Sunteți pe pagina 1din 48

1. Rolul Consiliului Europei în democratizarea continentului european.

Consiliul Europei (CE) a fost instituit la 5 mai 1949, fund decanul de varsta printre
organizațile politice de pe continent. Actualmente din CE fac parte 47 de state, incluzand practic,
toate tarile europene, cu exceplia statului Belarus, activitatea căruia a fost suspendaăi temporar din
cauza nerespectarii drepturilor omului în această țară. Scopul primordial al Consiliului Europei,
așa cum a fost definit in documentele sale statutare, constă in crearea unui spațiu democratic și
legal comun pe intreg continentul european, asigurand respectarea valorilor fundamentale:
drepturile omului, democrația și statul drept. Aceste valori constituie temelia unei societăți
tolerante și civilizate și sunt indispensabile stabilității europene, creșterii economice și coeziunii
sociale. Orice stat european poate deveni membru al Consiliului Europei cu о condiție: să accepte
principiul supremației dreptului și să garanteze drepturile și libertățile fundamentale ale omului
pentru toate persoanele aflate sub jurisdicția sa.
Bazandu-se pe acești piloni importanți, Consiliul Europei și-a propus identificarea soluțiilor
comune pentru problemele majore cu care se confrunta societatea, cum ar fi terorismul,
criminalitatea organizata și corupția. crimele cibernetice, clonarea, violența impotriva copiilor și
femeilor, traficul de ființe umane. De aceea cooperarea intre statele membre este singura cale
pentru a rezolva aceste probleme. Obiectivele Consiliului Europei constau in:

• Protectia drepturilor omului, a democratei pluraliste și a suprematiei legii;


• Promovarea conștientizării și incurajarea dezvoltării identitătii și diversității culturale
europene;
• Identificarea soluțiilor comune pentru provocarile cu care se confrunta familia europeana;
• Consolidarea stabilității democratice în Europa prin susținerea reformelor politice,
legislative și constituționale.

Organele de conducere a Consiliului Europei sunt:

> Comitetul Miniftrilor, care reprezintS instan{a de decizie a Consiliului Europei. El este alcatuit
din mini$trii afacerilor externe ale celor 47 de state membre sau din reprezentantii permanent la
Strasbourg, unde se afl5 sediul

1. Prezentarea generală

Consiliul Europei este prima organizaţie inter-guvernamentală europeană postbelică,


înfiinţată la 5 mai 1949, ca organism european de promovare a drepturilor şi libertăţilor
fundamentale ale omului, a valorilor democratice. Consiliul Europei este o organizaţie
internaţională, şi regional care reuneşte toate statele democratice ale Uniunii Europene precum şi
alte state din centrul şi estul Europei. Este independent de Uniunea Europeană, şi este diferit şi
de Consiliul European sau de Consiliul Uniunii Europene. Sediul Consiliului Europei este
la Strasbourg..
Consiliul Europei reprezintă un cadru instituţional de colaborare interguvernamentală
între statele membre, în toate domeniile de interes ale societăţii europene (cu excepţia celor
legate de apărare) şi anume: cooperare juridică, în domeniul mijloacelor de informare în masă, în
educaţie, cultură, patrimoniu, tineret şi sport, probleme sociale şi economice, puteri locale şi
regionale, protecţia mediului etc.
Consiliul Europei are două dimensiuni: una federalistă, reprezentată de "Adunarea
Parlamentară", alcătuită din parlamentari proveniţi din parlamentele naţionale, şi cealaltă,
interguvernamentală, întruchipată de "Comitetul Miniştrilor", alcătuit din miniştrii de externe ai
statelor membre. Comitetul Miniştrilor reprezintă organismul de decizie al Consiliului Europei.
Consiliul Europei este compus din 47 de state membre la care se adaugă o serie de state
cu statut de observator.

State membre
Harta statelor membre în Consiliul Europei
Harta membrilor şi observatorilor în Consiliul Europei
 Belgia, Danemarca, Franţa, Grecia, Irlanda, Italia, Luxemburg, Marea
Britanie, Norvegia, Olanda, Suedia şi Turcia (1949)
 Islanda şi Germania (1950)
 Austria (1956)
 Cipru (1961)
 Elveţia (1963)
 Malta (1965)
 Portugalia (1976)
 Spania (1977)
 Liechtenstein (1978)
 San Marino (1988)
 Finlanda (1989)
 Ungaria (1990)
 Polonia (1991)
 Bulgaria (1992)
 Estonia, Lituania, Slovenia, Republica Cehă, Slovacia, România (1993)
 Andorra (1994)
 Letonia, Albania, Republica Moldova, Ucraina, Fosta Republică Iugoslavă
a Macedoniei (1995)

1
 Federaţia Rusă şi Croaţia (1996)
 Georgia (1999)
 Armenia, Azerbaidjan (2001)
 Bosnia şi Herzegovina (2002)
 Serbia (împreună cu Muntenegru) (2003)
 Monaco (2004)
 Muntenegru (2007)

State cu statut de observator

 Canada, Vatican, Japonia, SUA, Mexic şi Israel

Obiective

 Protejarea drepturilor omului


 Protejarea democraţiei pluraliste
 Protejarea supremaţiei dreptului
 Favorizarea conştientizării şi încurajarea dezvoltării identităţii şi a diversităţii culturale
a Europei
 Dezvoltarea stabilităţii democratice în Europa prin susţinerea
reformelor politice, legislative şi constituţionale
 Căutarea soluţiilor pentru problemele cu care se confruntă societatea europeană:
 discriminarea minorităţilor
 xenofobia
 intoleranţa
 protecţia mediului
 Clonarea umană
 SIDA
 drogurile
 terorismul
 crima organizată
Consiliul Europei

Consiliul Europei este cea mai mare organizație în materie de drepturi ale omului de pe
continent. Aceasta include 47 de state membre, dintre care 28 sunt state membre ale Uniunii
Europene. Toate statele membre ale Consiliului Europei au aderat la Convenția Europeană a

2
Drepturilor Omului, un tratat conceput pentru a proteja drepturile omului, democrația și statul de
drept.
De la aderarea Republicii Moldova la Consiliul Europei din data de 13 iulie 1995, Organizația a
susținut Moldova în îndeplinirea obligațiilor sale statutare și a angajamentelor specifice pentru
consolidarea democrației, a drepturilor omului și a statului de drept.

Valori
Drepturile omului, Democrație, Statul de drept

Consiliul Europei susține libertatea de exprimare și libertatea mass-mediei, libertatea de


întrunire, egalitatea și protecția minorităților. Acesta a lansat campanii pe teme precum protecția
copilului, discursuri online de instigare la ură și drepturile persoanelor de etnie romă care
reprezintă cea mai răspândită minoritate din Europa. Consiliul Europei ajută statele membre să
lupte împotriva corupției și a terorismului și întreprinde reformele judiciare necesare. Grupul său
de experți constituționali, cunoscut drept Comisia de la Veneția, oferă consiliere juridică țărilor
din întreaga lume.
Consiliul Europei promovează drepturile omului prin convenții internaționale, cum ar fi
Convenția privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice
și Convenția privind criminalitatea informatică. Acesta monitorizează evoluția statelor membre
în aceste domenii și emite recomandări prin organismele de monitorizare formate din experți
independenți. Statele membre ale Consiliului Europei nu mai aplică pedeapsa cu moartea.

Istoria noastră

Imediat după cel de-al Doilea Război Mondial, s-a simțit la nivel general nevoia de a înființa o
organizație de tip nou pentru a avea certitudinea că totalitarismul nu va mai avea niciodată a
doua șansă în Europa, precum și pentru a garanta pacea, democrația și drepturile omului pe
continent.

Părinții fondatori

Realizări

3
Educația în materie de drepturi ale omului și democrație
Consiliul Europei elaborează strategii și instrumente pentru a promova cultura drepturilor
omului și a democrației.

Consolidarea drepturilor omului


Fiecare țară care aderă la Consiliul Europei este de acord să fie supusă unor mecanisme
independente de monitorizare care evaluează conformitatea acesteia cu drepturile omului și
cu practicile democratice.

Observarea alegerilor
Prin activitățile lor consultative și de observare, Adunarea Parlamentară a Consiliului
Europei și alte câteva instituții europene, precum OSCE, contribuie la garantarea unor
alegeri democratice, libere și corecte pe întregul continent.

Susținerea libertății de exprimare


Consiliul Europei desfășoară acțiuni constante pentru apărarea Dreptului la libertatea de
exprimare, ținând cont de orice evoluții.

Abolirea pedepsei cu moartea


Consiliul Europei a stabilit că abolirea pedepsei cu moartea să fie o condiție preliminară
pentru aderare.

Protecția drepturilor copilului


Obiectivul programului Consiliului Europei pentru copii este de a le proteja drepturile.

4
Egalitatea de gen
Obiectivul instrumentelor specifice ale Consiliului Europei este de a combate toate formele de
discriminare a femeilor și de a promova rolul femeilor în societate.

Nediscriminarea și lupta împotriva rasismului


Convenția europeană a drepturilor omului interzice toate formele de discriminare de către
autoritățile publice pe baza oricăror criterii.

Apărarea diversității culturale


Pentru a promova înțelegerea interculturală, Consiliul Europei elaborează programe și
instrumente de perfecționare a predării limbilor străine.

Reforma Sistemului Judiciar


Consiliul Europei este un punct de referință din domeniul justiției recunoscut la nivel
internațional: în cei peste 60 de ani de la formare, Organizația a dezvoltat standarde comune
pentru cele 47 de state membre ale sale și are o expertiză și experiență bine stabilită în
domeniul independenței, eficienței și calității justiției.

Consiliul Europei (CoE), organizaţie interguvernamentală europeană ce reprezintă decanul de


vârstă de pe continent, a fost creată la 5 mai 1949 şi are a reşedinţa oficială la Strasbourg
(Franţa).
 numără actualmente 47 de state membre;
 Belarus este candidat la aderare la Consiliul Europei din 12 mai 1993, dar statutul de invitat
special i-a fost retras la 13 ianuarie 1997;
 5 state deţin statutul de observator în raport cu CoE - Canada, Japonia, Mexic, Sfântul Scaun,
SUA, având posibilitatea de a participa la reuniunile Comitetului de Miniştri şi ale comitetelor
interguvernamentale;
 Parlamentele Canadei, Israelului şi Mexicului deţin statut de observator în relaţie cu APCE;
 Consiliul Naţional Palestinian şi Parlamentul Marocului deţin statutul de partener pentru
democraţie în raport cu APCE;
 Consiliul Europei şi UE au o tradiţie îndelungată de cooperare ce rezidă în valorile comune:
drepturile omului, democraţie şi statul de drept.
5
Obiectivele principale ale Consiliului Europei sunt:
 Protecţia drepturilor omului, democraţiei pluraliste şi a statului de drept;
 Asigurarea conştientizării şi avansarea dezvoltării identităţii şi diversităţii culturale ale Europei;
 Identificarea soluţiilor pentru problemele cu care se confruntă societatea europeană:
discriminarea minorităţilor, xenofobia, intoleranţa, bioetica şi clonarea umană, terorismul,
traficul de fiinţe umane, crima organizată şi corupţia, criminalitatea cibernetică, violenţa
împotriva copiilor etc.;
 Consolidarea stabilităţii democratice în Europa prin susţinerea reformelor politice, legislative şi
constituţionale.
Mandatul politic actual al Consiliului Europei a fost definit la Summit-ul şefilor de Stat şi de
Guvern, care a avut loc la Varşovia în mai 2005.
Bugetul şi programele CoE au un caracter bienal, cu scopul asigurării planificării şi
management-ului eficient de resurse, în relaţie cu alte organizaţii internaţionale precum
Organizaţia Naţiunilor Unite (ONU), Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică
(OECD),
Conducerea principalelor organe ale Consiliului Europei este asigurată după cum urmează:
 Secretarul General: Thorbjørn Jagland (Norvegia);
 Secretar General Adjunct: Gabriella Battaini-Dragoni (Italia);
 Preşedintele Adunării Parlamentare: Pedro Agramunt (Spania);
 Preşedinţia Comitetului de Miniştri este asigurată, prin rotaţie, din şase în şase luni, de
către miniştrii de externe ai statelor membre. Actuala preşedinţie a CM este deţinută
de Cipru;
 Preşedintele Congresului Autorităţilor Locale şi Regionale al Consiliului Europei: Gudrun
Mosler-Törnström (Suedia);
 Comisarul Consiliului Europei pentru Drepturile Omului: Nils Muižnieks (Letonia);
 Peşedintele Conferinţei Internaţionale a Organizaţiilor Non-Guvernamentale
(INGO): Anna Rurka;
 Secretarul General al Adunării Parlamentare a Consiliului Europei:Wojciech Sawicki
(Polonia);
 Secretarul General al Congresului Autorităţilor Locale şi Regionale al Consiliului
Europei: Andreas Kiefer (Austria).

2. Structura Consiliului Europei


Instituţiile Consiliului Europei

6
Consiliul Europei numără, în prezent, 47 de state membre. Belarus este candidat la aderare la
Consiliul Europei (şi-a depus candidatura la 12 mai 1993, dar statutul de invitat special i-a fost
retras, în anul 1996). State cu statut de observator: Sfântul Scaun, SUA, Canada, Japonia, Mexic,
Israel (la Adunarea parlamentară a Consiliului Europei)
Organisme principale /Mod de lucru
Potrivit Statutului, organele Consiliului Europei sunt Comitetul Miniştrilor şi Adunarea
Parlamentară.
Acestea sunt asistate de un Secretariat General.
Conducerea principalelor organe ale Consiliului Europei este asigurată, în prezent, după cum
urmează:
Preşedinţia Comitetului Miniştrilor : Bulgaria (noiembrie 2015 – mai 2016). Următoarea
țară care va deține președinția Comitetului Miniștrilor este Estonia.
Preşedintele Adunării Parlamentare : Pedro Agramunt (Spania, PPE). A fost ales la 25
ianuarie 2016, pentru un mandat de 1 an, reînnoibil.
Secretarul General al Consiliului Europei este Thorbjørn Jagland (Norvegia) – ales în iunie
2014 pentru un al doilea mandat;
Comitetul Miniştrilor (CM): este organul decizional al Consiliului Europei, fiecare stat
membru fiind reprezentat de către ministrul afacerilor externe. Președinția este asigurată, prin
rotaţie, din şase în şase luni, de către miniştrii de externe ai statelor membre.
Noul sistem de desfăşurare a sesiunilor ministeriale a fost adoptat în anul 2003, constând în
organizarea unei singure reuniuni ministeriale anuale şi în menţinerea rotaţiei preşedinţiei CM, la
fiecare 6 luni, în ordine alfabetică. Începând cu cea de-a 114-a sesiune (Strasbourg, 12-13 mai
2004), sesiunile CM se desfăşoară în noul format.
Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei (APCE) este organul de deliberare, format din
delegaţii ale celor 47 de parlamente naţionale (numărul de reprezentanţi ai fiecărei ţări este
calculat în funcţie de populaţia acesteia). APCE se reuneşte de patru ori pe an în şedinţe plenare
şi o reuniune a comisiilor specializate este, de asemenea, organizată, anual, într-unul din statele
membre sau cu statut de observator. Fiecare delegaţie naţională este alcătuită astfel încât să
reflecte reprezentarea politică din forul legislativ naţional.
Congresul Autorităţilor Locale şi Regionale din Europa (CALRE) este format din
reprezentanţii aleşi ai puterilor locale şi regionale sau din funcţionari direct răspunzători în faţa
acestora. CPLRE este un organ consultativ al Consiliului Europei şi este constituit din Camera
Autorităţilor Locale şi Camera Regiunilor. Delegaţiile naţionale la CALRE trebuie să fie
reprezentative pentru diferitele tipuri de colectivităţi teritoriale ale fiecărui stat membru.

7
Reforma structurilor Consiliului Europei a fost asumată programatic cu prilejul Summit-ului
CoE de la Varşovia, din 2005. Summit-ul CoE a adoptat, în acest sens, Planul de acţiune, ce
cuprinde o serie de măsuri şi obiective în acest sens, între care: reforma structurilor organizaţiei
şi a metodelor de lucru, în scopul creşterii eficacităţii şi a transparenţei organizaţiei, mai buna
cooperare şi coordonare pe orizontală, raţionalizarea cheltuielilor bugetare.
Reforma Consiliului Europei a reprezentat principala prioritate a Secretarului General al
CoE, Thorbjørn Jagland pe durata mandatelor sale în fruntea organizaţiei. Aceasta a
urmărit revitalizarea Consiliul Europei și profilarea organizației drept o structură flexibilă,
inovatoare şi relevantă în cadrul noii arhitecturi europene; simplificarea activităţii organizaţiei
prin concentrarea acesteia pe mai puţine proiecte, selectate în funcție de cea mai mare valoare
adăugată a acestora.
Eforturile SG de revitalizare a organizaţiei au fost susţinute de toate statele membre, pe fondul
constrângerilor bugetare curente, necesităţii evitării suprapunerii acţiunii cu cele derulate de alte
organizaţii internaţionale, precum şi nevoii reactualizării agendei CoE prin preluarea elementelor
de preocupare prezente în rândul societăţii europene.
În paralel, a avut loc un proces de eficientizare a mecanismului de protecţie a drepturilor omului
şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului, un punct important fiind Declaraţia şi Planul de
acţiune adoptate la Conferinţa de la Interlaken (februarie 2010), în care se indică posibilele linii
de acţiune în vederea reformei.
Mecanisme de monitorizare

Printre responsabilităţile principale ale instituţiilor şi organismelor specializate ale Consiliului


Europei, un loc central este ocupat de monitorizarea angajamentelor şi obligaţiilor asumate de
statele membre prin aderarea la organizaţie sau prin ratificarea unor documente juridice
specifice.
Din această perspectivă, majoritatea procedurilor de monitorizare sunt de tip convenţional
(bazate pe un tratat al Consiliului Europei), precum Comitetului European pentru Drepturi
Sociale, Comitetul European pentru Prevenirea Torturii (CPT), Comitetul de Experţi ai Cartei
Europene a Limbilor Regionale sau Minoritare, Comitetul Consultativ al Convenţiei-cadru
privind protecţia minorităţilor naţionale, Grupul de experţi independenţi privind combaterea
traficului de persoane (GRETA), Grupul de experți pentru acțiunea împotriva violenței
domestice (GREVIO), Grupul de state contra corupţiei (GRECO) etc.
O altă categorie de mecanisme de monitorizare au fost înfiinţate printr-o rezoluţie a
Comitetului Miniștrilor (CM), ca de ex. Comitetul de experţi privind evaluarea măsurilor de
luptă împotriva spălării banilor şi finanţarea terorismului (MONEYVAL) sau Comisia
Europeană Împotriva Rasismului şi Intoleranţei (ECRI).

8
Pe baza concluziilor organismelor de monitorizare, CM adoptă o serie de măsuri specifice,
promovate în dialogul cu autorităţile din statele respective. Uneori, CM are atribuţii directe de
supervizare, ca în cazul executării hotărârilor Curţii Europene a Drepturilor Omului
La rândul său, Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei (APCE) dispune de o comisie
specializată, Comisia de monitorizare a obligaţiilor şi angajamentelor asumate de state, care
elaborează rapoarte periodice asupra situaţiei îndeplinirii angajamentelor pentru statele aflate în
faza de monitorizare post-aderare (Albania, Armenia, Azerbaidjan, Bosnia şi Herţegovina,
Georgia, Republica Moldova, F. Rusia, Serbia, Ucraina) sau de dialog post-monitorizare
(Bulgaria, Muntenegru, R. Macedonia, Turcia). Recomandările adoptate de APCE sunt transmise
Comitetului Miniştrilor, spre decizie, în timp ce Rezoluţiile sunt documente cu caracter politic,
prezentând opinia APCE.
În ceea ce priveşte România, încheierea dialogului post-monitorizare privind respectarea
angajamentelor asumate de ţara noastră la momentul aderării la Consiliul Europei in 1993, s-a
decis, în unanimitate, cu ocazia reuniunii Comisiei de monitorizare a Adunării Parlamentare a
Consiliului Europei(APCE), care s-a desfăşurat la Bucureşti, în perioada 14-16 mai 2002.
Comisarul pentru Drepturile Omului constituie un mecanism de control instituit printr-o
rezoluţie a CM (99/50) format prin care se poate asigura monitorizarea la nivelul CoE, însă
mijloacele la dispoziţia Comisarului permit activitatea într-un domeniu mai larg decât cel al
simplei evaluări. Biroul Comisarului Drepturilor Omului îşi desfăşoară activitatea în baza
rezoluţiei (99)50 a Comitetului Miniştrilor. Principalele elemente ale mandatului Comisarului
sunt: întărirea respectului pentru drepturile omului; asistarea statelor membre în atingerea
standardelor în domeniu ale Consiliului Europei; identificarea lacunelor în legislaţiile şi
practicile statelor membre; facilitarea activităţii avocaţilor poporului sau instituţiilor similare din
statele membre. De regulă, în urma vizitelor de evaluare efectuate în statele membre, Comisarul
elaborează rapoarte în care se adresează recomandări statelor respective. De asemenea,
Comisarul elaborează, în diferite forme, recomandări tematice generale în domeniul drepturilor
omului.

Mecanisme de monitorizare

Vizite ale Comisarului pentru Drepturile Omului în România:


 2002 şi 2004 – vizite de evaluare;
 19-21 septembrie 2007 vizită de contact la Bucureşti;
 26-28 octombrie 2008 vizita la Bucureşti pentru aprofundarea dialogului politic cu autorităţile
române.

9
 31 martie – 4 aprilie 2014 vizita în România pentru apofundarea dialogului politic (prima vizită a
actualului Comisar pentru drepturile omului Nils Muiznieks de la preluarea mandatului său)

Comisia Europeană pentru Democraţie prin Drept (Comisia de la Veneţia), instituită în


1990, în baza unui “acord parţial extins” al Consiliului Europei, reprezintă un organ independent
consultativ pe probleme de drept constituţional şi funcţionare democratică, drepturi
fundamentale şi drepturi electorale. Statutul Comisiei datează din anul 2002.
În prezent, sunt parte la Comisia de la Veneţia 58 de state, alături de cei 47 membri ai
Consiliului Europei regăsindu-se ţări din Asia Centrală (Kirghistan, Kazakstan), Africa de Nord
şi Orientul Apropiat (Algeria, Maroc, Tunisia, Israel), Asia de Est (R. Coreea) sau America
Latină (Mexic). Având în vedere şi statele care au statut special sau de observator (SUA,
Japonia, Africa de Sud), Comisia de la Veneţia reprezintă, practic, organul Consiliului Europei
cu cea mai extinsă acoperire geografică.
Comisia de la Veneţia este formată din experţi independenţi care s-au remarcat prin experienţa
profesională în cadrul unor instituţii democratice sau prin contribuţia lor la dezvoltarea dreptului
sau a ştiinţelor politice. Membrii sunt numiţi de către Statele membre pe un mandat de patru ani,
care poate fi reînnoit. Fiecare Stat membru al Acordului extins numeşte un membru şi un
membru supleant. Conform Statutului revizuit al Comisiei, adoptat de către Comitetul Miniştrilor
la 21 februarie 2002, membrii Comisiei acţionează în nume propriu şi nu pot primi sau accepta
instrucţiuni de la Statele membre.
Comisia elaborează avize punctuale şi rapoarte/studii generale pe domeniile de competenţă.
Avizele sunt elaborate fie la solicitarea autorităţilor naţionale, fie a Adunării Parlamentare a
Consiliului Europei (de regulă, Comisia de Monitorizare), Comitetului Miniştrilor, Secretarului
General al Consiliului Europei sau Congresului Puterilor Locale şi Regionale.
În afara acordării de asistenţă juridică, activitatea Comisie de la Veneţia comportă şi o
importantă componentă de cercetare. În acest sens, Comisia de la Veneţia elaborează studii
comparative ale legislaţiei în vigoare în diferite state pentru a identifica principiile comune şi
eventualele cauze ale unor disfuncţionalităţi ale statului de drept. De asemenea, Comisia de la
Veneţia se implică în organizarea unor seminarii internaţionale şi este interesată în diseminarea
celor mai bune practici pentru funcţionarea instituţiilor democratice.

Monitorizarea la nivelul Comitetului Miniştrilor

a) Monitorizarea politică
În propunerea sa de reformă, Secretarul General al Consiliului Europei, Thorbjorn Jaglan a
indicat că o nouă structură a organizaţiei, mai flexibilă şi mai puțin costisitoare, ar '' crea
10
condițiile necesare Comitetului Miniștrilor să își asume responsabilitatea strategică în ceea ce
privește activitățile interguvernamentale, păstrând în același timp activitatea comitetelor
directoare ca o legătură vitală cu ministerele de specialitate "
Prin declaraţia adoptată în 10 noiembrie 1994, Comitetul Miniştrilor autorizează statele
membre, Secretarul General, APCE privind chestiunile legate de respectarea angajamentelor
privind situaţia democraţiei, drepturilor omului şi stat de drept în statele membre. În cazul unor
violări grave ale obligaţiilor statutare, Comitetul Miniştrilor poate suspenda dreptul de
reprezentare în organiozaţie al statului respectiv. În cazul evaluării situaţiei dintr-un stat
membru, Declaraţia prevede iniţierea unui dialog susţinut şi constructiv de către Comitetul
Miniştrilor cu autorităţile acestuia, pentru remedierea situaţiilor controversate din perspectiva
respectării Statutului Consiliul Europei şi a altor obligaţii asumate. De menţionat faptul că
această procedură a fost rareori utilizată, fiind, până în prezent, aplicată doar de două ori (în
legătură cu situaţia din Cecenia în 2000 şi 2003).
În cazul în care se impune o acţiune specifică, CM poate decide:
 să solicite Secretarului general realizarea de contacte, colectarea de informaţii şi furnizarea unor
sugestii;
 adoptarea unor opinii sau recomandări;
 înaintarea unei comunicări către APCE;
 adoptarea oricărei alte decizii statutare.

Pentru implementarea Declaraţiei din 1994, Comitetului delegaţilor miniştrilor a adoptat, în


1995, reguli de procedură.
În baza acestor reguli, în 1996 a fost hotărâtă realizarea unei monitorizări tematice care vizează
situaţia din toate statele membre. Procedura monitorizării tematice a fost modificată la 5 iulie
2007, delegaţii miniştrilor decizând ca acest exerciţiu să aibă loc pe o bază ad hoc, pe o temă
aleasă de către Comitetul Miniştrilor. Temele trebuie să fie clar definite, fără echivoc şi să se
concentreze asupra aspectelor de interes european, cu respectarea principiului subsidiarităţii.
Acestea pot fi propuse pe tot parcursul anului în curs de către orice delegaţie sau de către
Secretarul General în colaborare cu celelalte organisme ale Consiliului Europei.
b) Supervizarea executării hotărârilor CEDO
O formă particulară de monitorizare efectuată direct de CM, însă care are o bază convenţională,
este supervizarea executării hotărârilor Curţii Europene a Drepturilor Omului (CEDO), atribuţie
exclusivă a Comitetului, conform art. 46 al Convenţiei pentru protecţia drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale. Stadiul executării hotărârilor CEDO este examinat în reuniunile
Comitetului Miniştrilor în format « Drepturile Omului » organizate de 4 ori pe ani formatul
special al delegaţilor miniştrilor cu însărcinări în domeniul drepturilor omului, reuniuni care se

11
desfăşoară, în baza unui Regulament adoptat în 2006 şi care conţine şi referiri la modificările
procedurale aduse, de la intrarea în vigoare (la 1 iunie 2010), de Protocolul nr. 14 la Convenţie.

Mecanisme de monitorizare instituite în baza unor convenţii ale Consiliului Europei

1. Convenţia-cadru pentru protecţia persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale


Convenţia-cadru pentru protecţia persoanelor aparținând minorităţilor naţionale este primul
instrument juridic multilateral constrângător destinat protecţiei minorităţilor naţionale. A intrat în
vigoare la 1 februarie 1998, fiind ratificată în prezent de 39 de state.
Examinarea punerii în aplicare a Convenţiei-cadru de către Statele Părţi se realizează de către un
Comitet Consultativ, compus din 18 experţi independenţi.
Monitorizarea în baza Convenţiei este structurată în cicluri de evaluare, fiecare ciclu de
monitorizare având o durată de cinci ani.
Pe baza rapoartelor naţionale întocmite de fiecare Stat Parte, dar şi a altor surse de informare
(rapoarte ale organizaţiilor neguvernamentale, presă, etc.), precum şi în urma vizitelor pe care le
efectuează în ţările respective, Comitetul Consultativ elaborează avize privind adecvarea
măsurilor legislative şi de altă natură pe care Statul Parte le-a luat pentru a da efect principiilor
Convenţiei-cadru.
Comitetul Miniştrilor examinează avizele Comitetului Consultativ şi, pe baza acestora, adoptă
rezoluţii cuprinzând concluzii şi, eventual, o serie de recomandări pe care Statele Parte sunt
invitate să le transpună în practică.
România a ratificat Convenţia-cadru la 11 mai 1995. A prezentat primul raport la 24 iunie 1999.
În prezent, este la al IV-lea ciclu de monitorizare.
Mai multe detalii despre rapoartele prezentate de România sunt disponibile pe site-ul Consiliului
Europei, http://www.coe.int/en/web/minorities.
2. Carta europeană a limbilor regionale sau minoritare
Carta a fost adoptată de Comitetul Miniştrilor la 25 iunie 1992, fiind deschisă spre semnare la
Strasbourg la 5 noiembrie 1992. A intrat în vigoare la 1 martie 1998, fiind ratificată în prezent de
25 de state.
Carta are un obiectiv cultural, respectiv protejarea şi promovarea limbilor regionale sau
minoritare ca parte a patrimoniului european comun.
Respectarea prevederilor Cartei este urmărită de un Comitet de experţi independenţi în care sunt
reprezentate toate statele parte. Mecanismul de monitorizare, structurat pe cicluri de 3 ani, este
similar celui prevăzut de Convenţia - cadru pentru protecţia persoanelor aparţinând minorităţilor
naţionale. Astfel, în baza rapoartelor naţionale prezentate de state şi a vizitelor în statele
monitorizate, Comitetul de experţi elaborează rapoarte de evaluare a respectării prevederilor
12
Cartei. În temeiul acestor rapoarte, Comitetul Miniștrilor adoptă recomandări adresate statelor
parte.
România a ratificat Carta europeană a limbilor regionale sau minoritare la 29 ianuarie 2008. În
prezent, se află la al II-lea ciclu de monitorizare.
Mai multe detalii despre rapoartele prezentate de România sunt disponibile pe site-ul Consiliului
Europei, http://www.coe.int/
3. Carta socială europeană (revizuită)
România a ratificat Carta Socială Europeană revizuită la 5 mai 1999. Ca parte la Carta socială,
România are obligaţia de a întocmi, la intervale regulate, un raport asupra aplicării prevederilor
acestui instrument internaţional. La procedura de control participă: Comitetul de experţi
independenţi aleşi de Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei, Comitetul guvernamental, în
componenta căruia intra reprezentanţi ai statelor părţi, Comitetul Miniştrilor care adoptă rezoluţii
asupra ciclului de control şi APCE. România a prezentat un prim raport la 17 august 2001. În
anul 2015 a preztentat cele de-al 14 lea raport naţional privind aplicarea prevederilor Cartei
Sociale Europene Revizuite, pentru perioada 1 ianuarie 2010 – 31 decembrie 2013.
Mai multe detalii despre rapoartele prezentate de România sunt disponibile pe site-ul Consiliului
Europei http://www.coe.int/en/web/turin-european-social-charter
4. Comitetul european pentru prevenirea torturii şi tratamentelor sau pedepselor
inumane sau degradante
Articolul 1 al Convenţiei în materie a Consiliului Europei, intrată în vigoare la 1 februarie 1989,
stabileşte înfiinţarea Comitetului European pentru prevenirea torturii şi tratamentelor sau
pedepselor inumane sau degradante (CPT). Comitetul este alcătuit din experţi independenţi
recunoscuţi pentru activitatea desfăşurată în acest domeniu, aleşi din fiecare dintre statele parte.
Ca sistem de monitorizare, Comitetul efectuează vizite periodice în statele membre, pe baza
cărora elaborează rapoarte, care sunt publicate doar cu acordul statului vizat. De asemenea,
Comitetul poate decide efectuarea de vizite ad-hoc, în cazul în care consideră necesar.
România a ratificat Convenţia la 4 octombrie 1994, dată de la care Comitetul a efectuat 7 vizite
în România. Ultima vizită în ţara noastră a avut loc în 5-17 iunie 2014. Raportul Comitetului a
fost publicat la 24 septembrie 2015. Toate rapoartele vizitelor periodice ale Comitetului în
România sunt publice.
5. Grupul de state împotriva corupţiei (GRECO)
In cadrul Programului de acţiune împotriva corupţiei, adoptat de Comitetul de Miniştri al
Consiliului Europei, Grupul Multidisciplinar împotriva Corupţiei (GMC), creat în 1995, a fost
mandatat cu elaborarea unor instrumente juridice internaţionale, menite să contribuie la creşterea
eficientei acţiunilor de prevenire şi combatere a corupţiei.

13
În 1999, a fost instituit Grupul de state împotriva corupţiei (GRECO), pe baza unui “acord parţial
extins” al Consiliului Europei, deschis statelor membre ale organizaţiei şi ţărilor care au
contribuit la lucrările GMC (SUA, Canada, Japonia, Mexic, Belarus). România este membru
GRECO de la înfiinţare, în prezent acest Grup fiind compus din 49 de state (cele 47de state
membre ale Consiliului Europei, Belarus şi SUA).
GRECO are structura unui comitet format din reprezentanţi ai statelor membre. Grupul
efectuează evaluări ale statelor în domeniul prevenirii şi combaterii corupţiei, activitatea sa de
monitorizare având atât o componentă orizontală, prin rapoarte de evaluare, cât şi una verticală,
prin rapoarte privind conformarea cu recomandările deja făcute. Activitatea GRECO se
desfăşoară în cicluri de evaluare, în prezent fiind în curs cel de-al treilea astfel de ciclu, destinat
analizării, pe de o parte, a conformităţii normelor penale ale statelor membre cu prevederile
convenţiilor relevante şi, pe de altă parte, a finanţării partidelor politice.
În ceea ce priveşte monitorizarea României, a fost încheiat cel de-al patrulea ciclu de evaluare
urmare vizitei din 18-22 mai 2014. Raportul a fost publicat la 22 ianuarie 2016.
Mai multe detalii despre rapoartele prezentate de România sunt disponibile pe site-ul Consiliului
Europei https://www.coe.int/t/dghl/monitoring
În strânsă legătură cu activitatea GRECO, au fost elaborate Convenţia penală privind corupţia,
semnată de România, alături de alte 17 state membre, la 27 ianuarie 1999, la Strasbourg, şi
Convenţia civilă privind corupţia, deschisă spre semnare la Strasbourg la 4 noiembrie 1999,
România fiind printre cele 12 state care au semnat-o cu acea ocazie. Cele două convenţii întăresc
rolul GRECO, menţionând că aplicarea lor de către statele părţi este monitorizată de către Grup.
6. Convenţia Consiliului Europei privind lupta împotriva traficului de persoane. Prin intrarea în
vigoare a acestei convenţii a Consiliului Europei la 1 februarie 2008, a fost constituit un nou
mecanism pentru monitorizarea aplicării instrumentului juridic menţionat, având două paliere:
Comitetul de experţi independenţi pentru lupta împotriva traficului de persoane (GRETA)
alcătuit din 15 membri, şi Comitetul Părţilor care face recomandări pe baza rapoartelor GRETA.
România a fost cel de-al doilea stat care a ratificat acest instrument juridic (21 august 2006).
GRETA a devenit operaţional în 2009. În ceea ce priveşte România, raportul privind primul ciclu
de evaluare a apărut în 31 mai 2012. Raportul este public. Ultima vizită în România a experţilor
GRETA , în cadrul celui de-al doliea ciclu de evaluare, a avut loc în perioada 12-16 octombrie
2015.
Monitorizare de către organe care nu au o bază în convenţiile Consiliul Europei

1. Comitetul de experţi privind evaluarea măsurilor de luptă împotriva spălării banilor şi


finanţarea terorismului (MONEYVAL), înfiinţat în 1997 şi a cărui funcţionare actuală este
reglementată prin Rezoluţia(2005)47 a Comitetului Miniştrilor. Rapoartele pe care le elaborează
14
experţii Comitetului oferă recomandări detaliate cu privire la îmbunătăţirea regimurilor naţionale
pentru combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului, precum şi la întărirea capacităţii
statelor de a colabora în acest domeniu.
MONEYVAL a prezentat, în cadrul a trei cicluri de evaluare, şase rapoarte pentru România: în
anul 2000 şi 2001 rapoartele de evaluare şi de etapă în cadrul primului ciclu, în anii 2003 şi 2004
rapoartele de evaluare şi de etapă în cadrul celui de-al doilea ciclu, în anii 2008 şi 2009
rapoartele de evaluare şi de etapă în cadrul celui de-al treilea ciclu. În 4 aprilie 2014, în urma
vizitei experţilor din mai 2013, a fost dat publicităţii ultimul raport de evaluare privind România.
Mai multe detalii despre rapoartele prezentate de România sunt disponibile site-ul Consiliului
Europei https://www.coe.int/t/dghl

2. Comisia europeană împotriva rasismului şi intolerantei (ECRI) este un organism al


Consiliului Europei şi a fost înfiinţată în 1994 la iniţiativa primului Summit al şefilor de stat şi de
guvern ai statelor membre ale Consiliului Europei. ECRI, care în prezent îşi desfăşoară
activitatea în baza Statutului aprobat de CM prin Rezoluţia (2002)8, este alcătuit din experţi
independenţi cu experienţa recunoscuta în domeniul problematicii rasismului, xenofobiei,
intolerantei şi anti-semitismului. Comisia monitorizează aceste probleme în cazul fiecărei tari
membre şi propune masuri concrete pentru îmbunătăţirea situaţiei.Alături de atribuţiile de
monitorizare, ECRI elaborează Recomandări de Politici Generale în aria sa de activitate şi
cooperează strâns cu societatea civilă. Comisia monitorizează aceste probleme în cazul fiecărei
ţări membre şi propune măsuri concrete pentru îmbunătăţirea situaţiei. Alături de atribuţiile de
monitorizare, ECRI elaborează Recomandări de Politici Generale în aria sa de activitate şi
cooperează strâns cu societatea civilă.

SECRETARUL GENERAL
Conducerea și gestionarea Organizației

Secretarul General este ales de către Adunarea Parlamentară în fruntea Organizației pentru un
mandat de cinci ani. Secretarul General este responsabil de planificarea strategică și conducerea
programului de lucru și bugetului Consiliului Europei și supraveghează gestionarea curentă a
Organizației. Dl. Thorbjørn Jagland este cel de-al 13-lea Secretar General al Consiliului Europei.
Dl. Jagland a fost ales în septembrie 2009 și reales în iunie 2014, începându-și cel de-al doilea
mandat la 1 octombrie 2014.

15
COMITETUL DE MINIȘTRI Apărătorul valorilor fundamentale ale Consiliului Europei

Comitetul de Miniștri este organul decizional al Consiliului Europei și cuprinde miniștrii de


externe ai celor 47 de state membre sau reprezentanții diplomatici permanenți ai acestora la
Strasbourg. Acesta este atât un organism guvernamental în cadrul căruia se dezbat, de pe
poziții egale, abordările naționale la problemele europene, cât și un forum care caută
răspunsuri colective la aceste provocări. Împreună cu Adunarea Parlamentară, acesta este
apărătorul valorilor fundamentale ale Consiliului și monitorizează respectarea de către statele
membre a angajamentelor asumate. Comitetul de Miniștri decide asupra politicii Consiliului și
aprobă programul de activități și bugetul Consiliului. Acesta stabilește totodată acțiunile care
urmează a fi întreprinse în baza recomandărilor Adunării Parlamentare și ale Congresului
Autorităților Locale și Regionale, precum și a propunerilor venite din partea diferitelor comitete
interguvernamentale și conferințe ale miniștrilor specializați. Comitetul de Miniștri
supraveghează de asemeneaexecutarea de către statele membre a hotărârilor Curții Europene a
Drepturilor Omului.

ADUNAREA PARLAMENTARĂ

Forța motrice politică

Adunarea Parlamentară reprezintă forța motrice a Consiliului Europei. Adunarea reunește 324 de
bărbați și femei din parlamentele celor 47 de state membre ale Consiliului Europei. Chiar dacă
aceasta cuprinde mai multe voci care reflectă opinia politică de pe întregul continent, misiunea sa
este de a susține valorile comune ale drepturilor omului, democrației și statului de drept, care
reprezintă „patrimoniul comun” al europenilor. Chiar dacă textele sale nu sunt obligatorii,
Adunarea se adresează în numele a 800 de milioane de europeni, iar cele 47 de guverne europene
trebuie să dea un răspuns colectiv. Aceasta este conștiința democratică a unei Europe extinse.
Adunarea inițiază tratate internaționale; dezbate și adoptă recomandări și prezintă orientări
Comitetului de Miniștri, guvernelor naționale și parlamentelor; alege Secretarul General,
Comisarul pentru Drepturile Omului și judecătorii Curții Europene a Drepturilor Omului; asigură
un forum democratic pentru dezbateri și monitorizează alegerile; comitetele acesteia joacă un rol
important în examinarea chestiunilor de actualitate.

16
CONGRESUL AUTORITĂȚILOR LOCALE ȘI REGIONALE
Organismul de apărare a democrației fundamentale

Congresul este forța motrice în accelerarea procesului de delegare a competențelor la nivelul


local și regional de guvernare. Congresul reprezintă vocea celor 200 000 de regiuni și
municipalități și asigură un forum în cadrul căruia reprezentanții aleși pot să discute despre
probleme comune, să își concentreze experiențele și să elaboreze politici. Acțiunile acestuia
vizează consolidarea democrației și îmbunătățirea serviciilor la nivel local și regional.
Acesta monitorizează evoluția democrației locale și regionale, încurajează dialogul politic dintre
guvernele naționale și entitățile teritoriale și sprijină cooperarea transfrontalieră regională și
locală.

CONFERINȚA ORGANIZAȚIILOR NEGUVERNAMENTALE INTERNAȚIONALE (ONGI)


Stabilirea unei legături esențiale cu societatea civilă

Conferința include în jur de 400 de ONG-uri internaționale. Aceasta stabilește legături esențiale
între politicieni și public, făcând cunoscută vocea societății civile în Consiliu. Activitatea
Consiliului beneficiază în mare parte de expertiza ONGI și de legăturile sale cu cetățenii
europeni.

CURTEA EUROPEANĂ A DREPTURILOR OMULUI

Protectorul libertăților fundamentale

Curtea Europeană a Drepturilor Omului, al cărei sediu se află la Strasbourg, este organismul
judiciar permanent responsabil de monitorizarea conformității cu Convenția europeană a
drepturilor omului. Rolul acesteia este de a asigura respectarea drepturilor consfințite prin
Convenția la care au aderat cele 47 de state membre ale Consiliului Europei. Curtea este
compusă dintr-un număr de judecători egal cu cel al statelor contractante. Aceasta pronunță
hotărâri cu privire la cererile individuale sau la cererile introduse de către stat privind presupuse
încălcări ale drepturilor civile și politice prevăzute de Convenția europeană a drepturilor omului.
Începând din 1998, aceasta își desfășoară activitatea ca instanță permanentă, iar persoanele fizice
i se pot adresa direct. În aproape cincizeci de ani, Curtea a pronunțat peste 10 000 de hotărâri.
Acestea au un caracter obligatoriu pentru țările vizate și au determinat guvernele să își schimbe
legislația și practica administrativă într-o multitudine de domenii. Conform jurisprudenței Curții,
Convenția este un instrument viu și puternic prevăzut pentru abordarea provocărilor noi și
consolidarea statului de drept și a democrației în Europa.
17
COMISARUL PENTRU DREPTURILE OMULUI
Promovarea dezvoltării unor culturi democratice bazate pe drepturile omului

Comisarul reprezintă o instituție independentă și responsabilă de promovarea educației,


conștientizării și respectării drepturilor omului în statele membre și de asigurarea conformității
depline și efective cu instrumentele Consiliului Europei. În esență, Comisarul are un rol de
prevenire și îndeplinește funcții diferite de cele ale Curții Europene a Drepturilor Omului și ale
altor organizații care se bazează pe tratate. Comisarul nu deține puteri executive.

Statele membre

 Albania

 Andorra

 Armenia

 Austria

 Azerbaijan

 Belgium

 Bosnia and Herzegovina

 Bulgaria

 Croatia

 Cyprus

 Czech Republic

 Denmark

 Estonia

 Finland

 France

 Georgia

 Germany

18
 Greece

 Hungary

 Iceland

 Ireland

 Italy

 Latvia

 Liechtenstein

 Lithuania

 Luxembourg

 Malta

 Monaco

 Montenegro

 Netherlands

 Norway

 Poland

 Portugal

 Republic of Moldova

 Romania

 Russian Federation

 San Marino

 Serbia

 Slovak Republic

 Slovenia

19
 Spain

 Sweden

 Switzerland

 “The former Yugoslav Republic of Macedonia”

 Turkey

 Ukraine

 United Kingdom

Statele Observatori

 Canada

 Holy See

 Israel (Observer to the Parliamentary Assembly)

 Japan

 Mexico

 United States

Cooperarea Internaţională

Consiliul Europei și Uniunea Europeană - parteneri în promovarea drepturilor omului și a


democrației

Consiliul Europei și Uniunea Europeană (UE) sunt organizații separate care au roluri diferite,
însă complementare.

 Consiliul Europei cooperează cu cele 47 de state membre ale sale pentru a consolida
drepturile omului și democrația pe întregul continent și dincolo de acesta.
20
 UE aproprie atât economic, cât și politic, cele 28 de state membre ale sale, prin armonizarea
legislației și a practicilor în anumite domenii de politici.
 Toate statele membre ale UE sunt membre ale Consiliului Europei, iar UE împărtășește
valorile fundamentale care stau la baza tuturor acțiunilor Consiliului Europei.
 Cele două organizații conlucrează strâns, în domeniile de interes comun, în special în
materie de promovare a drepturilor omului și a democrației în Europa și în regiunile
învecinate.
 Cooperarea dintre Uniunea Europeană și Consiliul Europei permite fiecărei organizații să
beneficieze de competențele specifice ale celeilalte, susținându-se astfel reciproc în
activitatea lor.

Consiliul Europei își desfășoară activitatea într-un parteneriat strâns cu Uniunea Europeană și
colaborează cu Organizația Națiunilor Unite, Organizația pentru Securitate și Cooperare în
Europa și cu țările partenere din vecinătatea sa și din întreaga lume.

A nu se confunda

Consiliul Europei

O organizație internațională din Strasbourg, care cuprinde 47 de țări ale Europei. Aceasta a fost
înființată pentru a promova democrația și a proteja drepturile omului și statul de drept în Europa.

Conciliul European

O instituție a Uniunii Europene care este formată din șefii de stat sau de guvern ai statelor
membre, alături de Președintele Comisiei Europene, al cărei scop este planificarea politicii
Uniunii.

21
Uniunea Europeană (UE)

UE are în prezent 28 de membri care și-au delegat o parte din suveranitate pentru a se putea lua
decizii în mod democratic cu privire la chestiuni specifice de interes comun la nivel european.
Nicio țară nu a aderat la UE fără a adera în prealabil la Consiliul Europei.

Adunarea Parlamentară

Organismul deliberativ al Consiliului Europei, care este compus din 318 reprezentanți (și același
număr de supleanți) numiți de parlamentele naționale ale celor 47 de state membre.

Parlamentul European

Organismul parlamentar al Uniunii Europene, care este compus din 766 de membrii ai
Parlamentului European din cele 28 de state ale Uniunii Europene aleși prin sufragiu universal.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului

Având sediul la Strasbourg, acesta este singurul organ judiciar efectiv înființat prin Convenția
europeană a drepturilor omului. Aceasta are în componență câte un judecător pentru fiecare stat
parte la Convenție și asigură, în ultimă instanță, că statele contractante își respectă obligațiile
stabilite prin Convenție. Începând din noiembrie 1998, Curtea funcționează în regim permanent.

Curtea Internaţională de Justiţie

Organul judiciar al Organizației Națiunilor Unite, al cărei sediu se află la Haga.


22
Curtea de Justiţie a Uniunii Europene

Are sediul la Luxemburg și asigură conformitatea cu legea în interpretarea și aplicarea tratatelor


europene ale Uniunii Europene.

3. Scopul organizării şi funcţionării organismului internaţional

4. Admiterea Republicii Molodva în Consiliul Europei şi perspectivele de colaborare

Moldova a devenit membru al Consiliului Europei pe data de 13 iulie 1995. Parlamentul Republicii
Moldova a ratificat Convenția europeană a drepturilor omului pe data de 24 iulie 1997. Biroul de
Informare al Consiliului Europei a fost înființat la Chișinău pe data de 30 iunie 1997 la solicitarea
guvernului Republicii Moldova.

Oficiul nostru urmărește să sprijine statul în îndeplinirea angajamentelor sale față de


Consiliul Europei în calitate de membru al acestuia, să faciliteze, să întrețină și să consolideze
relațiile profesionale dintre Consiliul Europei și autoritățile centrale, regionale și locale de la
nivel național, reprezentanții societății civile și mass-media.
Consiliul Europei are cea mai lungă istorie dintre toate organizațiile de cooperare europeană
existente. Acesta rămâne una dintre cele mai importante organizații interguvernamentale din
Europa și joacă un rol aparte în apărarea drepturilor cetățenilor, promovarea democrației, a
statului de drept și a drepturilor omului pe continentul european. Consiliul Europei își desfășoară
activitatea zilnic, prin dialog și acțiuni politice, inclusiv în domeniul juridic și judiciar, pentru a
transforma aceste valori în realitate pentru 800 de milioane de oameni.
În prezent, Democrația și Drepturile omului sunt încă factori cheie ai progresului: aceștia au o
influență puternică asupra bunăstării noastre și reprezintă o cerință de bază pentru asigurarea
calității durabile a vieții. Aceștia joacă un rol esențial în asigurarea păcii și stabilității pe
continent. Nu trebuie să facem niciodată compromisuri în ceea ce privește angajamentele noastre
de a susține drepturile omului, democrația și statul de drept.

Mandatul

23
Oficiul este înființat în baza deciziei Secretarului General cu acordul țării vizate și sub
supravegherea Comitetului de Miniștri.

Mandatul nostru:

 Reprezentarea Secretarului General în fața autorităților din Republica Moldova;


 Promovarea și susținerea politicilor și activităților desfășurate de autoritățile naționale, precum și
a celor desfășurate de către organismele Consiliului Europei, în contextul aderării Moldovei la
Consiliul Europei în calitate de membru;
 Consilierea, susținerea și asigurarea coordonării cu autoritățile naționale în planificarea,
negocierea și punerea în aplicare a activităților vizate de cooperare cu Consiliul Europei;
 Menținerea dialogului cu toți factorii specifici interesați, inclusiv societatea civilă, în vederea
identificării nevoilor de intervenție pentru dezvoltare capacității.

Obiectivul principal este de a facilita, a întreține și a consolida relațiile de lucru dintre Consiliul
Europei și autoritățile naționale (în principal guvernul și parlamentul), autoritățile regionale și
locale, reprezentanți ai societății civile, partidele politice și mass-media, precum și membrii
comunității internaționale.
Activitățile Oficiului permit Consiliului Europei să susțină țara în îndeplinirea angajamentelor și
obligațiilor sale de membru, să influențeze reformele legislative și de alt gen, să ofere expertiză
în domeniile de competență ale Organizației, să dezvolte programe eficiente de formare, să
implementeze activități paneuropene precum campanii tematice și altele.
Oficiul depune eforturi pentru a direcționa într-un mod mai eficient consilierea și asistența
Consiliului Europei pentru susținerea procesului de reforme în Republica Moldova, mai ales în
vederea promovării democrației și a bunei guvernanțe, precum și în promovarea și protejarea
drepturilor omului și a statului de drept.
O atenție sporită se acordă coordonării inițiativelor cu principalii noștri parteneri
interguvernamentali, cu precădere UE, OSCE, agențiile de dezvoltare bilaterală și ambasadele,
precum și cu ONU și agențiile acesteia.

Valoarea noastră adăugată

Consiliul Europei stabilește standardele paneuropene care sunt obligatorii prin lege pentru
toate statele noastre membre.

24
Deținem mecanisme solide de monitorizare pentru a evalua respectarea acestor standarde,
precum și mecanisme de punere în aplicare eficiente.
Ne asigurăm că rezultatele procedurilor de monitorizare sunt integrate în programele
de asistență tehnică și dedezvoltare a capacităților.
Păstrăm un dialog constant cu factorii de decizie și cu factorii majori interesați în vederea
îndeplinirii cerințelor de membru.

Istoria Oficiului

Moldova a devenit membru al Consiliului Europei pe data de 13 iulie 1995.


Parlamentul Republicii Moldova a ratificat Convenția europeană a drepturilor omului pe data de
24 iulie 1997.
Consiliul Europei și-a început activitatea în Chișinău în iunie 1997.
În octombrie 2002, Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei a numit un Reprezentant Special
al Secretarului General la Chișinău.
În decembrie 2010, a fost semnat Memorandumul de înțelegere între Guvernul Republicii
Moldova și Consiliul Europei cu privire la Oficiul Consiliului Europei la Chișinău și la statutul
său juridic.

Structura Oficiului

Eva GUTJAHR, Șefă interimară a oficiului

Inesa DOROGAN, Asistenta șefului oficiului

Veaceslav TIMBALISTRU, Asistent în finanțe și menegmentul oficiului

Ludmila SURDU, Asistent în finanțe și menegmentul oficiului

Andrei LEAHU, Șofer

Proiectul “Promovarea libertății și pluralismului media în Republica Moldova”

Dumitru LAZUR, Coordonator de proiect


25
Lilia MANASTIRLI, Asistent de proiect

Proiectul ”Susținerea eforturilor naționale privind prevenirea și combaterea discriminării în


Republica Moldova”

Diana CEALIC, Coordonator superior de proiect

Victoria FONARI, Asistent de proiect

Proiectul ”Susținerea reformei justiției penale în Republica Moldova”

Margarita GALSTYAN, Manager de proiect

Lucia POPESCU, Coordonator de proiect

Nelea BUGAEVSKI, Asistent de proiect

Proiectul ”Controlul corupției prin implementarea legii și prevenire”

Giulia RE, Manager de proiect

Nadejda PLĂMĂDEALA, Coordonator superior de proiect

Dumitru BORODA, Asistent lingvistic

Republica Moldova şi Conciliul Europei

Consiliul Europei depune eforturi pentru a susține Republica Moldova în vederea respectării de
către aceasta a standardelor Organizației și a statului de drept printr-o serie de mecanisme
care monitorizează evoluția Republicii Moldova sub aceste aspecte.

26
Moldova a devenit membru al Consiliului Europei pe data de 13 iulie 1995. Parlamentul
Republicii Moldova a ratificat Convenția europeană a drepturilor omului pe data de 24 iulie
1997. Biroul de Informare al Consiliului Europei a fost înființat la Chișinău pe data de 30 iunie
1997 la solicitarea guvernului Republicii Moldova. Pe data de 20 octombrie 2002, Comitetul de
Miniștri al Consiliului Europei a decis să numească un Reprezentant Special al Secretarului
General la Chișinău, la propunerea acestuia din urmă. În baza corespondenței dintre Secretarul
General și Ministrul Afacerilor Externe din Republica Moldova din data de 30 octombrie și 4
noiembrie 2002, a fost elaborat Memorandumul de Înțelegere cu privire la statutul
Reprezentantului Special al Secretarului General al Consiliului Europei.

Prevenirea torturii

Comitetul european pentru prevenirea torturii vizitează locuri de detenție (pentru deținuți juvenili
sau emigranți, secții de poliție, spitale de psihiatrie) pentru a evalua modul în care sunt tratate
persoanele private de libertate.

 Vizite și rapoarte

Combaterea rasismului

Comisia Europeană împotriva Rasismului și Intoleranței (ECRI) este un organism de


monitorizare independent care oferă statelor membre consiliere specifică și practică cu privire la
modul de abordare a problemelor de rasism și intoleranță din țara lor.

 Rapoarte

Protecția drepturilor sociale

Carta Socială Europeană este un tratat al Consiliului Europei care garantează drepturile sociale și
economice ale omului. Aceasta a fost adoptată în 1961 și revizuită în 1996. Comitetul European
al Drepturilor Sociale decide cu privire la conformitatea situației din statele membre cu Carta
Socială Europeană, Protocolul suplimentar din 1988 și Carta Socială Europeană revizuită.

 Fișa informativă
 Concluzii

27
Protecția minorităților

Convenția-cadru pentru protecția minorităților naționale prevede un sistem de monitorizare


pentru evaluarea modului în care este pus în aplicare tratatul în statele părți. Un comitet
consultativ adoptă recomandări pentru sporirea protecției minorităților.

 Raport

Lupta împotriva corupției

Grupul de State împotriva Corupției (GRECO) monitorizează conformitatea statelor membre cu


standardele Consiliului Europei împotriva corupției în vederea îmbunătățirii capacității
membrilor săi de a combate corupția.

 Evaluări

Lupta împotriva spălării banilor

Comitetul de experți MONEYVAL


Comitetul evaluează eficacitatea măsurilor interne pentru combaterea spălării banilor și
finanțarea terorismului în statele membre ale Consiliului Europei care nu sunt membre ale
Grupului de Acțiune Financiară Internațională (FATF). Statele membre ale Consiliului Europei
care sunt membre ale MONEYVAL, însă care ulterior devin membre ale FATF pot alege să
devină membre cu drepturi depline ale MONEYVAL. Statele care solicită statutul de membru și
alte state terțe care nu sunt membre ale FATF pot depune o cerere de aderare la termenii de
referință în anumite condiții.

 Profilul de țară

COP198
Conferința părților la Convenția Consiliului Europei privind spălarea, depistarea, sechestrarea și
confiscarea veniturilor provenite din săvârșirea de infracțiuni și privind finanțarea terorismului
(STCE nr. 198) monitorizează punerea corectă în aplicare a Convenției de către părți.

Democrația prin lege

Comisia Europeană pentru Democrație prin Lege - Comisia de la Veneția - este un organ
consultativ pe probleme constituționale care joacă un rol marcant în adoptarea constituțiilor care
sunt conforme cu standardele patrimoniului constituțional al Europei.

 Documente
28
Lupta împotriva traficului de ființe umane

Grupul de experți pentru lupta împotriva traficului de ființe umane (GRETA) este responsabilă
de monitorizarea punerii în aplicare de către părți a Convenției Consiliului Europei privind
acțiunea împotriva traficului de persoane. Acesta publică în mod regulat rapoarte de evaluare.

 Mai multe informații

Sistemul de justiție

Comisia Europeană pentru Eficiența Justiției (CEPEJ)


Obiectivul CEPEJ este de a îmbunătăți eficiența și funcționarea justiției în statele membre.

 Evaluare

Consiliul Consultativ al Procurorilor Europeni (CCPE)


Acest organ consultativ al Comitetului de Miniștri elaborează avize, promovează punerea în
aplicare a RecomandăriiRec(2000)19 și adună informații despre funcționarea serviciilor
procuraturii în Europa.

 Documente

Aderarea Republicii Moldova la Consiliul Europei .Conform Statutului Consiliului Europei,


orice stat din Europa poate deveni membru CoE, dacă întruneşte următoarele condiţii (art. 3 din
statut):
 acceptă principiul statului de drept şi principiul în virtutea căruia fiecare persoană aflată sub
jurisdicţia sa trebuie să se bucure de drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului;
 se angajează să colaboreze sincer şi efectiv la realizarea scopurilor CoE.
De asemenea, la momentul aderării, statul îşi mai asumă alte două categorii de angajamente:

 unele care decurg din diverse convenţii ale CoE acceptate la momentul aderării (spre ex.,
Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale);
 altele sunt angajamente individualizate, pe care statul şi le-a asumat în timpul negocierilor de
aderare – de ratificare într-un termen determinat a anumitor convenţii sau de efectuare a
reformelor, adoptare a legilor, armonizarea acestora cu standardele CoE.1
Republica Moldova a devenit membru al Consiliului Europei (CoE) la 13 iulie 1995.

 Onorarea angajamentelor pentru trecerea la etapa de post-monitorizare

29
Monitorizarea RM în cadrul altor structuri CoE
MONITORIZAREA ÎN CADRUL COMITETULUI DE MINIŞTRI COE
În cadrul Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei (CM):
Realizarea angajamentelor de aderare, precum şi ale altor obligaţiuni ce derivă din convenţiile şi
mecanismele de cooperare instituite în cadrul Consiliului Europei, este urmărită şi în cadrul CM.
Fiecare procedură de monitorizare în cadrul acestuia a fost stabilită în baza unor decizii
specifice, fără a fi existat un format prestabilit.
În unele cazuri, aceste proceduri au fost decise la momentul aderării unui stat la Consiliul
Europei şi sunt parte a procedurii de aderare (Armenia, Azerbaidjan, Bosnia şi Herţegovina,
Muntenegru, Serbia). În cazul RM, la fel ca şi pentru Georgia şi Ucraina, aceasta a fost decisă
după aderare. La 17 noiembrie 2004, Grupul de Raportori pentru Stabilitate Democratică – GR-
EDS (actualul Grup de Raportori pentru Democraţie – GR-DEM) a fost însărcinat să evalueze
regulat cooperarea cu Republica Moldova, în special, în privinţa următoarelor trei aspecte:

 implementarea programelor comune CoE/Comisia Europeană;


 compatibilitatea legislaţiei RM cu standardele CoE;
 situaţia mass-media.
Monitorizarea prin intermediul structurilor convenţionale: Acestea sunt instituite în baza
diferitor convenţii ale Consiliului Europei sau rezoluţii separate ale CM şi se referă la anumite
drepturi. Spre ex.: Comitetul European pentru prevenirea torturii şi a pedepselor inumane sau
degradante (CPT), Comisia Europeană contra Rasismului şi Intoleranţei (ECRI), Comitetul
Consultativ al Convenţiei-cadru cu privire la minorităţile naţionale, Grupul de experţi pentru
combaterea traficului de fiinţe umane (GRETA) ş.a. Instrumentele de activitate ale acestora sunt:
vizite de documentare ale experţilor independenţi în ţările vizate, prezentarea rapoartelor de
evaluare vis-à-vis de statele parte cu privire la implementarea prevederilor convenţiei respective,
completarea chestionarelor elaborate de către aceste organe, ş.a.
MECANISME DE MONITORIZARE INSTITUITE ÎN BAZA UNOR CONVENŢII ALE
CONSILIULUI EUROPEI
Comitetul Consultativ privind Convenţia-cadru pentru protecţia persoanelor aparţinând
minorităţilor naţionale este compus din 18 experţi independenţi şi asigură analiza detaliată a
legislaţiei în domeniul minorităţilor naţionale şi implementării acesteia.
Monitorizarea în baza Convenţiei are loc în cicluri de evaluare, fiecare ciclu având o durată de 5
ani, potrivit următoarelor etape:

 prezentarea raportului de către statul-parte vizat;

30
 monitorizarea din partea Comitetului Consultativ (vizite de evaluare, utilizarea surselor de
informare din partea instituţiilor naţionale şi actorilor non-statali);
 elaborarea unui Aviz privind situaţia în ţară şi publicarea acestuia;
 transmiterea eventualelor comentarii ale statului pe marginea Avizului Comitetului Consultativ
şi publicarea acestora;
 adoptarea, în baza avizului Comitetului Consultativ, de către Comitetul de Miniştri al Consiliului
Europei a unei Rezoluţii şi eventual a unor recomandări pe care statele parte sunt invitate să le
implementeze;
 organizarea întrunirilor de follow-up pentru transpunerea în practică a recomandărilor.
Convenţia-cadru a intrat în vigoare pentru Republica Moldova la 1 februarie 1998. Cel mai
recent raport al RM în adresa Comitetului Consultativ în RM a fost transmis la 24 februarie
2009, în cadrul celui de-al III-lea ciclu de monitorizare. Avizul Comitetului Consultativ a fost
adoptat la data de 26 iunie 2009, iar comentariile Guvernului pe marginea acestuia expediate la
11 decembrie 2009. Rezoluţia Comitetului de Miniştri a CoE privind implementarea Convenţiei
de către RM a fost adoptată la 5 mai 2010- disponibilă
la https://wcd.coe.int/ViewDoc.jsp?id=1620721&Site=CM&BackColorInternet=C3C3C3&Back
ColorIntranet=EDB021&BackColorLogged=F5D383
O reuniune de follow-up a fost organizată la 29 noiembrie 2010, la Chişinău.
Pentru detalii suplimentare, accesaţi:
http://www.coe.int/t/dghl/monitoring/minorities/3_FCNMdocs/Table_en.asp
Comitetul Guvernamental al Cartei Sociale Europene (revizuite) şi Codul European de
Securitate Socială
La procedura de control participă:

 Comitetul European privind Drepturile Sociale (ECSR) compus din 16 experţi independenţi aleşi
de Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei pentru un mandat de 6 ani,
 Comitetul guvernamental privind Carta Socială Europeană revizuită şi Codul European de
Securitate Socială (GC), în componenţa căruia intră reprezentanţi ai statelor părţi,
 Comitetul de Miniştri care adoptă rezoluţii asupra ciclului de monitorizare;
 APCE.
Carta socială europeană (revizuită) a intrat în vigoare pentru RM la 1 ianuarie 2002. În intervalul
2004-2012, Republica Moldova a prezentat 8 rapoarte privind aplicarea Cartei Sociale Europene
Revizuite.
Pentru detalii suplimentare, accesaţi:
http://www.coe.int/t/dghl/monitoring/socialcharter/default_en.asp

31
Comitetul european pentru prevenirea torturii şi a tratamentului inuman sau
degradant (CPT) este compus din experţi independenţi recunoscuţi pentru activitatea
desfăşurată în acest domeniu, aleşi din fiecare dintre statele parte.
Ca sistem de monitorizare, Comitetul efectuează vizite periodice în statele membre, pe baza
cărora elaborează rapoarte, care sunt publicate doar cu acordul statului vizat. De asemenea,
Comitetul poate decide efectuarea de vizite ad-hoc, în cazul în care consideră necesar.
Convenţia europeană pentru prevenirea torturii şi a pedepselor sau tratamentelor inumane sau
degradante a intrat în vigoare pentru RM la data de 1 februarie 1998. Ultima vizită în ţara noastră
a avut loc în iunie 2011, Raportul aferent fiind public.
Pentru detalii suplimentare, accesaţi:
http://www.cpt.coe.int/en/default.htm
Comitetul Consultativ al Convenţiei pentru protecţia persoanelor referitor la prelucrarea
automatizată a datelor cu caracter personal (T-PD)
Convenţia pentru protecţia persoanelor referitor la prelucrarea automatizată a datelor cu caracter
personal a fost disponibilă pentru semnare începând cu 28 ianuarie 1981 şi a fost primul
instrument juridic internaţional în domeniul protecţiei datelor cu caracter personal. Potrivit
Convenţiei, statele parte sunt obligate să adopte măsurile necesare în legislaţia internă pentru a
aplica principiile stabilite de Convenţie, în vederea asigurării respectării drepturilor
fundamentale cu privire la protecţia datelor personale.
Pentru detalii suplimentare, accesaţi:
http://www.coe.int/t/dghl/standardsetting/dataprotection/default_en.asp
Grupul de experţi privind combaterea traficului de persoane (GRETA) este constituit din 13
experţi independenţi pentru lupta împotriva traficului de persoane, care monitorizează aplicarea
Convenţiei Consiliului Europei privind lupta împotriva traficului de persoane.
Republica Moldova a fost prima ţară care a semnat şi ratificat Convenţia sus-menţionată, în
vigoare din 1 februarie 2008.
GRETA a devenit operaţional în 2009, fiind lansat procesul de monitorizare pentru primele 10
state, printre care şi Republica Moldova. Raportul final şi Recomandarea GRETA pentru RM au
fost adoptate în cadrul celei de-a 8-a reuniuni a Comitetului Părţilor (CP) la Convenţia
Consiliului Europei privind lupta împotriva traficului de fiinţe umane (11 iunie 2012,
Strasbourg).
Urmare alegerilor pentru poziţiile vacante GRETA, care au avut loc în cadrul reuniunii
Comitetului Părţilor la Convenţia omonimă din 12-13 noiembrie 2012, candidatul Republicii
Moldova, dna Alina Braşoveanu, a fost ales în calitate de membru al acestui mecanism de
monitorizare al Consiliului Europei (CoE).

32
În perioada decembrie 2010-februarie 2012, ţara noastră, prin intermediul dnei Ambasador
Tatiana Pârvu, Reprezentant Permanent al RM pe lângă Consiliul Euopei, a deţinut preşedinţia
Comitetului Părţilor (CP) la Convenţia Consiliului Europei privind lupta împotriva traficului de
fiinţe umane.
Pentru detalii suplimentare, accesaţi:
http://www.coe.int/t/dghl/monitoring/trafficking/Docs/Monitoring/GRETA_en.asp#TopOfPage
Comitetul permanent al Convenţiei de la Berna
Convenţia de la Berna este un instrument juridic internaţional obligatoriu în domeniul
conservării vieţii sălbatice şi a habitatelor naturale din Europa. Un accent particular este plasat
asupra necesităţii protejării habitatelor naturale şi a speciilor pe cale de dispariţie, inclusiv
speciile migratoare.
Monitorizarea regulată a implementării Convenţiei de la Berna este asigurat prin intermediul
rapoartelor şi un sistem de dosare de cazuri, pe deplin accesibile statelor parte şi observatorilor.
Comitetul permanent monitorizează implementarea Convenţiei la fiecare reuniune prin
revizuirea rapoartelor, procesarea dosarelor de cazurişi adoptarea recomandărilor.
Pentru detalii suplimentare, accesaţi:
http://www.coe.int/t/dg4/cultureheritage/nature/bern/default_en.asp
Comitetul Părţilor la Convenţia CoE pentru protecţia copiilor împotriva exploatării
sexuale şi a abuzurilor sexuale (T-ES)reprezintă mecanismul de monitorizare a Convenţiei
omonime, care activează în baza art. 39-41 ale Convenţiei.
Pentru Republica Moldova convenţia respectivă a intrat în vigoare la 1 iulie 2012.
Pentru detalii suplimentare, accesaţi:
http://www.coe.int/t/dghl/standardsetting/children/default_en.asp
Comitetul Convenţiei CoE privind criminalitatea informatică (TC-Y)
Convenţia CoE privind criminalitatea informatică (Convenţia de la Budapesta) a fost pregătită de
statele parte ale CoE şi Canada, Japonia, Africa de Sud şi Statele Unite ale Americii şi este
unicul instrument juridic internaţional obligatoriu în domeniul criminalităţii informatice.
Pentru detalii adiţionale privind activitatea CoE în domeniul criminalităţii informatice, accesaţi:
http://www.coe.int/t/dghl/cooperation/economiccrime/cybercrime/Default_en.asp
Pentru detalii suplimentare vis-à-vis de activitatea T-CY, accesaţi:
http://www.coe.int/t/DGHL/STANDARDSETTING/T-CY/default_en.asp
Grupul Părţilor la Convenţia CoE pentru prevenirea terorismului - CETS nr.
196 şi Comitetul de experţi privind terorismul (CODEXTER)
Pentru detalii, accesaţi:
http://www.coe.int/t/dlapil/codexter/default_en.asp

33
MONITORIZARE DE CĂTRE ORGANE INSTITUITE ÎN BAZA REZOLUŢIILOR
SEPARATE ALE COMITETULUI DE MINIŞTRI AL CONSILIUL EUROPEI
Comitetul de experţi pentru lupta contra spălării banilor şi finanţării terorismului
(MONEYVAL) a fost creat prin intermediulRezoluţiei CM/Res(2010)12 adoptată de Comitetul
de Miniştri al Consiliului Europei la 13 octombrie 2010.
MONEYVAL evaluează nivelul de conformitate al statelor parte cu standardele internaţionale în
domeniile juridic, financiar şi de aplicare a legii, printr-un proces de revizuire a evaluărilor
reciproce. Rapoartele pe care le elaborează experţii Comitetului oferă recomandări detaliate cu
privire la ameliorarea regimurilor naţionale pentru combaterea spălării banilor şi finanţării
terorismului, precum şi la întărirea capacităţii statelor de a colabora în acest domeniu.
Ultimul raport MONEYVAL vis-à-vis de situaţia din RM a fost adoptat la cea de-a 40 sesiune
plenară (3 - 7 decembrie 2012, Strasbourg). Cel de-al 4-lea ciclu de monitorizare reprezintă o
rundă de follow-up, în cadrul căreia au fost re-evaluate recomandări importante ale Grupului de
Acţiune Financiară (FATF), precum şi cele pentru care ţara noastră a avut evaluări de
“neconformitate” (NC) sau “conformitate parţială” (PC) în cel de-al 3-lea raport. Astfel, acest
raport nu reprezintă o evaluare completă a implementărioi celor 40 recomandări şi 9 recomandări
speciale FATF, ci o actualizare a chestiunilot majore în sistemul de combatere a spălării banilor
şi finanţării terorismului din RM. Potrivit procedurilor MONEYVAL, Republica Moldova va
transmite un raport de follow-up privind implementarea recomandărilor respective în decembrie
2014.
Pentru detalii suplimentare, accesaţi:
http://www.coe.int/t/dghl/monitoring/moneyval/default_en.asp
Comisia europeană contra rasismului şi intoleranţei (ECRI) a fost creat prin intermediul
rezoluţiei CM (2002)8 adoptată de Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei la 13 iunie 2002.
ECRI este o structură compusă din experţi independenţi aleşi din fiecare dintre statele parte
pentru monitorizarea chestiunilor ce ţin de rasism, discriminare pe bază de origine etnică,
cetăţenie, culoare, religie şi limbă; precum şi xenofobie, antisemitism şi intoleranţă.
Ultima vizită de monitorizare ECRI în RM a avut loc în perioada 11-15 noiembrie 2012. Urmare
a vizitei va fi întocmit cel de-al 4-lea Raport privind situaţia la capitolul rasismului şi intoleranţei
în Republica Moldova, care urmează a fi publicat în 2013.
Pentru detalii suplimentare, accesaţi:
http://www.coe.int/t/dghl/monitoring/ecri/default_en.asp
Comisia europeană pentru eficacitatea justiţiei (CEPEJ) a fost instituită prin intermediul
Rezoluţiei Res(2002)12, adoptată de Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei la 18
septembrie 2002.

34
Ultimul exerciţiu de evaluare a avut loc în baza Grilei pentru evaluarea sistemelor juridice în
2012.
Pentru detalii suplimentare, accesaţi:
http://www.coe.int/t/dghl/cooperation/cepej/default_en.asp
Comitetul ad-hoc de experţi privind problemele romilor (CAHROM)a fost instituit în baza
Declaraţiei de la Strasbourg, adoptată în cadrul Reuniunii de nivel înalt privind problemele
romilor din 20 octombrie 2010
În cadrul celei de-a patra reuniuni CAHROM, care a avut loc la Strasbourg, în perioada 28-30
noiembrie 2012, expertul din partea Republicii Moldova, dl Nicolae Radiţa, a fost ales în calitate
de Vicepreşedinte al Biroului Comitetului.
Domnul Radiţa activează în calitate de Preşedinte al Centrului Naţional al Romilor din Republica
Moldova, iar în cadrul CAHROM reprezintă interesele ţării noastre de la începutul lucrărilor
acestui organ interguvernamental – martie 2011.
Monitorizarea în cadrul CALRE: Guvernul implementează un şir de reforme la capitolul
consolidării autonomiei locale (în conformitate cu Strategia Naţională de Descentralizare),
inclusiv prin ajustarea cadrului legal şi adoptarea Legii privind finanţele publice locale şi vizând
statutul municipiului Chişinău. Pentru detalii privind recomandările şi rezoluţiile CALRE vis-à-
vis de RM accesaţi categoria Congresul Autorităţilor Locale şi Regionale din Europa
(CALRE).
Comisarul CoE pentru Drepturile Omului constituie un alt format prin care poate fi asigurată
monitorizarea în calitatea sa de instituţie independentă împuternicită cu promovarea şi
conştinentizarea rolului respectării drepturilor omului în cele 47 state parte ale CoE. Mandatul şi
activitatea Oficiului Comisarului au fost instituite prin rezoluţia CM 99 (50).
Principalele obiective ale mandatului Comisarului sunt:

 promovarea respectării eficiente a drepturilor omului şi asistarea statelor membre în


implementarea standardelor în domeniu ale CoE;
 identificarea lacunelor în legislaţia şi practica statelor membre;
 facilitarea activităţii avocaţilor poporului sau instituţiilor similare din statele membre.
 asigurarea consultanţei şi informaţiilor privind protecţia drepturilor omului în regiune.
În urma vizitelor de evaluare efectuate în statele membre, Comisarul elaborează rapoarte în care
se adresează recomandări statelor respective. De asemenea, Comisarul realizează recomandări
tematice asupra subiectelor de actualitate din domeniul drepturilor omului, ce comportă diverse
forme (activităţi de informare şi sensibilizare, rapoarte, teze etc.)
Comisarul actual pentru drepturile omului este dl Nils Muižnieks care succede mandatul
dlui Thomas Hammarberg (2006-2012) şi dlui Álvaro Gil-Robles (1999-2006).
35
Cele mai recente vizite ale Comisarului CoE pentru Drepturile Omului au avut loc în perioada
19-22 octombrie 2011, precum şi 15-18 ianuarie 2012.

Reprezentarea RM în cadrul CoE


Republica Moldova este reprezentată la Consiliul Europei de către dra Corina Călugăru,
Ambasador, Reprezentant Permanent al Republicii Moldova pe lângă Consiliul Europei.
COMITETUL DE MINIŞTRI (CM)
Comitetul de Miniştri (CM) este organul statutar „decizional” al CoE, prevăzut să acţioneze în
numele CoE. Statele membre sunt reprezentate în acesta de miniştrii afacerilor externe – care se
întrunesc într-o sesiune ministerială o dată pe an (luna mai), şi de reprezentanţii permanenţi de la
Strasbourg – care asigură activitatea curentă în cadrul reuniunilor săptămânale. Preşedinţia
CM este exercitată de fiecare stat membru prin rotaţie, conform ordinii alfabetice, pentru o
perioadă de 6 luni. RM a deţinut preşedinţia acestuia în perioada mai-noiembrie 2003, fiind
prima ţară din spaţiul CSI căreia i-a revenit această misiune.
Sesiunea 126 a Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei a avut loc la Sofia, Bulgaria,
la 18 mai 2016
Sesiunea 125 a Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei a avut loc la Bruxelles, la 19
mai 2015
Sesiunea 122 a Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei „Diversity in Europe: a
strength for the future” - (Tirana, 8-9 noiembrie 2012)
Sesiunea 121 a Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei – (Istanbul, 10-11 mai 2011)
Sesiunea 120 a Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei
Sesiunea 119 a Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei
Reprezentanţii permanenţi (ambasadori) au întruniri săptămânale, aceste reuniuni fiind
completate cu cele ale grupurilor de raportori sau ale grupurilor de lucru împuternicite cu
examinarea mai aprofundată a subiectelor în vederea pregătirii lor pentru luarea deciziilor
ulterioare.
Astfel, Comitetul de Miniştri are subordonat următoarele grupuri tematice:

 GR-DEM – Grupul de Raportori pentru Democraţie


 GR-H – Grupul de Raportori pentru Drepturile Omului
 GR-J – Grupul de Raportori pentru Cooperare Juridică
 GR-EXT – Grupul de Raportori pentru Relaţii Externe
 GR-PBA – Grupul de Raportori pentru Programe, Buget şi Administraţie
 GR-C – Grupul de Raportori pentru Cultură
 GR-SOC – Grupul de Raportori pentru Chestiuni Sociale şi de Sănătate

36
De asemenea, Comitetului de Miniştri se bazează şi pe activitatea grupurilor de lucru ad-hoc:

 GT.SUIVI.Interlaken – Grupul de lucru privind monitorizarea procesului de implementare a


Declaraţiei de la Internlaken
 GT.REF.INST – Grupul de lucru privind monitorizarea procesului de reformă instituţională a
Consiliului Europei
 GT-SUIVI.AGO – Comitetul de Monitorizare
 CL-CEDH – Comitetul de legătură cu Curtea Europeană a Drepturilor Omului
CM examinează (din iniţiativă proprie sau la recomandarea Adunării Parlamentare) măsurile de
natură să realizeze scopurile CoE, inclusiv elaborarea de convenţii şi adoptarea de către guverne
a unor politici comune faţă de anumite probleme, precum şi adoptă decizii, recomandări şi
rezoluţii.
În activitatea sa, CM este susţinut de comitetele şi comisiile cu caracter consultativ sau tehnic -
16 comitete interguvernamentale şi 6 structuri subordonate, precum şi 21 de structuri de
monitorizare a angajamentelor şi obligaţiilor asumate de statele membre în baza convenţiilor şi
acordurilor parţiale sau extinse, precum şi rezoluţiilor speciale ale CoE.

REŢEAUA EXPERŢILOR REPUBLICII MOLDOVA PENTRU ORGALELE DE LUCRU ŞI


COMITETELE DE MONITORIZARE ALE CONSILIULUI EUROPEI
Republica Moldova este reprezentată în toate structurile CoE de către 126 de experţi naţionali
titulari şi supleanţi. Potrivit prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 1209 din 9.10.2003 „Despre
aprobarea Regulamentului cu privire la reprezentarea Republicii Moldova în organele de lucru
ale Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei”, Comisia Ştiinţifică Consultativă, fiind
convocată de MAEIE, verifică corespunderea candidaţilor pentru desemnare în calitate de
experţi guvernamentali în organele de lucru ale Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei,
potrivit exigenţelor specificate la punctul 5 al Regulamentului respectiv.
Ordinul MAEIE nr.665-b-85 din 9 septembrie 2016 cu privire la desemnarea experţilor
guvernamentali ai Republicii Moldova în organele de lucru şi comitetele de monitorizare ale
Comitetului de Miniştri a reactualizat Ordinul similar al MAEIE din 23 iunie 2015.
CM are şi atribuţii directe de supraveghere, spre exemplu în cazul executării hotărârilor Curţii
Europene a Drepturilor Omului. Pentru detalii, accesaţi categoria “Prestaţia RM la Curtea
Europeană a Drepturilor Omului”.

ADUNAREA PARLAMENTARĂ A CONSILIULUI EUROPEI (APCE)


Adunarea Parlamentară a CoE (APCE): este organul statutar deliberativ, format din
reprezentanţi ai parlamentelor naţionale ale statelor membre, mărimea delegaţiei fiecărui
parlament variind în funcţie de dimensiunile teritoriului, populaţiei şi contribuţiei bugetare a
37
statului respectiv, dar reflectând reprezentarea politică din forul legislativ naţional. APCE este
prima adunare europeană din istoria continentului. Cu delegaţii din 47 de parlamente naţionale,
ea rămâne cel mai mare for legislativ european.
APCE se reuneşte de 4 ori pe an în reuniuni plenare la Palatul Europei din Strasbourg.
APCE deliberează şi formulează recomandări, rezoluţii şi opinii cu privire la orice problemă care
ţine de scopul şi atribuţiile CoE sau care îi este supusă pentru aviz de către CM. În lucrările sale,
se sprijină pe activitatea celor 13 comisii şi comitete specializate:

 Comisia Preşedintelui;
 Comitetul Mixt;
 Comisia Permanentă;
 Comisia pentru probleme politice;
 Comisia pentru probleme juridice şi drepturile omului;
 Comisia pentru probleme sociale, sănătate şi familie;
 Comisia pentru probleme economice şi dezvoltare;
 Comisia pentru migraţie, refugiaţi şi populaţie;
 Comisia pentru cultură ştiinţă şi educaţie;
 Comisia pentru mediul înconjurător, agricultură şi probleme teritoriale;
 Comisia pentru egalitate de drepturi între femei şi bărbaţi;
 Comisia pentru regulament, imunităţi şi afaceri instituţionale;
 Comisia de monitorizare a obligaţiilor şi angajamentelor asumate de statele membre ale
Consiliului Europei (Comisia pentru monitoring) care elaborează rapoarte periodice asupra stării
realizării angajamentelor statelor aflate în faza de monitorizare (Albania, Armenia, Azerbaidjan,
Bosnia şi Herţegovina, Georgia, Muntenegru, Federaţia Rusă, Republica Moldova, Serbia,
Ucraina) sau de dialog post-monitorizare (Bulgaria, Monaco, FYR Macedonia şi Turcia).
Delegaţia RM la APCE este compusă din 5 membri titulari şi 5 membri supleanţi, care reprezintă
de regulă proporţional toate fracţiunile parlamentare din ţară. După alegerile din 30 noiembrie
2014, componenţa Delegaţiei RM la APCE este următoarea:

 Liliana PALIHOVICI – Partidul Liberal Democrat din Moldova – Preşedintele delegaţiei


 Valeriu GHILEŢCHI – Partidul Liberal Democrat din Moldova
 Vladimir VORONIN – Partidul Comuniştilor din Republica Moldova
 Andrei NEGUŢA - Partidul Socialiştilor din Republica Moldova
 Igor CORMAN – Partidul Democrat din Moldova
 Igor DODON - Partidul Socialiştilor din Republica Moldova
 Violeta IVANOV – Partidul Comuniştilor din Republica Moldova

38
 Valentina BULIGA – Partidul Democrat din Moldova
Ultimele vizite de documentare în ţara noastră ale co-raportorilor APCE au avut loc la 22-23
februarie 2016 şi 27-29 iunie 2016 (dna Valentina Leskaj, Albania şi dl Ögmundur Jonásson,
Islanda).
Vizitele precedente ale APCE în RM:

 17-20 decembrie 2012- vizita dlui Jean-Claude MIGNON, Preşedintele Adunării Parlamentare a
Consiliului Europei;
 15-19 octombrie 2012- vizita dlui de monitorizare a raportorilor APCE pentru Republica
Moldova- dna Lise CHRSTOFFERSEN (Norvegia) şi dl Piotr WACH (Polonia);
 2-5 aprilie 2012- vizita dlui Jean-Claude MIGNON, Preşedintele Adunării Parlamentare a
Consiliului Europei;
 28 noiembrie- 1 decembrie 2011- vizita de monitorizare a raportorilor APCE pentru Republica
Moldova;
 21-24 martie 2011- vizita de monitorizare a raportorilor APCE pentru RM;
 8-10 februarie 2011- vizita dlui Mevlüt Çavuşoğlu, Preşedintele Adunării Parlamentare a
Consiliului Europei
CONGRESUL AUTORITĂŢILOR LOCALE ŞI REGIONALE DIN EUROPA (CALRE)
Congresul Autorităţilor Locale şi Regionale din Europa (CALRE): este organul reprezentativ
al autorităţilor locale şi regionale din statele CoE, creat printr-o rezoluţie statutară din 1994.
Congresul îşi desfăşoară activitatea în două camere – Camera Autorităţilor Regionale şi Camera
Autorităţilor Locale, care sunt independente şi egale din punct de vedere al subordonării. De
asemenea activitatea CALRE are loc în cadrul mai multor Comisii:

 Comisia Instituţională;
 Comisia Cultură şi Educaţie;
 Comisia pentru o Dezvoltare Durabilă;
 Comisia pentru Coeziune Socială;
CALRE poate oferi anumite sugestii Comitetului de Miniştri şi Adunării Parlamentare a
Consiliului Europei în ceea ce priveşte aspectele politicii locale şi regionale, pentru aceasta
Congresul acţionează în strânsă cooperare cu organizaţiile naţionale şi internaţionale care
desfăşoară activităţi locale şi regionale. Organizează audieri şi conferinţe la nivel local şi
regional pentru publicul larg, a cărui participare rămâne esenţială pentru instaurarea unei
veritabile democraţii. Urmare a monitorizării statelor la capitolul democraţiei locale, periodic
sunt elaborate rapoarte de ţară privind situaţia democraţiei locale şi regionale în toate statele

39
membre, în special urmărind procesul de aplicare a principiilor Cartei europene a autonomiei
locale.
Delegaţia RM la CALRE este formată din câte 5 membri reprezentanţi şi supleanţi ai primăriilor
şi consiliilor raionale.
CALRE se reuneşte în sesiuni plenare de 2 ori pe an. La sesiunile plenare, precum şi la
reuniunile comisiilor, Republica Moldova este reprezentată de către conducători ai administraţiei
publice locale de nivelul I şi II (primari ai oraşelor/satelor şi preşedinţi ai raioanelor), care sunt
desemnaţi de către Guvern. Mandatul delegaţiei Republicii Moldova la CALRE are o durată de 4
ani.
Componenţa actuală a delegaţiei RM corespunde prevederilor Noilor Reguli Procedurale ale
Congresului şi Camerelor sale, adoptate prinRezoluţia 337 (2012) la 20 martie 2012:
Camera Autorităţilor Locale:
 Tatiana BADAN – Primarul satului Şelemet, raionul Cimişlia – candidat independent (titular)
 Constantin COJOCARI – Primar or. Edineţ – Partidul Democrat din Moldova (titular)
 Gheorghe RĂILEANU – Primar de Cimişlia – Partidul Liberal Democrat din Moldova (titular)
 Valentina CASIAN – Primar de Străşeni – candidat independent (supleant)
 Violeta CRUDU – Primar de Cruzeşti – Partidul Liberal din Moldova (supleant)
Camera Autorităţilor Regionale:
 Dorin CHIRTOACĂ – Primarul or. Chişinău – Partidul Liberal din Moldova (titular)
 Iraida BÎNZARI – Preşedintele raionului Făleşti – Partidul Democrat din Moldova (titular)
 Alexandr TARNAVSCHI – Deputat Adunarea Populară a UTA Găgăuzia – candidat
independent (supleant)
 Grigore POLICINSCHI – Preşedintele raionului Dubăsari – Partidul Comuniştilor din Republica
Moldova (titular)
 Vasile ROMANCIUC – Preşedintele raionului Ocniţa – Partidul Socialiştilor din Republica
Moldova (supleant).
Secretarul delegaţiei – Viorel FURDUI, Director executiv CALM
Co-raportorii actuali ai CALRE pentru Republica Moldova:
 Dl LEC Francis (Franţa)
 DlSANCHEZ AMOR Ignacio (Spania)
Ultima vizită de monitorizare a co-raportorilor CALRE pentru RM a avut loc în perioada 12-14
septembrie 2011 şi 20-24 noiembrie 2011, care s-a soldat cu adoptarea la 13 martie 2012
a Rezoluţiei cu Raportul vis-à-vis de situaţia democraţiei locale şi regionale în RM. Informaţii
actualizate pe marginea evoluţiilor în domeniul descentralizare şi autonomie locală în RM sun
disponibile la www.descentralizare.gov.md

40
Recomandări vis-à-vis de RM:
 Recomandarea 322 (2012) (22.03.2011)
 Recomandarea 179 (2005) (9.11.2005)
 Recomandarea 110 (2002)1 (5.06.2002)
 Recomandarea 84 (2000)1 (25.05.2000)
 Recomandarea 38 (1998)1 (6.03.1998)
Rezoluţii vis-à-vis de RM:
 Rezoluţia 132 (2002)1 (5.06.2002)
 Rezoluţia 103 (2000)1 (25.05.2000)
 Rezoluţia 59 (1998)1 (6.03.1998)
Rapoarte vis-à-vis de RM:
 13.03.2012: Local and regional democracy in the Republic of Moldova
 11.10.2005: Local Democracy in Moldova
 19.09.2002: Report on the fact-finding mission in Moldova
 19.04.2002: Report on the situation of local and regional democracy in Moldova
 18.04.2000: Report on regional democracy in Moldova
 10.02.1998: Interim report on the situation of Local and Regional Democracy in the Republic of
Moldova

Cooperarea juridică în cadrul CoE


TRATATE SEMNATE/ RATIFICATE DE CĂTRE RM
Pînă în noiembrie 2015, RM a semnat şi ratificat 98 tratate şi convenţii ale CoE, care prin
implementarea lor au generat un şir de amendamente legislative şi instituţionale în ordinea
juridică internă. Dintre acestea menţionăm Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor
omului şi libertăţilor fundamentale şi Protocoalelor sale adiţionale, Carta Socială Europeană,
Carta autonomiei locale, Convenţia-cadru privind minorităţile naţionale, Convenţia cu privire la
lupta contra traficului de fiinţe umane (RM a fost prima ţară care a ratificat şi a promovat intens
Convenţia respectivă până la intrarea acesteia în vigoare) ş.a.
Lista tratatelor CoE semnate/ ratificate de către Republica Moldova
În vigoare
pentru RM
Titlul Semnare din:

Convenţia pentru apărarea drepturilor omului


şi a libertăţilor fundamentale 13.07.1995 12.09.1997

41
Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale 02.05.1996 12.09.1997

Protocolul nr.2 adiţional la Convenţia pentru


apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale 13.07.1995 12.09.1997

Protocolul nr.3 adiţional la Convenţia pentru


apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamental 13.07.1995 12.09.1997

Protocolul nr.4 adiţional la Convenţia pentru


apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale 02.05.1996 12.09.1997

Protocolul nr.5 adiţional la Convenţia pentru


apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale 13.07.1995 12.09.1997

Protocolul nr.6 adiţional la Convenţia pentru


apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale, privind abolirea pedepsei cu
moartea 02.05.1996 01.10.1997

Protocolul nr.7 adiţional la Convenţia pentru


apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale 02.05.1996 01.12.1997

Protocolul nr.8 adiţional la Convenţia pentru


apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale 13.07.1995 12.09.1997

Protocolul nr.11 adiţional la Convenţia pentru


apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale 13.07.1995 01.11.1998

Protocolul nr.12 la Convenţia pentru apărarea


drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale 04.11.2000

Protocolul nr.13 la Convenţia europeană 03.05.2002 01.02.2007

42
pentru apărarea drepturilor omului şi
libertăţilor fundamentale privind abolirea
pedepsei cu moartea în toate circumstanţele

Protocolul nr.14 la Convenţia pentru apărarea


drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale, amendînd sistemul de control al
Convenţiei 10.11.2004 01.06.2010

Protocolul nr.14bis la Convenţia pentru


apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale din 4 noiembrie 1950 17.11.2009

Convenţia privind conservarea vieţii sălbatice


şi a habitatelor naturale din Europa (Convenţia
de la Berna) 24.05.1994 01.09.1994

Convenţia culturală europeană 24.05.1994 24.05.1994

Convenţia-cadru pentru protecţia minorităţilor


naţionale 13.07.1995 01.02.1998

Convenţia europeană de asistenţă judiciară în


materie penală 02.05.1996 05.05.1998

Protocol adiţional la Convenţia europeană de


asistenţă judiciară în materie penală 26.06.1998 25.09.2001

Al doilea Protocol adiţional la Convenţia


europeană de asistenţă judiciară în materie
penală 13.03.2012

Carta europeană pentru Autoadministrarea


Locală 02.05.1996 01.02.1998

Convenţia europeană pentru prevenirea torturii


şi a pedepselor sau tratamentelor inumane sau
degradante 02.05.1996 01.02.1998

Protocolul nr.1 la Convenţia europeană pentru


prevenirea torturii şi a pedepselor sau
tratamentelor inumane sau degradante 02.10.1997 01.03.2002

Protocolul nr.2 la Convenţia europeană pentru 02.10.1997 01.03.2002

43
prevenirea torturii şi a pedepselor sau
tratamentelor inumane sau degradante

Convenţia europeană cu privire la echivalarea


diplomelor pentru admiterea în universităţi 02.05.1996 23.09.1999

Convenţia europeană de extrădare 02.05.1996 31.12.1997

Protocol adiţional la Convenţia europeană de


extrădare 26.06.1998 25.09.2001

Al doilea Protocol adiţional la Convenţia


europeană de extrădare 26.06.1998 25.09.2001

Convenţia despre recunoaşterea calificărilor


referitor la studiile superioare din regiunea
europeană 06.05.1997 01.11.1999

Convenţia europeană pentru protecţia


drepturilor omului şi a demnităţii fiinţei
umane faţă de aplicaţiile biologiei şi medicinei
(Convenţia privind drepturile omului şi
biomedicina) 06.05.1997 01.03.2003

Protocol Adiţional la Convenţia pentru


protecţia drepturilor omului şi a demnităţii
fiinţei umane în ceea ce priveşte aplicaţiile
biologiei şi ale medicinei referitor la
interzicerea clonării fiinţelor umane 12.01.1998 01.03.2003

Protocol adiţional la Convenţia privind


drepturile omului şi biomedicina vizind
transplantul de organe şi ţesuturi de origine
umană 08.02.2007 01.06.2008

Protocol Adiţional la Convenţia privind


drepturile omului şi biomedicina cu privire la
cercetarea biomedicală 25.01.2005

Protocol adiţional la Convenţia privind


drepturile omului şi biomedicina vizînd
testările genetice în scopuri medicale 27.11.2008 01.08.2011

44
Convenţia europeană asupra transferării
persoanelor condamnate 06.05.1997 01.09.2004

Convenţia Consiliului Europei privind


spălarea banilor, depistarea, sechestrarea şi
confiscarea veniturilor provenite din
activitatea infracţională 06.05.1997 01.09.2002

Acord General cu privire la Privilegiile şi


Imunităţile Consiliului Europei 02.10.1997

Protocol adiţional la Acordul General cu


privire la privilegiile şi imunităţile Consiliului
Europei 02.10.1997

Al şaselea Protocol adiţional la Acordul


general privind privilegiile şi imunităţile
Consiliului Europei 04.05.1998 28.07.2001

Convenţia europeană asupra recunoaşterii şi


executării deciziilor privind supravegherea
copiilor şi restabilirea supravegherii copiilor 04.05.1998 01.05.2004

Convenţia-cadru europeană referitoare la


cooperarea transfrontalieră a colectivităţilor
sau autorităţilor teritoriale 04.05.1998 01.02.2000

Protocol adiţional la Convenţia-cadru


europeană cu privire la cooperarea
transfrontalieră a colectivităţilor sau
autorităţilor teritoriale 27.06.2001 28.09.2001

Protocol adiţional nr. 2 la Convenţia - cadru


cu privire la cooperarea transfrontalieră dintre
colectivităţile şi autorităţile teritoriale în
domeniul cooperării interteritoriale 27.06.2001 28.09.2001

Convenţia pentru protecţia persoanelor


referitor la prelucrarea automatizată a datelor
cu caracter personal 04.05.1998 01.06.2008

Protocol Adiţional la Convenţia pentru 29.04.2010 01.01.2012

45
protecţia persoanelor referitor la prelucrarea
automatizată a datelor cu caracter personal, cu
privire la autorităţile de control şi fluxul
transfrontalier al datelor

Convenţia pentru la protecţia patrimoniului


arhitectural al Europei 04.05.1998 01.04.2002

Convenţia europeană pentru reprimarea


terorismului 04.05.1998 24.12.1999

Protocol de amendare a Convenţiei europene


pentru reprimarea terorismului 15.05.2003

Convenţia europeană pentru protecţia


patrimoniului arheologic (revizuită) 04.05.1998 22.06.2002

Carta socială europeană revizuită 03.11.1998 01.01.2002

Concluzii

Surse bibliografice

46
Bibliografie

47