Organizaţia Naţiunilor Unite – organizaţie cu vocaţie universală.

1. Definiţi noţiunea de organizaţie internaţională.

2. Analizaţi istoria creării ONU.

3. Proiectaţi sistemul şi funcţiile organelor principale ale ONU.

1. O asociere de state, constituite printr-un tratat, înzestrata cu o constituție și organe comune și posedând o
personalitate juridică distinctă de aceea a statelor membre. Organizaţiile internaţionale reprezintă o formă de armonizare
a eforturilor statelor în direcţia unei colaborări internaţionale, pentru realizarea căreia statele au creat un cadru juridico-
organizatoric (instituţional) – o organizare cu caracter permanent, un fenomen caracteristic al relaţiilor mondiale actuale,
fiind chemate să contribuie la dezvoltarea înţelegerii şi colaborării dintre state, la asigurarea păcii şi securităţii în lume.

2. Crearea O.N.U. a fost una dintre măsurile importante adoptate cu încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, cu
scopul menținerii ulterioare a păcii internaționale și securității colective, precum condusă și de ideea prevenirii unei noi
conflagrații mondiale.
 Pregătirile pentru nașterea O.N.U. au purces încă din primii ani ai războiului. În Declaraţia din 1 ianuarie 1942
asupra luptei comune împotriva ţărilor Axei, reprezentanţii unui număr de 26 de state din coaliţia antihitleristă au
folosit denumirea „Naţiunile Unite” spre a desemna această alianţă, denumire preluată de noua organizaţie
internaţională.
 În 1943, în cadrul Conferinţei de la Moscova a miniştrilor afacerilor externe ai Angliei, S.U.A. şi U.R.S.S., a fost
adoptată o declaraţie cu privire la securitatea generală, care prevedea în pct.1 că guvernele acestor state
„recunosc înfiinţarea în cel mai scurt timp a unei organizaţii internaţionale universale pentru menţinerea păci şi
securităţii internaţionale, întemeiată pe principiul egalităţii suverane a tuturor statelor doritoare de pace, care să
cuprindă toate statele mari şi mici”.
Puteau deveni membri ai acestei organizaţii (în spiritul universalităţii) toate statele suverane şi paşnice (fapt care
excludea la început „statele duşmane” din al Doilea Război Mondial). Cele patru puteri şi-au rezervat însă încă de
la forma de concept o putere de decizie importantă : acestea doreau să participe la menţinerea păcii ca „poliţişti
mondiali
 Conferinţa de la Teheran din noiembrie 1943 a confirmat hotărârea Conferinţei de la Moscova din 30 octombrie
1943.
 În decursul primei jumătăţi a anului 1944 au avut loc tratative între participanţii la Conferinţa de la Moscova din
1943 privind statutul juridic al noii organizaţii internaţionale privind pacea şi securitatea. În iunie 1944,
preşedintele S.U.A. F. Roosevelt a declarat într-o cuvântare despre planul de a crea o organizaţie internaţională cu
privire la securitate.
 Primul proiect al statutului noii organizaţii a fost elaborat la Conferinţa de la Dumbarton Oaks (lângă Washington)
în perioada august-octombrie 1944, la care reprezentanţii Angliei, S.U.A., U.R.S.S. şi Chinei şi-au prezentat
propunerile lor.
 La Conferinţa de la Yalta din februarie 1945, Roosevelt, Churchill şi Stalin au căzut, în fine, de acord asupra
ultimelor puncte disputate. Aici era vorba, mai ales, despre modalităţile de votare în cel mai important for al
viitoarei organizaţii, Consiliul de Securitate. La cererea U.R.S.S., membrii permanenţi ai Consiliului de Securitate –
U.R.S.S., S.U.A., Marea Britanie, Franţa şi China - urmau să deţină dreptul de veto în toate chestiunile importante,
fapt care a constituit multă vreme o piedică serioasă pentru activităţile organizaţiei. Fără acest compromis nu s-ar
fi putut ajunge însă nicăieri. Încă înainte de sfârşitul războiului, cele patru puteri au invitat toate statele care
semnaseră până la acea vreme Declaraţia Naţiunilor Unite, la Opera din San Francisco, pentru a-şi prezenta
proiectul de statut. La această Conferinţă, care s-a desfăşurat în lunile aprilie-iunie 1945, cele 50 de state
participante au introdus peste 1.000 de modificări. Şi chiar dacă „conceptul de poliţişti mondiali” din varianta
iniţială nu a putut fi realizat, statele mici şi mijlocii nu au reuşit să desfiinţeze statutul privilegiat al marilor puteri.
 Participanţii la Conferinţă au adoptat, aşadar, Carta, în unanimitate, la 26 iunie 1945. Polonia, care nu putuse
participa mai înainte la lucrări, a semnat şi ea Carta ca cel de-al 51-lea membru-fondator. Astfel, a fost fondată
Organizaţia Naţiunilor Unite (United Nations Organization - UNO), iar după ce numărul necesar de state a ratificat
tratatul, Carta a intrat în vigoare la data de 24 octombrie 1945
Această zi a fost declarată Ziua Organizaţiei Naţiunilor Unite
 Importanţa Cartei ONU rezidă în faptul că ea nu este doar un document constitutiv care reglementează activitatea
unei organizaţiei internaţionale pentru securitate, dar este destinată să joace un rol excepţional în
 fundamentarea formării unui sistem al securităţii colective, egal pentru toate statele, şi elaborarea unu cod
specific de comportament al statelor în domeniul militar, politic, economic, ecologic umanitar .
3.
Sistemul ONU este format din şase organe principale:

 Adunarea Generală- Adunarea Generală poate discuta orice chestiuni sau cauze care intră în cadrul prezentei
Carte sau care se referă la puterile şi funcţiile vreunuia din organele prevăzute în prezenta Carta; Adunarea
Generală poate discuta orice probleme privitoare la menţinerea păcii şi securităţii internaţionale, care îi vor fi fost
supuse de către oricare Membru al Naţiunilor Unite sau de către Consiliul de Securitate; Adunarea Generală
poate atrage atenţia Consiliului de Securitate asupra situaţiilor care ar putea pune în primejdie pacea şi
securitatea international; . Adunarea Generală va iniţia studii şi va face recomandări în scopul:a. de a promova
cooperarea internationala în domeniul politic şi de a incuraja dezvoltarea progresiva a dreptului internaţional şi
codificarea lui;b. de a promova cooperarea internationala în domeniile economic, social, cultural, al
învăţămîntului şi sănătăţii şi de a sprijini înfăptuirea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale pentru toţi,
fără deosebire de rasa, sex, limba sau religie; Adunarea Generală va examina şi aproba bugetul Organizaţiei;
Hotărîrile Adunării Generale în probleme importante vor fi adoptate cu majoritatea de două treimi a membrilor
prezenţi şi votanti
 Consiliul de Securitate - Membrii săi conferă Consiliului de Securitate răspunderea principala pentru menţinerea
păcii şi securităţii internaţionale şi recunosc ca, indeplinindu-şi îndatoririle impuse dc aceasta răspundere,
Consiliul de Securitate acţionează în numele lor.
 Consiliul Economic şi Social- poate efectua sau iniţia studii şi rapoarte privind probleme internaţionale în
domeniile economic social, cultural, al învăţămîntului, al sănătăţii şi poate face recomandări în privinta tuturor
acestor probleme Adunării Generale, Membrilor Naţiunilor Unite şi instituţiilor specializate interesate.2. El poate
face recomandări în scopul de a promova respectarea efectivă a drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale
pentru toţi.3. El poate pregati, spre a fi supuse Adunării Generale, proiecte de convenţii în probleme de
competenţa sa.4. El poate convoca în conformitate cu regulile fixate de Natiunile Unite conferinţe internaţionale
în probleme de competenţa sa; El poate coordona activitatea instituţiilor specializate prin consultări cu ele şi prin
recomandări adresate acestor instituţii, precum şi prin recomandări adresate Adunării Generale şi Membrilor
Naţiunilor Unite; onsiliul Economic şi Social va înfiinţa comisii pentru problemele economice şi sociale şi pentru
promovarea drepturilor omului precum şi orice alte comisii necesare pentru îndeplinirea funcţiilor sale.Articolul
69Consiliul Economic şi Social va invita orice Membru al Naţiunilor Unite sa participe fără drept de vot, la
dezbaterile sale asupra oricăror probleme care prezintă un interes special pentru acel Membru.
 Consiliul de Tutelă,- sa examineze rapoartele supuse de autoritatea administranta;b. sa primească petiţii şi să le
examineze, în consultare cu autoritatea administranta;c. sa organizeze vizite periodice în teritoriile respective sub
tutela, la date fixate de acord cu autoritatea administranta, şid. sa întreprindă aceste acţiuni şi altele în
conformitate cu dispoziţiile acordurilor de tutela; Consiliul de Tutela va elabora un chestionar privitor la progresul
locuitorilor din fiecare teritoriu sub tutela în domeniile politic, economic, social şi al educaţiei; autoritatea
administranta a fiecărui teritoriu sub tutela care intră în competenţa Adunării Generale va inainta acesteia un
raport anual pe baza chestionarului menţionat.

Curtea Internaţională de Justiţie- Curtea Internațională de Justiție (CIJ) se află în Haga, Olanda. Aceasta este principalul
organ judiciar al ONU. Stabilită în 1945 de Carta ONU, Curtea a fost pusă în funcțiune în 1946, ca succesorul Permanentei
Curți Internaționale de Justiție. Va solution diferendele cu urmatoarele obiecte:
a. interpretarea unui tratat;
b. orice problemă de drept internațional;
c. existența oricărui fapt care, dacă ar fi stabilit, ar constitui încălcarea unei obligații internaționale;
d. natura sau întinderea reparației datorate pentru încălcarea unei obligații internaționale.
 Secretariatul, precum şi agenţii specializate, programe şi fonduri de dezvoltare.- Secretarul General va acţiona în
aceasta calitate la toate şedinţele Adunării Generale, ale Consiliului de Securitate, ale Consiliului Economic şi
Social şi ale Consiliului de Tutela. El va îndeplini orice alte funcţii ce-i sînt încredinţate de aceste organe. Secretarul
General va prezenta Adunării Generale un raport anual asupra activităţii OrganizaţieiSecretarul General poate
atrage atenţia Consiliului de Securitate asupra oricărei probleme care după părerea sa, ar putea pune în primejdie
menţinerea păcii şi securităţii internaţionale.