative pentru oamenii din întreaga lume. UPR îşi propune să promoveze, să susțină
și să extindă promovarea și protecția drepturilor omului pe teren. Pentru atingerea acestui obiectiv,
UPR procedează la evaluarea progreselor/ activităţii statelor în domeniul drepturilor omului şi a
încalcărilor drepturilor omului ori de căte ori acestea au loc. UPR își propune, de asemenea, să ofere
asistență tehnică statelor și să le sporească capacitatea de a face față în mod eficient provocărilor
legate de drepturile omului și de a împărtăși cele mai bune practici în domeniul drepturilor omului,
între statele și alte părți interesate.
Mecanismul UPR
1
Revizuirile sunt efectuate de către Grupul de lucru al UPR, format din cei 47 de membri ai
Consiliului pentru Drepturile Omului. Fiecare revizuire a statului este asistată de un grup de trei state,
cunoscut sub numele de "troika", care servesc drept raportori. Troika poate grupa probleme sau
întrebări care să fie discutate cu statul în curs de examinare pentru a se asigura că dialogul interactiv
are loc într-o manieră ordonată. Sunt discutate: cadrul intern privind drepturile omului, măsurile luate
pentru a promova și proteja drepturile omului în țară, problemele legate de drepturile omului și
măsurile luate pentru remedierea încălcărilor acestora.
informațiile furnizate de statul în curs de examinare, care pot lua forma unui "raport
național";
informațiile conținute în rapoartele experților și grupurilor independente în materie de
drepturile omului și alte entități ale ONU;
informații de la alte părți interesate, inclusiv instituțiile naționale pentru drepturile
omului și organizațiile neguvernamentale.
În urma revizuirii de către Grupul de lucru, un raport este pregătit de către troika, cu
implicarea statului în curs de revizuire și asistență din partea Biroului Înaltului Comisar ONU pentru
Drepturile Omului Acest raport, denumit "Raportul final", oferă un rezumat al discuției care cuprinde
întrebările, comentariile și recomandările formulate de state către țara în curs de revizuire, precum și
răspunsurile statului revizuit.
2
poate răspunde la întrebări și probleme care nu au fost abordate în mod suficient în cadrul Grupului
de lucru și pot răspunde la recomandările formulate de statele în timpul revizuirii.
Toate statele membre ONU au posibilitatea să prezinte ce au făcut la nivel național pentru a
îmbunătăți situația în domeniul drepturile omului și ce le mai rămâne de făcut. Prin acest mecanism,
statelor li se oferă posibilitatea de a declara acțiunile pe care le-au luat în scopul îmbunătățirii situației
drepturilor omului în țările lor și pentru a depăși provocările cu privire la drepturile omului. Upr
include, de asemenea, un sistem de distribuire al celor mai bune practici privind drepturile omului în
întreaga lume.
3
tehnică prin consultarea țarii în cauză. Consiliul va aborda cazurile în care statele nu cooperează, dacă
se consideră a fi o măsură necesară.
Consiliul pentru drepturile omului decide cu privire la măsurile pe care ar trebui să le ia în caz
de necooperare a unui stat cu Upr.
Evaluarea are loc în baza raportului național elaborat de către Guvern, informației transmise
de către mecanismele, procedurile speciale și agențiile ONU și rapoartelor alternative ale societății
civile și instituțiilor naționale pentru drepturile omului.
Este necesar să combată toate formele de discriminare, atât la nivel legislativ cât și practic, în
special să combată tortuta și relele tratamente, să asigure egalitatea de gen, să combată toate formele
de violență împotriva femeilor și violență domestică prin crearea de servicii integrate pentru victimele
violenței sexuale, care să includă asistență medicală, asistență medico-legală, consiliere psihologică și
juridică, asigurarea protecției victimelor violenței de gen prin amendamente legislative și alocarea de
fonduri suficiente,introducerea educației sexuale obligatorii în școli.
4
Se recomandă să se elaboreze și să implementeze eficient o strategie națională/plan de acțiuni
pentru protecția drepturilor omului, prin crearea unui mecanism național de coordonare și
monitorizare, consolidarea instituțiilor naționale pentru protecția drepturilor omului prin înlăturarea
restricțiilor și reglementarea avocaturii pro bono în sensul încurajării acesteia ca instrument de
apărare a drepturilor omului, crearea și implementarea unei strategii naționale privind accesul la
justiție al grupurilor vulnerabile, creșterea bugetului alocat ajutorului public judiciar, organizarea de
formări periodice pentru magistrați și avocați în domeniul drepturilor omului, cu accent pe experiența
grupurilor vulnerabile.
Uniunea europeană, prin intermediul serviciului său de acțiune externă, organizează periodic
dialoguri cu țările terțe în domeniul drepturilor omului. Fiecare dialog este instituit în conformitate cu
orientările UE privind dialogurile referitoare la drepturile omului, adoptate de consiliu în 2001 și
actualizate ultima dată în 2008.
În conformitate cu aceste orientări, orice decizie de a iniția un dialog necesită, în primul rând,
o evaluare a situației drepturilor omului în țara în cauză. Această evaluare este efectuată de către
grupul de lucru pentru drepturile omului, în coordonare cu alte grupuri de lucru relevante.
După definirea obiectivelor care trebuie atinse și o serie de discuții de tatonare cu țara
respectivă, consiliul ia o decizie finală privind inițierea dialogului, prin adoptarea unor concluzii.
5
Revizuirea României a avut loc la cea de-a treia reuniune, la data de 16 ianuarie 2018. La cea
de-a 10-a ședință, care a avut loc la data de 19 ianuarie 2018, Grupul de lucru a adoptat Raportul
privind România.
În perioada de raportare, Guvernul a luat mai multe măsuri pentru a-și îmbunătăți situația din
punct de vedere instituțional și legislativ, privind protecția drepturilor omului.
Guvernul a acordat o tot mai mare importanță protecției drepturilor persoanele aparținând
grupurilor vulnerabile. Prin urmare, a adoptat o serie de acte normative pentru a îmbunătăți protecția
drepturilor persoanelor cu handicap, printre care șiStrategia națională „O societate fără bariere pentru
persoanele cu dizabilități” 2016-2020 și Planul operațional privind implementarea strategiei
naționale. Au fost luate mai multe măsuri privind reprezentarea juridică a persoanelor cu dizabilități,
în timpul perioadei de raportare.
De exemplu, a fost adoptată Legea nr. 8 din 18 ianuarie 2016 privind înființarea mecanismelor
prevăzute de Convenția privind drepturile persoanelor cu dizabilități, prin care a fost desemnat și
înființat Consiliul de monitorizare a implementării Convenției, mecanism independent de promovare,
protecție și implementare a drepturilor garantate prin Convenție.
6
Guvernul a continuat, de asemenea, să urmărească eforturile de reducere a sărăciei în rândul
copiilor, inclusiv prin sprijinul financiar din partea Uniunii Europene. Toate strategiile naționalecare
abordează excluziunea socială a diferitelor grupuri de copii vulnerabili implică necesitatea unui
răspuns național integrat pentru abordarea factorilor multipli ai inegalității. Furnizarea de sprijin
individualizat și integrat prin intermediul punctelor unice de intrare sau a managerilor de cazuri
personalizate ar putea îmbunătăți eficacitatea și eficiența serviciilor sociale. În plus, în anul 2017,
Parlamentul a adoptat o lege privind înființarea Ombudsmanului pentru copii, în urma recomandărilor
unor organisme ale Organizației Națiunilor Unite pentru drepturile omului, instituție independentă
care să supravegheze modul în care drepturile copilului vor fi respectate la nivel național în 2018.
Înaltul Comisar pentru Drepturile Omului, domnul Zeid Ra’ad Al Hussein, a incurajat
România să depună eforturi pentru întărirea mecanismului național de raportare și follow-up în relația
cu mecanismele internaționale și regionale pentru drepturile omului și obligațiile ce decurg din
tratatele la care România este parte.
Institutul Român pentru Drepturile Omului a participat la întâlnirea de lucru pentru finalizarea
Raportului de țară, care a constituit baza de evaluare periodică universală (Universal Periodic Review
–UPR), a Consiliului ONU pentru Drepturilor Omului, a gradului de aplicare și respectare a
standardelor universal recunoscute în materie de drepturi și libertăți fundamentale de către statele
membre ONU, organizată de Ministerul Afacerilor Externe. Raportul conține situația de ansamblu a
performanțelor României în domeniul protecției și promovării drepturilor omului, eforturile și
realizările autorităților guvernamentale, cât și aspectele problematice și dificultățile înregistrate în
acest domeniu în România.
7
Concluzie
Bibliografie:
8
9