Activitatea Romaniei La O.N.U.

ACTIVITATEA ROMANIEI LA ONU
O.N.U. este o organizaţie internaţională de state naţionale, bazată pe egalitatea suverană

a membrilor săi. Rolul său este de a menţine pacea şi securitatea internaţională; de a dezvolta
relaţiile de prietenie între naţiuni; de a realiza cooperarea internaţională în rezolvarea problemelor
economice, sociale, culturale sau umanitare, şi de a încuraja respectul pentru drepturile omului şi
pentru libertăţile fundamentale ale acestuia. Organizaţia Naţiunilor Unite este succesoarea “Ligii
Naţiunilor”,organizaţia internaţională formată după primul război mondial1.
România și-a exprimat oficial dorința de a face parte din ONU încă din 1946, aderarea
ţării noastre a fost blocată până în 1955. La 14 decembrie 1955, Adunarea generală a decis, prin
rezoluţia nr. 995 (X), primirea României în ONU, alături de alte 15 state. România a fost
membră în Consiliul de Securitate în anii 1962, 1976-1977, 1990-1991 şi 2004-2005, iar în
ECOSOC în perioadele 1965-1967, 1974-1976, 1978-1980, 1982-1987, 1990-1998, 2001-2003
şi 2007-2009. România a deţinut, în perioada 2004-2005, calitatea de membru ales al Consiliului
de Securitate. Din această poziţie a contribuit concret la punerea în practică a prevederilor din
Cartă referitoare la organizaţiile regionale, prin promovarea unui proiect de rezoluţie privind
cooperarea ONU cu organizaţiile regionale în procesele de stabilizare şi reconstrucţie post-
conflict, proiect ce a fost adoptat la 17 octombrie 2005 în forma rezoluţiei 1631 a Consiliului de
Securitate. Concretizarea proiectului iniţiat de România are o dublă importanţă: este, deopotrivă,
prima rezoluţie românească adoptată în Consiliul de Securitate şi, totodată, prima din istoria
acestui organ al ONU pe tema cooperării dintre ONU şi organizaţiile regionale2.
În ceea ce priveşte raportarea la priorităţile de maximă actualitate ale ONU, România
se alătură eforturilor generale de identificare, negociere şi aplicare a unor formule eficiente de
reformare a sistemului Naţiunilor Unite. România, prin prezenţa sa în diferite organe ale ONU,
are posibilitatea de a participa la procesul decizional din cadrul Organizaţiei mondiale, cu
influenţe asupra situaţiei internaţionale la nivel global şi în zone geografice apropiate. De
asemenea, participarea României la operaţiuni ONU de menţinere a păcii a evidenţiat eficienţa
armatei române şi disponibilitatea politică a României de a se implica în activităţi militare
multinaţionale pentru menţinerea stabilităţii internaţionale. În acest sens, România urmăreşte cu
1
https://www.scribd.com/document/7842236/Constituirea-Onu- accesat 20.04.2019.
2
https://mpnewyork.mae.ro/node/679- accesat 20.04.2019.
atenţie evoluţiile conceptuale ale operaţiunilor de menţinere a păcii, în vederea intensificării şi
diversificării implicării ei în aceste operaţiuni3.
România susţine eforturile vizând eficientizarea şi asigurarea credibilităţii Consiliului
ONU pentru Drepturile Omului, care a fost înfiinţat în 2006. În mai 2011, România a fost aleasă
pentru a doua oară membru al Consiliului Drepturilor Omului (CDO), pentru mandatul iunie
2011- decembrie 2014. În noua calitate a României de ţară donatoare de asistenţă pentru
dezvoltare, începând cu anul 2007 s-a concretizat o nouă formă de cooperare cu ONU, prin
parteneriatul dezvoltat de ţara noastră cu un număr important de instituţii ale ONU cu activitate
în domeniul dezvoltării. Prezenţa ONU în România reprezintă totodată o sursă de susţinere a
eforturilor ţării noastre, într-o perioadă de transformări sociale şi economice definitorii4.
Prima implicare a României în operaţiunile ONU de menţinere a păcii a început în luna
aprilie 1991, cu 10 ofiţeri observatori militari, în cadrul Misiunii de Observare din Irak-Kuweit
(UNIKOM). După reducerea efectivelor UNIKOM, în mai 1996, cinci ofiţeri romani au
continuat să facă parte din aceasta misiune. În perioada iunie 1993-octombrie 1994, România a
participat la Misiunea de Observare ONU din Somalia (UNOSOM-II) cu un spital militar de
campanie (50 paturi, 236 personal). De la 26 mai 1995, până în iunie 1997, 36 ofiţeri de stat
major şi poliţişti militari, un batalion de infanterie (751 militari) şi un spital militar de campanie
(40 paturi, 110 personal din care 45 medical) au participat la Misiunea Naţiunilor Unite de
Verificare în Angola (UNAVEM III). După retragerea forţei UNAVEM, în august 1997, o
subunitate de infanterie (156 militari) a fost menţinută în Angola, cu rol de forţă de reacţie rapidă
(ROMRRF), având misiunea să asigure securitatea personalului ONU, pe timpul transformării
misiunii de verificare (UNAVEM) în misiune de observare (MONUA), potrivit unei rezoluţii a
Consiliului de Securitate. În continuare, 138 militari români, dintre cei 156, au fost menţinuţi în
Angola, în regiunea de nord-est (Saurimo), ca forţă cu misiuni speciale (Task Force) -
ROMMTF, până la decizia Consiliului de Securitate, de retragere a misiunii, la 28 februarie
1999. În aprilie 1999, această subunitate a fost redislocată la Luanda unde a asigurat securitatea
personalului şi patrimoniului ONU din Angola, pe timpul lichidării tehnice a MONUA. La 26
august 1999, contingentul românesc a fost repatriat5.
3
https://www.mae.ro/node/1588- accesat 20.04.2019.
4
5
2
În iunie 1998, România a debutat şi în participarea cu ofiţeri de poliţie civilă la
operaţiuni de menţinere a păcii, prin desfăşurarea unui grup de 10 poliţişti la Forţa Internaţională
de Poliţie (IPTF) din cadrul Misiunii ONU din Bosnia-Herţegovina (UNMIBH), completat
ulterior cu încă 10 ofiţeri. În iunie 1999, doi ofiţeri au fost detaşaţi la Forţa de Poliţie aprobată de
Consiliul de Securitate pentru Misiunea de Administraţie Interimară a ONU în Kosovo (UN
PK/UNMIK), la care, în iulie 1999, a mai fost desfăşurat un grup de 24 poliţişti, totalul ajungând
la 26 oameni şi un ofiţer militar (MApN) de legătură între UNMIK şi Forţa NATO-OSCE din
Kosovo (KFOR). În august şi noiembrie 1999, ONU a solicitat ca România să mai desfăşoare 44
ofiţeri de politie UNMIK, astfel ca totalul contingentului românesc de poliţişti din Kosovo să
ajungă la 70. În octombrie-noiembrie 1999, România a început participarea la Misiunea
Naţiunilor Unite de Observare în R. D. Congo (MONUC) cu cinci ofiţeri de legătură. La cererea
ONU, pentru aceasta misiune au mai fost desemnaţi 10 observatori militari6.
De la debut şi până în prezent, România a participat la mai multe misiuni ONU de
menţinere a păcii, cu peste 7000 militari şi poliţişti civili (observatori militari, ofiţeri de stat
major, ofiţeri de legătură, poliţie militară, trupe de infanterie, spitale de campanie), ţara noastră
situându-se timp de 2 ani (septembrie 1995-iulie 1997) pe locurile 8-12 în lista celor 75-76 state
membre contribuitoare la operaţiuni ONU de menţinere a păcii, cu efective desfăşurate simultan
de peste 900 căşti albastre7.
La 23 septembrie 1998, România a devenit al 18-lea stat membru ONU (dintre cele 80
care au aderat la Sistemul Aranjamentelor de Forte de Menţinere a Păcii în Aşteptare/UN Stand-
by Arrangements)) prin semnarea Memorandumului de Înţelegere cu Naţiunile Unite în acest
domeniu. La 3 octombrie 1999, România a devenit membru deplin al SHIRBRIG (Brigada
Multinaţională cu Capacitate de Luptă Ridicată a Forţelor ONU în Aşteptare). Totodată,
România a fost admisă ca membru în toate nivelurile de participare la sistemul SHIRBRIG,
inclusiv în comandamentul brigăzii, deţinând în anul 2005, Preşedinţia Comitetului Director al
SHIRBRIG. În decembrie 2008, membrii SHIRBRIG au decis desfiinţarea iniţiativei prin
retragere unilaterală. Decizia s-a bazat pe faptului că majoritatea statelor membre se aflau în
imposibilitatea îndeplinirii sarcinilor asumate în cadrul SHIRBRIG datorită prezenţei sporite în
noile teatre de operaţiuni (Irak,Afganistan). În acest context, Consiliul Suprem de Apărare a Ţării
6
https://www.academia.edu/4871505/Romania_in_organizatii_si_organisme_internationale- accesat 20.04.2019.
7
https://www.academia.edu/4871505/Romania_in_organizatii_si_organisme_internationale- accesat 20.04.2019.
3
(CSAT) a decis retragerea României din cadrul SHIRBRIG, în ianuarie 2009. În acelaşi timp, pe
plan regional, România a aderat la iniţiativele central şi sud-est europene de întărire a păcii:
CENCOOP şi SEEBRIG8.
În cursul Summit-ul ONU din septembrie 2005, statele membre au convenit înfiinţarea
unui organism care să gestioneze consolidarea păcii în fostele zone de conflict. Acest organism
este Comisia pentru consolidarea păcii (Peace Building Commission), care a fost creată prin
rezoluţiile Consiliului de Securitate al ONU 1645 şi 1646 (decembrie 2005) şi rezoluţia Adunării
Generale a ONU (AG), A/RES/60/180. Pentru prima dată în istoria ONU, a fost creat un
organism interguvernamental (compus din 31 de membri) care îşi va focaliza atenţia asupra
situaţiei din teren a ţărilor care necesită sprijin în procesul de reabilitare de după conflict.
Mandatul PBC, conform rezoluţiilor adoptate, constă în propunerea unor strategii integrate
pentru realizarea stabilizării, reconstrucţia economiei şi stimularea dezvoltării, această Comisie
urmând a emite recomandări pentru îmbunătăţirea coordonării eforturilor la nivelul ONU9.
Cea mai semnificativă evoluţie în domeniul operaţiunilor ONU de menţinere a păcii o
constituie amploarea fără precedent a parteneriatului Naţiunilor Unite cu organismele regionale
şi subregionale de securitate, concretizată în stabilirea a două misiuni, în Timorul de Est
(UNTAET) şi Kosovo (UNMIK) şi în revizuirea misiunilor de observare stabilite anterior în
spaţiul african: Republica Democratica Congo (MONUC) şi Sierra Leone
(UNOMSIL/UNAMSIL), toate având mandate complexe, în cadrul cărora ponderea forţelor au
constituit-o componentele civile. Evoluţiile în cauză au determinat o schimbare de fond a
imaginii acestor operaţiuni care – obligate să facă faţă crizelor intra-statale complexe cu care se
confruntă comunitatea internaţională în prezent – şi-au accentuat caracterul multidisciplinar:
politic, umanitar, de afaceri civile, asistenţă electorală, poliţie civilă, deminări, refacerea
administraţiilor, dezvoltare economică s.a.10.
Componenta militară ONU continuă să asigure, în special, misiuni de observare, de
legătură cu forţele organizaţiilor de securitate din spaţiul geografic respectiv, de protecţie, de
monitorizare a aplicării acordurilor de încetare a focului şi a măsurilor de dezarmare,
8
https://www.coursehero.com/file/p3af3ah/atlantic-dar-%C5%9Fi-la-opera%C5%A3ii-de-sprijin-al-p%C4%83cii-
umanitare-%C5%9Fi-post-conflict-la/- accesat 21.04.2019.
9
10
4
demobilizare şi de reîncadrare a foştilor combatanţi. În acest context, definirea legitimităţii
intervenţiilor umanitare, intrarea în vigoare a Convenţiei privind securitatea personalului
Naţiunilor Unite şi asociat (ianuarie 1999) şi aplicarea în operaţiunile de menţinere a păcii a
normelor de drept umanitar internaţional au dominat, în ultima perioadă, tematica dezbaterilor
din Consiliul de Securitate, precum şi din Comitetul Special pentru operaţiuni de menţinere a
păcii (C 34)11.
România ca stat membru al Uniunii Europene susţine poziţia comună europeană –
identificabilă în proiectul de document circulat de Preşedinţia suedeză, “Sesiunea din 2010 a
C34: Priorităţile, obiectivele şi strategia UE“, precum şi în liniile directoare din anexa acestuia –
care consideră că „New Horizon Agenda” constituie o bază solidă pentru eforturile susţinute de
reformare a sistemului ONU de menţinere a păcii. Focalizarea acestor eforturi în cele patru mari
arii de interes - dezvoltarea politicilor, dezvoltarea capabilităţilor, sprijinul în teren şi planificarea
şi controlul - reprezintă priorităţile statelor membre UE in domeniul respectiv, pe termen scurt şi
mediu12.
În prezent, România ocupă locul 64 din 117 state membre contribuitoare cu trupe şi
poliţie la operaţiunile ONU de menţinere a păcii. Pentru prima dată de la începutul participării la
asemenea operaţiuni, forţele româneşti au cuprins toate categoriile de personal: ofiţeri de stat
major şi de legătură, observatori militari, poliţie militară, trupe de infanterie, monitori de poliţie
civilă, specialişti civili în administraţie, drept şi în monitorizarea proceselor electorale.
Reprezentanţii României (în total 101) se află în următoarele misiuni ONU: Misiunea ONU de
Stabilizare în RD Congo (MONUSCO) – 22 observatori militari si 14 ofiţeri de poliţie; Misiunea
ONU Interimară de Administrare în Kosovo (UNMIK) – 2 observatori militari; Misiunea ONU
din Coasta de Fildeş (ONUCI) – 7 observatori militari; Misiunea ONU din Haiti (MINUSTAH)
– 23 poliţişti; Misiunea ONU din Liberia (UNMIL) – 2 observatori militari; Misiunea ONU din
Sudan (UNMIS) – 11 observatori militari; Misiunea ONU din Timorul de Est (UNMIT) – 15
poliţişti; Misiunea ONU din Nepal (UNMIN) – 5 observatori militari13.
În plus, SPP participă cu ofiţeri de pază si protecţie imediată sub conducerea
Departamentului de Siguranţă şi Protecţie (DSS) în misiunile pentru menţinerea păcii din
11
https://www.academia.edu/4657789/STUDIU_COMPARATIV_NATO-UE-OSCE-
ONU_privind_managementul_crizelor_rezumat_- accesat 21.04.2019.
12
ONU_privind_managementul_crizelor_rezumat_- accesat 21.04.2019.
13
https://www.scribd.com/doc/245393918/Despre-ONU
5
Afganistan, Sudan/Khartoum şi Sudan/Darfur. Ca o recunoaştere nemijlocită a performanţelor
profesionale ale ofiţerilor şi subofiţerilor români, care execută misiuni de asigurare a securităţii
Reprezentanţilor Speciali ai Secretarului General ONU în teatrele de operaţii din Afghanistan şi
Sudan, la 5 august 2009, directorul Serviciului de Protecţie şi Pază, general locotenent dr. Lucian
Pahonţu a semnat la New York, alături de Warren Sach, la acea dată Secretar general adjunct al
ONU pentru sprijinirea misiunilor de pace, Memorandumul de Înţelegere între Guvernul
României şi Organizaţia Naţiunilor Unite privind pregătirea personalului de securitate ONU în
cadrul Centrului de Excelenţă al Serviciului de Protecţie şi Pază din România14.
La 22 martie 2010 a avut loc la Bucureşti inaugurarea oficială a programului de
pregătire a personalului ONU pentru protecţie apropiată din cadrul Centrului de Excelenţă al
SPP, în prezenţa Secretarului general adjunct al ONU pentru probleme de siguranţă şi securitate,
Gregory B. Starr. Pe lângă numărul actual, apreciabil, de militari şi poliţişti români desfăşuraţi în
operaţiuni de menţinere a păcii, contribuţiile anterioare la operaţiuni de anvergură (ex. Somalia şi
Angola), deosebit de apreciate pe plan extern, au conferit deja României o crescută vizibilitate şi
prestigiu în cadrul sistemului Naţiunilor Unite15.
România în operațiuni de menținere a păcii sub egida ONU în 2019. Conform datelor
de la 1 mai 2019, România era prezentă în operațiunile ONU de menținere a păcii cu un total de
54 militari, polițiști și jandarmi, în 8 misiuni ONU de menținere a păcii, ceea ce corespunde
locului 74 din 122 de state contributoare: Misiunea ONU pentru sprijinirea Justiției în HAITI
(MINUJUSTH) - 13 ofițeri de poliție; Misiunea ONU de integrare multidimensională din
Republica Centrafricană (MINUSCA) – 4 ofițeri de poliție; Misiunea ONU Multidimensională
Integrată de Stabilizare în Mali (MINUSMA) – 2 ofițeri de poliție, 3 ofițeri de stat major;
Misiunea ONU de Stabilizare în RD Congo (MONUSCO)- 7 observator militar, 7 ofițeri de
poliție, 3 ofițeri de stat major; Misiunea ONU din Cipru (UNFICYP) – 4 ofițeri de poliție;
Misiunea ONU Interimară de Administrare în Kosovo (UNMIK) - 1 observator militar;
Misiunea ONU din Sudanul de Sud (UNMISS) – 5 observatori militari, 2 ofițeri de poliție, 2
ofițeri de stat major; Grupul ONU de observatori militari în India și Pakistan (UNMOGIP)– 1
observator militar. De asemenea, România participă cu 24 de ofițeri de protecție apropiată, în
următoarele misiuni: Operațiunea hibridă Uniunea Africană- ONU în Darfur (UNAMID) – 6
14
https://www.scribd.com/doc/245393918/Despre-ONU- accesat 21.04.2019.
15
https://www.scribd.com/doc/245393918/Despre-ONU- accesat 21.04.2019.
6
ofițeri de protecție apropiată; Misiunea ONU de sprijin în Libia (UNSMIL) – 18 ofițeri de
protecție apropiată16.
România și-a depus, în 2006, candidatura pentru un nou mandat de membru
nepermanent al Consiliului de Securitate al ONU, pentru locul alocat Grupului Est-European, în
intervalul 2020-2021. Alegerile vor avea loc în iunie 2019. De la momentul aderării sale la ONU,
în anul 1955, România a mai deținut patru mandate de membru nepermanent în Consiliul de
Securitate al ONU (1962, 1976-1977, 1990-1991, 2004-2005). Ministerul Afacerilor Externe a
elaborat ”Strategia României privind obținerea unui nou mandat de membru nepermanent în
Consiliul de Securitate al ONU în perioada 2020-2021”, în baza căreia a fost adoptat, la nivelul
ministerului, ”Planul de acțiune pentru promovarea candidaturii României la CS ONU la
alegerile din 2019”. Campania de susținere a candidaturii pentru un nou mandat de membru
nepermanent în CS ONU se va desfășura sub sloganul ”România: un angajament de durată
pentru Pace, Justiție și Dezvoltare” și reprezintă un obiectiv ambițios de politică externă al țării
noastre17.
Colonelul Claudiu Bibiriță, în ajun de Crăciun, a preluat pentru un an funcția de
Consilier militar senior (șef al unității de consilieri militari) al Misiunii de Asistență a ONU din
Afganistan – UNAMA, cea mai înaltă poziție militară pe care a fost încadrat un militar român în
întreaga istorie a participării Armatei României la operațiile și misiunile ONU. După o
experiență românească de peste două decenii în slujba păcii și securității internaționale sub egida
ONU, la finele lui 2016, an în care s-au împlinit 25 de ani de contribuție neîntreruptă la operațiile
ONU de menținere a păcii (primii militari români sub drapel ONU au fost dislocați în anul 1991
în Misiunea de observare din Irak-Kuweit, UNIKOM), colonelul Claudiu Bibiriță, cu onoare, a
luat în primire această onorantă funcție, după ce în urmă cu doi ani îndeplinise funcția de
locțiitor în cadrul aceleași structuri18.
Având în vedere importanța pe care o are această funcție în angrenajul creat de ONU
în sprijinul autorităților civile și militare afgane, înainte de a-și prelua responsabilitățile în cadrul
misiunii, colonel Claudiu Bibiriță a participat timp de trei zile la un program intensiv de pregătire
la sediul ONU din New York. Cu această ocazie i-au fost prezentate ultimele evoluții politico-
militare din zona de responsabilitate și prioritățile ONU la începerea turului de misiune.
16
17
18
7
Totodată, col. Bibiriță a avut întâlniri cu general-maior Adrian Foster, împuternicit șef al
Oficiului pentru afaceri militare, șeful Serviciului de generare a forței și șeful Serviciului
planificare militară din cadrul Departamentului pentru operații de menținere a păcii (DPKO),
precum și cu șeful echipei pentru afacerile politice în Afganistan din cadrul Departamentului
pentru afaceri politice (DPA), dar și cu alți responsabili din cadrul structurilor coordonatoare
pentru UNAMA, de menționat fiind domeniul securității și siguranței19.
În această perioadă foarte concentrată de întâlniri formale și informale la sediul ONU,
ofițerul a avut și o întrevedere cu Reprezentantul permanent al României la ONU, ambasador dr.
Ion Jinga, care l-a felicitat pentru preluarea acestei onorante funcții și l-a asigurat de continuarea
sprijinului Misiunii permanente a României la ONU, în special prin reprezentantul său militar, pe
durata îndeplinirii mandatului UNAMA. Misiunea permanentă a României la ONU a planificat și
coordonat împreună cu Secretariatul ONU derularea întregului program de la New York și
dislocarea ulterioară în Afganistan, colonelul Claudiu Bibiriță fiind însoțit, în permanență, de
consilierul militar al misiunii, colonel Florin Roman20.
România ca stat membru al ONU, NATO și UE are o participare însemnată la misiuni
internaţionale. Această participare este consonantă cu eforturile constante şi abordările
tradiţionale de politică externă, care au în centru preocuparea şi acţiunea concertată a comunităţii
internaţionale în vederea asigurării securităţii, stabilităţii şi păcii, prevenirii conflictelor,
soluţionării lor prin mijloace paşnice şi reconstrucţiei post-conflict. Participarea României la
operaţiile ONU de menţinere a păcii a evidenţiat eficienţa instituțiilor cu responsabilități în
domeniul apărării naționale şi a securității, precum și disponibilitatea politică a României de a se
implica în activităţi militare multinaţionale pentru menţinerea păcii și stabilităţii internaţionale21.
Contribuţia României la misiunile și operaţiile de menținere a păcii sub egida ONU, la
30 aprilie 2018, include 62 militari și polițiști (fără personalul de protecție și pază), ocupând
locul 73 din 124 de state membre ONU participante cu forțe la operațiile conduse de
Departamentul pentru operații de menținere a păcii (DPKO), conform datelor puse la dispoziție
de DPKO şi este repartizată astfel: a) PARTICIPAREA PERSONALULUI MINISTERULUI
APĂRĂRII NAŢIONALE LA OPERAŢIUNI DE MENŢINERE A PĂCII: 29 de observatori
militari, ofițeri de stat major şi de legătură (din care 4 ofițeri femei - 13.8%) în următoarele
19
20
21
8
misiuni și operații din: Republica Democrată Congo/MONUSCO (16), Sudanul de Sud/UNMISS
(6), Afganistan/UNAMA (2), India-Pakistan/UNMOGIP (2), Kosovo/UNMIK (1),
Mali/MINUSMA (2); b.) PARTICIPAREA PERSONALULUI MINISTERULUI
AFACERILOR INTERNE LA OPERAŢIUNI DE MENŢINERE A PĂCII: 33 de poliţişti şi
jandarmi din Ministerul Afacerilor Interne în operațiile de menţinere a păcii din:
Haiti/MINUSTAH (4), RD Congo/MONUSCO (9), Sudanul de Sud/UNMISS (5),
Cipru/UNFICYP (4), Mali/MINUSMA (6), Republica Centrafricană/MINUSCA (5).
Suplimentar față de datele privind contribuția țării noastre puse la dispoziție de DPKO, România
mai participă și cu personal specializat din cadrul Serviciului de Protecție și Pază (SPP) la
misiunile ONU, astfel: 36 de ofiţeri de protecţie nemijlocită constituiți în 3 Echipe de Protecție
Apropiată pentru protecția înalților demnitari ONU, în sprijinul următoarelor misiuni:
Sudan/Darfur, UNAMID (12), Afganistan, UNAMA (12) şi Libia, UNSMIL (12) sub
conducerea Departamentului de Siguranţă şi Securitate (DSS) al ONU; c) CONTRIBUŢIA
ROMÂNIEI LA MISIUNI INTERNAŢIONALE: Contribuţia României cu structuri și personal
din cadrul MApN la misiuni internaţionale sub egida ONU, NATO și UE reprezintă aproximativ
969 de militari22.
România deţine calitatea de membru în următoarele organisme ONU sau
relaţionate de activitatea acestora: Consiliul Uniunii Internaţionale a Telecomunicaţiilor / CEx
UIT (membru 2014-2018); Consiliul de Administraţie al Organizației Internaţionale a Muncii /
OIT (2011-2014; 2014-2017); Consiliul Centrului internațional de formare al OIT de la Torino
(membru supleant, 2014-2017); Comitetul privind libertatea de asociere din cadrul Consiliului de
Administrație al OIT (membru adjunct, 2014-2017); Biroul Comitetului pentru Transporturi
Interioare al Comisiei ONU pentru Europa (CEE-ONU (martie 2014-martie 2016); Consiliul de
Administraţie al Uniunii Poştale Universale / UPU (2013-2016); Consiliul Consultativ al
Convenţiei UNESCO privind protejarea patrimoniului cultural subacvatic (2011-2013; 2013-
2017); Consiliul Biroului Internaţional pentru Educaţie / BIE UNESCO (2015-2018); Comitetul
Interguvernamental pentru Promovarea Reîntoarcerii Bunurilor Culturale în ţările de origine sau
restituirea lor în cazul dobândirii ilicite / ICPRCP UNESCO (2015-2018); Comisia ONU pentru
Dezvoltare Socială / CSocD (2013-2017, preşedinte 2015-2016); Comisia ONU pentru Populaţie
şi Dezvoltare / CPD (2013-2017, vice-președinte 2016); Consiliul de Administraţie al
22
9
Programului ONU pentru Aşezări Umane / UN-HABITAT (2014-2016); Consiliul Dezvoltării
Industriale al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare Industrială / IDB ONUDI (2014-
2017); Comitetul Permanent al Comitetului Regional al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii /
CPCR OMS (sept.2014 - sept. 2017); Comitetul de coordonare a Cadrului Decenal al
Programelor pentru modele de consum și de producție durabile/10YFP (2015-2017) Comisia
ONU de Statistică (2016 – 2019); Comisia ONU privind Dreptul Comerțului Internațional /
UNCITRAL (iunie 2016 – 2022). Experţi români în organisme ONU sau conexe: Consiliul
Director al Institutului Internaţional pentru Unificarea Dreptului Privat / UNIDROIT (2009-
2013; 2014-2018); Comitetul Consultativ al Consiliului Drepturilor Omului (1 oct. 2014 - 30
sept.2017); Tribunalul de Dispute al ONU / UNDT – judecător ad-litem (2012 - dec. 2016);
Corpul Comun de Inspecţie al ONU / JIU (2016-2020)23.
23
10
BIBLIOGRAFIE
https://www.scribd.com/document/7842236/Constituirea-Onu
https://mpnewyork.mae.ro/node/679-
https://www.mae.ro/node/1588
https://www.academia.edu/4871505/Romania_in_organizatii_si_organisme_internationale-
https://www.coursehero.com/file/p3af3ah/atlantic-dar-%C5%9Fi-la-opera%C5%A3ii-de-sprijin-
al-p%C4%83cii-umanitare-%C5%9Fi-post-conflict-la/
ONU_privind_managementul_crizelor_rezumat_
https://www.scribd.com/doc/245393918/Despre-ONU
https://mpnewyork.mae.ro/node/1979
https://mpnewyork.mae.ro/node/1957
https://mpnewyork.mae.ro/node/680-
11

Activitatea Romaniei La O.N.U.

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Activitatea Romaniei La O.N.U.

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

ACTIVITATEA ROMANIEI LA ONU

O.N.U. este o organizaţie internaţională de state naţionale, bazată pe egalitatea suverană

S-ar putea să vă placă și