Sunteți pe pagina 1din 18

Organizaia Naiunilor Unite

Organizatia Natiunilor Unite este succesoara Societatii Natiunilor, care a activat in


perioada interbelica. Societatea Natiunilor a fost prima organizatie internationala avand ca
obiectiv principal apararea pacii si securitatii internationale1.
In cadrul reuniunii ministrilor de externe ale statelor SUA, Anglia si URSS, acestia
au prezentat proiectul de statut al noii organizatii internationale, numit Propuneri pentru
infiintarea unei organizatii internationale universale. In urma conferintei de la SanFrancisco din 25-26 aprilie 1945, la care au participat 50 de state, s-a definitivat statutul
noii organizatii internationale sub denumirea de Carta Natiunilor Unite. Tratat
international, a intrat in vigoare la 24 octombrie 1945, ziua de 24 octombrie devenind
Ziua Natiunilor Unite. Pe baza Cartei, a luat fiinta, astfel, Organizatia Natiunilor Unite.
Romulus Neagu defineste Organizatia Natiunilor Unite ca fiind o organizatie
internationala cu vocatie de universalitate, atat in ceea ce priveste aria sa de interese, cat si
de competenta creata cu scopul sa mentina pacea si securitatea internationala; sa dezvolte
relatii prietenesti intre natiuni; sa realizeze cooperarea intre state pentru rezolvarea
problemelor internationale cu caracter economic, social, cultural sau umanitar2.
In ceea ce priveste scopurile si principiile ONU, Carta Organizatiei prezinta ca
scopuri mentinerea pacii si securitatea internationala, dezvoltarea relatiilor prietenesti intre
natiuni, realizarea cooperarii internationale in rezolvarea problemelor internationale cu
caracter economic, social, cultural sau umanitar. De asemenea unul dintre principiile ONU
este acela de a promova respectul fata de drepturile omului si libertatilor fundamentale
pentru toti oamenii, indiferent de rasa, sex, limba sau religie.
1 Prof. Univ. Dr. Martian I. Nicu, Organizatii internationale
(guvernamentale),Editia a II-a, Editura Fundatiei Chemarea Iasi 1994, p. 29.
2 Romulus Neagu, O.N.U., Adaptarea la cerintele lumii contemporane,
Bucuresti, 1983, p. 46.

ONU trebuie sa fie centrul in care sa se realizeze armonizarea eforturilor statelor


pentru atingerea scopurilor amintite mai sus. Dintre toate aceste scopuri, cel mai important
este mentinerea pacii si a securitatii internationale. La baza acestui principiu sta
solutionarea tuturor diferendelor care se pot ivi intre state doar prin mijloace pasnice.
De asemenea, in Carta ONU putem regasi si principiile care stau la baza activitatii
organizatiei, care reprezinta principiile fundamentale ale dreptului international: principiul
egalitatii suverane a statelor (o exceptie in acest sens o reprezinta situatia speciala a celor 5
membri permanenti ai Consiliului de Securitate, a caror voturi au o pondere superioara
voturilor celorlalti membri); principiul indeplinirii cu buna-credinta a obligatiilor asumate
de statele membre ( asigura legislatia internationala ); principiul solutionarii prin mijloace
pasnice a diferendelor internationale; principiul nefolosirii fortei sau a amenintarii cu forta
in relatiile internationale; principiul neamestecului in chestiunile care tin de competenta
statelor; dreptul la autodeterminarea ( adica dreptul popoarelor de a dispune de ele insele).
Membrii ONU pot fi numai statele, ei impartindu-se in 2 categorii: membri
fondatori sau originari sunt statele care au participat la Conferinta de San Francisco si care
au semnat si ratificat Carta ONU, iar ce-a de-a doua categoria e formata din statele admise
ulterior in organizatie. Statele care doresc sa devina membre la ONU trebuie sa
indeplineasca doua conditii: sa promoveze o politica de pace si sa accepte conditiile Cartei
ONU si sa fie capabil sa indeplineasca aceste obligatii.
ONU poate aplica sanctiuni membrilor sai cum ar fi suspendarea drepturilor si
privilegiilor pe care acestea le au in calitate de membru, sau suspendarea dreptului de vot a
unui stat membru in cazul in care acesta nu si-a platit contributia financiara la ONU pe
timp de 2 ani. De asemenea un stat mebru poate fi exclus din organizatie daca incalcat in
mod constant principiile Cartei.
Organizatia Natiunilor Unite are doua categorii de organe: principale si subsidiare,
adica ajutatoare. Organele principale sunt: Adunarea Generala, Consiliul de Securitate,
Consiliul Economic si Social, Consiliul de Tutela, Curtea Internationala de Justitie si
Secretariatul.
Adunarea General este organul principal si cel mai reprezentativ al organizatiei.

Hotararile acestui organ au, in general, caracterul de recomandare catre statele membre. Ea
adopta si anumute hotarari obligatorii in cazul votarii bugetului organizatiei sau a alegerii
Secretariatului general, sau cu privire la primirea de noi membri ori sanctionarea lor. 3
Adunarea Generala are functii si puteri care pot fi grupate in doua categorii: functii
cu caracter general care vizeaza in principiu relatiile dintre statele membre ale ONU si ce-a
de-a doua categorie, functii cu caracter special care vizeaza functionarea organizatiei. Ca
regula, fiecare organizatie internationala are cel putin un organ principal, in care toti
membrii pot fi reprezentati.
Adunarea Generala este organul suprem al unei organizatii, de la care emana
orientarile generale privind activitatea acesteia4. Actele constitutive ale organizatiilor
internationale contin prevederi precise in privinta competentelor adunarilor generale, in
baza carora acestea sunt abilitate sa adopte, dupa caz, recomandari sau decizii in legatura
cu cele mai importante aspecte ale activitatii organizatiilor, dintre care unele au un caracter
specific, diferite deci de la o organizatie la alta, in functie de natura activitatii fiecareia in
parte, iar altele sunt comune. Dintre ultimele pot fi mentionate: primirea de noi membrii
sau excluderea unor membrii, constituirea si compunerea unor organe subsidiare, alegerea
membrilor organelor cu compunere restransa, alegerea sau numirea directorului general,
adoptarea unor conventii sau acorduri etc.

In

general, adunarea generala este compusa din reprezentantii tuturor statelor membre. Ea
poate functiona insa, in aceasta calitate, chiar daca nu este intrunita prezenta
reprezentantilor tuturor membrilor organizatiei, dar numai atunci cand quorum-ul impus de
actul constitutiv este obtinut. Cel mai adesea, quorum-ul este dat de prezenta majoritatii
simple a membrilor organizatiei (ONU, FAO de exemplu).
Absenta reprezentantilor unui stat membru de la lucrarile organului suprem al
organizatiei din care face parte nu constituie, in sine, un act ilegal. Acel stat se priveaza
3 Prof. Univ. Dr. Martian I. Nicu, op. cit., p. 36.
4 Raluca Miga Besteliu, Organizatii internationale interguvernamentale, Editura
C.H. Beck, Bucuresti, 2006, p. 77

insa de exercitiul dreptului de a fi informat si de a-si apara interesele in organul respectiv.


In principiu, statele sunt libere in desemnarea reprezentantilor lor in adunarile
generale ale diverselor orgaizatii internationale5. Unele state numesc in delegatiile la
reuniunile cele mai importante ale unei organizatii cum ar fi delegatiile la sesiunile
Adunarii Generale a ONU membri ai parlamentelor nationale, in ideea de a se asigura ca
politica guvernului in organizatia respective nu va fi, ulterior, dezaprobata de catre
parlament6.
In ceea ce priveste Organizatia Natiunilor Unite, planurile Aliatiilor pentru o noua
Organizatie Mondiala erau clar dominate de controlul superputerilor. La Conferinta de la
San Francisco, statele mai putin puternice au aplicat cu succes in incercarea de a da
Adunarii Generale mai multa putere si autonomie , si sa o plaseze ca un organ coordinator
in centrul sistmului ONU. In chestiuni privitoare la pace si securitate totusi, Adunarea
Genrala ramane subordonata Consiliului de Securitate.
Adunarea Generala este unul dintre cele sase organe principale ale ONU, si
singurul in care toate statele membre au un loc si un drept de vot. Fiecare tara isi poate
trimite pana la cinci delegati, dar are un singur vot. Sesiunile regulare anuale ale Adunarii
Generale, pentru care este ales un respectiv presedinte, incep in a treia joie din septembrie
si se termina chiar inainte de Craciun.
In plus, Carta ONU permite Secretarului General sa convoace, in scurt timp, o
Sesiune Speciala a Adunarii Generale. Mai mult, cand este confruntata cu o amenintare
iminenta a pacii, si in cazul in care Consiliul Securitatii nu este capabil sa actioneze din
cauza lipsei unanimitatii membrilor sai permanenti, Adunarea Generala poate decide sa
discute problema cu scopul de a face recomandari adecvate statelor membre pentru masuri
coercitive colective7. In plus, rezolutia permite in afara perioadei de sesiune a Adunarii
5 Ibidem, p. 78
6 Ibidem, p. 79
7 Helmut Volger, A Concise Encyclopedia of The United Nations, Martinus
NIJHOFF Publishers, Boston, 2010, p. 189

Generale sa convoace o Sesiune Speciala de Urgenta in 24 de ore, fie la cererea majoritatii


membrilor Adunarii Generale, fie la cererea Consiliului de Securitate 8. Adunarea Generala
se compune din toti membrii Natiunilor Unite. Dreptul unui stat de a fi reprezentat in
Adunarea Generala, imediat dupa ce a fost admis ca membru ONU, nu a fost niciodata
contestat sau pus sub semnul indoielii. Carta limiteaza la cel mult cinci numarul
reprezentantilor statelor in cadrul Adunarii.

Se

admite desemnarea, in cadrul delegatiei unui stat, a cinci supleanti si atatia consilieri,
consilieri tehnici si experti cati considera necesar fiecare delegatie. ONU suporta
cheltuielile privind transportul international pentru cei cinci membrii ai fiecarei delegatii.
Lista tuturor membrilor delegatiei trebuie comunicata Secretarului General, daca este
posibil, cu o saptamana inaintea deschiderii sesiunii Adunarii Generale9.
Funcii i competene
O analiza a prevederilor referitoare la functiile si puterile Adunarii Generale
conduce la desprinderea unor competente de ordin general si particular, pe domenii
distincte de activitate, cum sunt mentinerea pacii si securitatii internationale ori cooperarea
economica si sociala. La randul lor, competentele de ordin general privesc fie buna
functionare a Organizatiei, fie colaborarea sa cu statele membre, sau a acestora intre ele,
pentru realizarea scopurilor ONU. Atunci cand privim functiile si puterile Adunarii
Generale din punctul de vedere al modului cum acestea se exercita, desprindem unele
functii exclusive si altele exercitate impreuna cu alte organe principale ale ONU.
Dintre competentele privind functionarea Organizatiei, pentru care Adunarea Generala este
abilitata sa actioneze singura, mentionam:

8 Ibidem, p. 189-190
9 Raluca Miga Beteliu, Op. Cit., p. 164

Alegerea metodelor de organizare a propriilor lucrari: Adunarea Generala isi


organizeaza lucrarile sesiunilor, alege organele conducatoare ale acestora si creaza
organe subsidiare.

Desemnarea membrilor altor organe ale ONU:

este de competenta Adunarii

Generale de a lege membrii nepermanenti ai Consiliului de Securitate10 tinind in


special seama in primul rind de contributia Membrilor Natiunilor Unite la
mentinerea pacii si securitatii internationale si la infaptuirea celorlalte scopuri ale
Organizatiei si, de asemenea, de o repartitie geografica echitabila11. De asemenea.
Adunarea Generala alege cei 54 de membrii ai Consiliului Economic si Social
precum si o parte din membrii Consiliului de tutela12 .

Gestionarea resurselor financiare ale Organizatie: Adunarea Generala va examina


si aproba bugetul Organizatiei, cheltuielile Organizatiei sint suportate de Membri,
potrivit repartizarii stabilite de Adunarea Generala. .Adunarea Generala va examina
si aproba orice acorduri financiare si bugetare incheiate cu institutiile specializate la
care se refera Articolul 57 si va examina bugetele administrative ale acestor
institutii, spre a le face recomandari13.
Anumite competente ale Adunarii Generale, ca organ plenar ONU, nu se pot realiza

decat printr-o actiune concertata Consiliului de Securitate, in calitatea sa de organ


permanent. Competentele partajate de cele doua organe privesc, pe de o parte, statutul
statelor membre si, pe de alta parte, anumite functii elective. In ceea ce priveste statutul
statelor membre, admiterea de noi membri impune recomandarea Consiliului de Securitate.
Admiterea ca Membru al Natiunilor Unite a oricarui Stat care indeplineste aceste conditii
10 Ibidem, p. 165
11 www.dri.gov.ro/documents/carta%20ONU.pdf, 03.06.2013, 10:47 a.m, art.
23
12 Raluca Miga Beteliu, Op. cit., p. 166
13 www.dri.gov.ro, art. 17

se va face printr-o hotarire a Adunarii Generale, la recomandarea Consiliului de


Securitate14.

Aplicarea

de

sanctiuni este o alta functie pe care Adunarea Generala o imparte cu Consiliul de


Securitate. Un Membru al Natiunilor Unite impotriva caruia Consiliul de Securitate a
intreprins o actiune preventiva sau de constringere poate fi suspendat de catre Adunarea
Generala, la recomandarea Consiliului de Securitate, din exercitiul drepturilor si
privilegiilor decurgind din calitatea de Membru. Exercitiul acestor drepturi si privilegii
poate fi restabilit de Consiliul de Securitate 15. Un Membru al Natiunilor Unite care incalca
in mod persistent principiile cuprinse in prezenta Carta poate fi exclus din Organizatie de
Adunarea Generala, la recomandarea Consiliului de Securitate.16.

In ceea

ce priveste functia electiva a Adunarii Generale, aceasta se refera la alegerea Secretarului


General care este conditionata de o recomandare pozitiva a Consiliului de Securitate, si la
alegerea judecatorilor Curtii Internationale de Justitie cu mentiunea ca Adunarea Generala
si Consiliul de Securitate vor proceda, independent unul de altul, la alegerea membrilor
Curtii 17.

Cu

privire

la

functiile

Adunarii

Generale legate de realizarea scopurilor ONU putem aminti statutul terotoriilor si


popoarelor dependente. Pornind de la articolul 1 al Cartei conform caruia unul dintre
scopurile fundamentale ale Natiunilor Unite il constitue dezvoltarea de relatii amicale intre
natiuni, intemeiate pe respectarea egalitatii in drepturi a popoarelor si dreptul lor de a
dispune de ele insele, si folosindu-se de unele din dispozitiile Cartei privind regimul
international de tutela, Adunarea Generala si-a afirmat asupra tuturor situatiilor coloniale si
si-a intarit progresiv controlul asupra procesului decolonizarii.
In cadrul Adunarii, fenomenul
14 Ibidem, art. 4
15 Ibidem, art. 5
16 Ibidem, art. 6
17 Ibidem, art. 8 din Statutul Curtii Internationale de Justitie

colonial a fost considerat ca sistem international unitar, ignorand structura pe categorii de


teritorii retinuta, in 1945, de Carta si si-a afirmat incompatibilitatea colonialismului cu
scopurile si principiile Cartei. Prin Declaratia 1514 din 1960 privind acordarea
independentei tarilor si popoarelor coloniale s-a obtinut proclamarea directa, globala si
definitive, a fenomenului colonial. Astfel, Adunarea Generala a sprijinit toate miscarile de
eliberare nationala a teritoriilor dependente, a declarat legitima recurgerea la lupta armata
si a condamnat actiunile de represiune ale statelor administrante a teritoriilor sub tutela18.
Un alt domeniu in care, exercitandu-si competentele, Adunarea Generala a
influentat evolutia de ansamblu a relatiilor internationale, il constituie cooperarea in
domeniul politic, in conformitate cu art 13, Adunarea Generala face recomandari avand
drept scop a promova cooperarea internationala in domeniul politic si a incuraja
dezvoltarea progresiva a dreptului international si codificarea lui.
Realizarea cooperarii politice prin drept, a constituit o trasatura majora a startegiei
Adunarii Generale de influentare a evolutiei societatii internationale, in care sens a creat si
structuri institutionale potrivite. Dintre acestea, pe primul plan se situeaza Comisia de
Drept International (CDI) si Comisia Natiunilor Unite pentru dreptul comercial
international (CNUDCI), prima avand competenta in domeniul dezvoltarii progresive si
codificarii dreptului international public, iar cea de a doua, in elaborarea de proiecte de
conventii privind dreptul comercial international19
Adunarea Generala poate discuta orice probleme privitoare la mentinerea pacii si
securitatii internationale (art 11,alin 2) si in legatura cu aceste probleme poate face
recomandari, fie statului sau statelor interesate, fie Consiliului de Securitate. Carta exclude
comptenta Adunarii Generale de a face recomandari in doua situatii: atunci cand o
problema privind pacea si securitatea internationala reclama sa se intreprinda o actiune si
atunci cand, in privinta unui diferend sau unei situiatii Consiliul de Securitate isi exercita
18 Raluca Miga Beteliu, Op. cit., p. 167
19 Ibidem, p. 168

functiile care ii sunt atribuite prin Carta20.


Impreuna cu Consiliul de Securitate imparte autoritatea de a schita amendamentele
la Carta si de a convoca o conferinta pentru revizuirea Cartei 21. Pentru deciziile importante,
ca deciziile privind mentinerea pacii si a securitatii internationale, alegerea membrilor nepermanenti ai Consiliului de Securitate si admiterea de noi membrii, este necesara o
majoritate de doua treimi a membrilor care sunt prezenti si care voteaza. In chestiuni de
procedura si in probleme mai putin importante, o majoritate simpla a membrilor prezenti
care voteaza este suficienta22.

Quorumul

impus in sedintele plenare ale Adunarii Generale este de jumatate din statele membre ale
ONU, iar pentru Comitetele plenare este de o treime din numarul acestora. Din articolele
10-14 ale Cartei reiese ca hotararile Adunarii Generale au doar caracterul unor recomandari
, deci au o autoritate politica si morala fiind lipsite de o forta juridica obligatorie. Exceptie
fac hotararile privind functionarea interna a Organizatiei, acestea fiind obligatorii pentru
toate statele membre precum si pentru organele subordonate.
In concluzie, Adunarea Generala a
Organizatiei Natiunilor Unite este unul dintre organele principale ale acestei organizatii,
fiindu-i conferite o gama larga de functii si competente pe care si le exercita fie singura, fie
in colaborare cu alte organe. Toate aceste functii in confera un rol foarte important in
cadrul ONU.
Spre deosebire de Adunarea Generala a ONU, Consiliul de Securitate este organul
principal de actiune si de aplicare a masurilor de constrangere in scopul mentinerii pacii si
securitatii internationale. Pentru ca este un organ permanent al organizatiei, membrii sai
trebuie sa aiba reprezentanti permanenti la sediul organizatiei.
O functie importanta a Consiliului de Securitate, pe langa cea a mentinerii pacii si
20 Ibidem, p. 172
21 Helmut Volger, Op. cit., p. 189-190
22 Ibidem, p. 190

secruitatii internationale, este cea de solutionare a diferendelor care pot aparea intre state.
Aceste solutionari pot avea forma unor recomandari sau hotarari pentru restabilirea pacii,
constrangeri care nu implica forta armata ( intreruperea relatiilor economice, maritime,
feroviare, sau a relatiilor diplomatice) si masuri care implica folosirea fortei armate.
Carta ONU mai precizeaza: Consiliul de Securitate va incuraja dezvoltarea
solutionarii pasnice a diferendelor locale prin intermediul unor asemenea acorduri
regionale sau organisme regionale...(art. 52, par. 3)23. Astfel, Consiliul de Securitate tine
legatura cu organizatile internationale regionale in scopul mentinerii pacii si a securitatii,
in regiunea unde activeaza aceste organizatii.
Articolul 23 din Carta Naiunilor confer Consiliului de Securitate prima
responsabilitate n meninerea pcii i a securitii internaionale. Pentru meninerea pcii
Consiliul are dou posibiliti: fie reglarea diferendelor prin procedee pacifiste, fie prin
luarea de msuri cu caracter coercitiv, acestea din urm puse n aplicare prin intermediul
unor fore armate internaionale. n prima posibilitate, rolul Consiliului de Securitate
const n examinarea litigiului n cauz i n efectuarea de anchete, n ceea ce privete
msurile coercitive, n afara utilizrii de fore armate, se poate iniia suspendarea
(embargo) complete sau parial a relaiilor economice, a comunicaiilor feroviare,
maritime, aeriene, potale etc, sau chiar ruperea relaiilor diplomatice.24
Consiliul de Securitate i exercit funciile n permanen, preedinia fiind
asigurat prin rotaie. Art. 27 din Cart reglementeaz condiiile de vot. Regula este aceea
a majoritii, dar unanimitatea membrilor permaneni este necesar n anumite situaii.
Astfel, pentru deciziile privind problemele de procedur sunt necesare 9 voturi
afirmative. Altele, care nu sunt simple probleme de procedur, au nevoie tot de 9 voturi
n care trebuie s fie cuprinse i cele 5 voturi ale membrilor permaneni. Votul mpotriv
sau o abinere a unui membru permanent este cunoscut sub numele de drept de veto, iar
23 Ibidem, p. 41
24 Irina Moroianu Zltescu, Drepturile omului- un sistem n evoluie, Institutul
Romn pentru Drepturile Omului, Bucureti, 2008, p. 47

10

rezoluia obinut n acest fel nu are valoare pozitiv deoarece expresia folosit n Cart
cere "vot afirmativ".25
Consiliul Economic i Social ( ECOSOC) este un organ principal al ONU, care se
ocupa, in principal cu coordonarea activitatilor in domeniul ecnomic, cultural, social, de
educatie si sanatate publica. El isi desfasoarea activitatea sub controlul si indrumarea
directa a Adunarii Generale.
In calitate de forum central de discutie a subiectelor economice si sociale
internationale si formulare de recomandari de politici, Consiliul joaca un rol-cheie in
cooperarea internationala pentru dezvoltare. Se poate consulta cu organizatiile
neguvernamentale, dezvoltand astfel legatura stransa intre Natiunile Unite si societatea
civila26.
Consiliul are ca obiectiv favorizarea respectrii universale i efective a
drepturilor omului. Art. 62 din Cart stipuleaz c el poate s fac sau s provoace
studii

rapoarte,

fac recomandri

asupra unor probleme internaionale din

domeniul economic i social, al culturii i educaiei, sntii publice i alte domenii


conexe, precum i n domeniul respectrii efective a drepturilor omului i libertilor
fundamentale pentru toi oamenii. 27

Consiliul

Economic i Social are deci misiunea s traduc n realitate principiile pe care Carta le
nscrie n domeniul economic i social. n linii mari, aceste principii privesc ridicarea
nivelului de via al oamenilor, precum i dezvoltarea pe plan economic i social. n
realizarea acestor obiective, Consiliul i-a creat i instrumentele necesare. Este un proces
care i urmeaz cursul, cu toate dificultile pe care le ntmpin. ECOSOC poate s
pregteasc proiecte de convenii pentru a le supune Adunrii Generale, s convoace

25 Ibidem
26 http://www.onuinfo.ro/despre_onu/principalele_organisme/
27 Ibidem, p. 48

11

conferine internaionale consacrate problemelor referitoare la drepturile omului.28


Organele subsidiare a
Consiliului Economic i Social sunt:

1.

Comisia

drepturilor

omului a fost creat n virtutea articolelor 7 i 68 din Carta Naiunilor Unite care acord
Consiliului Economic i Social dreptul de a

institui

comisii

pentru

problemele

economice i sociale, pentru progresul drepturilor omului, precum i orice alte comisii
necesare exercitrii funciilor sale.

2.

Adunarea General a ONU a hotrt prin Rezoluia 60/251 din 15 martie 2006,
menionat mai nainte, nlocuirea Comisiei Drepturilor Omului cu un Consiliu al
Drepturilor Omului care s fie un organism subsidiar al Adunrii Generale; membrii
si sunt alei n mod direct de Adunarea General cu o majoritate de 2/3 a membrilor
prezeni cu drept de vot. Principala prioritate a Consiliului o reprezint ntrirea regimului
international de aprare a drepturilor omului. nfiinarea Consiliului pentru Drepturile
Omului acord drepturilor omului o poziie cu autoritate sporit, corespunznd locului de
frunte acordat drepturilor omului n Carta Naiunilor Unite.29

3.

Subcomisiapentru promovarea i protecia drepturilor omului. Subcomisia de lupt


mpotriva msurilor discriminatorii i pentru protecia minoritilor a fost creat prin
unificarea Subcomisiei pentru protecia minoritilor i a Subcomisiei pentru abolirea
discriminrii bazate pe ras, sex, limb sau religie, nc din prima sesiune din 1947 a
Comisiei drepturilor omului.30

4.

Subcomisia pentru libertatea informaiei i a presei a fost instituit n prima sesiune


din 1947 a Comisiei drepturilor omului n virtutea atribuiilor acordate prin Rezoluia
9(11) din 1946 a Consiliului Economic i Social. Atribuiile Subcomisiei erau
concentrate asupra selectrii drepturilor, obligaiilor i cutumelor care decurg "din noiunea
28 Ibidem
29 Ibidem, pp. 49-51
30 Ibidem, p. 53

12

de libertate a informaiei". Pe baza examinrii acestora, Subcomisia urma s fac rapoarte


i s se achite de orice alte nsrcinri care puteau s-i fie ncredinate de Consiliu
sau de Comisie.31

5.

Comisia

pentru

condiia femeii32 a fost creat n termenii art. 68 din Cart ca o comisie tehnic "pentru
progresul drepturilor omului" de ctre Consiliul Economic i Social.
6.

Comitetul

pentru

prevenirea crimei i de lupt mpotriva delincvenei a fost nsrcinat s pregteasc


congresele Naiunilor Unite pentru prevenirea crimei i tratamentelor delincvenilor, n
vederea uurrii adoptrii de metode i mijloace mai eficace pentru lupta contra
crimei i mbuntirea regimului delincvenilor.33
Consiliul de Tutel este un organ principal al ONU care se ocupa cu regimul
international al tutelei, adica asigura faptul ca statele care administreaza pe teritoriul lor
popoare ce nu se autoguverneaza, respecta principiul conform careia locuitorii de pe aceste
teritorii au intaietate.
Rolul su a fost s grbeasc procesul de decolonizare. Carta Naiunilor Unite
a dat o mare importan acestui deziderat, fixnd obiectivele, directivele i procedurile de
urmat. Pentru aceasta, Adunarea General a adoptat mai multe rezoluii care vizau
definirea naturii, ntinderii responsabilitilor i determinarea procedurilor de urmat.
Consiliul de Tutel este un organ care ar corespunde cu vechea Comisie a
mandatelor din cadrul Societii Naiunilor, de care ns se difereniaz prin structur,
avnd i competene mai largi.34

31 Ibidem, p. 55
32 Ibidem, p. 56
33 Ibidem, p. 57
34 Ibidem, p. 58

13

Curtea Internaional de Justiie sau Curtea Mondial, cu sediul la Haga, este


organul judiciar principal al ONU. Curtea dezbate disputele dintre state in baza participarii
voluntare a statelor aflate in litigiu, acesta reprezentand competenta sa facultativa. Curtea
Mondiala mai are o competenta contencioasa, prin care poate judeca si chestiunile
prevazute in mod special de Carta ONU sau de tratele internationale si o competenta
consultativa, conform careia ea acorda avize consultative la cererea organelor principale
ale ONU sau a institutiilor specializate, cu aprobarea Adunarii Generale a ONU.
Secretariatul ONU, in fruntea caruia se afla Secretariatul General, se ocupa in
principal de partea administrativa a Natiunilor Unite. Secretariatul General este numit de
Adunarea Generala, la recomandarea Consiliului de securitate, pe timp de 5 ani 35. Acesta
are ca sarcina asigurarea managementului general.
Sarcinile Secretariatului sunt la fel de diverse ca i problemele de care se ocup
Organizaia Naiunilor Unite i care merg de la administrarea operaiunilor de
meninere a pcii la medierea n diferendele internaionale. Secretariatul observ tendinele
i problemele economice i sociale, ntocmete studii asupra unor subiecte precum
drepturile omului, dezvoltarea durabil i altele, organizeaz conferine internaionale
asupra problemelor care intereseaz ntreaga lume, supravegheaz aplicarea deciziilor
adoptate de organele ONU, traduce discursurile i traduce documentele n limbile oficiale
ale organizaiei, realizeaz programe de informare pentru a populariza n ntreaga
lume activitile ONU.36
Curtea Internaional de Justiie (CIJ) a fost creat n 1946 n locul Curii
Permanente de Justiie Internaional a Societii Naiunilor, cu atribuii aproape identice,
ca fiind "organul judiciar principal al Naiunilor Unite".37
In sfarsit, organele subsidiare ale ONU sunt infiintate de organele principale ale
35 Prof. Univ. Dr. Martian I. Nic, op. cit., p. 44.
36 Irina Moroianu Zltescu, op. cit., p. 59
37 Ibidem, p. 63

14

ONU, neavand o competenta proprie, ci una delegata de organul principal care le-a creat.
In ceea ce priveste directiile principale ale activitatii Organizatiei Natiunilor Unite,
se semnaleaza mentinerea pacii si asigurarea securitatii internationale, care reprezinta, de
asemenea si scopul principal al organizatiei. In acest domeniu, cel mai important rol il au
Adunarea Generala si Consiliul de Securitate.
Un alt element care joaca un rol important in activitatea ONU, este implicarea ei in
domeniul reglementarii cursei inarmarilor si a masurilor de dezarmare a statelor. ONU s-a
implicat in acest domeniu inca din anul 1946 cand a recomandat statelor membre sa
elimine inarmarea lor cu arme nucleare, sau alte arme de distrugere in masa. In acest sens,
au fost adoptate o serie de acte internationale referitoare la dezarmarea statelor (Ex:
Tratatul de neprofiliere a armelor nucleare, Tratatul de interzicere a amplasarii armelor
nucleare si a altor arme de distrugere in masa pe fundul marilor sau a oceanelor, etc.).
O alta atentie speciala acordata de ONU este cea asupra activitatilor spatiale ale
statelor si a organizatiilor internationale. Astfel, Adunarea Generala a creat ca organ
subsidiar, Comitetul pentru folosirea spatiului extraatmosferic doar in scopuri pasnice.
Una dintre activitatile ONU a implicat si decolonizarea, mai ales in primele decenii
ale existentei sale, obtinand numeroase rezultate pozitive prin zecile de popoare foste
coloniale, care si-au obtinut independenta, reusind apoi sa se constituie in state suverane.
O alta preocupare a ONU a devenit problema alimentatiei in lume. In anul 1974,
sub egida ONU, s-a tinut Conferinta Mondiala a alimentatiei, care a recomandat
Adunarii Generale a organizatiei sa infiinteze un Consiliu Mondial al alimentatiei 38.
Acesta avea scopul de a elimina definitv foametea si subnutritia.
Unul dintre programele importante desfasurate de ONU in Romania este
Programul Comun al Natiunilor Unite pentru HIV/SIDA (UNAIDS), care si-a deschis
biroul din Romania n august 1997. Obiectivul activitatii sale este de a ajuta Guvernul
Romaniei in implementarea strategiei nationale de contracarare a raspandirii HIV/ SIDA i
de a dezvolta capacitati locale de prevenire a infectiei cu HIV.39
Dei Organizaia Naiunilor Unite a fost nfiinat de guvernele unei lumi n care
38 Prof. Univ. Dr. Martian I. Nicu, op. cit., p. 50

15

rzboiul se afla n prim plan, aceast organizaie avea scopul de a apra att pacea i
securitatea internaional, ct i sprijinirea progresului social i economic. Prezena ONU
n societatea contemporan este necesar, fiind justificat de rezultatele vizibile ob inute
de-alungul timpului, de aproape 67 de ani de activitate n folosul pcii i al progresului
omenirii. Chiar daca ONU nu are nc o autoritate global, ea a facut progrese majore.

39 http://mpnewyork.mae.ro/node/1135

16

Bibliografie
1. Prof.

Univ.

Dr.

Martian

I.

Nicu,

Organizaii

internaionale

(guvernamentale) ,Editia a II-a, Editura Fundatiei Chemarea Iasi 1994


2. Romulus Neagu, O.N.U., Adaptarea la cerinele lumii contemporane,
Bucureti, 1983
3. Raluca Miga Beteliu, Organizaii internaionale interguvernamentale,
Editura C.H. Beck, Bucureti, 2006
4. Helmut Volger, A Concise Encyclopedia of The United Nations, Martinus
NIJHOFF Publishers, Boston, 2010
5. Irina Moroianu Zltescu, Drepturile omului- un sistem n evoluie ,
Institutul Romn pentru Drepturile Omului, Bucureti, 2008

Link-uri externe
1. www.dri.gov.ro
2. www.onuinfo.ro
3. mpnewyork.mae.ro

17