Distincţia între Consiliul Uniunii Europene şi Consiliul European

1. Aspecte prealabile

Uniunea Europeană  este o uniune economică și politică, dezvoltată în Europa, ce este

compusă din 28 state.
Uniunea funcționează printr-un sistem de instituții supranaționale independente și
interguvernamentale care iau decizii prin negociere între statele membre. Cele mai importante
instituții ale UE sunt Parlamentul european, Comisia Europeană, Consiliul European, Consiliul
Uniunii Europene, Curtea de Justiție a Uniunii Europene, Banca Centrală Europeană, Curtea de
Conturi.
Cele două instituții Consiliul European și Consiliul Uniunii Europene  sunt adesea confundate
datorita denumirilor asemănătoare însă ele au o misiune, componență și obiective diferite.

2. Consiliul Uniunii Europene

Cunoscut anterior sub denumirea de “Consiliul de Miniştri”, Consiliul UE este principalul

organ decizional al Uniunii, compus din miniştrii de resort (miniştrii responsabili de un anumit
domeniu) din fiecare stat membru.
La fiecare întrunire a Consiliului UE participă câte un reprezentant de la nivel ministerial din
fiecare stat membru. Desemnarea ministrului de resort care participă la o anumită întrunire are loc în
funcţie de natura problemelor aflate pe agenda întrunirii (de ex. politică externă, agricultură, industrie,
transport, protecţia mediului, afaceri economice şi financiare1, justiţie şi afaceri interne etc).
Munca în cadrul Consiliului este pregătită şi coordonată de către COREPER2 (Comitetul
Reprezentanţilor Permanenţi), alcătuit din reprezentanţii permanenţi ai statelor membre şi asistenţii
lor. Munca în cadrul COREPER se desfăşoară în mai mult de 150 de comitete şi grupuri de lucru.
Preşedinţia Consiliului UE se exercită pentru perioade de 18 luni de grupuri prestabilite
formate din trei state membre – TROICA EUROPEANĂ - (fiecare stat deţinând preşedinţia pe o

1
Cunoscut şi sub denumirea de ECOFIN, adică reuniunea miniştrilor economiei şi finanţelor din fiecare stat
membru.
2
COREPER este împărţit în COREPER I şi II, cele două comitete fiind responsabile de domenii diferite.
1
perioadă de 6 luni – președinția semestrială – timp în care este ajutat de celelalte două state, împreună
cu care formează grupul).
Consiliul UE este principalul organ legislativ al Uniunii. Acesta poate încheia tratate
internaţionale negociate de către Comisia Europeană.
Potrivit tratatelor, Consiliul adoptă decizii fie cu o majoritate simplă a voturilor, fie cu
majoritate calificată, fie cu unanimitate. De exemplu, regula votului unanim se aplică în probleme
importante cum ar fi modificarea tratelor constitutive sau acceptarea de noi state membre.
În multe alte situaţii votul cu majoritate calificată este utilizat.3 Aceasta înseamnă, că o
decizie a Consiliului este adoptată, dacă un număr minim de voturi ”pentru” sunt pronunţate în
favoarea adoptării unei anumite soluţii și dacă votul îndeplinește criteriile de reprezentativitate
specifice.

3. Consilul European

După intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona este considerat instituţie a UE. Este compus
din şefii de stat şi/sau de guverne ai statelor membre 4, din preşedintele Consiliului European5 şi
preşedintele Comisiei. La lucrările Consiliului European mai participă şi Înaltul Reprezentant pentru
Politica Externă şi de Securitate.6 Rolul Consiliului European constă în furnizarea unui impuls politic în
probleme cheie ale agendei comunitare. Se întruneşte în principiu, de minimum două ori pe an la
Bruxelles.
După adoptarea Tratatului de la Maastricht, Consiliul European a devenit în mod oficial
iniţiatorul politicilor principale ale UE şi a fost împuternicit să rezolve probleme dificile, asupra cărora
miniştri din Consiliul UE nu au reuşit să ajungă la un acord.
Consiliul European se preocupă de asemenea de probleme de interes major prin intermediul
Politicii Externe şi de Securitate Comună, ceea ce permite ca Uniunea să aibă o poziţie comună în
probleme internaţionale importante.

3
G. Fabian, Drept instituţional al Uniunii Europene, ed. Hamangiu, Bucureşti, 2012, p.156.
4
Unele state sunt reprezentate la întrunirea Consiliului European atât de preşedintele ţării, cât şi de premier
(exemplul României), altele doar de către premier /cancelar (cazul Regatului Unit, respectiv al Germaniei), ori
de către şeful statului (exemplul Franţei). Întâlnirile se mai numesc şi „întâlniri de vârf” (summit).
5
Funcţie introdusă odată cu Tratatul de la Lisabona.
6
Anterior intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona la lucrările Consiliului European participau şi miniştrii
de externe din statele membre, precum şi un membru al Comisiei.
2
4. Asemănări şi deosebiri între cele două instituţii
În consecinţa, discrepanţele între cele două instituţii rezidă din următoarele aspecte:
Consiliul European definește orientările și prioritățile politice generale ale Uniunii Europene și
oferă impulsurile necesare dezvoltării acesteia, pe când Consiliul, denumit adesea Consiliul Uniunii
Europene, exercită - împreună cu Parlamentul European - competențele legislativă și bugetară precum
și asigurarea unor funcții de elaborare și coordonare a politicilor.7
În ce privește componența lor pe de o parte, ”Consiliul European este compus din șefii de stat
sau de guvern ai statelor membre, precum și din președintele său, (în prezent Herman Van Rompuy)
și președintele Comisiei Europene”8, iar pe de altă parte, „Consiliul este format din câte un
reprezentant la nivel ministerial al fiecărui stat membru abilitat să angajeze guvernul acelui stat”9.
Atât Consiliul European cât și Consiliul Uniunii beneficiază de autonomie instituțională,
ambele fiind instituții ale Uniunii Europene. Consiliul European apare pe cale convențională prin cele
trei tratate institutive ale Comunităților europene, pe când, Consiliul European devine instituție mai
târziu, în anul 2009 prin Tratatul de la Lisabona.
Atât Consiliul European cât și Consiliul Uniunii este condus de către un președinte ales însă în
condiții diferite. Președintele Consiliului European este ales cu majoritate calificată, pentru durată de
doi ani și jumătate, cu posibilitatea reînnoirii mandatului o singură dată. 10 Președinția Consiliului, cu
excepția formațiunii Afaceri Externe , este asigurată , pe o perioadă de 18 luni , de grupuri prestabilite
de trei state membre, în cadrul căreia cele trei state membre își asumă sarcinile Președinției
Consiliului Uniunii Europene pe perioada respectivă, pe baza unui program convenit în prealabil.
Fiecare membru al unui grup asigură prin rotație, pentru o durată de șase luni, președinția tuturor
formațiunilor Consiliului, cu excepția formațiunii Afaceri externe.11
Competențele legislative și cele bugetare sunt prioritare Consiliului care deține puterea
legislativă alături de Parlamentul european, iar ”în anumite domenii (spre exemplu: agricultura,
politica economică, vizele și imigrarea) hotărârile revin exclusiv Consiliului, acesta având obligația
de a consulta Parlamentul”12 și totodată adoptă împreună cu Parlamentul European bugetul anual al
Uniunii.

7
Consiliul Uniunii Europene http://consilium.europa.eu/contacts/faq?lang=ro&faqid=79267#?lang=ro
8
G. Fabian, op. cit., p 150.
9
Idem, p.154.
10
D. Vataman, Drept institutional al Ununii Europene, București, 2011, Ed. Universul Juridic, p. 114.
11
Ibidem.
12
D. Vataman, op. cit., p. 104.
3
 Spre deosebire de Consiliul Uniunii, Consiliul European are alte competențe prioritare oferite
prin tratatul de la Lisabona prin care i-a fost conferită în mod expres calitatea de instituție a Uniunii
Europene și anume ”impulsionarea necesară dezvoltării acesteia și a defini prioritățile și orientările
politice generale” (Dan, 2011, p. 106)
Atât Consiliul European, cât și Consiliul Uniunii Europene dețin competențe în domeniul
politicii externe și de securitate comună și în domeniul spațiului de libertate, securitate și justiție.
În domeniul politicii externe și de securitate comună, Consiliul European stabilește obiectivele și
definește orientările generale ale politicii externe și de securitate comună și hotărăște cu majoritate
calificată, cu acordul președintelui Comisiei Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și
politica de securitate. În acest domeniu, Consiliul include toate domeniile politicii externe și toate
chestiunile ce privesc securitatea Uniunii.
În domeniul spațiului de libertate, securitate și justiție Consiliul European definește orientările
strategice ale planificării legislative și operaționale, pe când Consiliul are ”competența de a adopta la
propunerea Comisiei, măsurile de stabilire a condițiilor în care statele membre, în colaborare cu
Comisia Europeană, realizează o evaluare obiectivă și imparțială a punerii în aplicare, de către
autoritățile statelor membre, a politicilor Uniunii prev[zute în acest domeniu, în special în scopul de a
favoriza aplicarea deplină a principiului recunoașterii reciproce”13.

Summa summarum,Consiliul European și Consiliul Uniunii Europene prezintă asemănări în

virtutea faptului că ambele sunt instituții ale Uniunii Europene, dar și deosebiri datorită modului în
care acestea se compun, funcționează, și în ce domeniu își exercită competențele.

13
D. Vataman, op. cit., p.121.
4