Curs 3

Politica externa si diplomatia-continuare

Inca din secolul al XIX-lea, un ofiter prusac si-a pus problema ce se intampla cand mijloacele
diplomatice esueaza. (opusul diplomatiei este razboiul).

Karl von Klausewitz, in 1830 propune o formula care a devenit ulterior celebra in limbaj :
razboiul este continuarea politicii cu alte mijloace.

Realismul pleaca de la conceptia ca statele sunt egoiste, isi urmaresc propriile interese

Diplomatia isi urmeaza cursulul prin MAE cu Centrala si cu numeroasele misiuni sau
reprezentante diplomatice.

1. Ambasador​- ​este un termen care are cel putin doua intelesuri diferite.
a. Cel mai inalt nivel de reprezentare diplomatica (functie sau pozitie). Reprezentantul unui
stat pe teritoriul altui stat, fiind si seful ambasadei din tara respectiva.
b. Cel mai inalt grad diplomatic (din ierarhia profesionala diplomatica).

Chargé d’affaires​- ambasador interim (Unele tari nu doresc sa numeasca ambassador, pentru a
sublinia faptul ca relatiile diplomatice dintre doua state nu sunt asa cum ar trebui sa fie ; nivel
mai redus de relatii bilaterale).
2. Consulul General​ :
a. Cel mai inalt grad consular
b. Pozitie diplomatica ; seful unui consulat general.

3. Reprezentantele diplomatice- sunt insistutii diplomatice rezidente cu caracter permanent pe

teritoriul unui stat, avand statut diplomatic(beneficiaza de intregul sistem de imunitati si
privilegii diplomatice oferite de Conventia de la Viena din 1961), menite sa reprezinte interesele
unui stat pe teritoriul altui stat sau pe langa o organizatie international.
Sunt 4 mari tipuri de reprezentante diplomatice​:
-ambasada
-oficiul consular (in functie de rangul sau sau de rangul celui care il conduce : consulat
general, consulat, vice-consulat, birou consular (agent consular).
-misiunea/ reprezentanta permanenta a unui stat pe langa un stat national/organizatie
internationala
-centrele sau insititutele culturale guvernamentale.

4. Chargé d’affaires​- (insarcinat cu afaceri) este un termen care defineste seful unei ambasade,
temporar sau permanent( daca dupa titlul « charge d’affaires » se afla ​a.i. ​-« ad
interim »-inseamna ca este doar temporar ; daca nu este « ​a.i.​ » inseamna ca este permanent) ,
fara scrisoare de acreditare ca ambasador. Din punct de vedere al atributiilor intre un
ambasador si charge d’affaires nu este nici o diferenta. Diferenta este din punct de vedere al
prestigiului-nu este ambasador.
5. Ambasada ​poate avea doua posibile intelesuri

*putem primi la examen

 a. reprezentanta diplomatica (mentine relatia bilaterala)
b. cladirea in care functioneaza reprezentanta diplomatica
6. Oficiile consulare: ​reprezentante diplomatice, cu caracter diplomatic, al caror functie este
prestarea de servicii consulare (servicii contra-cost) si oferirea de asistenta consulara (este
gratuita, si se refera la tot ceea ce pot face membrii unui consulat pentru cetatenii statului sau)
membrilor comunitatii nationale respective, dar si servicii consulare oferite cetatenilor straini.
Reprezinta interesele guvernamentale (ale Primului Ministru –​dar nu cele personale-​ ).
Documentul omolog scrisorii de acreditare, este ​PATENTA​.
7. Acreditarea ​reprezinta, in abordarea clasica, echiparea unui sef de misiune, cu o scrisoare de
acreditare, semnata de catre seful statului, catre seful statului primitor, si care este inmanata de
ambasador, sefului statului primitor.

Ambasadorul agreeat trebuie sa primeasca agrementul- este o procedura discreta prin care
ministerul de externe . Acesta nu poate face declaratii publice, oficiale, etc.

​Curs 5
Telegrama este o forma de comunicare diplomatica scrisa , în format clasificat și cu caracter
secret. Informatia clasificata este destinata exclusiv institutiilor care proceseaza informatia si care iau
decizii in cunostinta de cauza. Nu este accesibila tuturor. Cand aceasta informatie ajunge sa fie
vazuta/citita de persoane care nu aveau dreptul sa o citeasca inseamna ca informatia a fost
compromisa, ​nemafiind consiferata clasificata.

Telegramele pot fi inscriptionate cu :

● S-secret
● SS- strict secret
● SSID- strict secret de importanta deosebita

Diplomatii trebuie sa aiba certificat ORDIS- dreptul de a citi/scrie informatii clasificate.

Telegramele se scriu intotdeauna de mana, intr-un singur exemplar. Telegrama se duce la cifror, care o
scrie pe un computer protejat, care are cifru de stat (orice stat are un cifru de stat, care estea cel mai
important, unic). El o scrie normal, dar informatia ajunge cifrata la destinatie (pentru a o proteja, pt a nu
fi compromisa, iar daca este interceptata, pe ecranul celui care o intercepteaza o sa ii apara o informatie
cifrata in cifrul de stat, pe care nu o poate decoda). Cand ajunge la destinatie, aceasta este decodata de
catre cifror si este printata in atatea exemplare, in functie de cati destinatari are. Exemplarele se
numeroteaza. Telegramele sunt puse in mape speciale si sunt inmanate personal destinatarilor, care
trebuie sa semneze de primire. Destinatarul trebuie sa arate ca a vazut telegrama. Acesta poate sa o
trimita mai departe unei persoane care nu este pe lista destinatarilor, pentru a cere opinie. Telegramele
nu trebuie sa ramana peste noapte in birou.

Telegrama se trimitea initial prin telegraf. Ea este codata printr-un cifru de stat. Telegramele pot
fi de iesire sau de intrare.

● De iesire – telegrama pleaca din centrala catre una sau mai multe misiuni diplomatice ​proprii.
(Outwards)

*putem primi la examen

 ● De primire​ – telegrama care vine dintr-o misiune diplomatica inspre propria tara. (Inwards)

Telegrama are caracter - ​clasificat

- urgent

Curierul diplomatic - angajat al MAE, fara rang de diplomat și responsabil cu transmiterea Sacului
diplomatic dinspre centrală spre misiuni și invers.

Poarta asupra lui un document numit ​foaie de parcurs​, care indica traseul si care ii certifica
statutul si care ii ofera imunitate (conform Congresului de la Viena). El nu poate fi verificat nici macar in
aeroport, daca are documentele inscriptionate cu sigiliul statului. El lasa documente si ridica altele. El nu
umbla niciodata neinsotit. Trebuie sa fie mereu doi curieri (saci).

Dupa o misiune de 3-4 saptamani este tinut in centrala 1-2 saptamani, pentru a se recupera. I se
mai fac si controale medicale.

Acesta are in sac toate documentele care pot fi produse intr-un consulat (certificate de
casatorie, pasapoarte, rapoarte de activitate etc.). Sacul este marcat corespunzator cu serie si numar.
Doar cele numerotate corespunzator nu pot fi verificate, insa bagajele personale ale curierului sunt.
Curierul nu are voie sa transporte armament si nici nu umbla inarmat, este personal civil.

Ordinea de precadere este ​ordinea descendenta a statutelor/demnitatilor oficiale (statutul

demnitatilor publice ale unui stat, asa cum sunt recunoscute acestea), recunoscute ca atare de catre un
stat suveran, prin intermediul serviciilor de protocol. El poate fi definit in douaperspective:

a. pe de o parte, ​ordinea de precadere a diplomatilor straini ​acreditati in interiorul unui stat

b. pe de lta parte, ​ordinea de precadere a propriilor demnitari ​ai unui stat

Ordinea difera de la un stat la altul si este facuta in functie de anumite criterii si nu reprezinta
importanta tarii. Aceasta exista pentru a ajuta un stat sa stie ordinea in care le da cuvantul la o
conferinta, locurile la un dineu, ordinea de primire etc.

Prima ordine de precadere a fost realizata de catre Vatican (ordinea papala). Acestia dadeau importanta
fiecarui regat, in functie de propria simpatie, nu aveau criterii obiective.

a. Ordinea de precadere de azi a fost definita la Congresul de la Viena. Criteriul neutru a fost
descoperit de catre francezi: ​in functie de data depunerii scrisorii de acreditare​. Cei mai vechi
sunt cei mai in fata. Oridinea devine astfel rotativa, e neutra dpdv politic, ideologic.
(ambasadorii nu pot primi doua mandate, insa pot fi tinuti cu primul mandat, oricat are nevoie
statul sau, chiar daca mandatul este de aprox. 4 ani)
b. La nivel intern, functiile sunt total diferite. Ordinea de precadere a propriilor demnitari se
realizeaza strict dpdv a protocolului.

Ex. ordinea de precadere a Frantei: 1.Presedintele republicii

2. Primul-ministru

3. Presedintele senatului

*putem primi la examen

4. Presedintele Adunarii Nationale (camera inferioada a parlamentului)

5. Fosti presedinti ai Frantei in viata (descrescator, din trecut inspre prezent; daca exista rege, acesta va
fi primul, iar apoi vor urma presedintii)

6. Membrii Guvernului (este intocmita o ordine de precadere a Guvernului de catre primul-ministru, in

functie de criterii proprii)

7. Fosti prim-ministrii in viata (la fel ca la presedinti)

8. Presedintele Consiliului Constitutional

9. Vice-presedintele Consiliului de stat

10. Pres. Cons. Economic, Social si de Mediu

11. Aparatorul drepturilor poporului (avocatul poporului)

12. Membrii Adunarii Nationale (575 –in functie de: numarul de mandate, daca au acelasi nr de mandate
>> varsta)

13. Senatorii

14. Membrii Parlamentului European

15. Presedintii Curtii de Casatie

etc. (inclusiv pana la primari – in functie de marimea comunitatii pe care o reprezinta)

Alternatul​- termen utilizat in procedurile diplomatice, care desemneaza exemplarul original al

unui document internașional semnat de mai multe părți, care devine document oficial al unui stat.

La semnarea alternatelor cu mai multe state, se incepe prin semnarea mai intai a propriului
alternat, se trimit toate alternatele in aceeasi directie, pana ajunge din nou propriul alternat in fata
diplomatilor. (ex. la UE, la NATO etc. Fiecare au criterii proprii pentru ordinea numelor de pe alternate)

Expresia ​casus belli este o expresie care desemnează un eveniment, act, fapt ce poate fi
considerat ca fiind un pretext pentru începerea unui război. Cel mai celebru caz in care s-a invocat casus
belli a fost asasinarea printului Franz Ferdinand la Sarajevo, care a declansat 1RM.

Incetarea focului - acord temporar sau permanent de incetare a luptelor intr-un perimetru bine
definit, in timpul unei confruntari militare. Din momentul prevazut in acel acord, nu mai e permisa nicio
miscare a trupelor/armelor. Acordul de incetare a focului este considerat un pas initial pentru
atingerea/realizarea ulterioara a unui armistitiu si, intr-un final a semnarii tratatului de pace.

Pe langa perimetrul bine definit, mai este foarte important momentul intrarii in vigoare a
acordului de incetare a focului. Intrarea in vigoare ar fi bine sa fie cat mai rapida. Cum acordul nu poate
intra in vigoare imediat, cele mai crancene batalii se dau pana la realizarea acestui lucru, pentru a putea
sa mai avanseze in pozitii.

Arbitrajul ​este un acord/aranjament international care solutioneaza/isi propune sa solutioneze

o disputa pritr-o decizie acceptata a unui tribunal ad-hoc. Membrii tribunalului sunt selectati de pe o
lista a Curtii Permanente de Arbitraj (cu propuneri- istorici, oameni de stiinta, judecatori, magistrati

*putem primi la examen

etc.). Procedura incheierii pasnice a disputei este posibilia doar cand cele doua sau mai multe state
implicate in conflict, ​au agreat in prealabil​, sa se adreseze Curtii Permanente de Arbitraj. In acest caz,
procedura folosita se numeste ​compromis​.

Curs 6
Balanta de putere este un concept de baza, traditional al scolii realiste a RI, care se
refera la o distributie a puterii intre state la nivel regional sau global (pt marile puteri). Acest
concept se bazeaza pe convingerea realistilor (si neo-realistilor) ca statele sunt egoiste si
entropic. Isi urmeaza cu prioritate propriile interese, ca starea naturala conduce inevitabil la
razboi (pt a-si maximiza puterea si influenta/beneficiile). Razboiul poate fi evitat numai si numai
prin conceptul balantei de putere cae exprima un aranjament temporar al relatiilor internationale,
valabil la un moment dat.
● 1648 – Pacea de la Westphalia- prima ordine mondiala stabilita printr-un tratat (in
urma Razboiului de 30 de ani). Prin acest tratat, Franta ajunge in pozitia de prima
putere europeana (Richelieu)
● 1814 - 1815 – Congresul de la Viena- a doua ordine modiala stabilita (in urma
razboaielor napoleoniene). Balanta de putere a durat pana la primul RM (100 de
ani)
● Primul RM a stabilit urmatoarea balanta de putere – Tratatele de la Versailles
1914-1918
● Al doilea RM – urmatoarea balanta de putere
Balanta de putere apare in urma razboaielor. Cand una din puteri, care nu este avantajata de
ordinea mondiala actuala, crede ca prin forta armelor poate sa isi schimbe conditia. Acceptarea
balantei de putere, cred realistii, este singura modalitate de a mentine echilibrul puterii. Aceasta
se intemeiaza pe baza de realitati. Trebuie acceptat ca exista state mai slabe si state mai
puternice, insa se incearca includerea in actele internationale a tuturor statelor. Balanta de putere
functioneaza pe baza de egalitati. (si UE functioneaza pe baza balantei de putere- ex. Consiliul
European- decizia este luata prin vot, iar statele au un numar de vturi proporional cu numarul
populatiei).
Politica externa si de securitate comuna- prin tratatul de la Maastricht (in vigoare
1993). Asa este numita politica externa a UE. Era unul dintre cei trei piloni, pana la tratatul de la
Lisabona (in vigoare 2009), cand UE a infiintat Serviciul European de diplomatie externa.
SEAC-vicepresedinte al Comisiei Europene. Politica externa- interese nationale. UE este vazuta
in relatiile internationale ca o softpower si nu ca o hardpower.
​ onventia de la Viena privind relatiile diplomatice (1961) este numele unui acord
C
intrat in vigoare in 1964, la care a participat initial 81 de state, acum sunt aproape toate, scopul ei
este clarificarea si codarea dreptului international cu privire la reprezentantele diplomatice si
agentii diplomatici, in special cu privire la privilegiile si imunitatile diplomatice. Era nevoie de
ea pt ca tarile ofereau diferite tipuri de imunitati, altele mai mult, altele mai putin, ideea era de

*putem primi la examen

convergenta a tuturor sistemelor. De exemplu, nu poate fi retinut, perchezitionat sau arestat nici
diplomatul, nici familia, nici resedinta lui. Scopul este sa ii oferi un mediu propice pentru a
reprezenta interesele statului lor fara a fi supusi la presiune. De asemenea diplomatul nu
raspunde penal in statul respectiv, are imunitate in fata legii. Alte privilegii: scutirea de taxe, nu
platesc TVA.
1963 Conventia de la Viena cu privire la domeniul consular, intrata in vigoare in 1967.
Nu mai prezinta relevanta astazi, deoarece in 1970 a avut loc amalgamarea sistemului consular
cu cel ambasadelor, si beneficiaza si consulii de aceleasi drepturi cu diplomatii politici.
Diplomatia…..direct…… pisi Direct Dial Diplomacy.
Canale diplomatice- comunicarea prin note vorbale sau scrise ale ambasadelor, consulatelor
Pasaportul diplomatic este o forma a pasaportului national eliberat de un stat pentru
inaltii sai demnitari, cu scopuld e a le furmiza acestora acces la sistemul de imunitati si privilegii
stabilit prin intermediul Conventiei de la Viena cu privire la sistemul diplomatic. Are
valabilitate de 5 ani. El poate fi reinnoit. Aceste nu anuleaza viza. Si cei cu pasapoarte
diplomatice au nevoie de viza.
Vizitele de prezentare sau de curtoazie ​(Courtesy Call) – vizite efectuate in scop pur
protocolar de catre seful unei reprezentante diplomatice recent sosit la post, altor demnitari,
MAE, in alte ministere, la primalul general, la rectorii universitatii, la directorii unui muzeu (in
functie de interese, de domenii de colaborare etc.). Nu se intra in chestiuni de continut (chestiuni
bilaterale). Durata vizitei 15-30 min. e politicos sa fii intrebat de familie, cum ti se pare clima in
capitala, cum te acomodezi etc. Profesionist este sa intrebi daca gazda accepta cadoul (un album
cu tara respectiva, 2 vinuri-unul alb si unul rosu, lucruri nu de foarte mare valoare).
Vizitele de ramas bun- realizate la sfarsitul mandatului celor cu care
ambasadorul/consulul a colaborat de-a lungul mandatului. Scopul este de a multumi, de a anunta
ca te pregatesti de plecare. Ele nu sunt atat de importante, dar sunt politicoase si apreciate. Nu
sunt atat de frecvente ca si vizite ;le de prezentare.

Curs 7
Ministerul Afacerilor Externe
Ministerul Afacerilor Externe (Departamentul de Stat/de Afaceri Externe) este un
departament guvernamental, responsabil cu implementarea politicii externe a unui stat, si cu
ordonearea serviciului diplomatic. Face conexiunea intre palierul politic (decizional)-seful
statului si Guvernul, Parlamentul- al politicii externe si administratia specializata, fiind institutia
de trecere, apartinand atat politicii externe cat si diplomatiei. Este legatura cu agentii straini
acreditati.

*putem primi la examen

 In secolul al xvii-lea, Richelieu infiinteaza in 1626 un mic birou administrative la curtea
regelui care se ocupa de “négociations continuelles” –ideea lui Richelieu de diplomatie-.
Termenul de diplomatie, asa cum il stim azi, este mult mai recent, de Edmund Burke, si dateaza
din 1726.
In ceea ce priveste infiintarea MAE ca atare, dincolo de Richelieu, aceasta dateaza din
1782 « Commonwealth ». In 1781, britanicii au creeat un « departement » in provincia British
North America (America Britanica), aprobat de Congres, si care avea sa devina, in 1789, in
actualul “Departement of State”.
Denumiri ale MAE
SUA – Department of State
Marea Britanie- Foreign Office
Franta- Ministerul Afacerilor Externe si Europene
Germania- Ministerul Federal al Afacerilor Externe
Italia- Ministerul Afacerilor Externe
Spania- Ministerul Afacerilor Externe si ale Cooperarii
Canada- DFAIT- Department of Foreign Affairs and International Trade
Rusia- MAE
« The Golden Age » al MAE a fost secolul XIX-lea. Diplomatia reprezenta elita
administrative a unei societati, a unei tari. In primul rand, doar cei din nobilime reprezentau tara
in strainatate (nu exista finantare din partea statului. Fiecare se finanta). In al doilea rand, tinand
cont de faptul ca 60-70% din populatie era analfabeta, iar cunoasterea a doua limbi straine era
mandatorie, cunoasterea de cultura generala, indispensabila( se discutau pe subiecte culturale, in
saloane), elita este evidenta. Declinul elitelor diplomatice incepe odata cu Primul Razboi
Mondial, si cu democratizarea sistemului politic si maselor, care reclama mai multa transparente,
o deschidere a diplomatiei catre societate. De asemenea, universalizarea dreptului de vot si
caracterul secret al diplomatiei o facea intangibila. Se schimba profilul diplomatic (diplomatul nu
mai este neaparat un om de cultura, devenind un birocrat, un functionar al statului, fenomenul
numindu-se « technicizarea diplomatiei ».

Organizarea MAE

Este o piramida decizionala, organizata ierarhic

*putem primi la examen

 Secretarul General asigura functionarea in conditii optime a Ministerului (functionarea
interna; nu are responsabilitati politice).
(De cautat organigrame pentru alte tari decat Franta).
Directiile sunt de doua feluri in MAE :
A. Directii de spatiu (georgrafice) au arii geografice: Directia Orientul Mijlociu si Africa,
Directia Balcani, etc.
B. Directii functionale (de sinteza) au tematici : Directia Financiara, Administrativa,
Directia Drepturilor Omului, ​Directia de proliferare a armamentului nuclear, etc.

Functiile MAE (Sunt cinci functii ale MAE) :

1. Asigurarea personalului a functionarii reprezentantelor tarii (staffing) –politica de
personal este o politica sensibila, care produce multe discutii si nemultumiri, si intre
diplomati, dar si intre societatea externa.
2. Elaborarea si implementarea politicii externe – prin diplomatie.
3. Coordonarea relatiilor externe ale unui stat a devenit tot mai dificila si mai
importanta, pentru ca relatiii externe nu dezvolta numai Ministerul de Externe.
Masuri :
a. Recomandarea sa se utilizeze canale diplomatice de comunicare, via Centrala MAE, sau
via ambasade, atunci cand discuta parteneriate, acorduri comune, etc.
b. Recomandarea ca alte agentii sa informeze cel putin, Centrala despre toate actiunile
implementate in alte state.
c. Impunerea unor masuri de veting (procedura de avizare) pentru toate tratatele
internationale si documente semnate in alte state de orice agentii, etc.
d. Plasarea unui inalt reprezentant in toate comisiile si comitetele internationale din care
face parte Romania, indiferent de domeniul de activitate.
e. Solicitarea de notificare prealabila a MAE cu privire la orice vizita intreprinsa in
strainatate, sau primita.
f. Includerea altor departamente care au de obicei activitate internationala intensa, in
structura MAE.

4. Asigurarea legaturilor cu diplomatii straini aflati pe propriul teritoriul national .

Centralei ii revine sarcina de a (Genti). Dinspre reprezentantele diplomatice straine
spre Centrala. (documente, servicii de sanatate, etc).
5. Obtinerea de suport politic si public intern pt politica externa si diplomatie

*putem primi la examen

 Curs 9
Functiile misiunilor diplomatice
Emisarii/ambasadorii cu insarcinari speciale nu au disparut cu totul din peirajul RI; sunt
localizati in centrala. Ei nu raspund de relatie cu o anumita tara, ​nu raspund de relatiile
bilaterale​. Ei sunt emisari pe problematici speciale. Nu trebuie sa stea neaparat in locul in care
sunt trimisi, deoarece se ocupa doar de anumite probleme; pot face „naveta” ori de cate ori este
nevoie, sau, poate sa poarte discutii si cu alte state, in functie de interese. Nu doar ONU poate
avea ambasadori pe probleme speciale/emisari. Chiar si Romania are asemenea emisari, de
diferite probleme de interes pentru tara noastra.
Pana la sf. sec. XIX, lb franceza era limba oficiala a diplomatiei, insa aceasta a fost
inlocuita treptat de limba engleza.
Sistemul francez de diplomatie​- un sistem de diplomatie adaptat erei moderne, care a
presupus o alta serie intreaga de alte masuri. Incepand cu seclul al XVIII-XIX, diplomatia era a
aristocratilor; acestia nu erau platiti pentru serviciile lor. Din sec. XIX, diplomatia se
profesionalizeaza.
1. Selectia/recrutarea corpului diplomatic
2. Pregatirea/formarea diplomatilor (mai intai erau tratati doar ca oameni cu carte, nu ca
diplomati)
3. Criterii de promovare (s-au intodus gradele diplomatice)
4. Salarizarea corpului diplomatic de catre stat
5. Introducerea pensiilor pentru diplomati
6. Introducerea si utilizarea protocolului (protocol = asumarea unui set de reguli de
comportament) – a fost o invitatie la dialog si la convietuire pasnica
Functiile reprezentantelor diplomatice in conformitate cu art. 3 din Conventia de la Viena
asupra Relatiilor Diplomatice 1961 (intrata in vigoare in 1963)
1. Reprezentarea​ statului trimitator pe teritoriul statului primitor
2. Protejarea/promovarea pe teritoriul statului primitor, a intereselor statului trimitator si a
conationalilor, in limitele permise de legislatia internationala.
3. Negocierea ​cu Guvernul si ​autoritatile statului primitor (fiecare ambasada negociaza in
baza unui mandat primit de la Centrala)
4. Observarea ​prin orice mijloace legale a realitatilor si evolutiilor politice, de societate,
culturale si instiintarea prompta si corecta, exacta a statului trimitator.
➢ ​Serviciu de spionaj
➢ Serviciu de contra-spionaj (tara primitoare)
➢ Serviciu de contra-contra-spionaj (tara trimitatoare)- pt. a-si supraveghea proprii
spioni, iar in cazul in care observa ca acestia au fost prinsi... A. Codreanu
o Expulzarea

*putem primi la examen

 5. ​ romovarea unor relatii de prietenie si colaborare intre cele doua state si ​dezvoltarea
P
relatiilor politice, economice, culturale cu statul respectiv

Curs 10
In politica internationala negocierile constau in discutii intre oficiali desemnati de
guvernele unor state aflate in conflict si care sunt menite sa conduca la un accord al partilor
asupra litigiului, sau, daca nu e posibil, trebuie sa indice o cale de urmat, o conduit a partilor
(modus vivendi).
Negocierile reprezinta cea mai importanta functie a diplomatiei. Sunt trei mari capitole
ale unui process de negociere:
● Prenegocierile
● Formula
● Detaliul
Prenegocierile
Prenegocierile, in pofida denumirii pe care o au (​pre​) constituie totusi prima etapa a
negocierilor. De aceea mai sunt si alte denumiri, oarecum mai sugestive (“talks about talks” sau
preliminarii). De exemplu, in cadrul Conferintei de la Helsinki (Actul de la Helsinki),
prenegocierile au durat 9 luni.
Prenegocierile au la randul lor cateva subetape :
➢ Agrearea nevoii de a negocia : partile trebuie sa fie convinse in egala masura ca au nevoie
de negocieri. Se incep prenegocierile cand partile sunt convinse ca s-a intrat intr-un
impas​ si recunoasterea acelui impas de ambele parti.
➢ Construirea temeliei negocierilor (daca nu se intra in negocieri, lucrurile se pot inrautati)
➢ Daca se intra in negocieri, lucrurile se pot rezolva.
Partile trebuie sa aiba sentimentul ca merita sa se intre in negocieri.
Preconditiile :
➢ Impas
➢ Daca nu negociem situatia se va deteriora
➢ Exista sansa ca daca negociez, situatia sa progreseze (sa se imbunatateasca)
Sunt trei mesaje cheie ale prenegocierilor :
✓ Partile aflate in conflict au si interese comune, nu numai interese care le dezbina ;
✓ Dezastrul este inevitabil (iminent) daca negocierile nu au loc ;
✓ O solutie este posibila.

*putem primi la examen

 ● Agrearea nevoii de a negocia : partile se comporta diferit, in functie de natura regimului
politic intern. (Democratiile sunt predispuse la negocieri in primii doi ani dupa alegere.
Regimurile autocrate, nu au o anumita perioada prielnica pentru negocieri, insa trebuie sa
fim atenti la factiunile existente – sa ajunga la negocieri, factiunea mai « open-minded ».
● Agrearea agendei – discutarea agendei (o lista ordonata de subiecte acceptate pentru
negociere) ; Este greu sa convenim asupra unei agende, din cel putin 3 motive :
o Acceptarea unei agende poate indica opiniei publice ca ai cedat in privinta unor
puncte din agenda ;
o Acceptarea unor puncte pe agenda poate alimenta propaganda celeilalte parti
implicate in negocieri, ca a obtinut o victorie ;
o Poti aluneca fara voia ta, in situatia de a discuta un subiect pe care nu voiai sa il
negociezi. (esti atras sa negociezi un subiect despre care ai spus clar la inceput ca
nu vrei sa il negociezi)
o Ordinea (agreem reciproc cate puncte aduce fiecare). (O metoda in cazuri in care
partile negocierii sunt in conflict: nothing is agreed until everything is agreed).
● Agrearea procedurii este sarcina finala a prenegocierilor si se refera la stabilirea a patru
aspect distincte (formatul, locatia, delegatiile, calendarul).

✓ Formatul​: Prima intrebare: Partile vor negocia in format direct sau indirect?
Marea majoritate a negocierilor au loc in format direct​. Formatul indirect​ este
atunci cand cele doua state nu au relatii diplomatice (nu se recunosc). Atunci
cand este necesar un format indirect, el poate fi realizat in 2 versiuni : prin
mediatori, sau prin bunele oficii ale unei terte parti. Mediatorul participa activ
la negocieri (se implica in gasirea de solutii, incearca sa inteleaga
argumentele, dar sa ramana obiectiv).
Ce se intampla atunci cand exista mai multe parti ? Exista formula de
conferinta multilaterala. ​O alta versiune este sa se faca negocieri bilaterale
incrucisate (a-b, b-c, c-a). Negocierile in format bilateral sunt in general mai
eficiente, mai rapide, mai flexibile, ​dar​ daca e vorba de 3 sau mai multe parti
aflate in conflict poate aparea riscul neincrederii. In formatul multilateral,
statele slabe prefera negocierile cu statele puternice. Este foarte important sa
stim in ce format negociem, inca de la inceput. Dupa ce s-a convenit formatul,
se trece la discutarea locatiei

✓ Locatia​ poate parea cel mai simplu detaliu de discutat. Fiecare parte doreste,
bineinteles, sa negocieze acasa. Intre tari prietene si partenere, locatia
negocierii nu conteaza, ba chiar sunt cateva scoli diplomatice de mare traditie
care prefera sa negocieze in deplasare interesele lor. Mult mai complicate sunt
lucrurile intre tari aflate in conflict. Exista varianta « half-way », sau varianta
statului neutru, sau a statelor care au o anumita traditie istorica de centre de
negocieri (Geneva, Haga, Viena). Mai exista formula de alternanta, cand nu

*putem primi la examen

 reusesti sa convii pe o locatie terta, se merge pe formula rundelor (o runda de
negocieri intr-un stat, o alta runda in celalalt stat).

✓ Delegatiile- prin ​negocierea asupra delegatiilor intelegem negocierea asupra

nivelului de reprezentare, componenta si dimensiunea delegatiilor.
Nivelul de reprezentare: simetria nivelului de reprezentare- nu este bine sa
fii nici suprareprezentat, nici subreprezentat.
Componenta : delegatia poate fi politica sau tehnica
Dimensiunea : delegatiile trebuie sa fie cel putin compatibile; nici prea
mari, nici prea mici. De obicei se convine pana si numarul delegatiilor,
pentru a nu exista discrepante.

✓ Calendarul ​: existenta sau nu a unui deadline. Cele care au un termen se

desfasoara sub presiunea timpului. Celelalte, sunt mai relaxate, dar este un semnal
ca partile nu sunt pregatite sa ajunga la un consens. Discutarea calendarului nu se
refera numai la deadline, ci si cand au loc rundele de negociere. Clarificatorii
politici trebuie sa stie cateva lucruri de subtilitate culturala. (se evita sarbatori
religioase, sarbatori nationale, alegeri, sau date cu sensibilitate morala in unele
tari)-date neutre, care sa nu fie speculate politic. Trebuie evitate datele unor mari
summituri, sau vacanta, etc.
Negocierea formulei si a detaliilor (Negocierile in jurul mesei)
Formula se refera la principiile majore, la un set de idei, de orientari, care jaloneaza
negocierile propriu-zise. Formula se mai numeste « cadru al acordului » sau « set de idei ».
Formula ne da o prima imagine a ceea ce vor de fapt negociatorii sa obtina. Una dintre cele mai
de succes formule de negociere a fost cea dintre Marea Britanie si China, cu privire la
retrocedarea provinciei Hong-Kong. (one country, two systems).

Curs 11
*Caracteristicile formulei​ (ale unei formule de succes in negocieri) ​ex.o tara, doua sisteme.
1. Simplitatea – o formula trebuie inteleasa, trebuie sa fie inteligibila (trebuie spus in
cuvinte simple ce vrei sa obtii, ce dai etc.)
2. Caracterul cuprizantor (sau comprehensiv) ​– acoperirea de catre formula a
principalelor puncte aflate in suspensie (disensiune) intre cele doua parti (sa ma faca sa
inteleg ca aici se regasesc principalele mele probleme si asteptari/raspunsuri; nu sa fie
ceva ce evita aceste lucruri)
3. Echilibrul – o formula buna trebuie sa ofere un balans intre cele doua parti, sa nu dea din
start impresia ca o parte s-a impus in negocieri si este castigatoarea clara, iar cealalta este
perdanta; daca o e consruita cua tentie, ea poate fi respinsa de societate, iar daca ea nu e

*putem primi la examen

 acceptata, conflictul nu se opreste (satisfactie pe termen scurt, deoarece, daca formula ta
este din start castigatoare, cei care au acceptat-o isi pot pierde sustinerea politica, iar in
locul lor vor veni altii care o pot contesta)
4. Flexibilitatea – formula trebuie sa lase negociatorilor un anumit spatiu de manevra
pentru etapa detaliilor, pt ca daca este prea rigida/fixa/riguroasa in a explica acordul,
atunci risca sa produca blocaje ulterior, cand se discuta detaliile (trebuie lasata mai
generala, mai flexibila)

*Principalele ABORDARI in negocierile diplomatice

Prin ​abordare​ intelegem​ un mod de a gandi lucrurile.
Prin ​strategie ​intelegem ​stabilirea concreta a unui mod de a actiona.
1. Deductiva – poate fi cel mai simplu exprimata prin: ​trecerea de la general la particular​.
Este cea mai logica abordare de negociere posibila (am stabilit niste principii cu valoare
generala, dupa care le deducem, le aplicam pe lucruri concrete. ​ex. Metoda integrarii- la
crearea UE​). Potrivita in situatiile in care partenerii au un grad mare de incredere unii in
altii (tari care au relatii bune).
2. Inductiva – ​trecerea de la particular la general​. Initiata de Kissinger - ii chema sa
negocieze lucruri mici, care nu vizau ansamblul conflictului (SUA - in calitate de
mediator; discutii punctuale, mici, pe sectoare, deoarece nu se putea atinge un acord
general de pace, de aceea se prefera negocierea aspectelor prticulare). (​Learning to walk
before starting to run – H. Kissinger) Apare cand nu ai alternativa, este sansa de a face
combatantii sa se intalneasca si sa discute despre ceva care nu e chiar atat de
important/divizant pentru ei (​avantaj​). Ca ​dezavantaj – riscul de a nu se ajunge niciodata
la un acord general, timp indelungat, lipsa unei perspective. Se poate pierde din vedere
ansamblul conflictului.
III. Stabilirea detaliilor (a treia etapa a negocierii)
Odata ce formula a fost agreata de partile negocierii, se trece la detalii. De cele mai multe ori,
etapa detaliilor este mai importanta decat negocierile propriu-zise.
De exemplu, 1974, cand turcii au invadat N Ciprului. Spre sfarsitul anilor ’70, se reuseste
stabilirea......... In momentul in care s-a ajuns la faza detaliilor, au aparut neintelegerile. Dupa
cativa ani de negociere a detaliilor, si-au dat seama ca aplicarea raportului de 1 la 4 este
inaplicabil.

Curs 12
*Dificultatile stabilirii detaliilor:

*putem primi la examen

 1. Complexitatea – prin definitie, acestea sunt complicate. Daca in primele doua stadii de
negociere s-au discutat lucruri ............. aici trebuie discutate lucruri foarte concrete.
2. Nevoia de a stabili un limbaj comun si de a evita neintelegerile ce pot aparea – poti
realiza la sf negocierilor ca, desi te-ai inteles cu cealalta parte a negocierii, partile
intelegeau lucruri diferite, deoarece vorbeau limbi diferite (ex. in Razboiul Rece,
SUA-Rusia – dezarmarea rachetelor)
3. Implica utilizarea unui mare numar de experti/specialisti, care nu au mandat politic
ca si diplomatii (negociatorii). Asta inseamna ca specialistii se vor intoarce de fiecare
data dupa noi runde de negocieri cu ceilalti specialisti, pentru a cere aprobarea nivelului
politic (expertii nu au putere de a semna acorduri). Detalile dureaza foarte mult timp
(trebuie mereu primita aprobarea)
4. Incercarea fiecarei parti de a-si maximiza beneficiile pe seama celeilalte parti, dupa
ce s-a negociat formula, chiar la finalul negocierilor. Se gandesc la detalii sa mai puna
ceva pentru ei.
5. Ultima dificultate este ​psihologica – momentul final, nu mai urmeaza nimic dupa asta.
Diplomatii realizeaza ca negocierile sunt inchise si ca nu se mai poate face nimic. Aici
realizeaza greselile facute de-a lungul negocierilor (unii pot sa nu semneze acordul,
deoarece si-au dat seama ca au gresit strategia de-a lungul negocierilor si rezultatul nu
este favorabil)

*STRATEGII de negociere
Sa presupunem ca avem agenda cu 10 puncte. Avem doua strategii posibile, insa
convenim in prealabil strategia aplicata.
1. Negocierea punct cu punct – vizeaza abordarea agendei pe chestiuni individuale,
particulare, negocierea lor, ajungerea la un consens, apoi trecerea la punctul urmator. Aici
am posibilitatea sa imi spun punctul de vedere pe fiecare din punctele din agenda
(avantaj). S-ar putea ca la sfarsit, niciuna din parti sa nu fie multumita cu ce a iesit
(dezavantaj).
2. Schimbul de puncte/ strategia concesiilor facute celeilalte parti (exchanging points)
– ​nu discutam punct cu punct, ci vedem unde putem oferi concesii/beneficii celeilalte
parti, la ce renuntam. Dupa teorema lui Homan – ceva pentru ceva. Unii incearca sa
triseze, incercand sa iti vanda ceva de care oricum nu are nevoie, ca pe ceva foarte pretios
(oricum ar da lucrul respectiv, chiar fara a primi ceva la schimb, deci, fara valoare)
Munca diplomatilor trebuie completata de munca Intelligence-ului (serviciilor secrete).

*putem primi la examen

Curs 13
Diplomația publică și culturală

Chiar daca in modul classic, traditional, diplomatia este secreta (discutii intre diplomati
autorizati, negocieri intre guverne, consultari care nu sunt destinate publicului larg), totusi, in
ultimele decenii s-a dezvoltat o dimensiune aparte a diplomatiei, numita diplomatia publica.
Cum a aparut ideea de diplomatie publica?
Izvorul conceptual al diplomatiei publice rezida in ideea de propaganda. S-a schimbat
termenul deoarece diplomatia publica nu si-a propus niciodata sa atace un alt sistem…ea nu avea
sens negativ, ci sens pozitiv( strangerea relatiilor). Este trecerea de la « black propaganda » la
« white propaganda ».
DEF​ : ​Este acea dimensiune care vizeaza promovarea intereselor strategice de politica
externa ale unui stat prin metode culturale, precum schimburi deschise de valori, idei, concepte
prin libera circulatie, dialog cultural, etc, dar in spatele diplomatiei publice sta un obiectiv
politic, deoarece diplomatia culturala este in principiu coordonata si sponsorizata de guvern
prin intermediul ambasadelor, institutelor culturale, etc.
Institutele culturale​ :
British Council – atat de perfectionat incat tocmai pt a se sustrage prezumtiei ca ar fi un
instrument politic al guvernului britanic, ei l-au scos de sub umbrela Foreign Office-ului si l-au
transformat intr-un fel de ONG.
Goethe Institut, Institut Français, Cervantes ,Confucius
Dupa incheierea Razboiului Rece Agentia de stat SUA a intrat in declin, deoarece a fost
compromisa in timpul RR, incepand sa se vorbeasca mai putin despre ​diplomatie publica si mai
mult de ​cultural diplomacy​ (in esenta este acelasi lucru).
In Europa, la nivelul UE, in 2006, s-a infiintat “The European Union National Institut of
Culture”, federatie de 31 de institute culturale din 26 tari. (state cu mai multe institute culturale.
De ex Franta : Institut Français si Alliance Française).
Unele state au mai multe institute culturale (Franta are Institutul Francez- guvernamental
si Alianta franceza – ONG: Germania are Geothe Institute si ... ). RO a infiintat in 2003 ICR din
Fundatia Culturala Romana. Sunt in prez 16 ICR-uri in strainatate (nu multe si nici putine, o tara
medie in cadrul diplomatiei culturale). Cele mai multe sunt in Europa iar unele au chiar o traditie
antebelica. (ex: Academia de Romania din Roma facuta de Pârvan, si Iorga a facut un Institut de
Cercetare Umanistica la Venetia. Scopul: de a gazdui tinerii romani veniti la studii in
universitatile italiene (camin al elitelor romanesti) ). Romania: institute culturale in cadrul
Europei: Paris, Londra, Amsterdam, Madrid, Lisabona, Stockholm, etc si in afara Europei:
Chisinau, New York, Istanbul, Beijing.

*putem primi la examen

 Statul roman, are un institut mediu, cu un buget de 400 de mii de euro pe an pt activitati
culturale, fara a lua in calcul chiriile și alte cheltuieli administrative.

*putem primi la examen