Sunteți pe pagina 1din 29

Introducere......................................................................................................................................3 1.Constituirea O.N.U........................................................................................................................3 2.Scopurile si principiile O.N.U........................................................................................................4 3.Membrii O.N.U..............................................................................................................................5 4.Organele Organizatiei Natiunilor Unite.........................................................................................5 4.1Adunarea Generala a O.N.U...................................................................................................

5 4.2Consiliul de Securitate al O.N.U........................................................................................6 4.3Consiliul Economic si Social (ECOSOC)......................................................................8 4.4Consiliul de Tutela.................................................................................................8 4.5Curtea Internationala de Justitie.....................................................................9 4.6Secretariatul O.N.U...................................................................................9 5.Directiile principale ale activitatii O.N.U.......................................................................................9 5.1 Mentinerea pacii si securitatii internationale.........................................................................9 5.2Reglementarea cursei inarmarilor si a masurilor de dezarmare a statelor..........................10 5.3Activitatea spatiala a statelor si a organizatiilor internationale....................................10 5.4Decolonizarea..............................................................................................................11 5.5Dezvoltarea omenirii si eliminarea subdezvoltarii..................................................11 5.6Problema alimentatiei in lume............................................................................11 5.7Mediul inconjurator si problemele demografice.............................................12 5.8Drepturile fundamentale ale omului..........................................................12 5.9Problema drogurilor.............................................................................12 5.10Codificarea dreptului international ................................................12 5.11 Terorismul international........................................................13 6.Republica Moldova n cadrul O.N.U.............................................................................................13 Repere bibliografice........................................................................................................................13 Anexa. CARTA NATIUNILOR UNITE (O.N.U.)................................................................................15

ORGANIZATIA NATIUNILOR UNITE (O.N.U.) Introducere NOI POPOARELE NATIUNILOR UNITE, Hotarite sa izbavim generatiile viitoare de flagelul razboiului care, de doua ori in cursul unei vieti de om, a provocat o menirii suferinte de nespus, sa ne reafirmam credinta in drepturile fundamentale ale omului, in demnitatea si valoarea persoanei umane, in egalitatea in drepturi a barbatilor si a femeilor, precum si a natiunilor mari si mici, sa cream conditiile necesare mentinerii justitiei si respectarii obligatiilor decurgind din tratate si alte izvoare ale dreptului international, sa promovam progresul social si conditii mai bune de trai intr-o mai mare libertate, SI IN ACESTE SCOPURI sa practicam toleranta si sa traim in pace unul cu celalalt, ca buni vecini, sa ne unim fortele pentru mentinerea pacii si securitatii internationale, sa acceptam principii si sa instituim metode care sa garanteze ca forta armata nu va fi folosita decit in interesul comun, sa folosim institutiile internationale pentru promovarea progresului economic si social al tuturor popoarelor, AM HOTARIT SA NE UNIM EFORTURILE PENTRU INFAPTUIREA ACESTOR OBIECTIVE Drept urmare, guvernele noastre, prin reprezentantii lor, reuniti in orasul San Francisco si avind depline puteri, recunoscute ca valabile si date in forma cuvenita, au adoptat prezenta Carta a Natiunilor Unite si infiinteaza prin aceasta o organizatie internationala care se va numi Natiunile Unite. CARTA NATIUNILOR UNITE 1.Constituirea O.N.U. Organizatia Natiunilor Unite este succesoarea Societatii Natiunilor, care a activat in perioada interbelica. Societatea Natiunilor a fost prima organizatie internationala avand ca obiectiv principal apararea pacii si securitatii internationale[1]. In timpul celui de-al doilea razboi mondial, statele din coalitia antifascista au consi-derat necesara inlocuirea Societatii Natiunilor cu o noua organizatie, deoarece ea s-a dovedit incapabila sa impiedice izbucnirea acestui razboi si a altor conflicte anterioare lui. In cadrul conferintelor internationale ale principalelor state din coalitia antifascista (S.U.A., Anglia si fosta U.R.S.S.) a fost dezbatuta si chestiunea infiintarii unei noi organizatii internationale pentru mentinerea pacii si securitatii internationale[2]. In cadrul Conferintei la nivel inalt de la Teheran, la care au participat liderii S.U.A., Angliei si fostei U.R.S.S. (28 noiembrie - 1 decembrie 1943) s-a adoptat hotararea ca ministrii de externe ai celor trei state sa pregateasca proiectul statutului noii organizatii internationale. Reuniunea ministrilor de externe ai celor trei state a avut loc laDumbarton Oaks (langa Washington), in anul 1944. La a doua runda a acestei reuniuni a participat si China. Ministrii de externe au pregatit proiectul de statut al noii organizatii internationale, denumit propuneri pentru infiintarea unei organizatii internationale universale". Chestiunile asupra carora nu s-a ajuns la un acord (functionarea noii organizatii, calitatea de membru al ei, mecanismul de vot in cadrul organelor ei) au fost discutate la Conferinta la nivel inalt de la Yalta, din februarie 1945. Conferinta de la Yalta a adoptat regula unanimitatii voturilor celor cinci membri permanenti ai Consiliului de Securitate al viitoarei organizatii si a admis printre membrii ei fondatori doua republici unionale din cadrul U.R.S.S. de atunci - Ucraina si Belarus. De asemenea, Conferinta a hotarat convocarea unei alte conferinte internationale la care sa participe toate statele membre ale coalitiei antifasciste si care sa adopte statutul noii organizatii internationale. Aceasta conferinta s-a tinut la San-Francisco, intre 25 aprilie si 26 iunie 1945, cu participarea a 50 de state[3]. Conferinta a definitivat statutul noii organizatii internationale sub denumirea de Carta Natiunilor Unite, care a fost semnata de participanti, in ziua de 26 iunie 1945. Desi Polonia nu a participat la Conferinta de la San-Francisco, ea a fost recunoscuta ca stat fondator al organizatiei (al 51-lea stat fondator). La Yalta se convenise sa fie invitate la conferinta pentru constituirea noii organizatii internationale toate statele care vor fi declarat razboi Puterilor Axei pana la data de 1 martie 1945. Romania nu a fost insa invitata sa participe la San-Francisco, desi trecuse de partea coalitiei antifasciste cu sase luni in urma, la 23 August 1944. In ciuda contributiei sale la infrangerea Germaniei hitleriste, datorita opozitiei fostei U.R.S.S., Romania nu a putut dobandi, la sfarsitul razboiului, statutul de tara aliata, nici macar pe acela de cobeligeranta (cum a fost cazul Italiei), ea fiind declarata tara invinsa. Asa se face ca Romania a fost primita in O.N.U. abia in decembrie 1955. Carta Organizatiei Natiunilor Unite este un tratat international multilateral, care a fost supus ratificarii statelor fondatoare, pentru a putea intra in vigoare. Ea a intrat in vigoare la 24 octombrie 1945. Pe baza unei hotarari a Adunarii Generale a O.N.U., ziua de 24 octombrie a fost proclamata Ziua Natiunilor Unite. Pe baza Cartei a luat fiintaOrganizatia Natiunilor Unite, chemata, dupa cum se afirma in Preambulul Cartei: sa izbaveasca generatiile viitoare de flagelul razboiului; sa reafirme credinta in drepturile fundamentale ale omului, in demnitatea si valoarea persoanei umane; sa creeze conditiile necesare pentru mentinerea justitiei si respectarea obligatiilor decurgand din tratate si alte izvoare ale dreptului international; sa promoveze progresul social si instaurarea unor conditii mai bune de trai intr-o mai mare libertate. Organizatia Natiunilor Unite este definita ca fiind "o organizatie internationala cu vocatie de universalitate, atat in ceea ce priveste aria sa de interese, cat si competenta, creata cu scopul sa mentina pacea si securitatea

internationala; sa dezvolte relatii prietenesti intre natiuni; sa realizeze cooperarea intre state pentru rezolvarea problemelor internationale cu caracter economic, social, cultural sau umanitar"[4]. Organizatia Natiunilor Unite este o organizatie cu vocatie de universalitate, adica deschisa tuturor statelor din societatea internationala. Ea are personalitate juridica internationala, fiindsubiect de drept international public, insa subiect derivat, creat de catre statele fondatoare si limitat, in privinta competentelor sale, de dispozitiile statutului ei. 2.Scopurile si principiile O.N.U. Carta Organizatiei, in art. 1, proclama urmatoarele scopuri: a) sa mentina pacea si securitatea internationala si, in conformitate cu principiile justitiei si dreptului international, sa aplaneze ori sa solutioneze diferendele internationale sau situatiile cu caracter international, care pot duce la incalcarea pacii; b) sa dezvolte intre natiuni relatii prietenesti, intemeiate pe respectarea principiului egalitatii in drepturi a popoarelor si a dreptului lor de a dispune de ele insele; c) sa realizeze cooperarea internationala in rezolvarea problemelor internationale cu caracter economic, social, cultural sau umanitar si sa promoveze respectul fata de drepturile omului si libertatile fundamentale pentru toti oamenii, fara vreo deosebire de rasa, sex, limba sau religie; d) sa fie centrul in care sa se armonizeze eforturile natiunilor catre atingerea acestor scopuri. In acest sistem de scopuri al O.N.U., locul central il ocupa mentinerea pacii si securi-tatii internationale. Prevederile Cartei O.N.U. au pus bazele unui sistem nou de securitate internationala intemeiat pe masuri colective si eficace de prevenire si inlaturare a amenin-tarilor la adresa pacii si de reprimare a actelor de agresiune sau a altor incalcari ale pacii. La baza noului sistem de securitate internationala se afla principiul solutionarii numai prin mijloace pasnice a tuturor diferendelor care se pot ivi intre state, in conformitate cu princi-piile justitiei si dreptului international. Intre scopurile O.N.U. se constata o legatura logica si o interdependenta. Cea mai buna garantie a pacii si securitatii internationale este existenta si dezvoltarea de relatii priete-nesti intre toate statele si popoarele, relatii intemeiate pe respectul deplin al principiilor fundamentale ale dreptului international si ale Cartei O.N.U. Pentru a exista astfel de relatii internationale se cere dezvoltarea unei cooperari cat mai cuprinzatoare intre toate statele si popoarele, care sa contribuie la solutionarea problemelor globale ale omenirii, inclusiv la promovarea si garantarea drepturilor fundamentale ale omului, asa cum sunt ele consacrate in actele internationale. Carta O.N.U. consacra si principiile de baza ale activitatii organizatiei, care sunt principiile fundamentale ale dreptului international public recunoscute la data adoptarii ei si pe care trebuie sa le respecte toti membrii organizatiei. Conform art. 2 si altor prevederi ale Cartei, aceste principii sunt: a) Principiul egalitatii suverane a statelor, care reuneste de fapt doua principii fundamentale ale dreptului international public: principiul suveranitatii statelor si principiul egalitatii lor in drepturi. Din asezarea acestor principii la temelia O.N.U. rezulta ca ea este o organizatie interstatala, iar nu o organizatie suprastatala. Ca atare, nici un stat membru al organizatiei sau un grup de state membre nu-si poate subordona organizatia intereselor proprii. Egalitatea statelor membre trebuie respectata atat in ce priveste reprezentarealor in organele organizatiei, cat si in mecanismul de vot din cadrul acestor organe. O abatere de la aceasta egalitate in domeniul mecanismului de vot o constituie situatia speciala a celor cinci membri permanenti ai Consiliului de Securitate, a caror voturi au o pondere superioara voturilor celorlalti membri ai acestui organ. b) Principiul indeplinirii cu buna-credinta a obligatiilor asumate de statele membre, in conformitate cu Carta O.N.U. Este un principiu cu o semnificatie deosebita pentru asigurarea stabilitatii relatiilor internationale si a legalitatii internationale. c) Principiul solutionarii prin mijloace pasnice a diferendelor internationale, in asa fel incat pacea si securitatea internationala precum si justitia sa nu fie puse in primejdie. d) Principiul nerecurgerii la forta sau la amenintarea cu forta in relatiile internationale, fie impotriva integritatii teritoriale a statelor sau a independentei lor politice, fie in orice alt mod incompatibil cu scopurile Natiunilor Unite. e) Principiul neamestecului in chestiunile care tin, in mod esential, de competenta statelor. Carta O.N.U. prevede ca statele membre ale organizatiei nu au obligatia sa supuna astfel de chestiuni organizatiei si ca acest principiu nu limiteaza competenta organizatiei in ce priveste aplicarea masurilor de constrangere, prevazute in capitolul VII. f) Carta O.N.U. mai prevede si principiul dreptului popoarelor de a dispune de ele insele (dreptul la autodeterminare). Este un principiu nou al dreptului international public, la care Carta face referire expresa in art. 1, 2, dar si in art. 55 privind obiectivele O.N.U. in domeniul cooperarii economice si sociale internationale. g) Fara a-l formula in mod expres, Carta O.N.U. subintelege si principiul cooperarii intre state, de vreme ce face din cooperarea internationala unul din scopurile principale ale organizatiei si ii consacra in intregime capitolul IX. Carta O.N.U., in art. 2 referitor la principiile organizatiei, stipuleaza inca doua reguli importante pentru activitatea ei si a membrilor ei. Prima regula este ca statele membre ale organizatiei au obligatia de a da acesteia un ajutor deplin in orice actiune intreprinsa de ea in conformitate cu Carta si sa se abtina de a ajuta vreun stat impotriva caruia organizatia intreprinde o actiune preventiva sau de constrangere (5). A doua regula se constituie intr-o obligatie care revine O.N.U. Se prevede datoria organizatiei de a actiona ca si statele care nu fac parte din ea sa se conformeze acestor principii in masura necesara pentru mentinerea pacii si securitatii internationale ( 6). Dincolo de principiile inscrise in Carta O.N.U., in doctrina mai recenta se afirma ca activitatea O.N.U. si toate eforturile sale ar trebui sa se desfasoare sub incidenta a doua principii: a) principiul universalitatii O.N.U., care

trebuie inteles in sensul admiterii tuturor statelor lumii si asigurarii aplicarii universale a principiilor Cartei; si b) principiul democratizarii, in sensul asigurarii, pentru toate statele, a dreptului de initiativa si a dreptului de a contribui la examinarea, elaborarea si punerea in aplicare a rezolutiilor referitoare la problemele majore ale comunitatii internationale[5]. 3.Membrii O.N.U. Membrii O.N.U. pot fi numai statele. Ei se impart in doua categorii: a) membri originari (fondatori), care sunt statele participante la Conferinta de la San-Francisco si care au semnat si ratificat Carta O.N.U.; si b) membri admisi ulterior in organizatie[6]. Pentru ca un stat sa poata deveni membru O.N.U. el trebuie sa indeplineasca doua conditii: in primul rand, sa promoveze o politica externa de pace si sa accepte obligatiile din Carta O.N.U., iar, in al doilea rand, dupa aprecierea organizatiei, sa fie capabil si dispus sa indeplineasca aceste obligatii (art. 4, 1). Admiterea unui stat in O.N.U. se face pe baza hotararii Adunarii Generale a organizatiei, adoptata cu votul afirmativ a doua treimi din membrii ei prezenti si votanti, la recomandarea Consiliului de Securitate (art. 4, 2). Recomandarea Consiliului de Securitate este adoptata cu votul afirmativ a 9 membri, inclusiv voturile afirmative a celor 5 membri permanenti (S.U.A., Anglia, Franta, China, Rusia). Carta O.N.U. nu prevede expres dreptul membrilor sai de a se retrage din organizatie. Cu toate acestea, in practica organizatiei se cunoaste un caz de retragere temporara din organizatie[7]. Organizatia Natiunilor Unite poate aplica membrilor sai urmatoarele sanctiuni: a) suspendarea din exercitiul drepturilor si privilegiilor inerente calitatii de membru a acelui stat impotriva caruia Consiliul de Securitate a dispus o actiune preventiva sau de constrangere. Hotararea de suspendare este adoptata de Adunarea Generala a organizatiei, la recomandarea Consiliului de Securitate (art. 5). Un stat membru poate fi suspendat din dreptul sau de vot in Adunarea Generala daca nu si-a platit contributia financiara la O.N.U. pe timp de doi ani (art. 19). b) un stat membru al O.N.U. poate fi exclus din organizatie, daca a incalcat, in mod sistematic, principiile Cartei. Hotararea de excludere este adoptata de Adunarea Generala, pe baza recomandarii Consiliului de Securitate (art. 6). 4.Organele Organizatiei Natiunilor Unite O.N.U. are doua categorii de organe: organe principale si organe subsidiare (ajutatoare). Organele principale ale O.N. U. sunt: Adunarea Generala, Consiliul de Securitate, Consiliul Economic si Social (ECOSOC), Consiliul de Tutela, Curtea Internationala de Justitie si Secretariatul. Organele subsidiare ale O.N. U. sunt infiintate de organele principale ale organizatiei. Ele nu au o competenta proprie, ci una delegata de organul principal care a creat acel organ subsidiar. Organele subsidiare sunt formate din reprezentanti ai statelor membre sau din specialisti care participa cu titlu personal. Spre exemplu, Comisia de drept international este un organ subsidiar al Adunarii Generale a O.N.U. pentru codificarea si dezvoltarea progresiva a acestui drept. 4.1Adunarea Generala a O.N.U. Este organul principal al organizatiei si cel mai reprezentativ. Este formata din reprezentantii tuturor statelor membre ale organizatiei. Delegatiile statelor membre in Adunarea Generala sunt formate din cel mult 5 membri si 5 supleanti. Indiferent de numarul delegatilor sai, fiecare stat membru are un singur vot in Adunarea Generala, potrivit principiului "un stat, o voce"[8]. Adunarea Generala isi desfasoara activitatea in sesiuni ordinare anuale, care incep intotdeauna in a treia zi de marti din luna septembrie si se incheie la o data fixata de catre Adunarea Generala inca de la inceputul sesiunii. Adunarea Generala se poate intruni si in sesiune extraordinara, convocata de Secretarul General al organizatiei, la cererea Consiliului de Securitate sau a majoritatii membrilor organizatiei. Adunarea Generala mai poate fi convocata si in sesiune extraordinara de urgenta, adica in decurs de 24 de ore de la primirea de catre Secretarul General a unei cereri din partea Consiliului de Securitate sau din partea majoritatii membrilor organizatiei, pentru convocarea unei astfel de sesiuni. Fiecare sesiune a Adunarii Generale isi alege un presedinte si mai multi vicepresedinti. Acestia impreuna cu cei 7 presedinti ai comitetelor principale ale Adunarii constituie Biroul sesiunii respective. Activitatea Adunarii Generale se desfasoara in sedinte plenare si in cadrul celor 7 comitete principale. Aceste comitete principale sunt: comitetul politic special; comitetul pentru problemele politice si de securitate; comitetul pentru problemele economice si finan-ciare; comitetul pentru problemele sociale, umanitare si culturale; comitetul pentru proble-mele de tutela; comitetul pentru problemele administrative si bugetare; si comitetul pentru problemele juridice. Conform Regulamentului intern al Adunarii Generale, limbile oficiale ale organizatiei sunt: engleza, chineza, spaniola, franceza, rusa si araba. Adunarea Generala practica urmatorul mecanism de vot: hotararile sale privind problemele importante sunt adoptate cu o majoritate de voturi afirmative a doua treimi din numarul membrilor prezenti si votanti, iar cele referitoare la alte chestiuni sunt adoptate cu majoritatea simpla a membrilor prezenti si votanti. In ultimii ani, Adunarea Generala adopta hotararile sale si pe baza consensului membrilor sai. Hotararile Adunarii Generale au, in general, caracter de recomandare catre statele membre, dupa cum rezulta din prevederile Cartei O.N.U. (in art. 10-14 se precizeaza, textual, ca ea face recomandari privind chestiunile dezbatute, atat membrilor ei, cat si altor organe principale ale O.N.U.). Ea adopta si anumite hotarari obligatorii, in cazul votarii bugetului organizatiei sau a alegerii Secretarului General ori cu privire la primirea de noi membri sau aplicarea unor sanctiuni. Pentru modificarea Cartei O.N.U. sunt necesare voturile afirmative a doua treimi din membrii Adunarii Generale si ratificarea modificarilor astfel aprobate de catre doua treimi din membrii organizatiei, inclusiv toti

membrii permanenti ai Consiliului de Securitate, ratificarea facandu-se in conformitate cu procedura constitutionala a fiecarui stat. Functiile si puterile Adunarii Generale pot fi grupate in: a) functii cu caracter general, care vizeaza relatiile dintre statele membre ale O.N.U. si b) functii cu caracter special in domeniul functionarii organizatiei. a) Functiile si puterile Adunarii Generale cu caracter general sunt urmatoarele: discutarea oricarei probleme sau cauze care intra in cadrul "prezentei Carte sau se refera la puterile si functiile vreunuia din organele prevazute in prezenta Carta" (art. 10). In art. 12 al Cartei se face precizarea ca, atata timp cat Consiliul de Securitate se ocupa de un diferend sau situatie internationala, Adunarea Generala nu are dreptul sa faca recomandari asupra diferendului sau situatiei internationale respective, decat la cererea Consiliului de Securitate. Prin aceasta prevedere a Cartei s-a eliminat paralelismul de competenta intre cele doua organe internationale ale O.N.U. cu privire la solutionarea diferendelor sau a situatiilor internationale. Acest paralelism a existat intre Adunarea si Consiliul Societatii Natiunilor. El a fost una dintre deficientele acestei organizatii, care a influentat negativ activitatea ei de solutionare a diferendelor internationale si de aparare a pacii. Adunarea Generala poate discuta orice chestiuni referitoare la mentinerea pacii si securitatii internationale, care ii sunt supuse de un stat membru sau de catre Consiliul de Securitate, ori de un stat care nu este membru al organizatiei (art. 11, 2). De asemenea, Adunarea Generala poate face recomandari privind asemenea chestiuni statului sau statelor interesate, Consiliului de Securitate ori atat statelor cat si Consiliului de Securitate. Adunarea Generala poate examina principiile generale ale cooperarii pentru menti-nerea pacii si securitatii internationale, inclusiv principiile care guverneaza dezarmarea si reglementarea cursei inarmarilor si poate face recomandari cu privire la aceste principii statelor membre si Consiliului de Securitate (art. 11, 1). Ea poate atrage atentia Consiliului de Securitate asupra situatiilor care pun in pericol pacea si securitatea internationala (art. 11, 3). Adunarea Generala poate initia studii si poate face recomandari avand drept scop: sa promoveze cooperarea internationala in domeniul politic si sa incurajeze dezvoltarea progresiva a dreptului international si codificarea lui; sa promoveze cooperarea internationala in domeniile economic, social, cultural, al educatiei si al sanatatii publice; si sa sprijine infaptuirea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale pentru toti oamenii, fara vreo discriminare (art. 13, 1). Raspunderea pentru indeplinirea functiilor O.N.U. in domeniul cooperarii economice si sociale internationale, functii prevazute in capitolul IX al Cartei, revine Adunarii Generale si, sub autoritatea ei, Consiliului Economic si Social (art. 60). Adunarea Generala, sub rezerva dispozitiilor art. 12, poate face recomandari privind masurile de aplanare pasnica a oricarei situatii care, dupa parerea sa, poate dauna binelui general sau relatiilor prietenesti dintre natiuni (art. 14). b) Functiile si puterile Adunarii Generale cu caracter special sunt urmatoarele: admite noi membri si aplica sanctiuni membrilor organizatiei; alege membrii nepermanenti ai Consiliului de Securitate, membrii Consiliului Economic si Social si o parte din membrii Consiliului de Tutela; de asemenea, alege Secretarul General al organizatiei si judecatorii Curtii Internationale de Justitie; adopta propriul regulament de functionare; aproba acordurile incheiate de Consiliul Economic si Social cu institutiile specializate si acordurile de tutela. Adunarea Generala primeste si examineaza rapoarte anuale ale Consiliului de Securitate si ale celorlalte organe ale Natiunilor Unite. Adunarea Generala aproba bugetul O.N.U. si poate cere avize consultative din partea Curtii Internationale de Justitie. Ea poate infiinta organe subsidiare necesare pentru indeplinirea functiilor sale. Referindu-ne, in incheiere, la activitatea propriu-zisa a Adunarii Generale, ni se pare interesant de retinut faptul ca, o lunga perioada de timp, perioada in care Consiliul de Securitate a fost blocat efectiv de antagonismul americano-sovietic, Adunarea Generala a constituit centrul de gravitatie al organizatiei. Unita in jurul revendicarilor lumii a treia si a condamnarii Occidentului, ea a adoptat numeroase documente prin care a afirmat cu tarie dreptul popoarelor la autodeterminare si necesitatea instituirii unei noi ordini economice mondiale. Dar, dupa incheierea procesului de decolonizare, lumea a treia si-a pierdut unitatea, unele state stagnand in saracie sau distrugandu-se din pricina razboaielor, altele reusind sa se lanseze din punct de vedere economic si sa se inscrie in competitia internationala. Asa se face ca, dupa anii 70, Adunarea Generala a intrat intr-un con de umbra, lasand Consiliul de Securitate sa treaca in prim plan[9]. 4.2Consiliul de Securitate al O.N.U. Spre deosebire de Adunarea Generala care este organul principal deliberativ si de recomandare al organizatiei, Consiliul de Securitate este organul principal de actiune si de aplicare a masurilor de constrangere pentru mentinerea pacii si securitatii internationale. Carta O.N.U. precizeaza ca membrii organizatiei "confera Consiliului de Securitate raspunderea principala pentru mentinerea pacii si securitatii internationale" (art. 24, 1). Consiliul de Securitate este format din 15 membri ai organizatiei, din care 5 sunt membri permanenti (S.U.A., Anglia, Franta, China si Rusia), iar 10 sunt membri neperma-nenti, alesi de Adunarea Generala pe timp de doi ani. In alegerea membrilor nepermanenti se iau in considerare contributia lor la mentinerea pacii si criteriul repartitiei geografice echitabile[10]. Consiliul de Securitate fiind un organ permanent al organizatiei, membrii sai trebuie sa aiba reprezentanti permanenti la sediul organizatiei. Carta O.N.U. prevede ca un membru al organizatiei, care nu este membru al Consiliului de Securitate, poate participa la sedintele acestuia in cazul in care se dezbate o chestiune care ii afecteaza interesele sau in cazul in care este parte in diferendul examinat de catre Consiliu. El participa fara a avea drept de vot. Mecanismul de vot in Consiliul de Securitate este urmatorul: hotararile sale in problemele de fond se adopta cu votul afirmativ a cel putin 9 membri, printre care trebuie sa fie voturile celor 5 membri permanenti ai

Consiliului. In chestiunile de procedura, hotararile sale sunt adoptate tot cu votul afirmativ a 9 membri, indiferent de votanti (art. 27, 2 si 3). De asemenea, se prevede ca, in cazul in care un membru al Consiliului de Securitate este parte in diferendul dezbatut, el este dator sa se abtina de la vot. In sistemul de vot al Consiliului de Securitate apare ca un element specific dreptul de veto al membrilor sai permanenti. In temeiul acestui drept, votul negativ al unui membru permanent al Consiliului impiedica adoptarea hotararii sale, chiar daca ceilalti membri au votat pentru ea. Dreptul de veto al membrilor permanenti ai Consiliului rezulta din regula unanimitatii, stabilita la Conferinta de la Yalta, din anul 1945. Dreptul de veto al membrilor permanenti ai Consiliului de Securitate este contrar principiului egalitatii in drepturi a statelor membre ale O.N.U. Tocmai pentru a atenua rigiditatea acestui mecanism de vot, pe cale cutumiara, s-a instituit regula potrivit careia abtinerea de la vota unuia dintre membrii permanenti nu inseamna in mod automat un vot negativ si nu impiedica, prin urmare, adoptarea in mod valabil a hotararilor Consiliului de Securitate. S-a putut astfel evita blocarea unor hotarari ale Consiliului de Securitate in momente de criza, adoptandu-se rezolutii prin care s-au autorizat operatiuni de restabilire si mentinere a pacii sau operatiuni umanitare, cum au fost cele din Kuweit sau Somalia, desi China se abtinuse de la vot. Functiile si puterile Consiliului de Securitate. Consiliul de Securitate areraspunderea principala pentru mentinerea pacii si securitatii internationale. In indeplinirea indatoririlor impuse de aceasta raspundere, Consiliul actioneaza in numele tuturor membrilor organizatiei si in conformitate cu scopurile si principiile O.N.U. Prima functie ce revine, in acest scop, Consiliului de Securitate este cea de prevenire a conflictelor, prin rezolvarea pe cale pasnica a diferendelor internationale, in conformitate cu prevederile capitolului VI din Carta. Consiliul de Securitate poate invita partile sa-si rezolve diferendul prin mijloace pasnice, poate ancheta el insusi orice diferend sau orice situatie ce ar putea duce la nasterea unui diferend sau, mai mult de atat, poate recomanda procedurile sau metodele de aplanare corespunzatoare. Cand constata, insa, amenintari la adresa pacii, incalcari ale pacii sau un act de agresiune, Consiliul de Securitate poate sa faca recomandari sau sa adopte hotarari privind masurile ce se vor aplica pentru mentinerea sau restabilirea pacii si securitatii internationale, in conformitate cu art. 41 si 42 din Carta. Ni se releva astfel cea de-a doua functie a Consiliului de Securitate, derivata din responsabilitatea majora cu care este investit. In temeiul dispozitiilor art. 41 al Cartei, Consiliul de Securitate poate aplica masuri de constrangere care nu implica folosirea fortei armate. Astfel de masuri sunt: intreruperea completa sau partiala a relatiilor economice sau a comunicatiilor feroviare, maritime, aeriene, postale, telegrafice, prin radio si a altor mijloace de comunicatie, precum si ruperea relatiilor diplomatice. Cand Consiliul de Securitate considera ca masurile aplicate conform art. 41 al Cartei s-au dovedit inadecvate, el poate aplica masuri de constrangere bazate pe folosirea fortei armate. In acest sens, Carta prevede dreptul Consiliului de Securitate de a intreprinde "cu forte aeriene, navale sau terestre, orice actiune pe care o socoteste necesara pentru mentinerea sau restabilirea pacii si securitatii internationale" (art. 42). Aceste actiuni pot cuprinde demonstratii, masuri de blocada si alte operatiuni ale unor forte aeriene, navale sau terestre ale membrilor Natiunilor Unite. Pentru realizarea acestor actiuni, Consiliul de Securitate hotaraste instituirea Fortelor armate ale O.N. U. (Castile albastre). Ele sunt formate din contingente militare puse la dispozitia organizatiei de catre unii dintre membrii organizatiei, care au fost solicitati in acest sens de catre Consiliu. Intre Consiliul de Securitate si statul membru al organizatiei solicitat sa puna la dispozitia acesteia anumite forte militare se incheie un acord special. Prin acest acord special se fixeaza efectivele contingentului militar pus la dispozitia O.N.U., natura acestor forte, gradul lor de pregatire, amplasarea lor generala, precum si natura inlesnirilor si a ajutorului care va fi dat (art. 43, 1 si 2). Carta O.N.U. stabileste obligatia statelor membre de a mentine contingente nationale de forte aeriene imediat utilizabile pentru executarea unei actiuni combinate de constrangere internationala din partea organizatiei (art. 45). De fortele armate ale O.N.U., conform Cartei, ar fi trebuit sa se ocupe un Comitet de Stat-Major alcatuit din sefii statelor-majore ale membrilor permanenti ai Consiliului de Securitate. Acest organ subsidiar al Consiliului nu a fost creat, de aceea responsabilitatea fortelor militare ale O.N.U. a trecut pe seama Secretarului General pe baza mandatului primit din partea Consiliului de Securitate. Coordonarea efectiva in teren a operatiunilor militare revine insa unui comandant militar mandatat de catre Consiliul de Securitate, pe timp de 6 luni. In practica, fortele armate constituite sub egida O.N.U. au fost folosite nu atat in misiuni de genul celor specificate in Carta, ci aproape exclusiv ca forte de mentinere a pacii, pe temeiul unei Rezolutii a Adunarii Generale, adoptata in anul 1950 si intitulata "Uniti pentru mentinerea pacii"[11]. In indeplinirea functiei sale de aparare a pacii si securitatii internationale si de solutionare a diferendelor internationale, Consiliul de Securitate poate invita partile aflate in conflict sa se conformeze unor masuri provizorii pentru preintampinarea agravarii situatiei existente intre ele. Consiliul de Securitate tine legatura cu organizatiile internationale cu caracter regional in vederea mentinerii pacii si securitatii internationale, in regiunea unde activeaza aceste organizatii. De asemenea, el colaboreaza cu organizatiile regionale la solutionarea diferendelor care se ivesc intre membrii lor. Carta precizeaza: "Consiliul de Securitate va incuraja dezvoltarea solutionarii pasnice a diferendelor locale prin intermediul unor asemenea acorduri regionale sau organisme regionale" (art. 52, 3). In conformitate cu aceste prevederi, Consiliul de Securitate s-a sprijinit adesea pe organizatiile regionale in solutionarea unor conflicte, asa cum a facut-o recent in spatiul fostei Iugoslavii, unde a colaborat indeaproape cu N.A.T.O., folosind fortele sale militare la diverse operatiuni, cu Uniunea Europeana si cu O.S.C.E. Din pacate, la un moment dat, cand evenimentele s-au precipitat in Kosovo, N.A.T.O. a preluat integral initiativa si puterea de decizie, subminand astfel autoritatea Consiliului de Securitate. Abia la incheierea campaniei aeriene N.A.T.O. impotriva Iugoslaviei, Consiliul de Securitate si-a reintrat in atributii, O.N.U. asumandu-si responsabilitatea administrarii civile a provinciei.

Se cuvine sa precizam ca doctrina actuala critica sistemul de securitate instituit de Carta, prin reglementarea celor doua functii ale Consiliului de Securitate, reprosandu-i lipsa de consecventa, lipsa unui mecanism coerent de reglementare pe cale pasnica a diferendelor si, mai ales, faptul ca se bazeaza tot pe folosirea fortei, decisa de catre marile puteri membre in Consiliul de Securitate[12]. Consiliul de Securitate mai are urmatoarele functii: sa elaboreze un sistem de reglementare a armamentelor statelor; sa supravegheze teritoriile puse sub tutela O.N.U. sau care au fost declarate "zone strategice"; sa adopte masuri de constrangere pentru a garanta respectarea hotararilor Curtii Internationale de Justitie; sa recomande primirea de noi membri in organizatie si aplicarea de sanctiuni; si sa aleaga judecatorii Curtii Internationale de Justitie. In legatura cu hotararile adoptate de catre Consiliul de Securitate, Carta O.N.U. stipuleaza obligatia membrilor organizatiei de a le accepta si de a le executa, daca sunt in conformitate cu prevederile ei (art. 25). 4.3Consiliul Economic si Social (ECOSOC) Este organul principal al O.N.U. de coordonare a activitatii sale in domeniile economic, social, cultural, de educatie si sanatate publica, dar si in alte domenii conexe. Cuprinzand 54 de membri alesi de catre Adunarea Generala, el isi desfasoara activitatea sub directa indrumare si controlul acesteia. In activitatea sa, Consiliul Economic si Social urmareste realizarea unor obiective principale cum sunt: sa contribuie la ridicarea nivelului de viata al popoarelor si la folosirea cat mai completa a fortei de munca; sa favorizeze conditiile necesare progresului lor economic si social; sa rezolve problemele internationale economice, sociale, culturale, de educatie si de sanatate; sa asigure respectarea universala si efectiva a drepturilor fundamentale ale omului. Consiliul Economic si Social isi desfasoara activitatea in sesiuni ordinare, care se tin de doua ori pe an. El adopta recomandari adresate Adunarii Generale, membrilor organizatiei sau institutiilor specializate. Aceste recomandari sunt adoptate cu majoritate simpla de voturi. Functiile si puterile Consiliului Economic si Social sunt: sa efectueze studii si rapoarte cu privire la chestiunile care tin de competenta sa si sa formuleze recomandari catre Adunarea Generala privind aceste chestiuni; sa faca recomandari pentru asigurarea respectarii efective a drepturilor fundamentale ale omului, fara vreo discriminare; sa pregateasca proiecte de conventii internationale asupra chestiunilor ce tin de competenta sa si sa le supuna spre aprobare Adunarii Generale sau sa convoace, in acest scop, conferinte internationale; sa incheie acordurile de asociere cu institutiile specializate si sa coordoneze activitatea acestor institutii, prin consultari cu ele si recomandari facute lor. Consiliul Economic si Social poate sa furnizeze informatii Consiliului de Securitate si sa acorde servicii membrilor organizatiei sau institutiilor specializate, cu aprobarea Adunarii Generale. De asemenea, el poate consulta organizatiile internationale neguvernamentale care se ocupa de chestiuni ce intra in competenta Consiliului. Consiliul Economic si Social si-a creat numeroase organe subsidiare, sub forma unor comitete permanente si comisii, respectiv subcomisii. Din categoria comisiilor fac parte comisiile economice regionale (pentru Europa, Asia si Extremul Orient, America Latina, Africa, Asia de Vest). Mai are comisii pe probleme cum sunt: Comisia pentru statistica, Comisia pentru populatie, Comisia pentru drepturile omului (cu Subcomisia pentru lupta impotriva discriminarii si protectia minoritatilor) si Comisia pentru stupefiante. 4.4Consiliul de Tutela Este organul principal al O.N.U. care se preocupa de regimul international al tutelei. Acest regim este reglementat in Carta organizatiei, care precizeaza ca statele care administreaza popoare aflate pe teritorii ce nu se autoguverneaza trebuie sa respecte principiul potrivit caruia "interesele locuitorilor din aceste teritorii au intaietate". De asemenea, aceste state trebuie sa promoveze bunastarea locuitorilor de pe astfel de teritorii si sa asigure, cu respectul cuvenit culturii popoarelor in cauza, progresul lor politic, economic, social si in domeniul educatiei (art. 73). Regimul international al tutelei O.N.U. s-a instituit, in conformitate cu Carta O.N.U., pe baza unor acorduri speciale de tutela aprobate de catre Adunarea Generala. Consiliului de Tutela i-a revenit misiunea de a supraveghea modul in care erau administrate teritoriile puse sub tutela. Unsprezece teritorii au fost plasate sub tutela O.N.U. si, dupa ce 10 dintre ele au obtinut statutul de independenta, singurul ramas sub tutela este Palau din Pacificul de Sud, administrat de S.U.A. Asa incat, Consiliul de Tutela s-a restrans si si-a redus treptat activitatea, pierzandu-si importanta si utilitatea. Alcatuit astazi numai din S.U.A., in calitate de administrator, si ceilalti patru membri permanenti ai Consiliului de Securitate, el se intruneste anual spre a examina rapoartele statului administrator si eventualele plangeri venite din teritoriu si organizeaza periodic inspectii la fata locului[13]. S-a discutat, in ultima vreme, despre revigorarea conceptului de tutela O.N.U., ca modalitate de administrare impartiala, stabila si responsabila a acelor tari care au nevoie, dupa lungi conflicte interne, de o perioada prelungita de reconstructie, dar marile puteri nu au agreat ideea angajarii lor in operatiuni de acest fel, costisitoare si nedeterminate ca durata si finalitate, existand si temerea de a fi acuzate ca incearca, pe cai ocolite, sa reintroduca imperialismul[14]. 4.5Curtea Internationala de Justitie Este organul judiciar principal al O.N.U. Sediul ei este la Haga. Membrii O.N.U. sunt ipso facto (in mod automat) parti la statutul Curtii, deoarece acesta face parte integranta din Carta O.N.U. La statutul Curtii pot deveni parti si statele care nu sunt membre ale O.N.U., in conditiile stabilite de Adunarea Generala a organizatiei, cu recomandarea Consiliului de Securitate.

In fata Curtii Internationale de Justitie pot apare ca parti intr-o cauza numai statele. Curtea are o competenta facultativa. Ea poate judeca numai acele cauze care ii sunt supuse spre solutionare de catre partile aflate in diferend, care au cazut de acord asupra acestui fapt, in prealabil. Curtea Internationala de Justitie poate judeca si chestiunile prevazute in mod special de Carta O.N.U. sau de tratatele internationale. Aceasta activitate a Curtii constituie competenta sa contencioasa. De la regula privind caracterul facultativ al competentei Curtii, se admite exceptia ca statele sa declare, in mod unilateral, ca recunosc competenta ei obligatorie, in anumite conditii si in raport cu un alt stat, care si-a asumat si el aceasta obligatie. Curtea Internationala de Justitie are si o competenta consultativa, care consta in acordarea de avize consultative, la cererea organelor principale ale O.N.U. sau a institutiilor specializate, cu aprobarea Adunarii Generale a O.N.U. Hotararile Curtii au forta obligatorie numai pentru statele care sunt parti in diferendul judecat de ea si numai pentru cauza solutionata. Hotararile Curtii sunt definitive, prin urmare, ele nu pot fi atacate in fata unei alte instante de judecata. Se admite revizuirea lor de catre Curte, in conditiile prevazute de statutul ei. Curtea Internationala de Justitie este alcatuita din 15 judecatori alesi de Adunarea Generala si Consiliul de Securitate, in mod independent, pe timp de 9 ani. Ei nu pot exercita alte functii, in timpul mandatului lor. De la infiintarea sa, pana in anul 1996, Curtea Internationala de Justitie a rezolvat 54 de cazuri, in care se includ si avizele consultative[15]. 4.6Secretariatul O.N.U. Este format din Secretarul General al organizatiei si personalul sau. Secretarul General estecel mai inalt functionar al organizatiei. El este numit de Adunarea Generala, la recomandarea Consiliului de Securitate, pe timp de cinci ani; aceeasi persoana poate indeplini functia de Secretar General timp de doua mandate a cate cinci ani. Secretarul General actioneaza in aceasta calitate la toate sedintele Adunarii Generale, ale Consiliului de Securitate, ale Consiliului Economic si Social si ale Consiliului de Tutela. De asemenea, el poate indeplini orice alte functii care ii sunt incredintate de aceste organe ale O.N.U. si prezinta un raport anual Adunarii Generale asupra activitatii organizatiei. Secretarul General este competent sa atraga atentia Consiliului de Securitate asupra oricarei situatii care pericliteaza pacea si securitatea internationala[16]. Cu privire la functiile Secretarului General si ale personalului Secretariatului, Carta subliniaza, in mod special, caracterul lor international si de independenta. "in indeplinirea indatoririlor lor - prevede Carta Secretarul General si personalul nu vor solicita si nici nu vor primi instructiuni de la vreun guvern sau de la vreo alta autoritate exterioara organizatiei". Ea mai precizeaza ca functionarii Secretariatului organizatiei "se vor abtine de la orice act incompatibil cu situatia lor de functionari internationali, raspunzatori numai in fata organizatiei" (art. 100, 1). De asemenea, Carta stabileste obligatia pentru membrii organizatiei sa respecte "caracterul exclusiv international al functiilor Secretarului General si ale personalului si sa nu caute a-i influenta in exercitarea sarcinilor lor" (art. 100, 2). Personalul Secretariatului O.N.U. este recrutat de Secretarul General pe criterii de pregatire profesionala, competenta, eficienta si integritate morala. Se ia insa in considerare si criteriul geografic, spre a se asigura reprezentarea echitabila a tuturor zonelor geografice de pe glob. 5.Directiile principale ale activitatii O.N.U. In cele aproape sase decenii de existenta, Organizatia Natiunilor Unite a desfasurat o activitate extrem de bogata si complexa, complexitate determinata de problemele globale cu care organizatia s-a confruntat, de-a lungul anilor, ca si de evenimentele ce au avut loc in societatea internationala si care, intr-un fel sau altul, i-au influentat activitatea. Chiar daca uneori s-a dovedit ineficienta sau incapabila sa reactioneze rapid in situatii de criza, prezenta O.N.U. in societatea internationala actuala este in continuare necesara si justificata de rezultatele obtinute de ea in aceste aproape sase decenii de activitate in folosul pacii si progresului omenirii. Iata de ce, se apreciaza ca "experienta achizitionata de Organizatie, chiar daca este limitata la domeniile care ii sunt lasate de catre state, este de neinlocuit intr-o lume amenintata de autodistrugere"[17]. Ca o recunoastere a rolului O.N.U. in societatea internationala contemporana si a prestigiului de care se bucura inca, Organizatia si fostul Secretarul General al acesteia, Kofi Annan, au primit Premiul Nobel pentru Pace pe anul 2001. Cu aceasta ocazie, Secretarul General a declarat ca eradicarea saraciei, prevenirea conflictelor si promovarea democratiei constituie cele trei prioritati ale Natiunilor Unite pentru secolul XXI[18], trasand astfel marile directii de activitate pentru viitor. Vom schita, in continuare, aspectele cele mai importante ale activitatii O.N.U. 5.1 Mentinerea pacii si securitatii internationale Mentinerea pacii si securitatii internationale este scopul principal al organizatiei. Toate organele O.N.U. sunt chemate sa contribuie la asigurarea pacii si securitatii internationale. Dintre ele, in special doua au un rol deosebit in acest domeniu: Adunarea Generala si Consiliul de Securitate. Adunarea Generala este chemata sa examineze principiile generale de cooperare a statelor in mentinerea pacii si sa discute chestiunile privind pacea lumii. Ea poate face recomandari cu privire la mentinerea pacii si securitatii internationale. Adunarea Generala nu adopta masuri concrete si practice in acest domeniu. In asigurarea legalitatii si ordinii internationale, un rol deosebit ii revine Consiliului de Securitate al O.N.U., care este competent nu numai sa adopte masurile necesare pentru mentinerea pacii sau restabilirea ei, ci si sa dispuna masuri de constrangere impotriva celor ce se fac vinovati de incalcarea pacii si securitatii internationale.

Consiliul de Securitate poate aplica masuri de constrangere care nu se bazeaza pe folosirea fortei, cum este embargoul fata de statul vinovat (de exemplu, embargoul care s-a aplicat unor tari din spatiul fostei Iugoslavii sau embargoul impus Irakului). De asemenea, Consiliul poate sa trimita misiuni de observatori in zonele de conflict sau sa ceara Secretarului General sa intreprinda actiuni de bune oficii sau de mediatiune intre partile aflate in diferend. El poate trimite si comisii de ancheta pentru stabilirea cauzelor conflictelor. Consiliul de Securitate poate sa adopte hotarari privind aplicarea unor masuri de constrangere bazate pe folosirea fortelor armate ale statelor membre O.N.U. Fortele militare ale O.N.U., instituite prin rezolutii ale Consiliului de Securitate, executa cu precadere asa-numitele operatiuni pentru mentinerea pacii (peacekeeping), intervenind in zona tampon abia dupa ce se realizeaza un acord de incetare a focului intre partile beligerante[19]. Din punct de vedere juridic, operatiunile de mentinere a pacii initiate de O.N.U. se caracterizeaza prin urmatoarele: a) ele au un caracter consensual, deoarece se intemeiaza pe consimtamantul tuturor statelor interesate (al statului pe teritoriul caruia se desfasoara operatiunea fortelor armate ale O.N.U., al statelor care au pus la dispozitia organizatiei contingentele militare necesare fortelor O.N.U. ori care au pus la dispozitie teritoriul pentru survol, tranzit sau aprovi-zionare, ca si al statelor carora Consiliul de Securitate le-a recomandat incetarea ostilitatilor); b) operatiunile de mentinere a pacii desfasurate de O.N.U. au, in principiu, un caracter necoercitiv, in sensul ca nici una dintre partile in conflict nu este declarata de Consiliul de Securitate ca agresor si, ca atare, nu se intreprind impotriva ei operatiuni militare ale O.N.U.; c) operatiunile de mentinere a pacii ale O.N.U. au un caracter conservator, in ce priveste situatia creata prin hotararea Consiliului de Securitate cu privire la incetarea ostilitatilor; d) operatiunile de mentinere a pacii initiate de O.N.U. se combina, de regula, cu actiuni umanitare, desfasurate cu participarea de personal civil si cu implicarea unor organizatii internationale neguvernamentale. Intre anii 1948 si 1987, O.N.U. a initiat 13 operatiuni de mentinere a pacii[20], dar dupa 1988 numarul operatiunilor de mentinere a pacii initiate de organizatie s-a triplat[21]. Explicatia trebuie cautata in numarul mare de conflicte declansate in diverse zone de pe glob, conflicte care s-au inmultit alarmant in anii din urma[22]. Rapiditatea cu care s-au succedat crizele si conflictele locale, mai ales dupa incheierea Razboiului Rece, a demonstrat ca O.N.U. se afla practic in imposibilitate de a actiona singura, organizatia neavand capacitatea de a mobiliza resursele necesare desfasurarii unor operatiuni de anvergura. Asa a aparut conceptul coalitiei multinationaleconstituita pe baza de voluntariat, justificata de considerente umanitare si autorizata de catre Consiliul de Securitate al O.N.U., concept care a devenit operational in timpul razboiului din Golf si s-a impus apoi ca "raspuns standard" la crizele majore, care reprezinta o amenintare la adresa pacii si securitatii internationale[23]. 5.2Reglementarea cursei inarmarilor si a masurilor de dezarmare a statelor O alta directie importanta a activitatii O.N.U. este preocuparea ei in domeniul reglementarii cursei inarmarilor si a masurilor de dezarmare a statelor. O.N.U. are o responsabilitate speciala in acest domeniu. Inca din anul 1946, Adunarea Generala a organizatiei a adoptat o rezolutie prin care recomanda statelor membre sa elimine din dotarea lor armele nucleare si celelalte arme de distrugere in masa, revenind, de-a lungul timpului, cu alte rezolutii si declaratii in aceasta privinta si constituind o serie de organisme specializate in domeniul dezarmarii[24]. Ca urmare a activitatii O.N.U. in acest domeniu, au fost adoptate, in decursul deceniilor, mai multe acte internationale referitoare la dezarmarea statelor, cum sunt: Acordul de interzicere a experientelor cu arme nucleare in atmosfera, in spatiul extraatmosferic si sub apa, din anul 1963[25]; Tratatul spatial din anul 1967, care interzice plasarea si folosirea armelor nucleare si a altor arme de distrugere in masa in spatiul extraatmosferic si pe corpurile ceresti; Tratatul de neproliferare a armelor nucleare, din anul 1968[26]; Tratatul de interzicere a amplasarii armelor nucleare si a altor arme de distrugere in masa pe fundul marilor si oceanelor, din anul 1971; Conventia de interzicere a punerii la punct, a fabricarii si stocarii armelor bacteriologice (biologice) sau toxice si de distrugere a lor, din anul 1975; Conventia pentru eliminarea armei chimice, din anul 1993; Conventia pentru interzicerea minelor anti-persoana, din 1997 etc. Aceste din urma conventii sunt primele tratate internationale adoptate sub egida O.N.U., care prevad masuri reale de dezarmare partiala a statelor, prin faptul ca ele stipuleaza obligatia pentru state de a distruge si opri productia unor tipuri de arme. Adunarea Generala a O.N.U. a avut sesiuni extraordinare consacrate problematicii dezarmarii statelor si a proclamat doua decenii ale dezarmarii (1971-1980 si 1981-1990). Pe baza actelor internationale cu privire la dezarmarea statelor adoptate sub egida O.N.U. sau in afara ei, a aparut si se dezvolta un principiu nou al dreptului international - principiul dezarmarii, ca si o parte noua a acestui drept - dreptul international al dezarmarii[27]. 5.3Activitatea spatiala a statelor si a organizatiilor internationale Organizatia Natiunilor Unite acorda o atentie speciala activitatii spatiale a statelor si a organizatiilor internationale. Preocuparile organizatiei in acest domeniu au, ca obiectiv principal, asigurarea caracterului pasnic al activitatii spatiale, care trebuie desfasurata in folosul intregii omeniri. Adunarea Generala a O.N.U. a creat, ca organ subsidiar al ei, Comitetul pentru folosirea spatiului extraatmosferic numai in scopuri pasnice. Acest comitet si-a creat doua subcomitete: unul pentru aspectele stiintifice si tehnice ale activitatii spatiale, iar celalalt pentru reglementarea juridica a acestei activitati, prin pregatirea unor proiecte de conventii internationale. Ca urmare a activitatii Subcomitetului juridic, au fost elaborate si adoptate mai multe acte internationale cu caracter de universalitate, prin care se reglementeaza din punct de vedere juridic activitatea spatiala a statelor si a organizatiilor internationale participante la ea. Astfel, au fost adoptate: Tratatul privind principiile care guverneaza activitatea statelor in explorarea si folosirea spatiului extraatmosferic, inclusiv Luna si celelalte corpuri ceresti

10

(Tratatul spatial), din anul 1967; Acordul cu privire la salvarea astronautilor, reintoarcerea astronautilor si restituirea obiectelor lansate in spatiul extraatmosferic, din anul 1968; Conventia privind raspunderea internationala pentru daunele provocate de obiectele spatiale, din anul 1972; Conventia cu privire la inmatricularea obiectelor lansate in spatiul extraatmosferic, din anul 1976; si Acordul guvernand activitatea statelor pe Luna si celelalte corpuri ceresti, din anul 1979. Pe baza acestor acte internationale a aparut si se dezvolta un domeniu nou al dreptului international public - dreptul international spatial. 5.4Decolonizarea Acest domeniu constituit o alta directie principala a activitatii O.N.U., mai ales in primele decenii ale activitatii sale. In aceasta arie, organizatia a obtinut succese remarcabile, materializate in obtinerea independentei de catre zeci de popoare foste coloniale, care s-au putut constitui astfel in state suverane. In desfasurarea activitatii de decolonizare, alaturi de prevederile Cartei O.N.U., care au recunoscut dreptul popoarelor la autodeterminare si egalitatea in drepturi a acestora, un rol important 1-a avut Declaratia pentru acordarea independentei tarilor si popoarelor coloniale, adoptata de Adunarea Generala in anul 1960, in care s-a statuat ca subjugarea, dominatia si exploatarea coloniala sunt contrare Cartei si aduc grave prejudicii cauzei pacii si cooperarii internationale. 5.5Dezvoltarea omenirii si eliminarea subdezvoltarii In activitatea O.N.U. s-a impus tot mai mult si preocuparea pentru dezvoltarea omenirii si lichidarea subdezvoltarii, preocupare intemeiata atat pe ideea solidaritatii interstatale, in prelungirea fireasca a unei elementare solidaritati interumane, cat si pe ideea responsabilitatii tuturor statelor pentru progresul si bunastarea omenirii. O.N.U. dispune de un organism specializat referitor la dezvoltarea statelor membre si lichidarea subdezvoltarii - Conferinta Natiunilor Unite pentru Comert si Dezvoltare (UNCTAD). Desfasurata in anul 1964, Conferinta a fost institutionalizata, ca organ specializat al Adunarii Generale, prin Rezolutia nr. 1995/XIX din 30 decembrie 1964. Functiile ei principale sunt: promovarea comertului international in vederea accelerarii dezvoltarii economice a tarilor; formularea de principii si recomandari referitoare la comertul international; adoptarea de masuri pentru negocierea de acorduri comerciale multilaterale; adoptarea de masuri de armonizare a politicii tarilor si grupurilor economice regionale, in materia comertului si a dezvoltarii. Organele UNCTAD sunt: Conferinta, care este organul suprem si se intruneste la fiecare patru ani; Consiliul pentru comert si dezvoltare, compus din 124 de membri, care se intrunesc anual; si Secretariatul, ca organ permanent, cu sediul la Geneva. De asemenea, UNCTAD are 7 comisii principale, numeroase subcomisii, grupuri de lucru si comitete ad-hoc de experti[28]. UNCTAD prezinta Adunarii Generale a O.N.U. rapoarte anuale privind comertul si dezvoltarea. Intre realizarile UNCTAD, se evidentiaza formularea principiului nereciprocitatii in privinta schimburilor comerciale intre tarile industrializate si tarile in curs de dezvoltare si adoptarea unui sistem generalizat de tarife preferentiale pentru tarile in curs de dezvoltare[29]. Contestata adesea, mai ales spre sfarsitul secolului XX, organizatia a revenit in centrul atentiei cu ocazia Conferintei de la Bangkok, din 12-19 februarie 2000, consacrata problemelor globalizarii. Odata cu Declaratia finala, afirmand vointa politica a statelor participante de a coopera pentru diminuarea efectelor globalizarii, Conferinta a adoptat si Planul de actiune privind intarirea rolului UNCTAD in sprijinirea tarilor in curs de dezvoltare si a tarilor in tranzitie[30]. Expresie a preocuparilor O.N.U. pentru dezvoltarea omenirii sunt si cele treidecenii ale dezvoltarii lansate de Adunarea Generala (intre anii 1961-1970, 1971-1980, 1981-1990). Programele care au stat la baza acestor decenii ale dezvoltarii nu au putut fi, insa, realizate. In anul 1974, Adunarea Generala a O.N.U. a adoptat Carta drepturilor si indatoririlor economice ale statelor, document important pentru dezvoltarea, pe baze democratice, a cooperarii economice internationale. Atentia de care se bucura, pe agenda O.N.U., problemele legate de dezvoltare si lichidarea subdezvoltarii este ilustrata si de Conferinta pentru finantarea dezvoltarii, care a avut loc la Monterrey (Mexic), in a doua jumatate a lunii martie 2002. Alaturi de O.N.U., au participat la aceasta conferinta: Fondul Monetar International, Banca Mondiala si Organizatia Mondiala a Comertului. Scopul declarat al reuniunii a fost relansarea luptei impotriva saraciei, calificata ca fiind cea mai mare amenintare la adresa pacii si democratiei si, de asemenea, o sursa permanenta de alimentare a terorismului. Din pacate, statele bogate nu au putut fi determinate sa-si asume angajamente ferme si concrete, in sensul sporirii ajutorului lor destinat tarilor subdezvoltate. Documentul final, intitulat "Consensul de la Monterrey", schiteaza doar o strategie comuna, la care sunt invitate sa contribuie toate statele si organizatiile internationale si care vizeaza atingerea unui obiectiv mai vechi fixat de O.N.U. si reafirmat cu acest prilej - reducerea la jumatate, pana in anul 2015, a nivelului saraciei, respectiv, a numarului persoanelor ce sufera efectiv de foame, traind cu mai putin de un dolar pe zi[31]. 5.6Problema alimentatiei in lume O alta preocupare a O.N.U. este problema alimentatiei in lume. In anul 1974, sub egida O.N.U., s-a tinut Conferinta mondiala a alimentatiei, care a recomandat Adunarii Generale a organizatiei sa infiinteze un Consiliu mondial al alimentatiei, ca organ subsidiar al ei. Acest Consiliu are misiunea sa examineze, in mod periodic, problemele alimentatiei in lume si sa exercite influente privind aceste probleme asupra statelor si organelor organizatiei. In anul 1977, Consiliul mondial al alimentatiei a adoptat Programul de actiune pentru eliminarea definitiva a foametei si subnutritiei. Programul s-a dovedit irealizabil, de vreme ce Conferinta mondiala asupra alimentatiei, care a avut loc la Roma in noiembrie 1996, constata ca numarul celor care sufereau de foame si malnutritie se ridica la 840 milioane de oameni, stabilind ca obiectiv reducerea la jumatate a numarului lor, pana in 2015, deziderat reafirmat recent la Monterrey.

11

5.7Mediul inconjurator si problemele demografice Organizatia Natiunilor Unite se preocupa si de protejarea mediului inconjurator si de problemele demografice, care afecteaza in mod serios progresul omenirii si conditiile ei de viata. In anul 1972 s-a tinut, la Stockholm, prima Conferinta a Natiunilor Unite pentru mediul inconjurator. Ea a adoptat Declaratia internationala asupra principiilor vizand protectia mediului inconjurator si Planul de actiune in acest domeniu. Tot atunci, s-a decis constituirea unui organism subsidiar - Programul Natiunilor Unite pentru mediu, chemat sa defineasca prioritatile mondiale in materie, sa coordoneze actiunile legate de mediu si sa contribuie la codificarea unor reguli internationale pentru protectia mediului. In 1992 a avut loc a doua Conferinta mondiala privind mediul inconjurator, care a adoptat mai multe documente declarative, intre care Declaratia de la Rio privind mediul si dezvoltarea si Agenda 21, dar si doua conventii cu privire la diversitatea biologica si, respectiv, schimbarile climatice. O alta mare reuniune internationala in materie a avut loc la Kyoto (Japonia), in prima jumatate a lunii decembrie 1997, cand reprezentantii a 160 de state s-au intrunit pentru a discuta despre diminuarea efectului de sera. Controversele in legatura cu limitarea poluarii permise fiecarei tari au impiedicat, si de aceasta data, adoptarea unor plafoane obligatorii si stabilirea unor sanctiuni pentru cei care nu le respecta. S-a adoptat, totusi, un protocol prevazand reducerea cu 5,2%, pana in anii 2008-2012, raportat la nivelul anului 1990, a emisiunilor de gaze cu efect de sera. Cum, ulterior, unele tari au manifestat retineri in ratificarea acestui acord, iar altele l-au respins de-a dreptul, a fost nevoie de negocieri indelungate si dificile pentru stabilirea cailor concrete de punere in aplicare a Protocolului de la Kyoto. Dupa ce Conferinta internationala de la Haga asupra schimbarilor climatice, din noiembrie 2000, s-a incheiat cu un esec total in aceasta privinta, la Conferinta de la Bonn privind incalzirea globala, care a avut loc in vara anului 2001, s-a convenit, in sfarsit, asupra unui compromis care sa permita ratificarea Protocolului de la Kyoto. Desi sunt responsabile pentru un sfert din emisiunile de gaze care produc efectul de sera, S.U.A. refuza, in continuare, ratificarea documentului, pe motiv ca prevederile sale ar afecta economia americana si ar impune constrangeri numai statelor industrializate. O.N.U. se preocupa de problema demografica inca din anul 1946, cand Consiliul Economic si Social si-a creat o Comisie pentru populatie, ca organ subsidiar, iar in anul 1967, a infiintat Fondul Natiunilor Unite pentru activitati in domeniul populatiei, care studiaza evolutia populatiei lumii, planificarea familiala si stabileste programe de informare si educare cu privire la explozia demografica din lume. Prima Conferinta mondiala a populatiei a fost organizata de O.N.U. in anul 1974, la Bucuresti. O alta mare reuniune mondiala, in acest domeniu, a avut loc la Cairo in 1994, dar fara rezultate notabile din cauza controverselor legate de controlul nasterilor. 5.8Drepturile fundamentale ale omului Printre directiile principale de activitate a O.N.U. se mai pot aminti promovarea si garantarea pe plan international a drepturilor fundamentale ale omului si dezvoltarea unei legislatii internationale referitoare la aceste drepturi, care aveau sa duca la aparitia unuidrept international al drepturilor omului. Cea mai recenta manifestare organizata de O.N.U. in acest domeniu este Conferinta mondiala contra rasismului, care a avut loc in orasul sud-african Durban, la inceputul lunii septembrie 2001. Consacrata, in principal, conflictului israelo-palestinian si problemei mostenirii lasate de perioada colonialista, conferinta a ramas, din pacate, la stadiul bunelor intentii, fiind marcata de dispute aprige si de retragerea spectaculoasa a S.U.A. si Israelului, documentul final fiind adoptat cu mare greutate, intr-o atmosfera de nemultumire generala. Tot in septembrie 2001, ar fi trebuit sa se desfasoare la New York o sesiune speciala a Adunarii Generale a O.N.U. pentru drepturile copilului. Ea a fost insa amanata, pentru luna mai a anului 2002, din pricina atentatelor teroriste de la 11 Septembrie. 5.9Problema drogurilor O.N.U. se preocupa, de asemenea, de controlul international al stupefiantelor, adoptand acte internationale cu privire la acest domeniu si cu privire, mai ales, la reprimarea traficului ilicit cu stupefiante. Consiliul Economic si Social a creat, in anul 1946,Comisia stupefiantelor, ca organ subsidiar, iar in anul 1968 a fost creat Organul international de control al stupefiantelor, cu misiunea de a supraveghea modul in care statele aplica conventiile internationale referitoare la stupefiante. In anul 1971 s-a constituit Fondul Natiunilor Unite de lupta impotriva drogurilor. 5.10Codificarea dreptului international Este o directie de activitate a O.N.U. in care s-au inregistrat rezultate notabile. Fiind investita de Carta cu functia de codificare si dezvoltare progresiva a dreptului international, Adunarea Generala si-a creat un organ subsidiar, Comisia de drept international, chemata sa redacteze proiecte de conventii pentru diferite domenii ale dreptului international. Aceste proiecte au fost supuse apoi dezbaterii si adoptarii fie in sesiuni speciale ale Adunarii Generale, fie in conferinte internationale separate si au devenit reglementari obligatorii pentru statele care le-au ratificat sau au aderat la ele. Domenii importante ale dreptului international, ca dreptul tratatelor, dreptul marii, dreptul diplomatic si consular, au fost astfel codificate, altele fiind in curs de codificare[32]. Alaturi de Adunarea Generala, la activitatea de codificare a dreptului international si-au adus aportul si Consiliul Economic si Social si institutiile specializate ale O.N.U., prin initierea si pregatirea unor conventii internationale stabilind principii, reguli si norme juridice concrete, aplicabile in domeniile tinand de competenta lor. 5.11 Terorismul international In fine, notam ca evenimentele de la 11 Septembrie 2001 au adus in centrul preocu-parilor O.N.U. problema terorismului international. Consiliul de Securitate s-a implicat imediat prin adoptarea unor rezolutii condamnand terorismul, cerand statelor sa sprijine lupta antiterorista si autorizand, in cele din urma, interventia unei forte

12

multinationale in Afganistan. La randul ei, Adunarea Generala a fixat ca prioritate, pe ordinea de zi a celei de-a 56-a sesiuni, intarziata din pricina acelorasi evenimente de la 11 Septembrie, problema combaterii terorismului. Ca niciodata in istoria existentei Organizatiei Natiunilor Unite, statele membre au facut front comun, afirmandu-si solidaritatea deplina si vointa de a actiona impotriva acestui flagel al vremurilor noastre. 6.Republica Moldova n cadrul O.N.U. Republica Moldova a devenit membru ONU pe data de 2 martie 1992, odat cu adoptarea de ctre Adunarea General ONU a Rezoluiei A/RES/46/223. Fiind un forum universal de dezbatere a problemelor globale, Republica Moldova acord o importan deosebit rolului ONU n promovarea democraiei i a drepturilor omului, meninerea pcii i securitii internaionale, dezvoltarea economic i social, respectarea principiilor dreptului internaional i a supremaiei legii. Un rol important n promovarea intereselor i prioritilor naionale n cadrul ONU l au misiunile rii noastre acreditate pe lng organizaie i Oficiile sale la New York, Geneva i Viena, precum i n alte capitale unde i au sediul mai multe agenii specializate ONU, fonduri i programe . Imediat dup aderarea Republicii Moldova la familia ONU, mai multe din aceste agenii, fonduri i programe i -au deschis, cu acordul Guvernului RM, oficii n ar n vederea susinerii activitilor de promovare a democraiei, bunei guvernri, prosperitii, drepturilor omului i consolidarea unui stat de drept modern i european. La ora actual, peste 20 de agenii specializate, fonduri i programe au oficiu la Chiinu, sau oficii de proiecte, dup cum urmeaz: Programul ONU pentru Dezvoltare (UNDP); Fondul ONU pentru Copii (UNICEF); naltul Comisar ONU pentru Refugiai (UNHCR); Fondul ONU pentru Populaie (UNFPA); Organizaia Mondial a Sntii (WHO); Organizaia Internaional a Muncii (ILO); Entitatea Naiunilor Unite pentru Egalitatea Gender i Abilitarea Femeii ( UN WOMEN); Organizaia pentru Alimentaie i Agricultur (FAO); Fondul Internaional pentru Dezvoltarea Agriculturii ( IFAD); Programul ONU privind HIV/SIDA (UNAIDS); Organizaia Internaional pentru Migraie (IOM); Organizaia Naiunilor Unite pentru Educaie, tiin i Cultur ( UNESCO); Organizaia Naiunilor Unite pentru Dezvoltare Industrial (UNIDO); Oficiul ONU pentru Droguri i Crim (UNODC); Programul ONU pentru Mediu (UNEP); Comisia ONU pentru Europa (UNECE); Conferina ONU pentru Comer i Dezvoltare (UNCTAD); Oficiul naltului Comisar ONU pentru Drepturile Omului (OHCHR); Agenia Internaional pentru Energie Atomic ( IAEA); Banca Mondial (WB); Fondul Monetar Internaional (IMF); Acestea activeaz sub umbrela Coordonatorului Rezident ONU care este responsabil de coordonarea tuturor activitilor operaionale i programatice ONU la nivel naional. La etapa actual, activitatea ONU n Moldova se desfoar n conformitate cu Acordul de Parteneriat ONU Republica Moldova i planul de aciuni pentru perioada 2013-2017 care a fost semnat la Chiinu n decembrie 2012 de ctre eful Guvernului Republicii Moldova, Rezidentul Coordonator ONU i reprezentanii organizaiilor ONU n Republica Moldova.[33]

Referinte bibliografice [1] Pentru informatii cu privire la Pactul Societatii Natiunilor, mecanismele institutionale si activitatea acestei organizatii, cu toate imperfectiunile ei, a se vedea S. G. Hantjissalatas, O.N.U. Rolul sau in mentinerea pacii si securitatii internationale, Edit. Enciclopedica, Bucuresti, 1997, p.20-26, 31, 38-42, 53 si urm. [2] Aceasta actiune a inceput cu Conferinta ministrilor de externe ai S.U.A., Angliei si fostei Uniuni Sovietice, care a avut loc la Moscova (26 octombrie 1943). Cu acest prilej s-a elaborat o Declaratie asupra securitatii generale, la care s-a alaturat si China, prin semnatura ambasadorului ei la Moscova. [3] La Conferinta de la San-Francisco trebuia sa participe si Polonia, ca al 51-lea stat. Nu a putut participa din cauza neintelegerilor cu privire la reprezentarea ei la aceasta conferinta. [4] R. Neagu, O.N.U. Adaptarea la cerintele lumii contemporane , Edit. Politica, Bucuresti, 1983, p.46. [5] A se vedea S. G. Hantjissalatas, op.cit., p.42-43. [6] La inceputul anului 2002, O.N.U. avea 189 de state membre. Lor li se va alatura Elvetia, populatia acestei tari, consultata prin referendum, exprimandu-si deja vointa in acest sens. [7] Indonezia s-a retras din organizatie in anul 1965, dar a revenit la scurt timp dupa aceea. [8] A se vedea Ph. Moreau Defarges, op.cit., p.16. [9] Cu privire la asemenea aprecieri asupra rolului jucat de Adunarea Generala pana in anii 70, a se vedea Ph. Moreau Defarges, op.cit., p.12-13.

13

[10] Rezolutia Adunarii Generale a O.N.U. nr. 1991/XVII din 17 decembrie 1963 prevede ca cele 10 locuri de membri nepermanenti in Consiliul de Securitate se vor ocupa, dupa criteriul geografic, astfel: 5 locuri revin Africii si Asiei, un loc tarilor Europei Rasaritene, doua locuri Americii Latine si doua locuri tarilor din Europa Occidentala. [11] A se vedea, pentru amanunte, S. G. Hantjissalatas, op.cit., p. 147. [12] A se vedea, in acest sens, S. G. Hantjissalatas, op.cit, p. 70-71. [13] A se vedea R. G. Feltham, Introducere in dreptul si practica diplomatiei, Edit. ALL, Bucuresti, 1997, p. 83. [14] A se vedea, in acest sens, J. Mayall, Politica mondiala. Evolutia si limitele ei, Edit. Antet, Bucuresti, 2000, p.103. [15] A se vedea R. G. Feltham, op.cit., p. 84. Pentru amanunte cu privire la istoricul, compunerea, regulile si jurisdictia C.I.J., a se vedea: Madalina Voican, Ruxandra Burdescu, Gh. Mocuta , Curti Internationale de Justitie, Edit. ALL BECK, Bucuresti, 2000, p. 116 si urm. [16] In legatura cu atributiile concrete, in plan administrativ si politic, ale Secretarului General, a se vedea Raluca Miga-Besteliu, op.cit., p.201. [17] A. Bourgi, J.-P.Colin, Entre le renouveau et la crise: l'Organisation des Nations Unies en 1993 , in "Politique etrangere", nr. 3/1993, p. 594. [18] A se vedea: Premiul Nobel pentru Pace pe anul 2001 decernat Secretarului General al O.N.U si Natiunilor Unite, in "Adevarul", nr. 3573, marti, 11 dec. 2001, p. 13. [19] Pentru detalii privind baza legala si caracteristicile operatiunilor de mentinere a pacii, mandatul operatiunilor si istoricul lor, inclusiv date concrete referitoare la fiecare operatiune desfasurata pana in anul 1996, a se vedea S. G. Hantjissalatas, op.cit., p. 145 si urm. [20] B. Boutros-Ghali, Rapport sur l'activite de l'Organisation de la quarante-sixieme a la quarante-septieme session de l'Assemblee generale, Nations Unies, New York, 1992, p.7. [21] Pana in anul 1995, statisticile semnalau 35 de asemenea operatiuni. A se vedea Ph. Moreau Defarges , op.cit., p.24-25. Numai in Africa, in perioada dintre razboiul din Golf si criza din Kosovo, Natiunile Unite au fost implicate in 14 conflicte, majoritatea fiind conflicte intrastatale. A se vedea J. Mayall , op.cit., p.89. [22] Astfel, doar la nivelul anului 2001, numarul conflictelor politice, etnice si militare a fost estimat de catre Agentia Centrala de Informatii a S.U.A., la 30, desi alte organisme comunica cifre si mai ingrijoratoare. Informatia a fost preluata din "Adevarul" nr. 3585, joi, 27 dec. 2001, p.13. [23] A se vedea, in acest sens, J. Mayall, op.cit., p. 104. In aceeasi lucrare, la p.88 si urm., este prezentat conceptul de interventie umanitara, asa cum se contureaza el in teoria si practica internationala. In legatura cu controversele actuale privind dreptul de interventie umanitara, a se vedea: Al. Bolintineanu, A. Nastase, B. Aurescu , op.cit., p. 135-138. [24] A se vedea, in acest sens, 5. G. Hantjissalatas, op.cit., p.90 si urm. [25] Abia in 1996, Adunarea Generala a adoptat un nou tratat pentru interzicerea completa a experientelor nucleare. [26] In 1995 el a fost prelungit, devenind un tratat fara termen, dar, din pacate, unele tari detinatoare de arme nucleare au refuzat sa-1 semneze (de pilda, India si Pakistan). [27] A se vedea M. I. Niciu, op.cit., p. 379-382. [28] Pentru detalii, a se vedea R. G. Feltham , op.cit., p.100. [29] A se vedea: Al. Bolintineanu, A. Nastase, B. Aurescu, op.cit., p. 296-297. [30] A se vedea, pentru informatii suplimentare, D. Mazilu, Conferinta Natiunilor Unite pentru Comert si Dezvoltare (UNCTAD) - evaluari necesare privind raporturile comerciale internationale, in "Revista de drept comercial" nr. 5/2000, p. 98-108. [31] Pentru informatii suplimentare, a se vedea R. Caplescu, Saracia, sursa permanenta de alimentare a terorismului, in "Adevarul", nr. 3656, sambata, 23 martie 2002, p. 10. [32] Cu privire la codificarea dreptului international si rolul Adunarii Generale, a se vedea M. I. Niciu, op.cit., p.2527. Pentru istoricul, componenta si activitatea Comisiei de drept international, a se vedea: Al. Bolintineanu, A. Nastase, B. Aurescu, op.cit., p. 384-386. [33] Pentru informatii suplimentare, a se vedea http://www.mfa.gov.md/onu-md/rm-onu/

14

CARTA NATIUNILOR UNITE*) din 26 iunie 1945 EMITENT: ORGANIZATIA NATIUNILOR UNITE PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL din 26 iunie 1945 *) Carta Natiunilor Unite a fost semnata la San Francisco la 26 iunie 1945, la incheierea Conferintei Natiunilor Unite pentru Organizatia Internationala si a intrat in vigoare la 24 octombrie 1945. Statutul Curtii Internationale de Justitie face parte integrata din Carta. Amendamentele la Articolele 23, 27 si 61 ale Cartei au fost adoptate de Adunarea Generala la 17 decembrie 1963 si au intrat in vigoare la 31 august 1965. Un alt amendament la Articolul 61 a fost adoptat de Adunarea Generala la 20 decembrie 1971 si a intrat in vigoare la 24 septembrie 1973. Amendamentul la Articolul 109 adoptat de Adunarea Generala la 20 decembrie 1965, a intrat in vigoare la 12 iunie 1968. Amendamentul la Articolul 23 sporeste de la unsprezece la cincisprezece numarul membrilor Consiliului de Securitate. Amendamentul la Articolul 27 dispune ca hotaririle Consiliului de Securitate in probleme de procedura sa fie luate cu votut afirmativ a noua membri (anterior sapte), iar hotaririle sale asupra oricaror alte chestiuni sa fie luate cu votul afirmativ a noua membri (anterior sapte), cuprinzind si voturile concordante ale celor cinci membri permanenti ai Consiliului. Amendamentul la Articolul 61, care a intrat in vigoare la 31 august 1965, sporeste de la optsprezece la douazeci si sapte numarul membrilor Consiliului Economic si Social. Urmatorul amendament la acest articol, care a intrat in vigoare la 24 septembrie 1973, sporeste de la douazeci si sapte la cincizeci si patru numarul membrilor Consiliului. Amendamentul la Articolul 109, care priveste paragraful 1 al articolului, prevede ca o conferinta generala a Membrilor Natiunilor Unite avind drept scop revizuirea Cartei va putea fi reunita la locul si data care vor fi fixate prin votul a doua treimi din membrii Adunarii Generale si prin votul oricaror noua (anterior sapte) membri ai Consiliului de Securitate. Paragraful 3 al Articolului 109, potrivit caruia Adunarea Generala trebuia, la cea de a zecea sesiune ordinara, sa examineze chestiunea convocarii unei conferinte de revizuire a Cartei, a fost pastrat in forma sa originara, desi mentioneaza (r)un vot al oricaror sapte membri ai Consiliului de SecuritatetZ, intrucit Adunarea Generala si Consiliul de Securitate au dat urmare dispozitiei acestui paragraf la cea de a zecea sesiune ordinara a Adunarii Generale, in 1955. NOI POPOARELE NATIUNILOR UNITE, Hotarite sa izbavim generatiile viitoare de flagelul razboiului care, de doua ori in cursul unei vieti de om, a provocat omenirii suferinte de nespus, sa ne reafirmam credinta in drepturile fundamentale ale omului, in demnitatea si valoarea persoanei umane, in egalitatea in drepturi a barbatilor si a femeilor, precum si a natiunilor mari si mici, sa cream conditiile necesare mentinerii justitiei si respectarii obligatiilor decurgind din tratate si alte izvoare ale dreptului international, sa promovam progresul social si conditii mai bune de trai intr-o mai mare libertate,

SI IN ACESTE SCOPURI sa practicam toleranta si sa traim in pace unul cu celalalt, ca buni vecini, sa ne unim fortele pentru mentinerea pacii si securitatii internationale, sa acceptam principii si sa instituim metode care sa garanteze ca forta armata nu va fi folosita decit in interesul comun, sa folosim institutiile internationale pentru promovarea progresului economic si social al tuturor popoarelor, AM HOTARIT SA NE UNIM EFORTURILE PENTRU INFAPTUIREA ACESTOR OBIECTIVE Drept urmare, guvernele noastre, prin reprezentantii lor, reuniti in orasul San Francisco si avind depline puteri, recunoscute ca valabile si date in forma cuvenita, au adoptat prezenta Carta a Natiunilor Unite si infiinteaza prin aceasta o organizatie internationala care se va numi Natiunile Unite. CAP. 1 SCOPURI SI PRINCIPII ART. 1 Scopurile Natiunilor Unite sint urmatoarele: 1. Sa mentina pacea si securitatea internationala si, in acest scop: sa ia masuri colective eficace pentru prevenirea si inlaturarea amenintarilor impotriva pacii si pentru reprimarea oricaror acte de agresiune sau altor incalcari ale pacii si sa infaptuiasca, prin mijloace pasnice si in conformitate cu principiile justitiei si dreptului international, aplanarea ori rezolvarea diferendelor sau situatiilor cu caracter international care ar putea duce la o incalcare a pacii; 2. Sa dezvolte relatii prietenesti intre natiuni, intemeiate pe respectarea principiului egalitatii in drepturi a popoarelor si dreptului lor de a dispune de ele insele, si sa ia oricare alte masuri potrivite pentru consolidarea pacii mondiale; 3. Sa realizeze cooperarea internationala in rezolvarea problemelor internationale cu caracter economic, social, cultural sau umanitar, in promovarea si incurajarea respectarii drepturilor omului si libertatilor fundamentale pentru toti, fara deosebire de rasa, sex, limba sau religie; 4. Sa fie un centru in care sa se armonizeze eforturile natiunilor catre atingerea acestor scopuri comune. ART. 2 In urmarirea scopurilor enuntate in Articolul 1 Organizatia Natiunilor Unite si Membrii sai trebuie sa actioneze in conformitate cu urmatoarele Principii: 1. Organizatia este intemeiata pe principiul egalitatii suverane a tuturor Membrilor ei. 2. Toti Membrii Organizatiei spre a asigura tuturor drepturile si avantajele ce decurg din calitatea lor de Membru, trebuie sa-si indeplineasca cu buna-credinta obligatiile asumate potrivit prezentei Carte. 3. Toti Membrii Organizatiei vor rezolva diferendele lor internationale prin mijloace pasnice, in asa fel incit pacea si securitatea internationala, precum si justitia sa nu fie puse in primejdie. 4. Toti Membrii Organizatiei se vor abtine, in relatiile lor internationale de a recurge la amenintarea cu forta sau la folosirea ei fie impotriva integritatii teritoriale ori independentei politice a vreunui stat fie in orice alt mod incompatibil cu scopurile Natiunilor Unite.

15

5. Toti Membrii Natiunilor Unite vor da acesteia intreg ajutorul in orice actiune intreprinsa de ea in conformitate cu prevederile prezentei Carte si se vor abtine de a da ajutor vreunui stat impotriva caruia Organizatia intreprinde o actiune preventiva sau de constringere. 6. Organizatia va asigura ca Statele care nu sint Membre ale Natiunilor Unite sa actioneze in conformitate cu aceste principii in masura necesara mentinerii pacii si securitati internationale. 7. Nici o dispozitie din prezenta Carta nu va autoriza Natiunile Unite sa intervina in, chestiuni care apartin esential competentei interne a unui Stat si nici nu va obliga pe Membrii sai sa supuna asemenea chestiuni spre rezolvare pe baza prevederilor prezentei Carte; acest principiu nu va aduce insa intru nimic atingere aplicarii masurilor de constringere prevazute in Capitolul VII. CAP. 2 MEMBRI ART. 3 Sint Membri originari ai Organizatiei Natiunilor Unite Statele care, participind la Conferinta Natiunilor Unite de la San Francisco pentru Organizatia Internationala sau semnind mai inainte Declaratia Natiunilor Unite din 1 ianuarie 1942, semneaza prezenta Carta si o ratifica in conformitate cu Articolul 110. ART. 4 1. Pot deveni Membri ai Natiunilor Unite toate celelalte State iubitoare de pace care accepta obligatiile din prezenta Carta si care, dupa aprecierea Organizatiei, sint capabile si dispuse sa le indeplineasca. 2. Admiterea ca Membru al Natiunilor Unite a oricarui Stat care indeplineste aceste conditii se va face printr-o hotarire a Adunarii Generale, la recomandarea Consiliului de Securitate. ART. 5 Un Membru al Natiunilor Unite impotriva caruia Consiliul de Securitate a intreprins o actiune preventiva sau de constringere poate fi suspendat de catre Adunarea Generala, la recomandarea Consiliului de Securitate, din exercitiul drepturilor si privilegiilor decurgind din calitatea de Membru. Exercitiul acestor drepturi si privilegii poate fi restabilit de Consiliul de Securitate. ART. 6 Un Membru al Natiunilor Unite care incalca in mod persistent principiile cuprinse in prezenta Carta poate fi exclus din Organizatie de Adunarea Generala, la recomandarea Consiliului de Securitate. CAP. 3 ORGANE ART. 7 1. Se infiinteaza ca organe principale ale Organizatiei Natiunilor Unite: o Adunare Generala, un Consiliu de Securitate un Consiliu Economic si Social, un Consiliu de Tutela, o Curte Internationala de Justitie si un Secretariat. 2. Organele subsidiare care s-ar invedera necesare vor putea fi infiintate in conformitate cu prezenta Carta. ART. 8 Natiunile Unite nu vor impune nici o restrictie participarii, in conditii egale a barbatilor si femeilor la orice functie din cadrul organelor ei principale si subsidiare. CAP. 4 ADUNAREA GENERALA Componenta ART. 9 1. Adunarea Generala va fi alcatuita din toti Membrii Natiunilor Unite. 2. Fiecare Membru va avea cel mult cinci reprezentanti in Adunarea Generala. Functii si puteri ART. 10 Adunarea Generala poate discuta orice chestiuni sau cauze care intra in cadrul prezentei Carte sau care se refera la puterile si functiile vreunuia din organele prevazute in prezenta Carta si sub rezerva dispozitiilor Articolului 12, poate face recomandari Membrilor Natiunilor Unite sau Consiliului de Securitate, ori Membrilor Organizatiei si Consiliului de Securitate in oricare asemenea chestiuni sau cauze. ART. 11 1. Adunarea Generala poate examina principiile generale de cooperare pentru mentinerea pacii si securitatii internationale, inclusiv principiile care guverneaza dezarmarea si reglementarea inarmarilor, si poate face recomandari cu privire la asemenea principii fie Membrilor Organizatiei Natiunilor Unite fie Consiliului de Securitate, fie Membrilor Organizatiei si Consiliului de Securitate. 2. Adunarea Generala poate discuta orice probleme privitoare la mentinerea pacii si securitatii internationale, care ii vor fi fost supuse de catre oricare Membru al Natiunilor Unite sau de catre Consiliul de Securitate ori, in conformitate cu Articolul 35, paragraful 2, de catre un Stat care nu este Membru al Natiunilor Unite si, sub rezerva dispozitiilor Articolului 12 poate face recomandari in privinta oricarei asemenea probleme, fie Statului ori Statelor interesate fie Consiliului de Securitate, fie Statelor si Consiliului de Securitate. Orice asemenea problema care reclama sa se intreprinda o actiune va fi deferita de Adunarea Generala Consiliului de Securitate inainte sau dupa discutarea ei. 3. Adunarea Generala poate atrage atentia Consiliului de Securitate asupra situatiilor care ar putea pune in primejdie pacea si securitatea internationala. 4. Puterile Adunarii Generale, prevazute in acest Articol, nu limiteaza domeniul general de aplicare al Articolului 10. ART. 12 1. Cit timp Consiliul de Securitate exercita, in privinta unui diferend sau a unei situatii, functiile care ii sint atribuite prin prezenta Carta, Adunarea Generala nu va face nici o recomandare cu privire la acel diferend sau situatie, decit daca Consiliul de Securitate ii cere aceasta. 2. Secretarul general, cu asentimentul Consiliului de Securitate, va aduce la cunostinta Adunarii Generale, la fiecare sesiune, toate problemele referitoare la mentinerea pacii si securitatii internationale de care se ocupa Consiliul de Securitate; de asemenea, el va instiinta Adunarea Generala, iar daca Adunarea Generala nu este in sesiune, pe Membrii Natiunilor Unite, de indata ce Consiliul de Securitate inceteaza de a se mai ocupa de acele probleme. ART. 13 1. Adunarea Generala va initia studii si va face recomandari in scopul: a. de a promova cooperarea internationala in domeniul politic si de a incuraja dezvoltarea progresiva a dreptului international si codificarea lui;

16

b. de a promova cooperarea internationala in domeniile economic, social, cultural, al invatamintului si sanatatii si de a sprijini infaptuirea drepturilor omului si libertatilor fundamentale pentru toti, fara deosebire de rasa, sex, limba sau religie. 2. Celelalte raspunderi, functii si puteri ale Adunarii Generale, referitoare la problemele mentionate in paragraful 1 b de mai sus, sint enuntate in Capitolele IX si X. ART. 14 Sub rezerva dispozitiilor Articolului 12, Adunarea Generala poate recomanda masuri pentru aplanarea pasnica a oricarei situatii, indiferent de origine, pe care o considera de natura a dauna bunastarii generale sau relatiilor prietenesti intre natiuni, inclusiv a situatiilor rezultind dintr-o incalcare a dispozitiilor prezentei Carte, care enunta Scopurile si Principiile Natiunilor Unite. ART. 15 1. Adunarea Generala va primi si examina rapoarte anuale si speciale ale Consiliului de Securitate; aceste rapoarte vor cuprinde o dare de seama asupra masurilor pe care Consiliul de Securitate le-a hotarit sau le-a luat pentru mentinerea pacii si securitatii internationale. 2. Adunarea Generala va primi si examina rapoartele celorlalte organe ale Natiunilor Unite. ART. 16 Adunarea Generala va indeplini in privinta sistemului international de tutela functiile care-i sint atribuite prin Capitolele XII si XIII, inclusiv aprobarea acordurilor de tutela referitoare la teritoriile care nu sint desemnate drept zone strategice. ART. 17 1. Adunarea Generala va examina si aproba bugetul Organizatiei. 2. Cheltuielile Organizatiei sint suportate de Membri, potrivit repartizarii stabilite de Adunarea Generala. 3. Adunarea Generala va examina si aproba orice acorduri financiare si bugetare incheiate cu institutiile specializate la care se refera Articolul 57 si va examina bugetele administrative ale acestor institutii, spre a le face recomandari. Votare ART. 18 1. Fiecare membru al Adunarii Generale dispune de un vot. 2. Hotaririle Adunarii Generale in probleme importante vor fi adoptate cu majoritatea de doua treimi a membrilor prezenti si votanti. Vor fi considerate probleme importante: recomandarile cu privire la mentinerea pacii si securitatii internationale, alegerea membrilor nepermanenti ai Consiliului de Securitate, alegerea membrilor Consiliului Economic si Social, alegerea membrilor Consiliului de Tutela, in conformitate cu paragraful 1 c al Articolului 86, admiterea de noi Membri in Organizatie, suspendarea drepturilor si privilegiilor Membrilor, excluderea de Membri, problemele referitoare la functionarea sistemului de tutela si problemele bugetare. 3. Hotaririle privind alte probleme, inclusiv stabilirea unor noi categorii de probleme asupra carora sa se decida cu o majoritate de doua treimi, se vor adopta cu majoritatea membrilor prezenti si votanti. ART. 19 Un Membru al Natiunilor Unite care este in intirziere cu plata contributiilor sale financiare catre Organizatie nu va putea participa la vot in Adunarea Generala daca totalul arieratelor egaleaza sau depaseste contributia datorata de el pentru ultimii doi ani impliniti. Adunarea Generala poate totusi permite acestui Membru sa ia parte la vot in cazul in care constata ca neplata se datoreaza unor imprejurari independente de vointa lui. Procedura ART. 20 Adunarea Generala se va intruni in sesiuni anuale ordinare si, cind imprejurarile o cer, in sesiuni extraordinare. Sesiunile extraordinare vor fi convocate de Secretarul General la cererea Consiliului de Securitate sau a majoritatii Membrilor Natiunilor Unite. ART. 21 Adunarea Generala va stabili propriile sale reguli de procedura. Ea isi va desemna Presedintele pentru fiecare sesiune. ART. 22 Adunarea Generala poate infiinta organele subsidiare pe care le socoteste necesare pentru indeplinirea functiilor sale. CAP. 5 CONSILIUL DE SECURITATE Componenta ART. 23 1. Consiliul de Securitate va fi alcatuit din cincisprezece membri ai Natiunilor Unite. Republica China, Franta, Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste, Regatul Unit al Marii Britanii si al Irlandei de Nord si Statele Unite ale Americii vor fi membri permanenti al Consiliului de Securitate. Adunarea Generala va alege alti zece Membri ai Organizatiei ca membri nepermanenti ai Consiliului de Securitate, tinind in special seama in primul rind de contributia Membrilor Natiunilor Unite la mentinerea pacii si securitatii internationale si la infaptuirea celorlalte scopuri ale Organizatiei si, de asemenea, de o repartitie geografica echitabila. 2. Membrii nepermanenti ai Consiliului de Securitate vor fi alesi pe o perioada de doi ani. La prima alegere de membri nepermanenti, dupa sporirea numarului de membri ai Consiliului de Securitate de la unsprezece la cincisprezece, doi dintre cei patru membri adaugaji vor fi alesi pe o perioada de un an. Membrii al caror mandat expira nu vor putea fi realesi imediat. 3. Fiecare membru al Consiliului de Securitate va avea un reprezentant in Consiliu. Functii si puteri ART. 24 1. Spre a asigura actiunea rapida si eficace a Organizatiei, Membrii sai confera Consiliului de Securitate raspunderea principala pentru mentinerea pacii si securitatii internationale si recunosc ca, indeplinindu-si indatoririle impuse dc aceasta raspundere, Consiliul de Securitate actioneaza in numele lor. 2. In indeplinirea acestor indatoriri, Consiliul de Securitate va actiona in conformitate cu Scopurile si Principiile Natiunilor Unite. Puterile specifice acordate Consiliului de Securitate pentru indeplinirea acestor indatoriri sint definite in Capitolele VI, VII, VIII si XII. 3. Consiliul de Securitate va supune spre examinare Adunarii Generale rapoarte anuale si, cind va fi necesar, rapoarte speciale. ART. 25 Membrii Natiunilor Unite sint de acord sa accepte si sa execute hotaririle Consiliului de Securitate, in conformitate cu prezenta Carta. ART. 26

17

In scopul de a promova stabilirea si mentinerea pacii si securitatii internationale, fara a folosi pentru inarmari decit un minimum din resursele umane si economice ale lumii, Consiliul de Securitate are sarcina de a elabora, cu ajutorul Comitetului de Stat-Major, prevazut in Articolul 47, planuri care vor fi supuse Membrilor Natiunilor Unite in vederea stabilirii unui sistem de reglementare a inarmarilor. Votare ART. 27 1. Fiecare membru al Consiliului de Securitate va dispune de un vot. 2. Hotaririle Consiliului de Securitate in probleme de procedura vor fi adoptate cu votul afirmativ a noua membri. 3. Hotaririle Consiliului de Securitate in toate celelalte probleme vor fi adoptate cu votul afirmativ a noua membri, cuprinzind si voturile concordante ale tuturor membrilor permanenti, cu conditia ca, in cazul hotaririlor care se adopta in temeiul Capitolului VI si al Articolului 52 paragraful 3, o parte la un diferend sa se abtina de la votare. Procedura ART. 28 1. Consiliul de Securitate va fi astfel organizat incit sa-si poata exercita functiile fara intrerupere. In acest scop, fiecare membru al Consiliului de Securitate trebuie sa aiba oricind un reprezentant la Sediul Organizatiei. 2. Consiliul de Securitate va tine sedinte periodice, la care fiecare dintre membrii sai poate, daca doreste, sa fie reprezentat de un membru al guvernului sau ori de un alt reprezentant special desemnat. 3. Consiliul de Securitate poate tine sedinte in alte locuri decit Sediul Organizatiei, pe care le socoteste cele mai indicate pentru a-i inlesni lucrarile. ART. 29 Consiliul de Securitate poate infiinta organele subsidiare pe care le considera necesare pentru indeplinirea functiilor sale. ART. 30 Consiliul de Securitate va stabili propriile sale reguli de procedura, inclusiv modul de desemnare a Presedintelui sau. ART. 31 Orice Membru al Natiunilor Unite care nu este membru al Consiliului de Securitate poate participa, fara drept de vot, la discutarea oricarei probleme supuse Consiliului de Securitate, ori de cite ori acesta considera ca interesele acelui Membru sint afectate in mod special. ART. 32 Orice Membru al Natiunilor Unite care nu este membru al Consiliului de Securitate sau orice Stat care nu este Membru al Natiunilor Unite, daca este parte intr-un diferend examinat de Consiliul de Securitate, va fi invitat sa participe, fara drept de vot, la discutiile cu privire la acel diferend. Consiliul de Securitate va determina conditiile pe care le considera juste pentru participarea unui Stat care nu este Membru al Natiunilor Unite. CAP. 6 REZOLVAREA PASNICA A DIFERENDELOR ART. 33 1. Partile la orice diferend a carui prelungire ar putea pune in primejdie mentinerea pacii si securitatii internationale trebuie sa caute sa-l rezolve, inainte de toate, prin tratative, ancheta, mediatie, conciliere, arbitraj, pe cale judiciara, recurgere la organizatii sau acorduri regionale sau prin alte mijloace pasnice, la alegerea lor. 2. Consiliul de Securitate, cind socoteste necesar, invita partile sa-si rezolve diferendul prin asemenea mijloace. ART. 34 Consiliul de Securitate poate ancheta orice diferend sau orice situatie care ar putea duce la frictiuni internationale sau ar putea da nastere unui diferend, in scopul de a stabili daca prelungirea diferendului sau situatiei ar putea pune in primejdie mentinerea pacii si securitatii internationale. ART. 35 1. Orice Membru al Natiunilor Unite poate atrage atentia Consiliului de Securitate sau Adunarii Generale asupra oricarui diferend sau situatii de natura celor mentionate in Articolul 34. 2. Un Stat care nu este Membru al Natiunilor Unite poate atrage atentia Consiliului de Securitate sau Adunarii Generale asupra oricarui diferend la care este parte daca accepta in prealabil, in privinta acelui diferend, obligatiile de rezolvare pasnica prevazute in prezenta Carta. 3. Actiunile intreprinse de Adunarea Generala in chestiunile asupra carora i se atrage atentia in temeiul Articolului de fata vor fi supuse dispozitiilor Articolelor 11 si 12. ART. 36 1. Consiliul de Securitate poate, in orice stadiu al unui diferend de natura celor mentionate in Articolul 33 ori al unei situatii similare, sa recomande procedurile sau metodele de aplanare corespunzatoare. 2. Consiliul de Securitate va lua in considerare orice proceduri de rezolvare a diferendului deja adoptate de parti. 3. Facind recomandari in temeiul prezentului Articol, Consiliul de Securitate va tine seama si de faptul ca, in regula generala, diferendele de ordin juridic trebuie sa fie supuse de parti Curtii Internationale de Justitie, in conformitate cu dispozitiile Statutului Curtii. ART. 37 1. In cazul in care partile la un diferend de natura celor mentionate in Articolul 33 nu reusesc sa-l rezolve prin mijloacele indicate in acel Articol, ele il vor supune Consiliului de Securitate. 2. In cazul in care Consiliul de Securitate socoteste ca prelungirea diferendului ar putea, in fapt, sa puna in primejdie mentinerea pacii si securitatii internationale, el va hotari daca trebuie sa actioneze in temeiul Articolului 36 sau sa recomande conditiile de rezolvare pe care le va considera potrivite. ART. 38 Fara a se aduce atingere dispozitiilor Articolelor 33-37, Consiliul de Securitate poate, daca toate partile la un diferend cer aceasta, sa faca recomandari partilor in scopul rezolvarii pasnice a diferendului. CAP. 7 ACTIUNEA IN CAZ DE AMENINTARI IMPOTRIVA PACII, DE INCALCARI ALE PACII SI DE ACTE DE AGRESIUNE ART. 39 Consiliul de Securitate va constata existenta unei amenintari impotriva pacii, a unei incalcari a pacii sau a unui act de agresiune si va face recomandari ori va hotari ce masuri vor fi luate, in conformitate cu Articolele 41 si 42, pentru mentinerea sau restabilirea pacii si securitatii internationale. ART. 40 Pentru a preintimpina o agravare a situatiei, Consiliul de Securitate poate ca, inainte de a face recomandari sau a hotari asupra masurilor care trebuie luate in conformitate cu

18

Articolul 39, sa invite partile interesate sa se conformeze masurilor provizorii pe care le considera necesare sau de dorit. Asemenea masuri provizorii nu vor prejudicia intru nimic drepturile, pretentiile sau pozitia partilor interesate. Consiliul de Securitate va tine seama in modul cuvenit de neexecutarea acestor masuri provizorii. ART. 41 Consiliul de Securitate poate hotari ce masuri, care nu implica folosirea fortei armate, trebuie luate spre a se da urmare hotaririlor sale si poate cere Membrilor Natiunilor Unite sa aplice aceste masuri. Ele pot sa cuprinda intreruperea totala sau partiala a relatiilor economice si a comunicatiilor feroviare, maritime, aeriene, postale, telegrafice, prin radio ART. 42 In cazul in care Consiliul de Securitate va socoti ca masurile prevazute in Articolul 41 nu ar fi adecvate ori ca s-au dovedit a nu fi adecvate, el poate intreprinde, cu forte aeriene, navale sau terestre, orice actiune pe care o considera necesara pentru mentinerea sau restabilirea pacii si securitatii internationale. Aceasta actiune poate cuprinde demonstratii masuri de blocada si alte operatiuni executate de forte aeriene, maritime sau terestre ale Membrilor Natiunilor Unite. ART. 43 1. Toti Membrii Natiunilor Unite spre a contribui la mentinerea pacii si securitatii internationale, se obliga sa puna la dispozitia Consiliului de Securitate, la cererea sa si in conformitate cu un acord sau acorduri speciale, fortele armate, asistenta si inlesnirile, inclusiv dreptul de trecere, necesare pentru mentinerea pacii si securitatii internationale. 2. Acordul sau acordurile mentionate mai sus vor stabiliefectivele si natura acestor forte, gradul lor de pregatire si amplasarea lor generala precum si natura inlesnirilor si asistentei care urmeaza sa fie acordate. 3. Acordul sau acordurile vor fi negociate cit mai curind posibil, la initiativa Consiliului de Securitate. Ele se vor incheia intre Consiliul de Securitate si Membri ai Organizatiei, sau intre Consiliul de Securitate si grupuri de Membri ai Organizatiei si vor fi supuse ratificarii statelor semnatare, in conformitate cu procedura lor constitutionala. ART. 44 Atunci cind Consiliul de Securitate a hotarit sa recurga la forta, el trebuie, inainte de a cere unui Membru nereprezentat in Consiliu sa puna la dispozitie forte armate, in executarea obligatiilor asumate de acesta in temeiul Articolului 43, sa invite pe acel Membru ca, daca doreste, sa participe la luarea hotaririlor Consiliului de Securitate privind folosirea contingentelor de forte armate ale acelui Membru. ART. 45 Spre a permite Organizatiei sa ia masuri urgente de ordin militar, Membrii Natiunilor Unite vor mentine contingente nationale de forte aeriene imediat utilizabile pentru o actiune combinata de constringere internationala. Efectivele si gradul de pregatire ale acestor contingente precum si planurile pentru actiunea lor combinata vor fi stabilite de catre Consiliul de Securitate, cu ajutorul Comitetului de Stat-Major, in limitele indicate prin acordul sau acordurile speciale, mentionate in Articolul 43. ART. 46 Planurile pentru folosirea fortelor armate vor fi stabilite de Consiliul de Securitate cu ajutorul Comitetului de Stat-Major. ART. 47 1. Se va infiinta un Comitet de Stat-Major pentru a sfatui si asista Consiliul de Securitate in toate problemele referitoare la mijloacele de ordin militar necesare Consiliului de Securitate pentru mentinerea pacii si securitatii internationale, la folosirea si comanda fortelor puse la dispozitia sa, la reglementarea inarmarilor si la eventuala dezarmare. 2. Comitetul de Stat-Major va fi alcatuit din Sefii Statelor-Majore ale membrilor permanenti ai Consiliului de Securitate sau din reprezentantii lor. Orice Membru al Natiunilor Unite care nu este reprezentant permanent in Comitet va fi invitat de catre Comitet sa i se asocieze cind participarea acelui Membru la lucrarile lui este necesara pentru buna indeplinire a indatoririlor Comitetului. 3. Comitetul de Stat-Major va raspunde, sub autoritatea Consiliului de Securitate, de conducerea strategica a oricaror forte armate puse la dispozitia Consiliului de Securitate. Problemele privind comanda unor asemenea forte vor fi reglementate ulterior. 4. Cu autorizatia Consiliului de Securitate si dupa consultarea cu organizatiile regionale corespunzatoare, Comitetul de Stat-Major poate infiinta subcomitete regionale. ART. 48 1. Masurile necesare executarii hotaririlor Consiliului de Securitate in scopul mentinerii pacii si securitatii internationale vor fi luate de toti Membrii Natiunilor Unite sau de unii dintre ei, dupa cum va stabili Consiliul de Securitate. 2. Aceste hotariri vor fi executate de Membrii Natiunilor Unite atit direct cit si prin actiunea lor in cadrul organismelor internationale corespunzatoare din care fac parte. ART. 49 Membrii Natiunilor Unite se vor asocia spre a-si acorda reciproc asistenta in executarea masurilor hotarite de Consiliul de Securitate. ART. 50 Daca Consiliul de Securitate ia masuri preventive sau de constringere impotriva unui Stat, orice alt Stat, indiferent daca este sau nu Membru al Natiunilor Unite, care intimpina dificultati economice deosebite, ivite ca urmare a executarii acelor masuri, va avea dreptul sa consulte Consiliul de Securitate cu privire la rezolvarea acelor dificultati. ART. 51 Nici o dispozitie din prezenta Carta nu va aduce atingere dreptului inerent de autoaparare individuala sau colectiva in cazul in care se produce un atac armat impotriva unui Membru al Natiunilor Unite, pina cind Consiliul de Securitate va fi luat masurile necesare pentru mentinerea pacii si securitatii internationale. Masurile luate de Membri in exercitarea acestui drept de autoaparare vor fi aduse imediat la cunostinta Consiliului de Securitate si nu vor afecta in nici un fel puterea si indatorirea Consiliului de Securitate, in temeiul prezentei Carte, de a intreprinde oricind actiunile pe care le va socoti necesare pentru mentinerea sau restabilirea pacii si securitatii internationale. CAP. 8 ACORDURI REGIONALE ART. 52 1. Nici o dispozitie din prezenta Carta nu se opune existentei unor acorduri sau unor organisme regionale destinate a se ocupa cu problemele privind mentinerea pacii si securitatii internationale care sint susceptibile de actiuni cu caracter regional, cu conditia ca asemenea acorduri sau organisme, precum si activitatea lor, sa fie compatibile cu Scopurile si Principiile Organizatiei. 2. Membrii Natiunilor Unite care incheie asemenea acorduri sau constituie asemenea organisme trebuie sa depuna toate eforturile pentru rezolvarea pasnica a diferendelor locale prin intermediul unor astfel de acorduri sau organisme regionale inainte de a le supune Consiliului de Securitate.

19

3. Consiliul de Securitate va incuraja dezvoltarea rezolvarii pasnice a diferendelor locale prin intermediul acestor acorduri sau organisme regionale, fie din initiativa Statelor interesate, fie din propria sa initiativa. 4. Articolul de fata nu aduce intru nimic atingere aplicarii Articolelor 34 si 35. ART. 53 1. Consiliul de Securitate va folosi, daca este cazul, asemenea acorduri sau organisme regionale pentru aplicarea actiunilor de constringere sub autoritatea sa. Nici o actiune de constringere nu va fi insa intreprinsa, in temeiul acestor acorduri regionale sau de catre organismele regionale, fara autorizatia Consiliului de Securitate; sint exceptate masurile impotriva oricarui Stat inamic, in sensul definitiei paragrafului 2 din Articolul de fata, prevazute in Articolul 107 sau in acordurile regionale, indreptate impotriva reluarii unei politici agresive de catre un asemenea Stat, pina cindse va putea incredinta Organizatiei, la cererea guvernelor interesate, sarcina de a preintimpina orice noua agresiune din partea unui asemenea Stat. 2. Termenul de (r)Stat inamicZ, asa cum este folosit in paragraful 1 din Articolul de fata, se aplica oricarui Stat care, in timpul celui de-al doilea razboi mondial, a fost inamicul oricaruia dintre semnatarii prezentei Carte. ART. 54 Consiliul de Securitate trebuie sa fie in permanenta deplin informat asupra actiunilor intreprinse sau preconizate in temeiul acordurilor regionale sau de catre organismele regionale in scopul mentinerii pacii si securitatii internationale. CAP. 9 COOPERAREA ECONOMICA SI SOCIALA INTERNATIONALA ART. 55 In scopul de a crea conditiile de stabilitate si bunastare necesare unor relatii pasnice si prietenesti intre natiuni, intemeiate pe respectarea principiului egalitatii in drepturi a popoarelor si al dreptului lor de a dispune de ele insele, Natiunile Unite vor promova: a. ridicarea nivelului de trai, deplina folosire a fortei de munca si conditii de progres si dezvoltare economica si sociala; b. rezolvarea problemelor internationale in domeniile economic, social, al sanatatii si al altor probleme conexe; cooperarea internationala in domeniile culturii si invatamintului; c. respectarea universala si efectiva a drepturilor omului si libertatilor fundamentale pentru toti, fara deosebire de rasa, sex, limba sau religie. ART. 56 Toti Membrii se obliga sa intreprinda actiuni in comun si separat, in cooperare cu Organizatia, pentru realizarea scopurilor enuntate in Articolul 55. ART. 57 1. Diferitele institutii specializate, infiintate prin acorduri interguvernamentale si avind, potrivit statutelor lor, largi atributii internationale in domeniile economic, social, cultural, al invatamintului, sanatatii si alte domenii conexe, vor fi puse in legatura cu Natiunile Unite in conformitate cu dispozitiile Articolului 63. 2. Institutiile astfel puse in legatura cu Natiunile Unite sint desemnate mai jos prin expresia institutii specializate. ART. 58 Organizatia va face recomandari pentru coordonarea programelor si activitatilor institutiilor specializate. ART. 59 Organizatia va initia, cind este cazul, tratative intre statele interesate in vederea infiintarii oricaror noi institutii specializate necesare pentru indeplinirea scopurilor enuntate in Articolul 55. ART. 60 Raspunderea pentru indeplinirea functiilor Organizatiei, enuntate in Capitolul de fata, va reveni Adunarii Generale si, sub autoritatea Adunarii Generale, Consiliului Economic si Social care va avea in acest scop puterile stabilite in Capitolul X. CAP. 10 CONSILIUL ECONOMIC SI SOCIAL Componenta ART. 61 1. Consiliul Economic si Social va fi alcatuit din cincizeci si patru de Membri ai Natiunilor Unite alesi de Adunarea Generala. 2. Sub rezerva dispozitiilor paragrafului 3, optsprezece membri ai Consiliului Economic si Social vor fi alesi in fiecare an pentru o perioada de trei ani. Un membru al carui mandat expira va putea fi reales imediat. 3. La prima alegere dupa sporirea numarului de membri ai Consiliului Economic si Social de la douazeci si sapte la cincizeci si patru, pe linga membrii alesi in locul celor noua membri ale caror mandate expira la sfirsitul acelui an, vor fi alesi inca douazeci si sapte membri. Mandatul a noua dintre acesti douazeci si sapte membri adaugati va expira dupa un an, iar al altor noua membri dupa doi ani, potrivit dispozitiilor Adunarii Generale. 4. Fiecare membru al Consiliului Economic si Social va avea un reprezentant in Consiliu. Functii si puteri ART. 62 1. Consiliul Economic si Social poate efectua sau initia studii si rapoarte privind probleme internationale in domeniile economic social, cultural, al invatamintului, al sanatatii si in alte domenii conexe si poate face recomandari in privinta tuturor acestor probleme Adunarii Generale, Membrilor Natiunilor Unite si institutiilor specializate interesate. 2. El poate face recomandari in scopul de a promova respectarea efectiva a drepturilor omului si libertatilor fundamentale pentru toti. 3. El poate pregati, spre a fi supuse Adunarii Generale, proiecte de conventii in probleme de competenta sa. 4. El poate convoca in conformitate cu regulile fixate de Natiunile Unite conferinte internationale in probleme de competenta sa. ART. 63 1. Consiliul Economic si Social poate incheia cu oricare dintre institutiile la care se refera Articolul 57 acorduri stabilind conditiile in care institutia respeetiva va fi pusa in legatura cu Natiunile Unite. Aceste acorduri vor fi supuse aprobarii Adunarii Generale. 2. El poate coordona activitatea institutiilor specializate prin consultari cu ele si prin recomandari adresate acestor institutii, precum si prin recomandari adresate Adunarii Generale si Membrilor Natiunilor Unite. ART. 64 1. Consiliul Economic si Social poate lua masurile potrivite spre a obtine rapoarte periodice din partea institutiilor specializate. El poate conveni cu Membri Natiunilor Unite si cu institutiile specializate spre a obtine rapoarte privind masurile luate in executarea propriilor sale recomandari si a recomandarilor Adunarii Generale in probleme de competenta Consiliului. 2. El poate comunica Adunarii Generale observatiile sale asupra acestor rapoarte.

20

ART. 65 Consiliul Economic si Social poate da informatii Consiliului de Securitate si ii va da asistenta, la cererea acestuia. ART. 66 1. Consiliul Economic si Social va indeplini, in executarea recomandarilor Adunarii Generale, functiile care intra in competenta sa. 2. El poate, cu aprobarea Adunarii Generale, sa indeplineasca serviciile pe care i le-arcere Membri ai Natiunilor Unite sau institutii specializate. 3. El va indeplini celelalte functii specificate in alte parti din prezenta Carta sau care ii pot fi atribuite de Adunarea Generala. Votare ART. 67 1. Fiecare membru al Consiliului Economic si Social dispune de un vot. 2. Hotaririle Consiliului Economic si Social se vor adopta cu majoritatea de voturi a membrilor prezenti si votanti. Procedura ART. 68 Consiliul Economic si Social va infiinta comisii pentru problemele economice si sociale si pentru promovarea drepturilor omului precum si orice alte comisii necesare pentru indeplinirea functiilor sale. ART. 69 Consiliul Economic si Social va invita orice Membru al Natiunilor Unite sa participe fara drept de vot, la dezbaterile sale asupra oricaror probleme care prezinta un interes special pentru acel Membru. ART. 70 Consiliul Economic si Social poate lua masuri pentru participarea, fara drept de vot, a reprezentantilor institutiilor specializate la dezbaterile sale sau ale comisiilor infiintate de el, precum si pentru participarea propriilor sai reprezentanti la dezbaterile institutiilor specializate. ART. 71 Consiliul Economic si Social va putea lua orice masuri potrivite pentru consultarea organizatiilor neguvernamentale care se ocupa cu probleme de competenta sa. Aceste masuri se pot aplica unor organizatii internationale si, daca este cazul unor organizatii nationale, dupa consultare cu Membrul Natiunilor Unite interesat in aceasta. ART. 72 1. Consiliul Economic si Social va stabili propriile sale reguli de procedura inclusiv modul de desemnare a Presedintelui sau. 2. Consiliul Economic si Social se va intruni dupa necesitati, potrivit cu regulile sale de procedura care vor cuprinde dispozitii pentru convocarea Consiliului la cererea majoritatii membrilor sai. CAP. 11 DECLARATIE PRIVIND TERITORIILE CARE NU SE AUTOGUVERNEAZA ART. 73 Membrii Natiunilor Unite care au sau care isi asuma raspunderea pentru administrarea unor teritorii ale caror popoare nu au atins inca un grad deplin de autoguvernare recunosc principiul ca interesele locuitorilor acestor teritorii au intiietate. Ei accepta ca o misiune sacra obligatia de a promova la maximum bunastarea locuitorilor acestor teritorii, in cadrul sistemului de pace si securitate internationala stabilit prinprezenta Carta, si in acest scop: a. de a asigura, cu respectarea cuvenita a culturii popoarelor in cauza progresul lor politic, economic, social si in domeniul educatiei, tratamentul lor echitabil si protectia lor impotriva abuzurilor; b. de a dezvolta capacitatea lor de a se autoguverna, de a tine seama in modul cuvenit de nazuintele politice ale acestor popoare si de a le ajuta in dezvoltarea progresiva a institutiilor lor politice libere, potrivit cu conditiile specifice fiecarui teritoriu si ale poporului sau si cu gradul lor diferit de dezvoltare; c. de a intari pacea si securitatea internationala; d. de a promova masuri constructive de dezvoltare, de a incuraja lucrari de cercetare de a coopera unul cu altul si, in cazurile potrivite, cu organisme internationale specializate spre a realiza efectiv scopurile sociale, economice si stiintifice enuntate in prezentul Articol; e. de a transmite regulat spre informare Secretarului general, sub rezerva limitarilor pe care le-ar putea impune exigente de securitate si considerente de ordin constitutional, informatii statistice si altele de natura tehnica privind conditiile economice, sociale si de invatamint din teritoriile de care raspund, altele decit teritoriile carora li se aplica Capitolele XII si XIII. ART. 74 Membrii Natiunilor Unite recunosc, de asemenea, ca politica lor fata de teritoriile carora li se aplica acest Capitol, ca si fata de teritoriile lor metropolitane trebuie sa se intemeieze pe principiul general al bunei vecinitati in domeniile social economic si comercial, tinind seama in mod cuvenit, de interesele si bunastarea restului lumii. CAP. 12 SISTEMUL INTERNATIONAL DE TUTELA ART. 75 Organizatia Natiunilor Unite va stabili, sub autoritatea sa, un sistem international de tutela pentru administrarea si supravegherea teritoriilor care vor putea fi supuse acestui sistem prin acorduri individuale ulterioare. Aceste teritorii sint desemnate in cele de mai jos prin expresia (r)teritorii sub tutelaZ. ART. 76 Obiectivele fundamentale ale sistemului de tutela, in conformitate cu scopurile Natiunilor Unite enuntate in Articolul 1 din prezenta Carta vor fi urmatoarele: a. de a intari pacea si securitatea internationala; b. de a promova progresul politic, economic si social al locuitorilor din teritoriile sub tutela precum si dezvoltarea educatiei lor; de a favoriza, de asemenea evolutia lor progresiva spre autoguvernare sau independenta, tinind seama de conditiile specifice fiecarui teritoriu si popoarelor sale si de nazuintele liber exprimate ale popoarelor interesate si de dispozitiile care vor putea fi prevazute prin fiecare acord de tutela; c. de a incuraja respectarea drepturilor omului si libertatilor fundamentale pentru toti, fara deosebire de rasa, sex, limba sau religie, si de a dezvolta sentimentul de interdependenta a popoarelor lumii; d. de a asigura egalitatea de tratament in domeniile social, economic si comercial tuturor Membrilor Natiunilor Unite si cetatenilor lor, de a asigura, de asemenea, acestora din urma egalitate de tratament in administrarea justitiei, fara a se aduce atingere realizarii obiectivelor mentionate mai sus si sub rezerva dispozitiilor Articolului 80.

21

ART. 77 1. Sistemul de tutela se va aplica teritoriilor din categoriile enumerate mai jos si care vor fi supuse acestui sistem prin acorduri de tutela: a. teritorii in prezent sub mandat; b. teritorii care pot fi desprinse din statele inamice, ca urmare a celui de-al doilea razboi mondial; c. teritorii supuse in mod voluntar acestui sistem de catre statele care raspund de administrarea lor. 2. Printr-un acord ulterior se va stabili care teritorii din categoriile mentionate mai sus vor fi supuse sistemului de tutela si in ce conditii. ART. 78 Sistemul de tutela nu se va aplica tarilor care au devenit Membri ai Natiunilor Unite, relatiile dintre ele trebuind sa se intemeieze pe respectarea principiului egalitatii suverane. ART. 79 Conditiile sistemului de tutela pentru fiecare teritoriu care urmeaza sa fie supus acestui sistem, precum si orice modificari sau amendamente, vor face obiectul unui acord intre statele direct interesate, inclusiv puterea mandatara in cazul teritoriilor sub mandatul unui Membru al Natiunilor Unite, si vor fi aprobate in conformitate cu prevederile Articolelor 83 si 85. ART. 80 1. Cu exceptia celor ce s-ar putea conveni prin acordurile individuale de tutela, incheiate in conformitate cu Articolele 77, 79 si 81, prin care fiecare teritoriu este supus sistemului de tutela, si pina la incheierea unor asemenea acorduri, nici o dispozitie din prezentul Capitol nu trebuie sa fie interpretata ca modificind in vreun fel, direct sau indirect, orice drepturi ale oricaror state sau popoare, ori dispozitiile unor acte internationale in vigoare la care pot fi parti Membri ai Natiunilor Unite. 2. Paragraful 1 din prezentul Articol nu trebuie interpretat ca dind temeiuri pentru intirzierea sau aminarea negocierii si incheierii de acorduri destinate sa supuna sistemului de tutela teritorii sub mandat sau alte teritorii, potrivit prevederilor Articolului 77. ART. 81 Acordul de tutela va cuprinde, in fiecare caz, conditiile in care va fi administrat teritoriul sub tutela si va desemna autoritatea care va exercita administrarea teritoriului sub tutela. O asemenea autoritate, denumita mai jos (r)autoritate administrantaZ, poate fi unul sau mai multe state sau insasi Organizatia. ART. 82 In orice acord de tutela pot fi stabilite una sau mai multe zone strategice, care pot cuprinde o parte sau intreg teritoriul sub tutela caruia i se aplica acordul, fara a se aduce atingere oricarui acord sau oricaror acorduri speciale, incheiate in temeiul Articolului 43. ART. 83 1. Toate functiile Natiunilor Unite privind zonele strategice, inclusiv aprobarea dispozitiilor din acordurile de tutela si a modificarii sau amendarii lor, vor fi exercitate de Consiliul de Securitate. 2. Obiectivele fundamentale enuntate in Articolul 76 sint valabile pentru popoarele din fiecare zona strategica. 3. Consiliul de Securitate, tinind seama de dispozitiile acordurilor de tutela si fara a se aduce atingere exigentelor de securitate, va recurge la sprijinul Consiliului de Tutela pentru indeplinirea functiilor asumate de Natiunile Unite, in cadrul sistemului de tutela, in domeniile politic, economic, social si al invatamintului in zonele strategice. ART. 84 Autoritatea administranta va avea datoria de a veghea ca teritoriul sub tutela sa-si aduca contributia la mentinerea pacii si securitalii internationale. In acest scop, autoritatea administranta poate folosi contingente de voluntari, inlesnirile si sprijinul teritoriului sub tutela pentru a indeplini obligatiile asumate in aceasta privinta fata de Consiliul de Securitate, precum si pentru apararea locala si mentinerea legalitatii si a ordinii in teritoriul sub tutela. ART. 85 1. Functiile Natiunilor Unite privind acordurile de tutela pentru toate zonele care nu sint desemnate ca zone strategice, inclusiv aprobarea dispozitiilor acordurilor de tutela si a modificarii sau amendarii lor, vor fi exercitate de Adunarea Generala. 2. Consiliul de Tutela, actionind sub autoritatea Adunarii Generale, o va ajuta la indeplinirea acestor functii. CAP. 13 CONSILIUL DE TUTELA Componenta ART. 86 1. Consiliul de Tutela se va compune din urmatorii Membri ai Natiunilor Unite: a. Membrii care administreaza teritorii sub tutela; b. acei Membri desemnati nominal in Articolul 23 care nu administreaza teritorii sub tutela; c. atitia alti Membri alesi de Adunarea Generala pe o perioada de trei ani, citi vor fi necesari pentru ca numarul total al membrilor Consiliului de Tutela sa fie egal repartizat intre Membrii Natiunilor Unite care administreaza si cei care nu administreaza teritorii sub tutela. 2. Fiecare membru al Consiliului de Tutela va desemna o persoana cu o calificare speciala care sa-l reprezinte in Consiliu. Functii si puteri ART. 87 Adunarea Generala si, sub autoritatea ei, Consiliul de Tutela pot, in indeplinirea functiilor lor: a. sa examineze rapoartele supuse de autoritatea administranta; b. sa primeasca petitii si sa le examineze, in consultare cu autoritatea administranta; c. sa organizeze vizite periodice in teritoriile respective sub tutela, la date fixate de acord cu autoritatea administranta, si d. sa intreprinda aceste actiuni si altele in conformitate cu dispozitiile acordurilor de tutela. ART. 88 Consiliul de Tutela va elabora un chestionar privitor la progresul locuitorilor din fiecare teritoriu sub tutela in domeniile politic, economic, social si al educatiei; autoritatea administranta a fiecarui teritoriu sub tutela care intra in competenta Adunarii Generale va inainta acesteia un raport anual pe baza chestionarului mentionat. ART. 89 1. Fiecare membru al Consiliului de Tutela dispune de un vot. 2. Hotaririle Consiliului de Tutela vor fi adoptate cu majoritatea membrilor prezenti si votanti. Procedura ART. 90 1. Consiliul de Tutela va stabili propriile sale reguli de procedura, inclusiv modul de desemnare a Presedintelui sau.

22

2. Consiliul de Tutela se va intruni dupa necesitati, potrivit cu regulile sale de procedura care vor prevedea convocarea Consiliului la cererea majoritatii membrilor sai; ART. 91 Consiliul de Tutela va recurge, cind este cazul, la asistenta Consiliului Economic si Social si a institutiilor specializate in problemele care intra in respectivele lor competente. CAP. 14 CURTEA INTERNATIONALA DE JUSTITIE ART. 92 Curtea Internationala de Justitie va fi organul judiciar principal al Natiunilar Unite. Ea va functiona in conformitate cu Statutul anexat, care este stabilit pe baza statutului Curtii Permanente de Justitie Internationala, si face parte integranta din prezenta Carta. ART. 93 1. Toti Membrii Natiunilor Unite sint IPSO FACTO parti la Statutul Curtii Internationale de Justitie. 2. Un Stat care nu este Membru al Natiunilor Unite poate deveni parte la statutul Curtii Internationale de Justitie in conditii care urmeaza a fi determinate, pentru fiecare caz in parte, de catre Adunarea Generala, la recomandarea Consiliului de Securitate. ART. 94 1. Fiecare Membru al Natiunilor Unite se obliga sa se conformeze hotaririi Curtii Internationale de Justitie in orice cauza la care este parte. 2. Daca oricare dintre partile la o cauza nu va executa obligatiile ce-i revin in temeiul unei hotariri a Curtii, cealalta parte se va putea adresa Consiliului de Securitate care poate, in caz ca socoteste necesar, sa faca recomandari sau sa hotarasca masurile de luat pentru aducerea la indeplinire a hotaririi. ART. 95 Nici o dispozitie din prezenta Carta nu va impiedica pe membrii Natiunilor Unite sa incredinteze rezolvarea diferendelor lor altor tribunale, in temeiul unor acorduri deja in vigoare sau care ar putea fi incheiate in viitor. ART. 96 1. Adunarea Generala sau Consiliul de Securitate pot cere Curtii Internationale de Justitie un aviz consultativ in orice problema juridica. 2. Alte organe ale Natiunilor Unite si institutiilor specializate, carora Adunarea Generala le poate da oricind o autorizatie in acest scop, au, de asemenea, dreptul de a cere avize consultative Curtii in problemele juridice care se ivesc in sfera lor de activitate. CAP. 15 SECRETARIATUL ART. 97 Secretariatul va cuprinde un Secretar General si personalul de care Organizatia va avea nevoie. Secretarul General va fi numit de Adunarea Generala la recomandarea Consiliului de Securitate. El va fi cel mai inalt functionar administrativ al Organizatiei. ART. 98 Secretarul General va actiona in aceasta calitate la toate sedintele Adunarii Generale, ale Consiliului de Securitate, ale Consiliului Economic si Social si ale Consiliului de Tutela. El va indeplini orice alte functii ce-i sint incredintate de aceste organe. Secretarul General va prezenta Adunarii Generale un raport anual asupra activitatii Organizatiei. ART. 99 Secretarul General poate atrage atentia Consiliului de Securitate asupra oricarei probleme care dupa parerea sa, ar putea pune in primejdie mentinerea pacii si securitatii internationale. ART. 100 1. In indeplinirea indatoririlor lor, Secretarul General si personalul nu vor solicita si nici nu vor primi instructiuni de la vreun guvern sau de la vreo autoritate exterioara Organizatiei. Ei se vor abtine de la orice act incompatibil cu situatia lor de functionari internatianali, raspunzatori numai fata de Organizatie. 2. Fiecare Membru al Natiunilar Unite se obliga sa respecte caracterul exclusiv international al functiilor Secretarului General si ale personalului si sa nu caute sa-i influenteze in executarea sarcinilor. ART. 101 1. Personalul va fi numit de Secretarul General, potrivit regulilor stabilite de Adunarea Generala. 2. Un personal corespunzator va fi afectat in mod permanent Consiliului Economic si Social, Consiliului de Tutela, si, daca este cazul, altor organe ale Natiunilor Unite. Acest personal va face parte din Secretariat. 3. Considerentul precumpanitor la recrutarea si stabilirea conditiilor de serviciu ale personalului trebuie sa fie necesitatea de a se asigura Organizatiei serviciile unui persanal care sa posede cele mai inalte calitati de munca, de competenta si de integritate. Se va tine seama in modul cuvenit de importanta recrutarii personalului pe cea mai larga baza geografica posibila. CAP. 16 DISPOZITII DIVERSE ART. 102 1. Orice tratat sau acord international incheiat de orice Membru al Natiunilor Unite, dupa intrarea in vigoare a prezentei Carte, va fi cit mai curind posibil inregistrat la Secretariat si publicat de acesta. 2. Nici o parte la un tratat sau acord international care nu a fost inregistrat in conformitate cu dispozitiile paragrafului 1 din prezentul Articol nu va putea invoca acel tratat sau acord in fata vreunui organ al Natiunilor Unite. ART. 103 In caz de conflict intre obligatiile Membrilor Natiunilor Unite decurgind din prezenta Carta si obligatiile lor decurgind din orice alt acord internatianal vor prevala obligatiile decurgind din prezenta Carta. ART. 104 Organizatia se va bucura pe teritoriul fiecaruia dintre Membrii sai de capacitatea juridica necesara pentru indeplinirea functiilor si realizarea scopurilor sale. ART. 105 1. Organizatia se va bucura pe teritoriul fiecaruia dintre Membrii sai de privilegiile si imunitatile necesare pentru realizarea scopurilor sale. 2. Reprezentantii Membrilor Natiunilor Unite si functionarii Organizatiei se vor bucura, de asemenea, de privilegiile si imunitatile necesare pentru indeplinirea, in mod cu totul independent, a functiilor lor legate de Organizatie.

23

3. Adunarea Generala poate face recomandari in scopul de a stabili detaliile aplicarii paragrafelor 1 si 2 din acest Articol sau poate propune Membrilor Natiunilor Unite conventii in acest scop. CAP. 17 DISPOZITII TRANZITORII DE SECURITATE ART. 106 Pina la intrarea in vigoare a acordurilor speciale mentionate in Articolul 43 care, dupa parerea Consiliului de Securitate, ii vor permite sa inceapa a-si asuma raspunderile ce ii incumba potrivit Articolului 42, partile la Declaratia celor Patru Natiuni semnata la Moscova la 30 octombrie 1943 si Franta se vor consulta intre ele si, la nevoie, cu alti Membri ai Natiunilor Unite in conformitate cu dispozitiile paragrafului 5 din acea Declaratie, spre a intreprinde, in numele Organizatiei, orice actiuni comune care ar putea fi necesare pentru mentinerea pacii si securitatii internationale. ART. 107 Nici o dispozitie din prezenta Carta nu va afecta sau interzice, fata de un Stat care in cursul celui de-al doilea razboi mondial a fost inamicul vreunuia dintre semnatarii prezentei Carte, o actiune intreprinsa sau autorizata, ca urmare a acestui razboi, de catre guvernele care poarta raspunderea acestei actiuni. CAP. 18 AMENDAMENTE ART. 108 Amendamentele la prezenta Carta vor intra in vigoare pentru toti Membrii Natiunilor Unite cind vor fi fost adoptate cu o majoritate de doua treimi din membrii Adunarii Generale si ratificate, in conformitate cu respectiva lor procedura constitutionala, de doua treimi din Membrii Natiunilor Unite, inclusiv toti membrii permanenti ai Consiliului de Securitate. ART. 109 1. O Conferinta Generala a Membrilor Natiunilor Unite cu scopul revizuirii prezentei Carte va putea fi tinuta la data si la locul care vor fi stabilite cu votul unei majoritati de doua treimi din membrii Adunarii Generale si cu voturile oricaror noua membri ai Consiliului de Securitate. Fiecare Membru al Organizatiei va dispune la conferinta de un vot. 2. Orice modificare a prezentei Carte, recomandata de conferinta prin votul majoritatii de doua treimi, va intra in vigoare la ratificarea ei, in conformitate cu respectiva lor procedura constitutionala, de catre doua treimi din Membrii Natiunilor Unite, inclusiv toti membri permanenti ai Consiliului de Securitate. 3. Daca o asemenea conferinta nu va fi fost tinuta pina la cea de-a zecea sesiune anuala a Adunarii Generale urmatoare intrarii in vigoare a prezentei Carte, propunerea de a se convoca o asemenea conferinta va fi inscrisa pe ordinea de zi a acelei sesiuni a Adunarii Generale iar conferinta se va reuni daca aceasta se va decide prin votul majoritatii membrilor Adunarii Generale si cu voturile oricaror sapte membri ai Consiliului de Securitate. CAP. 19 RATIFICARE SI SEMNARE ART. 110 1. Prezenta Carta va fi ratificaia de statele semnatare in conformitate cu respectiva lor procedura constitutionala. 2. Instrumentele de ratificare vor fi depuse Guvernului Statelor Unite ale Americii, care va notifica fiecare depunere tuturor Statelor semnatare precum si Secretarului Genenal al Organizatiei, dupa ce acesta va fi fost numit. 3. Prezenta Carta va intra in vigoare dupa depunerea instrumentelor de ratificare de catre Republica China, Franta, Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste, Regatul Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord si Statele Unite ale Americii si de catre majoritatea celorlalte state semnatare. Guvernul Statelor Unite ale Americii va intocmi apoi un proces-verbal privind depunerea instrumentelor de ratificare, pe care il va trimite in copie tuturor statelor semnatare. 4. Statele semnatare ale prezentei Carte care o ratifica dupa intrarea ei in vigoare, vor deveni Membri originari ai Natiunilor Unite la data depunerii instrumentelor de ratificare respective. ART. 111 Prezenta Carta, ale carei texte in limbile chineza, franceza, rusa, engleza si spaniola sint in mod egal autentice, va fi depusa in arhivele Guvernului Statelor Unite ale Americii. Acest Guvern va trimite copii certificate in modul cuvenit Guvernelor celorlalte state semnatare. DREPT CARE reprezentantii Guvernelor Natiunilor Unite au semnat prezenta Carta. INTOCMITA in orasul San Francisco, la douazeci si sase iunie una mie noua sute patruzeci si cinci.

STATUTUL CURTII INTERNATIONALE DE JUSTITIE ART. 1 Curtea internationala de Justitie instituita prin Carta Natiunilor Unite ca organ judiciar principal al Organizatiei va fi constituita si va functiona in conformitate cu dispozitiile prezentului Statut. CAP. 1 COMPETENTA CURTII ART. 2 Curtea va fi compusa dintr-un corp de judecatori independenti, alesi, indiferent de cetatenia lor, dintre persoane cu inalte calitati morale care indeplinesc conditiile cerute in tara lor pentru numirea in cele mai inalte functii judiciare sau care sint juristi cu o competenta recunoscuta in materie de drept international. ART. 3 1. Curtea va fi alcatuita din cincisprezece membri, printre care nu pot fi doi cetateni ai aceluiasi stat. 2. Persoana care in legatura cu alcatuirea Curtii ar putea fi considerata ca cetatean a mai mult decit un singur stat va fi socotita ca cetatean al statului in care isi exercita in mod obisnuit drepturile civile si politice. ART. 4 1. Membrii Curtii vor fi alesi de Adunarea Generala si de Consiliul de Securitate dintr-o lista de candidati propusi de grupurile nationale ale Curtii Permanente de Arbitraj, in conformitate cu dispozitiile de mai jos.

24

2. In cazul Membrilor Natiunilor Unite care nu sint reprezentati in Curtea Permanenta de Arbitraj, candidatii vor fi propusi de grupuri nationale, desemnate in acest scop de guvernele lor in conditiile stipulate pentru membrii Curtii Permanente de Arbitraj prin Articolul 44 al Conventiei de la Haga din 1907 privind solutionarea pasnica a diferendelor internationale. 3. In lipsa unui acord special, conditiile in care un stat parte la prezentul Statut, dar nu si Membru al Natiunilor Unite, poate sa participe la alegerea membrilor Curtii vor fi stabilite de Adunarea Generala, la recomandarea Consiliului de Securitate. ART. 5 1. Cu cel putin trei luni inaintea datei alegerilor Secretarul General al Natiunilor Unite se va adresa in scris membrilor Curtii Permanente de Arbitraj apartinind statelor care sint parti la prezentul Statut, precum si membrilor grupurilor nationale desemnate conform Articolului 4, paragraful 2, cu invitatia ca intr-un anumit termen fiecare grup national sa procedeze la propunerea drept candidati a unor persoane care sint in situatia de a indeplini functia de membru al Curtii. 2. Nici un grup nu poate propune mai mult de patru candidati, dintre care cel mult doi pot fi cetateni ai statului caruia ii apartine grupul. In nici un caz numarul candidalilor propusi de un grup nu poate depasi dublul locurilor ce urmeaza a fi completate. ART. 6 Inainte de a propune aceste candidaturi, se recomanda ca fiecare grup national sa consulte cea mai inalta curte de justitie, facultatile si scolile de drept din tara sa, academiile nationale si sectiile nationale ale academiilor internationale dedicate studierii dreptului. ART. 7 1. Secretarul General va intocmi o lista in ordine alfabetica a tuturor candidatilor astfel propusi. Aceste persoane vor fi singurele eligibile, in afara cazului prevazut in Articolul 12, paragraful 2. 2. Secretarul General va supune aceasta lista Adunarii Generale si Consiliului de Securitate. ART. 8 Adunarea Generala si Consiliul de Securitate vor proceda, independent unul de altul, la alegerea membrilor Curtii. ART. 9 La fiecare alegere, alegatorii vor avea in vedere nu numai ca persoanele care urmeaza a alcatui Curtea sa indeplineasca individual conditiile cerute, ci si ca in ansamblul lor sa fie asigurata reprezentarea marilor forme de civilizatie si a principalelor sisteme juridice ale lumii. ART. 10 1. Vor fi considerati alesi candidatii care au obtinut majoritatea absoluta a voturilor in Adunarea Generala si in Consiliul de Securitate. 2. La votarea in Consiliul de Securitate, fie pentru alegerea judecatorilor, fie pentru desemnarea membrilor comisiei prevazute in Articolul 12, nu se va face nici o distinctie intre membrii permanenli si membrii nepermanenti ai Consiliului de Securitate. 3. In cazul in care mai multi cetateni ai aceluiasi stat ar obtine o majoritate absoluta de voturi atit in Adunarea Generala, cit si in Consiliul de Securitate, numai cel mai virstnic dintre ei va fi considerat ales. ART. 11 Daca dupa prima sedinta de alegeri unul sau mai multe locuri ramin necompletate, se va tine o a doua si, daca va fi necesar, o a treia sedinta. ART. 12 1. Daca dupa a treia sedinta mai ramin necompletate unul sau mai multe locuri, se poate oricind forma, la cererea fie a Adunarii Generale, fie a Consiliului de Securitate, o Comisie de mediatie alcatuita din sase membri, dintre care trei numiti de Adunarea Generala si trei de Consiliul de Securitate, avind scopul de a desemna, cu majoritatea absoluta a voturilor, cite o persoana pentru fiecare loc inca vacant, a carei candidatura sa fie supusa acceptarii separate a Adunarii Generale si a Consiliului de Securitate. 2. Daca este de acord in unanimitate asupra oricarei persoane care indeplineste conditiile cerute, Comisia de mediatie o poate include pe lista sa chiar daca persoana nu figura pe lista de candidaturi mentionata in Articolul 7. 3. Atunci cind Comisia de mediatie constata ca nu poate reusi sa asigure o alegere, membrii Curtii deja alesi vor proceda, intr-un termen care urmeaza a fi fixat de Consiliul de Securitate, la completarea locurilor vacante, alegind dintre candidatii care au obtinut voturi fie in Adunarea Generala, fie in Consiliul de Securitate. 4. Daca voturile judecatorilor sint impartite in mod egal, va precumpani votul judecatorului celui mai virstnic. ART. 13 1. Membrii Curtii vor fi alesi pe noua ani si vor fi reeligibili; totusi, in ceea ce priveste pe judecatorii alesi la prima alegere, functia a cinci dintre ei va inceta dupa trei ani, iar functia altor cinci judecatori va inceta dupa sase ani. 2. Judecatorii ale caror functii urmeaza sa inceteze la sfirsitul perioadelor initiale de trei si de sase ani susmentionate vor fi desemnati prin tragere la sorti, efectuata de Secretarul General imediat dupa terminarea primei alegeri. 3. Membrii Curtii vor ramine in functie pina cind locurile lor vor fi completate. Chiar dupa completare, ei vor solutiona cauzele cu care sint deja sesizati. 4. In cazul in care un membru al Curtii demisioneaza, demisia va fi adresata Presedintelui Curtii spre a fi transmisa Secretarului General. In urma acestei notificari, locul devine vacant. ART. 14 Locurile vacante vor fi completate prin metoda prevazuta pentru prima alegere, cu respectarea urmatoarei dispozitii: in rastimp de o luna de la ivirea vacantei, Secretarul General va proceda la trimiterea invitatiilor prevazute in Articolul 5, iar data alegerilor va fi fixata de Consiliul de Securitate. ART. 15 Un membru al Curtii ales spre a inlocui pe un membru al carui mandat nu a expirat va ramine in functie pe restul duratei mandatului predecesorului sau. ART. 16 1. Nici un membru al Curtii nu poate exercita vreo functie politica sau administrativa si nici nu se poate dedica vreunei alte ocupatii cu caracter profesional. 2. In caz de dubiu in aceasta privinta, Curtea va decide. ART. 17 1. Nici un membru al Curtii nu poate exercita in nici o cauza functia de reprezentant, consilier sau avocat. 2. Nici un membru al Curtii nu poate participa la solutionarea vreunei cauze la care a luat parte anterior ca reprezentant, consilier sau avocat al uneia din parti, ca membru al unui tribunal national sau international, al unei comisii de ancheta sau in orice alta calitate. 3. In caz de dubiu in aceasta privinta, Curtea va decide. ART. 18 1. Nici un membru al Curtii nu poate fi indepartat din functie decit daca, dupa parerea unanima a celorlalli membri, el a incetat de a mai indeplini conditiile cerute.

25

2. Grefierul va instiinta in mod oficial despre aceasta pe Secretarul General. 3. In urma acestei notificari, locul devine vacant. ART. 19 Membrii Curtii se vor bucura in exercitiul functiei lor de privilegiile si imunitatile diplomatice. ART. 20 Inainte de intrarea in functie, fiecare membru al Curtii va face in sedinta publica a Curtii o declaratie solemna ca isi va exercita atributiile in mod impartial si constiincios. ART. 21 1. Curtea isi va alege Presedintele si Vicepresedintele pe trei ani; ei vor putea fi realesi. 2. Curtea isi va numi Grefierul si va putea proceda la numirea altor functionari care ar fi necesari. ART. 22 1. Sediul Curtii va fi stabilit la Haga. Curtea va putea totusi sa tina sedinte si sa-si exercite functiile in alt loc, ori de cite ori considera ca este de dorit. 2. Presedintele si Grefierul isi vor avea resedinta la sediul Curtii. ART. 23 1. Curtea va functiana permanent, cu exceptia vacantelor judiciare, a caror data si durata le va fixa Curtea. 2. Membrii Curtii au dreptul la concedii periodice, a caror data si durata le va fixa Curtea, tinind seama de distanta dintre Haga si domiciliul fiecarui judecator. 3. Membrii Curtii sint obligati sa fie permanent la dispozitia Curtii, daca nu sint in concediu sau impiedicati de o boala ori de alt motiv grav justificat in modul cuvenit fata de Presedinte. ART. 24 1. Daca pentru un motiv special, unul din membrii Curtii considera ca nu trebuie sa participe la solutianarea unei anumite cauze, el va informa despre aceasta pe Presedinte. 2. Daca Presedintele considera ca pentru un motiv special unul din membrii Curtii nu trebuie sa participe la examinarea unei anumite cauze il va instiinta despre aceasta. 3. Daca intr-un astfel de caz membrul Curtii si Presedintele sint in dezacord, Curtea va decide. ART. 25 1. Curtea isi va exercita atributiile in sedinta plenara, in afara exceptiilor prevazute expres in prezentul Statut. 3. Regulamentul Curtii va putea sa prevada ca dupa imprejurari si prin rotatie unul sau mai multi judecatori sa poata fi scutiti de a participa la examinarea cauzelor, cu conditia ca prin aceasta numarul judecatorilor disponibili pentru a constitui Curtea sa nu fie redus sub unsprezece. 3. Un quarum de noua judecatori va fi suficient pentru a constitui Curtea. ART. 26 1. Curtea poate oricind sa formeze una sau mai multe camere, compuse dupa cum va decide Curtea din trei sau mai multi judecatori, pentru examinarea anumitor categorii de cauze de exemplu cauze de munca si cauze privind tranzitul si comunicatiile. 2. Curtea poate oricind sa formeze o camera pentru examinarea unei anumite cauze. Numarul judecatorilor acestei camere va fi fixat de Curte cu asentimentul partilor. 3. Cauzele vor fi dezbatute si solutionate de eamerele prevazute in prezentul Articol, daca partile cer aceasta. ART. 27 O hotarire pronuntata de una din camerele prevazute in Articolele 26 si 29 va fi considerata ca fiind data de Curte. ART. 28 Camerele prevazute in Articolele 26 si 29 pot, cu consimtamintul partilor, sa-si tina sedintele si sa-si exercite functiile in alta parte decit la Haga. ART. 29 In vederea unei prompte rezolvari a afacerilor, Curtea va forma anual o camera compusa din cinci judecatori care, la cererea partilor, va putea sa dezbata si sa solutioneze cauzele dupa o procedura sumara. In plus, se vor desemna doi judecatori pentru inlocuirea judecatorilor care s-ar gasi in imposibilitate de a participa la sedinte. ART. 30 1. Curtea va intocmi un regulament privind modul de exercitare a functiilor sale. In special, ea isi va stabili regulile de procedura. 2. Regulamentul Curtii va putea sa prevada participarea la sedintele Curtii sau ale oricareia dintre camerele ei a unor asesori fara drept de vot. ART. 31 1. Judecatorii care au cetatenia fiecareia dintre parti isi vor pastra dreptul de a face parte din complet in cauza cu care este sesizata Curtea. 2. Daca in completul Curtii este inclus un judecator care are cetatenia uneia din parti, orice alta parte poate desemna o persoana la alegerea sa care sa intre in complet ca judecator. Aceasta va fi aleasa de preferinta dintre persoanele care au fost propuse drept candidati in conformitate cu Articolele 4 si 5. 3. Daca in completul Curtii nu este inclus nici un judecator avind cetatenia partilor, fiecare dintre parti poate sa procedeze la desemnarea unui judecator in modul prevazut in paragraful 2 al prezentului Articol. 4. Dispozitiile prezentului Articol se vor aplica in cazurile prevazute in Articolele 26 si 29. In asemenea cazuri, Presedintele va cere ca unul sau, daca este necesar, doi dintre membrii Curtii care alcatuiesc camera sa-si cedeze locul membrilor Curtii care au cetatenia partilor interesate, iar in lipsa de asemenea judecatori sau daca ei sint in imposibilitate de a fi prezenti, judecatorilor special desemnati de catre parti. 5. Daca mai multe parti au interese comune, ele vor fi considerate, in ce priveste aplicarea dispozitiilor precedente, drept o singura parte. In caz de dubiu, Curtea va decide. 6. Judecatorii alesi potrivit dispozitiilor din paragrafele 2, 3 si 4 ale prezentului Articol trebuie sa indeplineasca conditiile cerute de Articolele 2, 7 (paragraful 2), 20 si 24 din prezentul Statut. Ei vor lua parte la adoptarea deciziilor in deplina egalitate cu colegii lor. ART. 32 1. Fiecare membru al Curtii va primi un salariu anual. 2. Presedintele va primi o alocatie speciala anuala. 3. Vicepresedintele va primi o alocatie speciala pentru fiecare zi in care indeplineste functiile de Presedinte. 4. Judecatorii desemnati conform Articolului 31, altii decit membrii Curtii vor primi o indemnizatie pentru fiecare zi in care isi exercita functiile. 5. Aceste salarii, alocatii si indemnizatii vor fi fixate de Adunarea Generala. Ele nu pot fi micsorate cit timp dureaza functiile. 6. Salariul Grefierului va fi fixat de Adunarea Generala la propunerea Curtii. 7. Adunarea Generala va fixa printr-un regulament conditiile in care se pot acorda pensii membrilor Curtii si Grefierului, precum si conditiile in care membrilor Curtii si Grefierului li se vor rambursa cheltuielile de calatorie. 8. Salariile, alocatiile si indemnizatiile prevazute mai sus vor fi scutite de orice impozit. ART. 33

26

Cheltuielile Curtii vor fi suportate de Natiunile Unite in modul care va fi stabilit de Adunarea Generala. CAP. 2 COMPETENTA CURTII ART. 34 1. Numai statele pot fi parti in cauzele supuse Curtii. 2. Curtea va putea, in conditiile prevazute de Regulamentul sau, sa ceara organizatiilor internationale publice informatii referitoare la cauzele supuse ei, si totodata va primi asemenea informatii prezentate de aceste organizatii din proprie initiativa. 3. Ori de cite ori intr-o cauza supusa Curtii se ia in discutie interpretarea actului constitutiv al unei organizatii internationale publice sau interpretarea unei conventii internationale adoptate in virtutea acestui act, Grefierul va instiinta organizatia respectiva si ii va comunica in copie intreaga procedura scrisa. ART. 35 1. Curtea va fi deschisa statelor parti la prezentul Statut. 2. Conditiile in care Curtea va fi deschisa altor state vor fi stabilite de Consiliul de Securitate, sub rezerva dispozitiilor speciale cuprinse in tratatele in vigoare, dar in nici un caz aceste conditii nu vor pune partile intr-o pozitie de inegalitate in fata Curtii. 3. Cind un stat care nu e Membru al Natiunilor Unite este parte intr-o cauza, Curtea va fixa contributia la cheltuielile Curtii pe care acea parte trebuie sa o suporte. Aceasta dispozitie nu se va aplica daca statul participa la cheltuielile Curtii. ART. 36 1. In competenta Curtii intra toate cauzele pe care i le supun partile, precum si toate chestiunile prevazute in mod special in Carta Natiunilor Unite sau in tratatele si conventiile in vigoare. 2. Statele parti la prezentul Statut vor putea oricind sa declare ca recunosc ca obligatorie IPSO FACTO si fara o conventie speciala, in raport cu orice alt stat care accepta aceeasi obligatie, jurisdictia Curtii pentru toate diferendele de ordin juridic avind ca obiect: a. interpretarea unui tratat; b. orice problema de drept international; c. existenta oricarui fapt care, daca ar fi stabilit, ar constitui incalcarea unei obligatii internationale; d. natura sau intinderea reparatiei datorate pentru incalcarea unei obligatii internationale. 3. Declaratiile sus-mentionate se vor putea face neconditionat sau sub conditia de reciprocitate din partea mai multor ori a anumitor state sau pentru un rastimp determinat. 4. Aceste declaratii vor fi depuse Secretarului General al Natiunilor Unite, care le va transmite in copie partilor la prezentul Statut si Grefierului Curtii. 5. Declaratiile facute potrivit Articolului 36 al Statutului Curtii Permanente de Justitie Internationala si care sint inca in vigoare vor fi considerate, in raporturile dintre partile la prezentul Statut, drept acceptari ale jurisdictiei obligatorii a Curtii Internationale de Justitie pentru perioada ramasa pina la expirare si conform conditiilor prevazute de ele. 6. In caz de diferend asupra chestiunii daca Curtea este competenta, Curtea va decide. ART. 37 Cind un tratat sau o conventie in vigoare prevede ca o chestiune sa fie deferita unui tribunal pe care trebuia sa-l instituie Liga Natiunilor sau Curtii Permanente de Justitie Internationala, chestiunea va fi deferita Curtii Internationale de Justitie, daca priveste state parti la prezentul Statut. ART. 38 1. Curtea, a carei misiune este de a solutiona conform dreptului international diferendele care ii sint supuse, va aplica: a. conventiile internationale, fie generale, fie speciale, care stabilesc reguli recunoscute in mod expres de statele in litigiu; b. cutuma internationala, ca dovada a unei practici generale, acceptata ca drept; c. principiile generale de drept recunoscute de natiunile civilizate; d. sub rezerva dispozitiilor Articolului 59, hotaririle judecatoresti si doctrinacelor mai calificati specialisti in drept public ai diferitelor natiuni, ca mijloace auxiliare de determinare a regulilor de drept. 2. Prezenta dispozitie nu aduce atingere dreptului Curtii de a solutiona o cauza EX AEQUO ET BONO, daca partile sint de acord cu aceasta. CAP. 3 PROCEDURA ART. 39 1. Limbile oficiale ale Curtii vor fi franceza si engleza. Daca partile sint de acord ca intreaga procedura sa se desfasoare in limba franceza, hotarirea se va pronunta in limba franceza. Daca partile sint de acord ca intreaga procedura sa se desfasoare in limba engleza, hotarirea se va pronunta in limba engleza. 2. In lipsa unui acord asupra limbii care sa fie folosita, fiecare parte va putea intrebuinta in pledoarii limba pe care o prefera, iar hotarirea Curtii va fidata in franceza si engleza. In acest caz Curtea va stabili totodata care dintre cele doua texte va fi considerat ca autentic. 3. La cererea oricareia dintre parti, Curtea o va autoriza sa foloseasca alta limba decit franceza sau engleza. ART. 40 1. Cauzele sint aduse in fata Curtii, dupa caz, fie prin notificarea conventiei speciale, fie printr-o cerere adresata Grefierului. In ambele cazuri trebuie sa se indice obiectul diferendului si partile. 2. Grefierul va comunica cererea imediat tuturor celor interesati. 3. De asemenea, el o va notifica Membrilor Natiunilor Unite, prin intermediul Secretarului General, precum si oricaror alte state care au dreptul de a sta in justitie in fata Curtii. ART. 41 1. Curtea va avea dreptul sa indice, daca socoteste ca imprejurarile cer aceasta, ce masuri provizorii trebuie luate pentru conservarea drepturilor fiecarei parti. 2. Pina la hotarirea definitiva, masurile indicate vor fi notificate imediat partilor si Consiliului de Securitate. ART. 42 1. Partile se vor infatisa prin reprezentanti. 2. Ele pot fi asistate in fata Curtii de consilieri sau de avocati. 3. Reprezentantii, consilieri si avocatii partilor in fata Curtii se vor bucura de privilegiile si imunitatile necesare exercitarii independente a functiilor lor. ART. 43 1. Procedura va fi alcatuita din doua parti: cea scrisa si cea orala.

27

2. Procedura scrisa va consta din comunicarea catre Curte si catre parti a memoriilor, contramemoriilor si, daca este necesar, a replicilor, precum si a tuturor pieselor si documentelor in sprijinul lor. 3. Aceste comunicari se vor face prin Grefier, in ordinea si in termenele fixate de Curte. 4. Orice document prezentat de una din parti va fi comunicat in copie certificata celeilalte parti. 5. Procedura orala va consta din audierea de catre Curte a martorilor, expertilor, reprezentantilor, consilierilor si avocatilor. ART. 44 1. Pentru orice notificari catre alte persoane decit catre reprezentanti, consilieri si avocati, Curtea se va adresa direct guvernului statului pe al carui teritoriu trebuie transmisa notificarea. 2. Aceeasi dispozitie se va aplica ori de cite ori trebuie luate masuri pentru obtinerea de probe la fata locului. ART. 45 Dezbaterile vor fi conduse de Presedinte, iar in lipsa acestuia de Vicepresedinte; daca nici unul dintre ei nu poate prezida, va prezida cel mai vechi dintre judecatorii prezenti. ART. 46 Dezbaterile vor fi publice, afara de cazul in care Curtea ar decide altfel sau partile ar cere ca publicul sa nu fie admis. ART. 47 1. Pentru fiecare sedinta de dezbateri se va incheia un proces-verbal semnat de Grefier si de Presedinte. 2. Acest proces-verbal este singurul autentic. ART. 48 Curtea va da ordonante privind desfasurarea procesului, va hotari forma si termenele in care fiecare parte trebuie sa puna ultimele concluzii si va lua toate masurile legate de administrarea probelor. ART. 49 Curtea poate cere reprezentantilor, chiar inainte de inceperea dezbaterilor, sa prezinte orice document sau sa dea orice explicatii. In caz de refuz, ea va lua act. ART. 50 Curtea poate oricind sa incredinteze sarcina de a efectua o ancheta sau o expertiza oricarei persoane, colegiu, birou, comisii sau oricarei alte organizatii la alegerea sa. ART. 51 In cursul dezbaterilor, orice intrebari pertinente trebuie sa fie puse martorilor si expertilor in conditiile stabilite de Curte prin regulamentul de procedura mentionat in Articolul 30. ART. 52 Dupa primirea probelor in termenele fixate de ea in acest scop, Curtea va putea respinge orice noi probe orale sau scrise pe care una din parti ar voi sa le prezinte fara asentimentul celeilalte parti. ART. 53 1. Daca una din parti nu se infatiseaza sau nu isi prezinta sustinerile, cealalta parte poate cere Curtii sa dea o solutie in favoarea sa. 2. Inainte de a da aceasta solutie, Curtea trebuie sa se incredinteze nu numai ca este competenta, in conformitate cu Articolele 36 si 37, ci si ca actiunea este intemeiata in fapt si in drept. ART. 54 1. Dupa ce reprezentantii partilor, consilierii si avocatii vor fi prezentat, sub controlul Curtii, toate sustinerile lor, Presedintele va declara inchise dezbaterile. 2. Curtea se va retrage pentru deliberare. 3. Deliberarile Curtii vor decurge in secret si vor ramine secrete. ART. 55 1. Toate deciziile Curtii se vor lua cu majoritatea de voturi a judecatorilor prezenti. 2. In caz de paritate de voturi, va precumpani votul Presedintelui sau al judecatorului care ii tine locul. ART. 56 1. Hotarirea va fi motivata. 2. Ea va cuprinde numele judecatorilor care au participat la luarea hotaririi. ART. 57 Daca hotarirea, in intregime sau in parte, nu exprima opinia unanima a judecatorilor, oricare judecator va avea dreptul sa alature opinia sa separata. ART. 58 Hotarirea va fi semnata de Presedinte si de Grefier. Ea va fi citita in sedinta publica, dupa ce reprezentantii partilor vor fi fost instiintati in modul cuvenit. ART. 59 Decizia Curtii nu are forta obligatorie decit intre partile in litigiu si numai pentru cauza pe care o solutioneaza. ART. 60 Hotarirea este definitiva si nu poate fi atacata. In caz de diferend asupra intelesului sau a intinderii dispozitiilor hotaririi, Curtea o va interpreta la cererea oricareia dintre parti. ART. 61 1. O cerere de revizuire a hotaririi poate fi inaintata Curtii numai daca se intemeiaza pe descoperirea unui fapt de natura a exercita o influenta decisiva si care pina la pronuntarea hotaririi era necunoscut atit Curtii, cit si partii care cere revizuirea, fara ca aceasta necunoastere sa se fi datorat neglijentei partii. 2. Procedura de revizuire se va deschide printr-o hotarire a Curtii care sa constate expres existenta noului fapt, recunoscind ca prin caracterul sau acesta deschide calea revizuirii si declarind cererea admisibila pentru acest motiv. 3. Curtea poate sa conditioneze deschiderea procedurii de revizuire de executarea in prealabil a hotaririi. 4. Cererea de revizuire trebuie facuta in termen de sase luni de la descoperirea noului fapt. 5. Nici o cerere de revizuire nu va putea fi facuta dupa expirarea unui termen de zece ani de la data hotaririi. ART. 62 1. Daca un stat considera ca are un interes de ordin juridic care poate fi afectat de solutia data unei cauze, el poate adresa Curtii cererea de a fi autorizat sa intervina in acea cauza. 2. Curtea va decide asupra acestei cereri. ART. 63 1. Ori de cite ori se ridica problema interpretarii unei conventii la care sint parti si alte state decit cele in litigiu, Grefierul le va instiinta neintirziat. 2. Fiecare stat astfel instiintat are dreptul de a interveni in proces, iar daca isi exercita acest drept, interpretarea data prin hotarire va fi deopotriva obligatorie si pentru el. ART. 64 Daca Curtea nu decide altfel, fiecare parte va suporta propriile sale cheltuieli de judecata. CAP. 4 AVIZE CONSULTATIVE

28

ART. 65 1. Curtea poate da un aviz consultativ asupra oricarei chestiuni juridice, la cererea oricarei institutii autorizate prin Carta Natiunilor Unite sau in conformitate cu dispozitiile Cartei sa faca o asemenea cerere. 2. Chestiunile asupra carora se solicita avizul consultativ al Curtii vor fi expuse Curtii intr-o cerere scrisa cuprinzind o formulare precisa a chestiunii asupra careia se cere avizul, insotita de toate documentele care ar putea sluji la elucidarea chestiunii. ART. 66 1. Grefierul va notifica imediat cererea de aviz consultativ tuturor statelor care au dreptul de a sta in justitie in fata Curtii. 2. In afara de aceasta, orice stat care are dreptul de a sta in justitie in fata Curtii si orice organizatie internationala pe care Curtea sau, daca ea nu este intrunita, Presedintele le considera in masura a da informatii asupra chestiunii vor fi de asemenea instiintate de Grefier, printr-o comunicare speciala si directa, ca Curtea este dispusa sa primeasca expuneri scrise, intr-un termen care va fi fixat de Presedinte, sau sa asculte expuneri orale, intr-o sedinta publica ce urmeaza a fi tinuta in acest scop. 3. Daca unul din statele care au dreptul de a sta in justitie in fata Curtii nu a primit comunicarea speciala mentionata in paragraful 2 din prezentul Articol, el isi poate exprima dorinta de a prezenta o expunere scrisa sau de a fi ascultat, iar Curtea va decide. 4. Statele si organizatiile care au prezentrzt expuneri scrise sau orale vor fi admise a discuta expunerile facute de alte state sau organizatii in forma, in masura si in termenele fixate, pentru fiecare caz in parte, de Curte sau, daca ea nu este intrunita, de Presedinte. In acest scop, Grefierul va comunica in timp util expunerile scrise statelor si organizatiilor care au prezentat ele insele asemenea expuneri. ART. 67 Curtea va pronunta avizele sale consultative in sedinta publica, dupa ce va fi instiintat pe Secretarul General si pe reprezentantii Membrilor Natiunilor Unite, al altor state si ai organizatiilor internationale care sint direct interesati. ART. 68 In exercitarea functiilor sale consultative, Curtea se va calauzi si dupa dispozitiile prezentului Statut care se aplica in materie contencioasa, in masura in care le va considera aplicabile. CAP. 5 AMENDAMENTE ART. 69 Amendamentele la prezentul Statut vor fi efectuate prin procedura prevazuta de Carta Natiunilor Unite pentru amendamentele la acea Carta, dar sub rezerva dispozitiilor pe care le-ar putea adopta Adunarea Generala, la recomandarea Consiliului de Securitate, in privinta Participarii la aceasta procedura a statelor care sint parti la prezentul Statut fara a fi Membri ai Natiunilor Unite. ART. 70 Curtea va avea dreptul sa propuna amendamentele la prezentul Statut pe care le va socoti necesare comunicindu-le in scris Secretarului General spre a fi examinate in conformitate cu dispozitiile Articolului 69.

29

UNIVERSITATEA DE STAT DIN REPUBLICA MOLDOVA FACULTATEA DE RELAII INTERNAIONALE, TIINE POLITICE I ADMINISTRATIVE

LA DREPTUL INTERNAIONAL PUBLIC TEMA: ORGANIZAIA NAIUNILOR UNITE (O.N.U.

A ELABORAT: UNTILA VERONICA GR.201RI A VERIFICAT: VLADIMIR BOR

CHIINU 2013
30