Workshopuri

Teme:
Economia Uniunii Europene
Migratia din exteriorul Uniunii Europene
Brexit si consecintele sale asupra Uniunii Europene
"Cartea albă" a lui Junker: Cinci scenarii pentru Europa post-Brexit
Link-uri utile
● https://www.mae.ro/node/1579
● http://www.euractiv.ro/articol.php?a=6917
● http://ec.europa.eu/commfrontoffice/publicopinion/index.cfm/Chart/index
● http://europa.eu/
● https://www.theguardian.com/international
● http://www.dailymail.co.uk/ushome/index.html
● https://www.historia.ro
● https://ec.europa.eu/info/business-economy-euro/economic-and-fiscal-policy-coordinatio
n/eu-economic-governance-monitoring-prevention-correction/european-semester/framew
ork/europe-2020-strategy_ro
● https://ec.europa.eu/commission/priorities/migration_en

Mini Intro
La 12 ani de la aderarea sa la Uniunea Europeană, România va prelua, începând cu 1
ianuarie 2019, pentru șase luni, responsabilitatea Președinției uneia dintre cele mai
importante instituții – Consiliul Uniunii Europene.
Pregătirea și derularea acestui mandat reprezintă o prioritate națională. Deținerea
Președinției Consiliului Uniunii Europene va fi o premieră pentru țara noastră și o
oportunitate de a demonstra capacitatea de a îndeplini o sarcină atât de importantă
printr-o bună planificare și coordonare la nivel național precum și un dialog susținut
cu instituțiile europene și statele membre.
România se va afla astfel în centrul procesului decizional european, având un rol
important în facilitarea procesului de reflecție asupra modului de dezvoltare și
consolidare a proiectului european, a procesului de negociere pentru dezvoltarea
acquis-ului comunitar și, implicit, pentru consolidarea cooperării între statele membre
ale Uniunii.

Priorităţi ale României în UE ( site-ul MAE )

Consolidarea profilului României în UE este una dintre priorităţile centrale ale României,
inclusiv în contextul demarării pregătirilor în vederea asigurării unei Preşedinţii de
succes a Consiliului UE în 2019 (semestrul I). Principalii vectori ai acţiunii României în
cadrul UE sunt legaţi de promovarea valorilor europene fundamentale şi a consolidării
proiectului european. În acest sens, România sprijină o acţiune eficientă a UE, atât în
plan intern cât şi extern, prin promovarea obiectivelor majore susţinute în cadrul
politicilor şi documentelor strategice europene (Agenda Strategică, noua Strategie
Globală a UE etc.).

România participă la demersul comun de consolidare a pieţei interne, a creşterii

economice şi a ocupării forţei de muncă, inclusiv printr-o politică investiţională activă şi
prin susţinerea principiilor care stau la baza pieţei interne. Din perspectiva României,
toate aceste măsuri trebuie să aibă ca finalitate reducerea decalajelor de dezvoltare între
diferitele state membre şi asigurarea respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale
ale tuturor cetăţenilor europeni, inclusiv libera circulaţie a persoanelor.

Va continua promovarea obiectivului naţional strategic de aderare a României la un

spaţiu Schengen consolidat şi pe deplin funcţional, pentru ca cetăţenii români să
beneficieze de avantajele exercitării depline a dreptului de liberă circulaţie. MAE acordă,
de asemenea, importanţă specială aderării României la zona Euro, având în vedere
obiectivul asumat, în acest sens, prin Tratatul de aderare. În acest context, va urmări atent
dosarele legate de consolidarea Uniunii Economice şi Monetare, atât din perspectiva de
stat membru non-euro, cât şi de stat aspirant la zona Euro.

În contextul dezbaterilor privind provocările curente la adresa Uniunii, România va

urmări şi va contribui activ la identificarea celor mai adecvate răspunsuri comune la
subiecte de actualitate, precum consolidarea politicii europene de migraţie şi azil sau
gestionarea provocărilor la adresa securităţii interne europene.

Asigurarea unei vecinătăţi stabile, sigure şi prospere este prioritară pentru România.
România acţionează pentru menţinerea unei atenţii sporite a UE asupra regiunii şi susţine
Parteneriatul Estic (PaE) ca instrument de acţiune strategică a Uniunii în raport cu ţările
partenere estice, inclusiv în contextul implementării Politicii Europene de Vecinătate
revizuite. O atenţie specială revine menţinerii şi consolidării parcursului european al
partenerilor estici, cu precădere al Republicii Moldova.

Procesul de extindere este un proiect istoric de succes al UE, care a adus stabilitate,
democraţie şi prosperitate pe continentul european. România rămâne o susţinătoare
activă a acestuia, ca proiect care a contribuit decisiv la durabilitatea construcției
europene, urmărind prioritar promovarea acestei politici pentru asigurarea continuităţii
procesului de extindere. România sprijină realizarea de progrese de către statele
candidate şi aspirante în avansarea acestora pe calea europeană, pe baza meritelor proprii
şi îndeplinirii criteriilor de aderare.

România susţine consolidarea relaţiilor Uniunii cu partenerii strategici şi globali.

Parteneriatul transatlantic rămâne unul din obiectivele centrale ale politicii externe a
României, dar şi ale Uniunii.
În calitate de ţară co-iniţiatoare a Strategiei UE pentru Regiunea Dunării (SUERD),
dezideratul României este concretizarea acestei iniţiative macro-regionale în proiecte de
succes, care să constituie un cadru de articulare între obiectivele naţionale şi avantajele
ce pot decurge din cooperarea în cadrul macro-regiunii. România se remarcă deja prin
proiecte de anvergură precum Proiectul DANUBIUS RI (o infrastructură pan-europeană
 de cercetare în domeniul delte-fluvii-mări, care va cuprinde un centru de colectare de
date la Murighiol şi supersite-uri de cercetare în alte ţări-partenere, cu finanţare paralelă
din programul Horizon 2020 şi din Programul Operaţional Competitivitate), proiecte de
dezvoltare portuară multi-modală (la Giurgiu, Galaţi, cu finanţare din Mecanismul pentru
Conectarea Europei), iniţiative multiple în domenii de avangardă, precum clusterele,
educaţia duală. Un interes major al României în SUERD este revigorarea rolului Dunării
ca rută de transport, împreună cu activităţile conexe (dezvoltarea porturilor, recreere,
turism).

În contextul negocierilor prilejuite de revizuirea la mijlocul etapei a Cadrului Financiar

Multianual 2014-2020, obiectivul României este de menţinere a principiilor şi
anvelopelor financiare deja agreate, în special în ceea ce priveşte cele două politici
tradiționale de interes prioritar – politica de coeziune şi politica agricolă. De asemenea,
în perspectiva negocierilor privind viitorul cadru financiar multianual post-2020,
România va continua să promoveze rolul major al Politicii de Coeziune și al Politicii
Agricole Comune și menținerea unei finanțări adecvate în cadrul acestora, în vederea
susținerii corespunzătoare a obiectivului de asigurare a convergenței la nivelul UE.

România va continua să promoveze interesele în contextul noii Strategii privind Uniunea

Energiei şi a acțiunilor de implementare a obiectivelor acestei strategii. Din perspectiva
României, prezintă interes deosebit asigurarea dimensiunii securității energetice,
dezvoltarea infrastructurii energetice prin diversificarea surselor și rutelor de transport
energetic.

MAE promovează în mod activ asigurarea unei bune reprezentări a României în cadrul
Serviciului European de Acţiune Externă (SEAE) şi al celorlalte instituţii europene.
Astfel se asigură o oportunitate de promovare eficientă a priorităţilor politice, economice
şi de securitate, ca parte a interesului general european.

Economia Uniunii Europene

● Este o economie unificată progresiv;

● Este puternic dependentă de schimburi internaţionale;
● Economiile statelor membre sunt unite atât pe cale naturală cât şi instituţional;
● Intensa specializare pe alte coordonate decât cele naţionale;
● Fragmentarea puternică a cererii, dată de diversitatea culturală;
● Fragmentarea ofertei, dată de dimensiunea pieţei şi de specificitatea cererii

Funcţionând ca o piaţă unică cu 28 de ţări, UE este o putere comercială majoră pe plan

mondial.
Politica economică a UE vizează menţinerea unei creşteri durabile cu ajutorul
investiţiilor în transporturi, energie şi cercetare. De asemenea, încearcă să reduce
impactul pe care dezvoltarea economică viitoare l-ar putea avea asupra mediului.
Însăși pași spre integrarea în Uniunea Europeană prevăd criterii de natură economică:

1. o economie de piaţă funcţională şi adaptată la condiţiile de presiune concurenţială ale

economiei comunitare
2. capacitatea de a prelua responsabilităţile de stat comunitar, între care respectarea
obiectivelor politice şi de uniune economică şi monetară, precum şi abilitate
administrativă de a aplica aquis-ul comunitar

Comerţ
Cu toate că populația UE reprezintă doar 6,9 % din populația mondială, schimburile sale
comerciale cu restul lumii reprezintă aproximativ 20 % din exporturile și importurile
derulate la nivel mondial.
Aproximativ 62 % din comerțul total al statelor membre se efectuează în interiorul UE.
Alături de SUA și China, UE este unul dintre cei mai importanți 3 actori globali din
comerțul internațional. În 2014, exporturile de bunuri ale UE au reprezentat 15 % din
totalul la nivel mondial. Acestea au fost depășite, pentru prima dată de la crearea UE,
de cele ale Chinei (15,5 %), dar au fost peste nivelul exporturilor derulate de Statele Unite
(12,2 %). În ceea ce privește importurile, Statele Unite au deținut cea mai
importantă cotă din totalul mondial (15,9 %), depășind atât UE (14,8 %), cât și China
(12,9 %).

Ocuparea forţei de muncă

Ocuparea forţei de muncă a fost, de asemenea, afectată de criza economică mondială şi de

instabilitatea din zona euro.
Dacă în anii '70 femeile nu reprezentau nici 30% din piața europeană a muncii, în 2008
ajunseseră la 43%, iar in anul 2014 la 59,6%. În anul 2008, au fost transferate 78,7
miliarde euro în țara de origine de către străinii care au obținut venituri din muncă într-un
stat mermbru al Uniunii Europene.

Cercetare
Cercetarea şi dezvoltarea se află în centrul strategiei europene de creştere a
competitivităţii economice. Obiectivul UE este de a investi mai mult în cercetare pentru a
aduce acest domeniu la nivelul celui din Statele Unite şi Japonia.
Transporturi
UE urmăreşte o promovare eficientă, sigură şi ecologică a reţelelor de transport.
Proporţia călătoriilor cu maşina a crescut uşor după 2008, comparativ cu alte forme de
transport rutier (autocare şi autobuze). UE continuă să sprijine investiţiile în transportul
feroviar şi restructurarea acestui sector.
În pofida crizei economice actuale, se estimează că transportul aerian mondial va creşte
cu aproximativ 5 % pe an până în 2030. Odată cu creşterea traficului, se amplifică
preocupările legate de siguranţă. Obiectivul politicii UE în domeniul aviaţiei este ca
spaţiului aerian european să devină cel mai sigur din lume.

Energie şi mediu
UE importă mai mult de 50 % din necesarul său de energie.
Moneda euro este dovada cea mai palpabilă a integrării europene - până în acest moment,
este moneda comună a 19 din cele 28 de state membre, utilizată zilnic de peste 338,6 de
milioane de europeni. Avantajele sale sunt evidente pentru orice persoană care călătorește
în străinătate sau face cumpărături on-line pe site-uri din alte țări ale Uniunii.

Cooperarea monetară la nivelul UE

Uniunea Economică și Monetară presupune coordonarea politicilor economice și fiscale,
aplicarea unei politici monetare comune și folosirea euro ca monedă unică. Euro a fost introdus
la 1 ianuarie 1999 ca monedă scripturală, utilizată numai în scopul efectuării de plăți care nu
presupuneau numerar și în scopuri contabile. Bancnotele și monedele au fost introduse la 1
ianuarie 2002.
Scopul monedei euro
O monedă unică oferă mai multe avantaje, printre care eliminarea fluctuației ratelor de
schimb și a comisioanelor de schimb valutar. Companiilor le este mai ușor să-și
desfășoare operațiunile comerciale transfrontaliere, economia devine mai stabilă, se
dezvoltă mai ușor, iar consumatorii au mai multe opțiuni. O monedă comună îi
încurajează pe consumatori să călătorească și să facă cumpărături în alte țări. La nivel
global, moneda euro conferă mai multă influență Uniunii Europene, fiind a doua
monedă ca importanță internațională, după dolarul american.
Administrarea monedei euro
Banca Centrală Europeană (BCE) este un organism independent care se ocupă de
afacerile monetare în UE. Scopul său este să mențină stabilitatea prețurilor. De
asemenea, BCE fixează o serie de rate de referință ale dobânzilor pentru zona euro.
Deși taxele și impozitele sunt în continuare percepute de statele membre și fiecare
dintre acestea ia propriile decizii bugetare, guvernele naționale au elaborat norme
comune în domeniul finanțelor publice pentru a-și coordona activitățile menite să
asigure stabilitatea, creșterea economică și ocuparea forței de muncă.
 Tabel 1. * Datele s-au modificat foarte putin din 2008

Semestrul european: de ce și cum

Introdus în 2010, semestrul european le permite statelor membre ale UE să își coordoneze politicile
economice pe tot parcursul anului și să găsească soluții la provocările economice cu care se confruntă
UE. Aflați care este scopul semestrului european și rolul diferitelor instituții ale UE în cadrul acestui
proces.
Obiectivele semestrului european
1. finanțe publice solide (evitarea datoriilor publice excesive)
2. prevenirea dezechilibrelor macroeconomice excesive în UE
3. sprijinirea reformelor structurale, pentru a crea mai multe locuri de muncă și creștere
economică
4. stimularea investițiilor.

Rolul Comisiei

În fiecare an, Comisia realizează o analiză detaliată a planurilor bugetare, macroeconomice și de

reformă structurală ale fiecărei țări din UE. Apoi, trimite guvernelor naționale recomandări specifice
fiecărei țări pentru următoarele 12-18 luni.
De asemenea, monitorizează eforturile pe care le fac statele membre pentru a atinge ​obiectivele
Strategiei Europa 2020​.
Rolul Consiliului
Propunerile Comisiei sunt aprobate și adoptate oficial de către Consiliu.

Rolul guvernelor UE
Toate deciziile de politică și măsurile propriu-zise legate de recomandările specifice fiecărei țări sunt
luate de guvernul țării în cauză, după cum consideră necesar.

Migratia din exteriorul Uniunii Europene

Dupa sfarsitul celui de al doilea razboi mondial, tarile europene au experimentat patru perioade
principale de migratiune:
I.perioada 1950 – 1960 : imediat dupa cel de al doilea razboi mondial, etnicii nationala si alte
persoane care se deplasasera au inceput sa se intoarca in tarile de origine, generand fluxuri migratorii
in masa, in Europa. In acelasi timp, insa, reconstructia Europei postbelice necesita o mare cantitate de
forta de munca. Ca urmare, autoritatile statelor interesate, firme sau agentii private au inceput sa
recruteze lucratori straini. Aceste ample miscari migrationiste in cadrul Europei si dinspre tarile in
curs de dezvoltare au contribuit la dezvoltarea si cresterile succesive economice inregistrate in
Europa in perioada 1945 – 1975
II.perioada 1970 – 1985 ​: perioada marcata de crizele economice, datorate cresterii pretului
petrolului din 1973 si 1979. Unele state europene au incercat sa reduca imigratia. Somajul in crestere
si escaladarea tensiunilor sociale au determinat guvernele sa elimine sa elimine politicile active de
recrutare din strainatate. Au fost limitate categoriile de lucratori straini ce puteau fi angajati si s-au
stabilit cote anuale pentru forta de munca din strainatate. De asemenea, guvernele au apelat la politici
pentru incurajarea lucratorilor migranti sa se intoarca in tara de origine, dar fara prea mare efect.
III.perioada 1990 – 2000 : se caracterizeaza prin diversitatea tarilor gazda si de origine, tari de
emigratie traditionale din Europa , precum Spania, Italia, Irlanda, Grecia si Portugalia, se transforma
trptat in tari de imigratie. Cresterea numarului solicitantilor de azil, refugiatilor si minoritatilor etnice
s-a datorat schimbarilor politice din Europa Centrala si de Est si din fosta Uniune Sovietica, precum
si cele din fosta Yugoslaviei si nordul Irakului.
IV.perioada dupa 2000 : in ultimii ani s-a inregistrat o crestere a migratiei permanente si a migratiei
fortei de munca temporare ca urmare, pe de o parte, dezvoltarii tehnologiei informatiei si
comunicatiei, sanatatii si educatiei, sectoare care necesita forta de munca inalt calificata si totodata a
crescut si cererea de mana de lucru straina necalificata in special in agricultura, constructii si lucrari
publice, precum si serviciile casnice.

Fenomenul migraționist a luat amploare în ultimii ani, în special datorită zonelor de conflict
existente în Orientul Mijlociu, numărul refugiaților crescând de la un an la altul.
Situația miilor de migranți care își puneau viața în pericol pentru a traversa Marea Mediterană a șocat
atat opinia publica cat si cadrul politic si institutional. Este clar că nicio țară a UE nu poate sau nu ar
trebui să fie lăsată singură pentru a aborda presiuni imense provocatede migrație. Agenda Comisiei
Europene privind migrația stabilește un răspuns european, combinând politicile interne și externe,
utilizând în mod optim agențiile și instrumentele UE și implicând toți actorii: țările și instituțiile UE,
organizațiile internaționale, societatea civilă, autoritățile locale și partenerii naționali în afara EU.
Politici publice comune
Agenda Comisiei privind migrația prezintă un răspuns imediat la situația de criză din Marea
Mediterană și stabilește pași pe termen mai lung pentru a gestiona migrația în toate aspectele sale.
Printre acestea se numara:
1. Reducerea stimulentelor pentru migrația ilegală
2. Salvarea vieților și asigurarea frontierelor externe
3. O politică comună solidă în materie de azil
4. O nouă politică privind migrația legală
http://europa.eu/rapid/press-release_IP-18-1763_en.htm1

Brexit si consecintele sale asupra Uniunii Europene

Cauze
În iunie 2016, fostul premier David Cameron a făcut apel la referendum. El a vrut să
oprească opoziția pro-Brexit în cadrul partidului său conservator. Cameron a crezut că
referendumul va rezolva problema în favoarea sa. Din păcate, pentru el, argumentele
anti-imigrație și anti-UE au câștigat.
Majoritatea alegătorilor pro-Brexit erau alegători mai în vârstă, din clasa muncitoare, din
mediul rural al Angliei. Ei se temeau de libera circulație a imigranților și a
refugiaților. Ei au considerat că aderarea la UE a schimbat identitatea națională. Nu le
plăceau constrângerile și reglementările bugetare impuse de UE. Ei nu au văzut cum
le-a beneficiat libera circulație a capitalului și comerțul cu UE.
Votanții mai tineri, iar cei din Londra, Scoția, Țara Galilor și Irlanda de Nord au vrut să
rămână în UE, au fost depășiti insa de numărul mare de alegători care se opuneau
acestei idei.
Brexit este referendumul din 23 iunie 2016 în care Marea Britanie a votat să părăsească
Uniunea Europeană. Locuitorii au decis că beneficiile apartenentei la organismului
monetar unitar nu mai compenseaza costurile liberei circulații a imigrației. Brexit este
porecla pentru "ieșirea britanică" din UE.La 29 martie 2017, premierul britanic
Theresa May a înaintat Uniunii Europene notificarea Articolului 50 prin care exprima
oficial retragerea .
Acest lucru îi oferă Regatului Unit și UE doi ani să negocieze următoarele șase puncte
principale:
● Regatul Unit nu dorește să permită în continuare imigrația nelimitată in UE.
● Cele două părți trebuie să garanteze statutul cetatenilor UE care trăiesc în Regatul Unit și
viceversa.
● Același lucru este valabil și pentru vize de lucru, care nu sunt în prezent necesare.
● Regatul Unit dorește să se retragă din Curtea Europeană de Justiție.
● Marea Britanie dorește o "uniune vamală" cu UE. Aceasta înseamnă că nu vor impune
tarife asupra importurilor celorlalți. Aceștia vor impozita importurile din alte țări.
Ambele părți doresc să continue comerțul.
● UE va solicita o tranzacție în numerar din Regatul Unit pentru a-și îndeplini
angajamentele financiare existente. Negocierile recente au pus cifra de la 40 miliarde
● la 55 miliarde de euro.
Planul de retragere trebuie să fie aprobat de Consiliul European, de cele 20 de țări UE cu

1
Comunicat de presa al Comisiei Europene privind ageenda asupra migratiei ​Brussels, 14 March 2018
 65% din populație și de Parlamentul European. Apoi, Marea Britanie va copia legile
UE în legile sale, care ulterior pot fi modificate sau abrogate.
În martie 2018, premierul May a declarat că multe legi ar fi similare legilor UE, astfel
încât Regatul Unit să poată menține comerțul și accesul la capital.
Abordarea Hard Brexit înseamnă a părăsi rapid UE fără alte restricții cu exceptia stabilirii
unui nou acord de liber schimb.
Abordarea Soft Brexit ar păstra accesul complet la capital, cu acces restrâns al
persoanelor.
Acest lucru este similar cu relația Norvegiei cu UE.
Primul ministru David Davis mai numit ca șef al Brexit. El dorește să negocieze acorduri
comerciale bilaterale cu suficiente țări pentru a înlocui UE. El crede că UE va permite
un Brexit Soft. În iunie 2017, planul prim-ministrului a fost modificat datorită
alegerilor anticipate pe care ea le-a solicitat. Ea a simțit că un vot puternic de susținere
ar întări poziția sa de negociere cu UE. În schimb, partidul său Tory a pierdut
controlul asupra Parlamentului. Unii îi cereau chiar să renunțe la postul ei. Partidul
Laburist a câștigat 40% din voturi. Partidul Laburist susține un Soft Brexit.
La 22 septembrie 2017, Teresa May a recunoscut probabilitatea crescută a unui Soft
Brexit. Ea a propus o perioadă de tranziție de doi ani după ce Marea Britanie a părăsit
UE. Aceasta ar permite accesul continuu pe piețe. În schimb, Regatul Unit va
continua să plătească taxele de membru UE până în 2020.2

5."Cartea albă" a lui Junker: Cinci scenarii pentru Europa post-Brexit

Cartea albă analizează modul în care Europa se va schimba în următorii zece ani, de la impactul
noilor tehnologii asupra societăţii şi a locurilor de muncă, la îndoielile suscitate de globalizare,
la preocupările în materie de securitate şi la creşterea populismului. Scenariile acoperă o
gamă de posibilităţi şi au un caracter ilustrativ. Ele nu se exclud reciproc şi nu sunt exhaustive.
Şeful CE nu şi-a exprimat vreo preferinţă, în acest document, însă îndeamnă statele membre UE
să se inspire din el în vederea pregătirii summitului de pe 25 martie de la Bruxelles, cu ocazia
marcării a 60 de ani de la semnarea Tratatului fondator al Uniunii. „O Europă unită, cu 27 de
state, trebuie să-şi ia destinul în propriile mâini şi să elaboreze o viziune pentru propriul ei
viitor“, a indicat Juncker în discursul susţinut în plenul Parlamentului European. El a enumerat
în continuare cinci posibile opţiuni pentru viitorul proiectului european, ce corespund fiecare
unui nivel diferit de integrare şi le-a cerut liderilor europeni să se poziţioneze clar faţă de aceste
variante.
Prima dintre opţiunile enunţate — şi care corespunde gradului cel mai redus de integrare —
sugerează limitarea proiectului european la piaţa unică, pentru a se avea astfel în vedere faptul
că cele 27 de state (ce vor rămâne în UE după ieşirea Marii Britanii) nu pot găsi o poziţie
comună într-un număr tot mai mare de chestiuni, cum ar fi de exemplu imigraţia (politica de
azil) ori apărarea comună. În acest scenariu, „deciziile vor putea fi luate mai uşor, însă
capacitatea de a acţiona în mod colectiv va fi limitată“, explică Juncker. La cealaltă extremă
avem opţiunea de a „face mai mult împreună“, idee care corespunde avansării în direcţia unei
Europe federaliste, ce presupune o diminuare a suveranităţii şi competenţelor statelor naţionale
în favoarea instituţiilor comunitare şi a deciziilor luate la nivelul UE. Între aceste două opţiuni
Juncker a enunţat trei posibile căi intermediare, una fiind cea a Europei cu mai multe viteze, în

2
​https://www.thebalance.com/brexit-consequences-4062999 Consecinte provocate de BREXIT asupra UE,
SUA si Marea Britanie
care „cei care doresc să facă mai mult“ împreună în anumite domenii precise, precum apărarea
ori guvernanţa zonei euro, vor putea merge în această direcţie fără să fie opriţi de statele care nu
doresc o astfel de cooperare consolidată. ​1. Menţinerea cursului actual
UE menţine cursul actual, dar procesul de luare a deciziilor rămâne la fel de complicat. Juncker
susţine că această strategie va aduce până în 2025 doar „progrese limitate” în domeniul
locurilor de muncă , economiei şi monedei Euro, în vreme ce în domeniul apărării cooperarea
UE „se adânceşte în domeniile cercetării, industriei şi dotării comune”, permiţând „crearea unor
capabilităţi militare comune şi a unei solidarităţi financiare pentru misiuni UE în străinătate”.
În termeni de beneficii, asta ar însemna că până în 2025, aceasta ar putea însemna că europenii
pot conduce automobile automatizate şi conectate, dar pot întâmpina probleme atunci când trec
frontierele, din cauza existenţei în continuare a unor obstacole de natură juridică şi tehnică.În
general, europenii călătoresc peste graniţe fără a trebui să se oprească pentru controale. Ca
urmare a întăririi controalelor de securitate, pasagerii trebuie să ajungă la aeroport şi la gară cu
suficient de mult timp înainte de plecare. A continuăm ca şi până acum, ar însemna, susţin
unele surse comunitare, continuarea pe mai departe „a luptei constante“ în interior blocului
comunitar.
2. Totul pentru Piaţa Unică
UE renunţă să încerce să mai rezolve problemele care o divizează, cum ar fi „imigraţie,
securitate şi apărare”, iar cooperarea în rezolvarea acestora devine mai degrabă bilaterală, decât
centralizată. UE reduce nivelul de reglementare centralizată la circa o treime. În felul acesta,
până în 2025, Piaţa Unică devine „raţiunea de a exista”, prin întărirea circulaţiei libere a
capitalurilor şi a mărfurilor, însă înăsprind-o în alte domenii, precum circulaţia persoanelor.

Pentru cetăţenii UE asta ar însemna că până în 2025, aceasta ar putea însemna că:
● Trecerea frontierelor atunci când se călătoreşte în scop de afaceri sau de turism este
îngreunată din cauza controalelor regulate.
● Este mai greu să se găsească un loc de muncă în străinătate, iar transferul drepturilor de
pensie în altă ţară nu este garantat.
● Persoanele care se îmbolnăvesc atunci când se află în străinătate se confruntă cu
perspectiva unor facturi medicale ridicate.

3. UE cu mai multe viteze

Crearea uneia sau mai multor „coaliţii ale voinţei” pentru a progresa în anumite domenii, cum
ar fi apărare, securitate internă, fiscalitate şi politici sociale. Alte state, în fara acestor coaliţii,
îşi „rezervă posibilitatea” de a face mai mult.
Ţările din Zona Euro se vor integra mai mult în domeniile fiscalităţii şi chestiunilor sociale.
Aceasta va însemna o Europă „cu două viteze”, în vreme ce decalajul dintre promisiuni şi
aşteptări va începe să scadă în ţările care vor decide să se integreze mai mult. Până în 2025,
aceasta ar putea însemna că un număr de 15 state înfiinţează o unitate de poliţie şi procuratură
care se va ocupa de activităţile infracţionale transfrontaliere. Se pot comunica imediat
informaţii privind securitatea, dat fiind că bazele de date naţionale sunt complet interconectate.
Automobilele conectate sunt utilizate pe scară largă în 12 state membre care au convenit să îşi
armonizeze normele în materie de răspundere şi standardele tehnice. Comisia consideră că acest
model ar conduce la diferenţe în ceea ce priveşte drepturile cetăţenilor şi nu este optimistă că
guvernarea zonei euro ar putea fi finalizată.
4. Mai puţine priorităţi
UE micşorează lista de priorităţi şi va fi capabilă să „acţioneze mai rapid şi mai decisiv”. Până
în 2025, aceasta ar implica consolidarea pieţei unice şi concentrarea pe proiectele de
cercetare-dezvoltare pentru a sprijini „digitalizarea şi decarbonizarea” – adică proiectele
ecologice.
Va fi pus un acccent mai mic pe alte probleme, cum ar fi piaţa muncii, politicile sociale şi
sănătatea publică.
Până în 2025, aceasta ar putea însemna că o autoritate europeană pentru telecomunicaţii are
competenţa de a elibera frecvenţe pentru serviciile de comunicaţii transfrontaliere, precum cele
utilizate de automobilele conectate. Aceasta protejează, de asemenea, drepturile utilizatorilor de
telefonie mobilă şi de internet, oriunde s-ar afla în UE.
O nouă Agenţie europeană de combatere a terorismului contribuie la descurajarea şi prevenirea
unor atacuri grave, urmărind şi identificând în mod sistematic suspecţii. Comisia semnalează o
problemă la acest scenariu - se bazează pe ţările UE care să convină între ele cu privire la
domeniile în care doresc să coopereze mai eficient.
Conform unor surse comunitare, dificultatea acestei opţiuni este că respectivele chestiuni sunt
greu de determinat.
5. Delegarea puterii către Bruxelles
Recunoscând că actuala UE nu funcţionează şi că retragerea către un model mai „bilateral” nu
va putea face faţă provocărilor globalizării, UE 27 „decide să delege mai multă putere, resurse
şi decizii în afara frontierelor”. În acest scenariu – improbabil, date fiind dezbinările din rândul
UE – procesul decizional devine mai rapid şi mai eficient. Până în 2025, aceasta ar însemna că
„Europa vorbeşte şi acţionează ca un tot în economie şi are un singur reprezentant în forurile
internaţionale”, iar o uniune de apărare este creată în colaborare cu NATO.
Până în 2025, aceasta ar putea însemna că: Europenii care doresc să depună o plângere privind
un proiect propus de turbine eoliene care este finanţat de UE în zona lor locală nu pot să ia
legătura cu autoritatea responsabilă, întrucât li se spune să contacteze autorităţile europene
competente.
Sugestii de intrebari pentru participanti​ ( debate starters ) :

1. Care este politica actuala a Uniunii Europene privind migratia ?

2. Cum poate aceasta politica comuna sa fie dezvoltata/ mai incluziva ?
3. Credeti ca exista posibilitaea ca in acesti doi ani de negociere, demersurile pentru
BREXIT sa fie anulate ?
4. Care credeti ca sunt cauzele principale care au dus la fenomenul migrationist?
5. Cum credeti ca va afecta iesirea Marii Britanii din UE, economia celor doua?
6. Care sunt punctele forte si punctele slabe a fiecarui scenariu din Cartea Alba a lui
Jean-Claude Juncker​ ?
7. Ce masuri credeti ca ar fi potrivite pentru a minimiza rata somajului in Uniunea
Europeana ?
8. Dintre sectoarele economice ale Uniunii, pentru care credeti ca trebuie marita alocarea de
fonduri ?