Table of Contents

Aplicarea tratatelor.............................................................................................................. 3
Aplicarea tratatelor in timp................................................................................................. 4
Tratatele care produc efecte fata de terti................................................................................. 5
Tratatele considerate ca facand exceptie de la regula efectului relativ...........................................6
Incetarea tratatelor............................................................................................................... 6
Eroarea.......................................................................................................................... 7
Dolul.......................................................................................................................... 7
Coruperea reprezentantului unui stat................................................................................. 7
Cauzele de incetare sau suspendare a aplicarii tratatelor............................................................8
Stingerea tratatelor........................................................................................................... 8
Conventia de la Viena din 1969 reglementeaza urmatoarele cauze de stingere sau suspendare:........8
Exceptii:...................................................................................................................... 9
Interpretarea tratatelor.......................................................................................................... 9
Revizuirea tratatelor................................................................................................. 11

Aplicarea tratatelor
a)Notiuni generale
Forta obligatorie a tratatelor da expresie principiului fundamental al dreptului
international:PACTA SUNT SERVANTA, adica potrivit acestui principiu, tratatele in vigoare, acelea
neafectate de o cauza de nulitate, ori acelea care nu si-au incetat aplicarea trebuie executate de catre
parti cu buna-credinta. In egala masura, aplicarea tratatelor este guvernata si de principiile
suveranitatii, independentei si neamestecul in treburile interne.
2

Incalcarea prevederilor unui tratat atrage raspunderea internationala a statului care a savarsit o
astfel de incalcare. In textele tratatelor au fost inserate o serie de clauze privind mijloacele care sa le
garanteze executarea , urmarind sa previna incalcarea lor, cum ar fi juramantul religios, luarea de
ostatici, ipoteca, ocuparea militara pasnica individuala sau colectiva, gajul financiar asupra unor
venituri. In prezent, cele mai de sus nu mai au decat o insemnatate istorica.
Aplicarea tratatelor ridica o serie de probleme cu privire la forta lor obligatorie in ordinea juridica
interna, ca modalitate esentiala de atingere a finalitatii propuse, adica probleme privind aplicarea
acestora in spatiu si timp, interpretarea lor, dar si efectele lor fata de statele terte. In prezent,
urmarirea aplicarii tratatelor se face in cadrul organizatiilor internationale prin procedurile specifice
acestora.
b)Forta obligatorie a tratatelor de drept international
Executarea tratatelor presupune dobandirea fortei juridice a acestora inclusiv in dreptul
international, fapt care se reflecta in actiunea organelor statului cu privire la elaborarea si adoptarea
masurilor necesare in acest sens,ori, in cazul instantelor judecatoresti, acestea sunt obligate sa aplice
masuri in cauzele pe care le solutioneaza, adica in acele cauze in care sunt implicate fizice si cele
juridice.
Se pune astfel problema daca tratatele produc direct efecte in dreptul intern sau sunt necesare
anumite acte pt. introducerea lor in ordinea juridica interna. Dreptul international nu contine nici o
regula cu privire la modul in care tratatele produc efecte in dreptul intern.In acest sens, pt. aplicarea
tratatelor la care sunt parti statele se conduc dupa constitutiile lor care pot prevedea modalitatile de
introducere a tratatelor in ordinea juridica interna. Intre aceste modalitati retin atentia cu precadere
urmatoarele: promulgarea su publicarea lor prevazute in deosebi de constitutiile franceze sau poate
fi vorba de emiterea unor legi speciale pt. a declara tratatul drept lege interna(sistemul de drept
englez). In ce priveste Romania se considera ca nu este necesara emiterea unui act special pt.
introducerea tratatului in dreptul intern pt, ca o astfel de functie este indeplinita de catre actele
normative de ratificare ori aprobare a unui astfel de tratat sau chiar semnarea tratatului in cauza.
Potrivit legislatiei interne(590/2003) se adopta legi pt. ratificarea tratatelor si hotarari pt.
aprobarea acordurilor, conventiilor si a altor intelegeri internationale. Textul acestor legi si hotarari
si cele al tratatelor, acordurilor si al altor intelegeri internationale se publica in Monitorul Oficial.
Prin Constitutia Romaniei se face referire la faptul ca statul roman se obliga sa indeplineasca cu
buna-credinta obligatiile care ii revin din tratatele la care e parte. Tratatele ratificate de Parlament
potrivit legii fac parte din dreptul intern. Constitutia revizuita in 2003(Titlul IV,Integrarea
euroatlantica),art.148 si 149 reglementeaza aplicabilitatea normelor dreptului comunitar, respectiv
indeplinirea angajamentelor rezultate din statutul de stat membru la CE si NATO.
Cu toate ca modalitatile de introducere a tratatelor in ordinea juridica interna sunt diferite, fiecare
stat in temeiul principiului pacta sunt servanta are obligatia de a asigura ac transpunere ori de cate
ori este necesar si de asemenea are obligatia de a realiza concordanta dintre legislatia sa interna si
tratatul pe care devenind parte la el s-a angajat sa-l aplice.
Statele nu pot invoca legislatia interna pt. a justifica neexecutarea unui tratat potrivit art.27 din
Conventia de la Viena din 1969. Probleme apar in legatura cu ceea ce stim ca inseamna conflictul
dintre un tratat si o lege a statului in cauza, practica fiind diferita de la un stat la altul.
3

In sistemul englez se confera proritate legilor si precedentelor judiciare interne indiferent de

succesiunea in timp a tratatelor si a legilor. In Germania si Austria ,tratatele sunt asimilate legilor
interne , iar in caz de conflicat prioritatea apartine actului recent(fie intern, fie international).

Aplicarea tratatelor in timp

1)Neretroactivitatea tratatelor
In domeniul aplicarii tratatelor, regula generala este cea conform careia dispozitiile unui tratat nu
leaga un stat cu privire la un act sau fapt anterior datei intrarii in vigoare a tratatului. Principiul
neretroactivitatii se aplica si tratatelor exceptand cazurile in care statele confera un efect retroactiv
tratatului in cauza.
In practica Romaniei, in general, categoria tratatelor referitoare la asigurari sociale si pt. evitarea
dublei impuneri contine clauze speciale privind aplicarea lor retroactiva pt. o perioada de la 5 la 10
ani. Ca tratat multilateral e de retinut Conventia de la Lousane-1923 potrivit careia renuntarea
Turciei la drepturile avute asupra Sudanului si Egiptului si anexiunea Ciprului de catre GB au fost
considerate ca producand efecte cu incepere de la 5 noiembrie 1914.
2)Aplicarea concurenta a tratatelor
Incheierea unui nr. tot mai mare de tratate determina podibilitati sporite de aparitie a unor
conflicte intre tratate succesive avand acelasi obiect, dar un continut diferit. Astfel de conflicte apar
indeosebi la tratatele multilaterale, dar si la cele bilaterale. Pt. evitarea unor astfel de situatii,
practica in materie conventionala contine uneori prevederi de reglementare a raporturilor intre
tratatele succesive. Astfel, observam ca tratatele mai importante prevad ca in caz de conflict intre
prevederile care le instituie si acelea ale unui tratat ulterior aparut prevaleaza dispozitiile lor(Pactul
Ligii Natiunilor).
Alte tratate inscriu clauze care declara tratatul compatibil cu cele anterior incheiate sau cele care
se vor incheia in viitor(este vorba despre Conventia asupra marii libere-1958). In practica se
intalnesc si tratate incheiate de aceleasi parti dar care contin dispozitii contrare unui tratat incheiat
anterior fara insa a prevedea o solutie pt. o situatie conflictuala. De aceea retinem ca avand in vedere
practica internationala, Conventia de la Viena din 1969, la art.30 a consacrat unele reguli generale
privind aplicarea tratatelor succesive in acelasi domeniu.
La baza solutiilor adoptate de art.30 sunt plasate anumite criterii cum ar fi:
a)prioritatea relativa a normelor contradictorii
b)distinctia intre tratatele multilaterale care vizeaza relatiile bilaterale si cele care vizeaza relatiile de
tip integral sau interdependent
c)regulile stabilite in Conventie au un caracter supletiv in sensul ca se aplica numai daca tratatele in
cauza nu contin reguli de solutionare a conflictului dintre ele
Concret, art.30 din Conventie, proclamand preeminenta art.103 din Carta ONU asupra obligatiilor
statelor membre asumate prin alte tratate, stabileste 2 reguli principale:
1) in cazul in care un tratat precizeaza in continutul sau ca se subordoneaza altui tratat anterior
sau ulterior ori precizeaza ca nu trebuie considerat ca fiind incompatibil cu celalalt,
dispozitiile acestuia se vor aplica cu precadere

2) atunci cand toate partile la tratatul anterior sunt parti si la tratatul ulterior fara ca tratatul
anterior sa fi expirat sau ca aplicarea sa sa fi fost suspendata, tratatul anterior nu se mai
aplica decat in masura in care dispozitiile sale sunt compatibile cu cele ale tratatului ulterior
Prevederile art.30 din Conventia de la Viena din 1969 se reflecta de exemplu si in Conventia cu
privire la notificarea rapida a unui accident nuclear, care Conventie, la art.10, arata ca dispozitiile
sale nu vor afecta drepturile si obligatiile reciproce ale statelor parti asumate in temeiul unor
acorduri internationale existente care se refera la problemele prevazute in aceasta Conventie sau in
temeiul unor acorduri internationale viitoare incheiate in conformitate cu obiectul si scopul prezentei
Conventii.

Tratatele care produc efecte fata de terti

Unele categorii de tratate contin clauze care prevad drepturi in favoarea anumitor grupuri de state
ori in favoarea oricaror state, tratate care d.p.d.v. strict juridic se aseamana cu stipulatia pt. altul.
De exemplu:
- Tratatul de pace de la Versailles(1919) a prevazut anumite drepturi in
favoarea Danemarcei si Elvetiei
- Tratatul de pace de la Paris(1947) care prevede renuntarea de catre tarile
invinse la valorificarea oricaror pretentii decurgand din razboi fata de
terti in raport cu acele tratate stipuland asttfel de drepturi in favoarea altor
tari
- Carta ONU(1945)care, ptin art.35 confera statelor membre dreptul de a
supune spre rezolvare diferendele Consiliului de Securitate a ONU sau
Adunarii generale a ONU
Problema care se pune este daca drepturile in favoarea statului tert ia nastere din tratat sau trebuie
ca statul tert sa-l accepte printr-un acord colateral. In practica conventionala, jurisprudenta si
doctrina nu ofera un punct de vedere clar cu privire la aceasta situatie, si nici cu privire la faptul
daca dreptul prevazut in favoarea tertului
Conventia de la Viena din 1969 la art.36 prevede necesitatea consimtamantului aratand ca un
drept ia nastere pt. un stat tert din dispozitia unui tratat daca partile la acest tratat inteleg prin aceasta
dispozitie sa confere acest drept, fie statului tert, fie unui grup de state caruia acest stat ii apartine,
fie tuturor statelor si numai daca statul tert consimte
In ceea ce priveste consimtamantul tertului, acesta este prezumat in lipsa unei precizari contrare.
Conventia mai prevede faptul ca acest drept nu poate fi revocat sau modificat de catre parti daca se
stabileste ca dreptul in cauza este destinat pt. a nu fi modificat sau revocat fara consimtamantul
statului tert. Regula generala care decurge din principiul suveranitatii exclude categoric impunerea
in sarcina unor state terte a unor obligatii fara consimtamantul acestora.
Cu toate acestea, este invocata in doctrina si practica domeniului existenta unor tratate care pot
stabili obligatii ale unor state terte chair fara consimtamantul lor. In acest sens, se fac referiri la
statele agresoare(Acordul de la Postdam-1959), cel de la Londra, privindu-I pe criminalii de razboi,
Tratatle de pace din 1947.
Tratatle de pace au fost ratificate de catre statele invinse iar acordul de la Postdam nu viza
neaparat obligatii de natura juridica in sarcina Germaniei. In ce priveste acordul de la Londra, acesta
5

prevede obligatiile statelor aliate de a-I pedepsi pe criminalii de razboi nefancand trimitere la
obligatii ale statelor terte.
Tot in doctrina se mai fac referiri la unele tratate de interes general: Conventia privind genocidul,
Conventia prin care se interzice comertul cu sclavi, ambele stabilind reguli valabile pt. intreaga
comunitate internationala, adica reguli aplicabile erga omnes. Astfel de tratate, fie ca exprima o
cutuma , fie ca au tendinta de a se transforma in cutuma ca atare, regulile pe care le prevad devin
aplicabile pt. statele terte tocmai tocmai in acest temei.
Concluzia care se desprinde este cea potrivit careia printr-un tratat nu pot fi impuse obligatii unui
stat fara consimtamantul acestuia. Conventia de la Viena din 1969 la art.35 se prevede faptul ca
obligatii se pot naste pt. un stat tert sau din dispozitiile unui tratat in cazul indeplinirii urmatoarelor
conditii:
1) Daca statele parti la tratat inteleg sa creezee o asemenea obligatie
2) Daca statul tert accepta in mod expres in scris aceasta obligatie

Tratatele considerate ca facand exceptie de la regula efectului relativ

In doctrina, unii autori sustin faptul ca anumite tratate pot genera unele regimuri juridice adica
drepturi si obligatii care sunt opozabile erga omnes si, prin urmare, acestea ar face exceptie de la
regula efectului relativ. Se fac in acest sens referiri la tratatele care creaza statute sau regimuri
juridice obiective pt. o zona/regiune, pt. un teritoriu/localitate, un fluviu ori o zona determinata a
marii asa cum este cazul, de exemplu, al tratatelor de neutralizare, de militarizare sau de
internationalizare.
Exemple:
- Tratatul cu privire la Antarctica(1959)
- Tratatul dintre Anglia si Franta(1921) in domeniul demilitarizarii
- Tratatele care instituie statute de neutralizare pt. state neutre(Elvetia,Austria) ori cele care creaza
statute avand caracter politic, adica acelea care constata existenta unui nou subiect de drept
international.
Tratatele referitoare la caile internationale de comunicatii au fost considerate ca avand efecte erga
omnes luand in considerare caracterul lor universal, stabilind atat drepturi si obligatii corelative pt.
toate statele lumii. Drepturile decurg dupa caz din principiul libertatii de navigatie doar pt. statele
riverane.
Conventia de la Viena(1969), la art.36 nu a retinut notiunea de regimuri obiective ori alte notiuni
similare, ci a statuat faptul ca un drept ia nastere pt. un stat tert din dispozitiile unui tratat daca
partile la tratat inteleg sa confere acel drept fie statului tert sau unui grup de state, fie tuturor statelor
si numai daca statul tert in cauza consimte. Consimtamantul este prezumat in lipsa vreunei precizari
contrare mai putin daca tratatul nu prevede altfel.

Incetarea tratatelor
Stingerea unui tratat, denuntarea ori retragerea unei parti dintr-un tratat pot avea loc fie in
conformitate cu dispozitiile tratatului respectiv , fie in conformitate cu Conventia de la Viena-1969.
6

Efectele incetarii. Se face distinctie intre cauzele de nulitate si cele de incetare propriu-zise precum
si acele cauze de suspendare a aplicarii tratatelor. In caz de nulitate se considera ca tratatuL respectiv
nu a existat. pentru ca temeiul sau este inexistent.
In timp ce incetarea propriu-zisa semnifica un mod normal de a pune capat unui tratat perfect
valabil.
Suspendarea inseamna intreruperea temporara a aplicarii tratatelor.
Nulitatea tratatelor. Referindu-se la cauzele de nulitate a tratatelor, Conventia de la Viena
precizeaza ca o prima categorie de vicii de consimtamant, a caror invocare este lasata la latitudinea
statului in cauza cuprinde eroarea , dolul si coruperea reprezentantului unui stat.
A doua categorie de vicii de consimtamant. Conventia include si constrangerea asupra
reprezentantului unui stat, caz in care consimtamantul este fara efect si respectivul tratat este nul. O
cauza distincta de nulitate este si aceea potrivit careia poate veni in conflict cu o norma imperativa a
dreptului international, cum ar fi o norma de jus cogens.

Eroarea.
Eroarea constituie o fals prere pe care o are un stat contractant despre unul dintre elementele
contractului, o reprezentare inexact a realitii.1
Pentru ca eroarea sa fie considerata viciu de consimtamant trebuie intrunite urmatoarele
conditii:
Sa fie de fapt
Sa poarte asupra bazei esentiale a consimtamantului
Statul care invoca eroarea sa nu fi contribuit prin conduita sa la producerea acesteia ori imprejurarile
sa nu fi fost de asa natura incat posibilitatea erorii sa fie evidenta.
Dolul.
Art. 49 din Conventia de la Viena prevede ca : daca un stat a fost determinat sa incheie un tratat in
urma conduitei frauduloase a unui alt stat care a participat la negocieri , el poate invoca dolul ca
viciu al consimtamantului sau de a deveni parte la tratat. Dolul, viciu de consimtamant distinct de
eroare , dar ca si eroarea , poate fi invocat doar daca statul in cauza doreste acest lucru.
Coruperea reprezentantului unui stat
este retinuta ca un viciu de consimtamant distinct de dol , argumentandu-se ca in timp ce coruperea
pe plan intern este specifica dreptului penal, dolul tine de dreptul civil. In dreptul international se
aprecieaza ca exprimarea consimtamantului unui stat de a fi legat printr-un tratat a fost obtinuta pe
calea coruperii reprezentantului sau prin actiuni directe sau indirecte ale altui stat care a participat la
negocieri, atunci cand se constata o manifestare expresa de vointa in acest sens. Statul poate invoca
aceasta corupere ca viciu de consimtamant in cazul incheierii unui tratat. Art. 51 al Conventiei din
1969 precizeaza ca exprimarea consimtamantului unui stat de a fi legat de un tratat obtinut prin
constrangerea exercitata asupra reprezentantului sau prin acte sau amenintari indreptate impotriva
lui este lipsita de orice efecte juridice , adica este nul orice tratat a carui incheiere a fost obtinuta prin
amenintarea cu folosirea fortei, cu violarea principiilor de drept international prevazute in Carta
ONU.
Art. 53 se refera la o cauza de nulitate avand un caracter cuprinzator, aratand ca este nul orice tratat
care in momentul incheierii sale este in conflict cu o norma imperativa de jus cogens.In cazul
aparitiei unei noi norme imperative de drept international pe cale cutumiara sau conventionala , art. 64 din

1 Vasile Creu, Drept internaional public, Editura fundaiei Romnia de Mine", Bucureti 1999, p.
154
7

Conventie precizeaza ca tratatul care este in vigoare si vine in conflict cu acea norma devine nul si isi
inceteaza efectele. Tot Conventia de la Viena nu contine o enumerare a normelor de jus cogens , ci se
limiteaza numai la a formula criteriile de determinare a unei astfel de norme. O asemenea norma este
adoptata de Comunitatea internationala in ansamblul ei. De la o asemenea norma nu este permisa nici o
derogare. O astfel de norma nu poate fi modificata decat printr-o alta norma avand o forta juridica similara.
( ex. tratatele prin care s-ar conveni comiterea unor acte incriminate de dreptui international cum ar fi
gencidul, pirateria , sclavia , etc. - devin nule ; tratatele care incalca drepturile omului; tratatele care incalca
egalitatea in drepturi a statului sau dreptul la autodeterminare).

Cauzele de incetare sau suspendare a aplicarii tratatelor

Incetarea unui tratat semnifica acele situatii in care un astfel de instrument juridic nu mai produce efecte
juridice adica drepturile si obligatiile partilor inceteaza de regula din momentui aparitiei cauzei de incetare a
tratatului. Conventia din 1969 reglementeaza in esenta urmatoarele cauze de incetare sau suspendare ale unui
tratat:
1) Incetarea sau suspendarea in temeiul dispozitiilor cuprinse in tratat sau prin consimtamantul ulterior
al tuturor partilor
1) Denuntarea in cazui in care un tratat nu contine prevederi in legatura cu incetarea
2) Incetarea sau suspendarea ca urmare a incalcarii sale de catre una dintre parti
3) Imposibilitatea de executare a tratatului
4) Schimbarea fundamentala a imprejurarilor
2) Aparitia unei noi norrne de jus cogens , care in aceasta situatie este o modalitate normala de
incetare a unui tratat.

Stingerea tratatelor
In situatia in care un tratat inceteaza definitiv sa produca efecte, suntem in prezenta stingerii lui.
Daca incetarea efectelor juridice este temporara, vorbim despre suspendarea aplicarii tratatului.
Exista 3 grupe de incetare:
1. Vointa statelor parti
2. Violarea tratatului de una din parti
3. Circumstante independente de vointa partilor
Conventia de la Viena din 1969 reglementeaza urmatoarele cauze de stingere sau suspendare:
1) Incetarea sau suspendarea in virtutea dispozitiilor prevazute in tratat
2) Denuntarea sau retragerea
3) Incetarea sau suspendarea ca urmare a violarii tratatului
4) Imposibilitatea de executare a tratatului
5) Schimbarea fundamentala a imprejurarilor(clauza rebus sic standibus)
6) Ruperea relatiilor diplomatice si consulare
7) Aparitia unei norme de ius cogens
1) In cuprinsul tratatelor pot fi mentionate termenul de valabilitate al tratatului, o conditie
rezolutorie, denuntarea.
Tratatele incheiate pe o perioada dar care contin o clauza privind tacita reconductiune
Potrivit acestei clauze, la implinirea perioadei pt. care tratatul a fost incheiat, aceasta se considera
automat reinnoit pt. o perioada egala cu cea prevazuta in tratat daca nici una din parti nu-si
manifesta intentia de a pune capat tratatului la implinirea termenului.
2) Denuntarea este folosita pt. tratate bilaterale, retragerea pt. cele multilaterale.
8

Denuntarea manifestarea unilaterala de vointa prin care un stat intelege sa puna capat tratatului.
Retragerea manifestarea unilaterala a unui stat prin care acesta face posibila incetarea, producerea
de efecte juridice ale unui tratat multilateral.
Exceptii:
1. Atunci cand dreptul de denuntare poate fi dedus din natura tratatului
2. Atunci cand se poate determina intentia partilor de a admite posibilitatea denuntarii sau
retragerii
3. Se are in vedere o incalcare substantiala grava a tratatului. Incalcarea unei prevederi esentiale
pt. realizarea obiectului si scopului tratatului
4. Conventia de la Viena ofera aceasta posibilitate oricarui stat parte la un tratat de a invoca
imposibilitatea executarii. Daca aceasta imposibilitate rezulta din disparitia sau distrugerea
definitiva a obiectului, indispensabil pt. executarea tratatului
5. Pt a asigura stabilitatea tratatului trebuie sa fie vorba de o schimbare fundamentala,
imprejurare care a intervenit in raport cu cele existente in momentul incheierii lui si
schimbarea sa nu fi fost prevazuta de parti.
6. Numai tratatul care implica existenta unor astfel de relatii
7. Potrivit Conventiei de la Viena orice tratat existent care este in conflict cu o noua norma de
ius cogens devine nul si ia sfarsit
Poate fi invocata aceasta clauza numai daca existenta acestei imprejurari a constituit o baza
fundamentala pt. exprimarea consimtamantului statului de a se lega prin tratat si aceasta schimbare
trebuie sa fi avut ca efect transformarea radicala a naturii obligatiilor care raman de executat in
virtutea tratatului.
2exceptii:
1. Tratatele care stabilesc o frontiera
2. Daca schimbarea fundamentala este rezultatul incalcarii de catre partea care o invoca fie a
unei obligatii din tratat, fie a unei obligatii internationale

Interpretarea tratatelor
Este operaiunea de stabilire a felului n care trebuie neles coninutul tratatelor.
Interpretarea se manifest n procesul de aplicare a tratatelor. O just interpretare trebuie s duc la
stabilirea
sensului
exact
al
prevederilor
cuprinse
n
tratat.
Ea poate s fie fcut n primul rnd de statele pri la tratat, dar poate fi fcut i de un organ
internaional special desemnat sau de ctre orice alt persoan cu o pregtire adecvat, n cadrul
interpretrii doctrinare. Interpretarea fcut de statele pri este cea mai important i poart
denumirea de interpretare autentic.
Aa cum remarca M. Djuvara interpretarea este ntr-un anumit fel o alterare" care poate fi
nensemnat
n
unele
cazuri
i
violent,
chiar,
n
alte
cazuri.2
Practica ncheierii i aplicrii tratatelor a dus la cristalizarea unor reguli, metode i procedee care s
serveasc acestui scop. Asupra numrului i denumirii acestora, a ierarhizrii i coninutului lor nu
2 V.Mrgineanu, Iu. Savu, Demersul filosofic al lui Mircea Djuvara privind interpretaea dreptului,
Revista Naional de Drept, .N-8, 2001
9

exist
un
consens
unanim.
Principalele
reguli
de
interpretare
a
tratatelor
sunt:
a) Buna-credin orice tratat trebuie interpretat cu intenia real de stabilire a sensului exact al
prevederilor i nu pentru susinerea unui punct de vedere diferit fa de acestea;
b) Sensul clar nu va trebui niciodat s se dea o interpretare special unui tratat ale crui prevederi
sunt redactate n mod clar, fr echivoc, ntruct aceasta ar fi contrarie nsi finalitii operaiei de
interpretare;
c) Interpretarea cuvintelor dup sensul lor uzual. Cuvintele din tratat trebuie considerate n sensul lor
originar, cel mai simplu, mai firesc i mai evident dup sensul general al cuvintelor, n sensul lor
uzual;
d) Excluderea interpretrilor absurde. O interpretare care duce la un sens absurd este necorect,
deoarece se presupune c prile au dorit s dea sens celor scrise n tratat i de aceea trebuie s se
nlture orice contradicie ntre contextul general al tratatului i un neles al unui anumit termen din
tratat;
e) Interpretarea termenilor tehnici n sensul lor special. Atunci cnd se stabilete c prile au neles
s foloseasc un termen n sensul su special i nu n cel uzual, el va fi interpretat ca avnd acest
sens;
f) Interpretarea termenilor dup sensul lor la data ncheierii tratatului. ntruct sensul anumitor
termeni se poate modifica pe parcurs, interpretarea acestora n alt sens dect cel pe care l-au avut la
ncheierea tratatului poate duce la arbitrar sau la alterarea voinei reale a prilor;
g) Interpretarea prin context. Prevederile tratatului trebuie interpretate n contextul general al
acestuia, innd cont c de fapt fiecare cuvnt este o parte a unui ntreg; se va ine astfel cont de
alineatul, articolul sau capitolul din care acesta face parte, dac este localizat n partea introductiv,
n
cuprins
sau
n
partea
final
a
tratatului
etc;
h) Luarea n considerare a scopului tratatului. Interpretarea unor pri din tratat se va face n lumina
scopului general al tratatului, astfel c sensul care i se d s nu fie contrar acestui scop;
i) Efectul util. Interpretarea unui text trebuie s duc la concluzia c acesta trebuie s produc un
anumit efect, c nu este posibil ca intenia prilor s fi fost de a-l insera n tratat fr nici un rost;
j) Interpretarea n favoarea celui care se oblig. Dac nu se poate ajunge la stabilirea sensului exact
al prevederilor dintr-un tratat, acestea, pentru a produce efecte, vor fi interpretate n favoarea prii
care se oblig prin acel tratat. Dac s-ar interpreta altfel s-ar putea ajunge la crearea pe cale de
interpretare a unor obligaii pentru aceast parte care, dac s-ar interpreta corect tratatul, probabil c
nu
i-ar
reveni.
k) Interpretarea n defavoarea celui care a redactat textul. n caz de dubii asupra sensului unei
prevederi din tratat, aceasta va fi considerat n sensul care poate fi defavorabil prii care a redactato sau a impus-o, ntruct se presupune c aceasta avea posibilitatea s o formuleze clar, dar nu a
fcut-o.
Urmnd aceste reguli de interpretare, prile pot folosi diferite metode de interpretare, comune
oricrei interpretri juridice:interpretarea gramatical, logic, istoric sau sistematic.
Ele pot folosi diferite principii i procedee de interpretare, cum ar fi : argumentul per a contrario;
argumentul reducerii la absurd; principiul dup care prevederile speciale derog de la cele cu
caracter general etc.
10

Interpretarea tratatelor consta in stabilirea sensului si continutului regulilor aplicabile unei

situatii date. Exista mai multe tipuri de interpretare :
1. in functie de autorul interpretarii :
a) interpretare autentica colectiva
b) interpretare autentica unilaterala
c) interpretare neautentica
a) - realizata de catre toate partiel la tratat in momentul adoptarii textului sau mai tarziu
b) se mai numeste si autointerpretare , prin intermediul acesteia, fiecare stat parte poate sa ofere
propria interpretare si se realizeaza printr-o declaratie interpretativa
c) realizata de un organ al unei organizatii internationale(Adunarea generala a ONU interpreteaza
Carta ONU)
2. in functie de obiect
a) interpretare obiectiva are in vedere numai textul propriu-zis din tratat, considerandu-se ca
vointa partilor a fost clar exprimata in tratat
b) interpretare subiectiva are in vedere gasirea adevaratei vointe a partilor

Revizuirea tratatelor
Tratatele internaionale aflate n vigoare pot s fie modificate dac raiunile pentru care au fost
ncheiate sau condiiile de aplicare impun transformarea unor prevederi pentru a fi adaptate la noile
realiti.
Adaptarea coninutului unui tratat, transformarea textului acestuia, se pot face prin amendare sau
revizuire. Amendarea privete de regul modificri de mai mic amploare, iar revizuirea atrage
modificri
substaniale
i
extinse
ale
textului
unui
tratat.
Modificarea unui tratat se poate face numai prin voina prilor contractante, n cazurile i
modalitile prevzute de regul n nsui cuprinsul tratatului. Orice modificare adus unui tratat
trebuie s parcurg, pentru a intra n vigoare, n general acelai traseu politic i juridic ca la intrarea
n vigoare a tratatului modificat, dac prile nu prevd o procedur mai simplificat.
Modificarea tratatelor pune probleme mai complexe n ce privete tratatele multilaterale, ale cror
clauze de revizuire trebuie s prevad n mod expres condiiile n care se poate modifica, dispoziiile
din tratat care pot sau nu s fie modificate, numrul de state care trebuie s ratifice modificarea
pentru
ca
aceasta
s
devin
efectiv
etc.
In acest context se situeaz i revizuirea tratatelor, care de regul duce la ncheierea unui nou tratat.
Noul tratat poate modifica parial tratatul anterior sau l poate nlocui n ntregime, deci duce la
ncetarea lui.3

Modul de ncheiere a tratatelor de ctre Republica Moldova

Pe cale cutumiara s-a conturat un ansamblu de reguli procedurale, care aplicabile etapelor procesului
de incheiere a unui tratat international. Codificate prin Conventia de la Viena din 1969 privind
dreptul tratatelor, acestea au o valoare supletiva, Conventia propunand mai multe reguli alternative
intre care statele pot sa opteze. Multe din dispozitiile conventionale referitoare la o etapa sau alta a
3 Stelian Scuna, Drept internaional public, Editura ALL BECK, Bucureti 2002, p. 74
11

procesului de incheiere a tratatelor cuprind mentiunea "in afara cazurilor in care partile nu convin
altfel". Prin urmare, procedura de incheiere a tratatelor este guvernata de regula "autonomiei depline
de vointa a partilor". In general, la incheierea unui tratat international se parcurg trei etape:
a. negocierea textului;
b. semnarea tratatului;
c. exprimarea consimtamantului partilor de a se obliga prin tratat.
Prin ncheierea tratatului se nelege ansamblul de activiti desfurate, de proceduri care trebuie s
fie ndeplinite i de reguli care trebuie s fie observate, pentru ca tratatul s se formeze, s se
perfecteze i s devin obligatoriu pentru pri, s intre n vigoare i s existe deci, ca act valabil n
conformitate cu dreptul internaional. Tratatele internaionale se ncheie, de regul, n form scris.
a. Ca instituie politico-juridic, negocierile reprezint modul normal al unui stat de a aciona n
relaiile internaionale, negocierile constituind esena nsi a diplomaiei ca activitate.
Negocierile reprezint faza principal n care se convine textul unui tratat, dac nu chiar
exclusiv, n procesul de ncheiere a unui tratat.4
b. Legea Republicii Moldova privind tratatele, prevede c prin semnare se nelege actul de
autentificare a textului tratatului internaional, efectuat de ctre mputerniciii statelor, sau
modul de exprimare a consimtmntului Republicii Moldova de a fi legat prin tratat.
Totodat, legea respectiv d noiunea tratatelor n form simplificat - tratat internaional la
care Republica Moldova a devenit parte prin simplul fapt al semnrii, menionnd c
ncheierea tratatelor internaionale n forma simplificat are caracter de excepie i este
autorizat n cazul:

tratatelor a cror realizare revine Ministerului Afacerilor Externe al Republicii

Moldova;
tratatelor ncheiate n vederea realizrii unor tratate deja intrate n vigoare;
tratatelor ncheiate pe un termen de pn la un an i care nu implic un angajament
financiar.

c. Conveniile de codificare a dreptului tratatelor consacr semnarea tratatului ca mod de

exprimare a consimtmntului 5. Consimmntul unui stat de a fi legat printr-un tratat se
exprim prin semntura reprezentantului acestui stat:

cnd tratatul prevede c semnarea va avea acest efect.

cnd este stabilit, pe alt cale, c statele care au participat la negociere conveniser
c semnarea va avea acest efect.

4 Aurel Preda-Mtsaru, Tratat de drept internaional public, Lumina Lex, Bucureti 2002, p.226.
5 Convenia de la Viena privind dreptul tratatelor, 1969, art.l 1
12

cnd intenia statului de a conferi semnturii acest efect rezult din deplinele puteri
ale reprezentantului su ori a fost exprimat n cursul negocierii.

Bibliografie
1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.

13

Constituia RM;
Convenia de la Viena privind dreptul tratatelor, 1969;
Carta ONU;
Aurel Preda-Mtsaru, Tratat de drept internaional public, Lumina Lex,
Bucureti 2002;
Stelian Scuna, Drept internaional public, Editura ALL BECK,
Bucureti 2002;
V.Mrgineanu, Iu. Savu, Demersul filosofic al lui Mircea Djuvara privind
interpretaea dreptului, Revista Naional de Drept, .N-8, 2001;
Vasile Creu, Drept internaional public, Editura fundaiei Romnia de
Mine", Bucureti 1999;
LEGE Nr. 595, din
24.09.1999, privind tratatele
internaionale ale Republicii Moldova, Monitorul Oficial Nr. 2426.