EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT

1. Definirea conceptului
Sănătatea şi educația fizica Hipocrat, părintele medicinii europene (secolul V î.Hr.) o
denumea ca pe „o stare de echilibru între corp, minte si mediu", definiția data de el fiind foarte
apropiată şi uneori chiar mai completă decât multe dintre cele enunţate de autori moderni. Spre
exemplu „absenţa bolii, lipsa confortului şi invalidității" (Beisser-1979); „stare completă de bine,
confort şi fericire care presupune pe lângă factorii biologici şi intervenţia sau mai bine zis
satisfacerea unor factori emoţionali afectivi" (Prinee-1970);
Privita ca o problema complexă Bio-psiho-socială, se poate observa că sănătatea nu poate fi
opera exclusivă a sistemului medical căruia după unele statistici internaţionale îi revine doar 11-
12% în conservarea ei, restul revenind situaţiei economico-sociale a populaţiei, calității aerului si
apei, hranei, condiţiilor de locuit, educaţiei etc.
Trebuie amplificate si aplicate cercetările din domeniul alimentaţiei, educaţiei, exerciţiului
fizic, comportamentului igienic etc. Un alt factor esenţial pentru lumea noastră pragmatică este
acela ca nu este numai „mai uşor să previi, ci şi cu mult mai ieftin".
Un studiu francez analizând costurile cerute în îngrijirea de urgenta a unui bolnav ce a
suferit un infarct miocardic (stația terminus a cardiopatiei ischemice) acesta se ridica pentru acea
perioada (1979) la cca. 19.000 franci. Ne închipuim ce sume ar putea fi economisite dacă s-ar
diminua cu câteva procente aceasta maladie. Evaluarea economica a programului "sănătatea
inimii", lansat cu ani în urmă în unele ţări industrializate şi care urmărea reducerea factorilor de risc
pentru bolile cardiace (stres, sedentarism, surmenaj, supraalimentaţie, fumat, poluare etc.) constata
că, aceasta a dus la o scădere a proporţiei bolnavilor cardiovasculari de la cca. 12% la cca. 10% şi la
economii bugetare de ordinul zecilor de miliarde de $.
Aceste argumente şi încă multe altele au determinat o serie de acţiuni pe plan mondial cum
ar fi: axarea unor cercetări pe aprofundarea cunoaşterii fenomenelor biologice legate de adaptarea
omului la viaţa modernă în scopul evitării sau limitării proceselor degenerative, prelungirea duratei
vieții, dezvoltarea fizică şi psihică armonioasă; a crescut interesul specialiştilor pentru rolul
exercițiului fizic în cadrul medicinii omului sănătos deoarece sedentarismul este considerat ca factor
de risc într-o serie de boli cronice cu determinare multifactorială cum sunt cele cardiovasculare,
nutriţie şi metabolism, somatopsihice etc.
Medicina modernă cu orientarea pronunțata de medicamente (în special sintetice) constata
cu îngrijorare că efectele pozitive ale acestora încep nu numai să scadă, dar chiar să devină un factor
important de agresiune. Se încearcă reintroducerea sau introducerea unor remedii naturale inclusiv

Pg. 1
din sfera mişcării şi a exerciţiului fizic. De altfel, O.M.S., în apelul lansat la 7 aprilie 1988 cu ocazia
zilei mondiale a sănătăţii recomandă orientarea spre "exerciţiu fizic, alimentaţie ştiinţifică şi
responsabilitate individuală".

2. Importanta exerciţiilor fizice

Exerciţiile fizice sunt indicate la toate categoriile de vârstă. La copii şi adolescenţi aceste
exerciţii sunt indicate să fie făcute zilnic măcar o oră, iar la adulţi se indică în funcţie de timpul
disponibil să fie practicate măcar 2 - 2,5 ore săptămânal.
Pentru exerciţiile fizice ar fi ideal ca fiecare persoană în parte să-şi aleagă sportul pe care îl
face cu multă plăcere pentru eliminarea monotoniei. Importanţa mişcării este mai presus decât a
practica sportul preferat, deoarece efectuarea exerciţiilor fizice cu regularitate menţine greutatea
corporală, dar se pot elimina mulţi factori de risc în cazul unor boli cronice. 
Printr-o alimentaţie sănătoasă, cumulată cu practicarea exerciţiilor fizice fiecare individ în parte îşi
poate menţine sănătatea, puterea de muncă şi poate deveni mai longeviv (preîntâmpină îmbătrânirea
prematură a organismului).
Exerciţiile fizice se pot face de fiecare individ în parte în propriul apartament, cu o minimă
amenajare, nu este neapărat să frecventăm sălile de sport, numai că va trebui ca exercițiile să fie
alese cu mare grijă, pentru a nu produce acea stare de disconfort, care să ne facă să renunţăm.
Important este ca aceste exerciţii odată începute să fie continuate o perioadă mai mare de timp
pentru a se putea face o comparaţie între cum a fost înainte şi cum este după practicarea lor. La
început vor apărea acele stări de disconfort (febra musculară), care vor putea fi eliminate cu un duş
fierbinte, dar şi prin consumul a câte o lingură de miere de albine, la finalul fiecărei şedinţe de
pregătire. 
Ar fi indicat pentru fiecare persoană să facă mişcare în fiecare zi. Preferabil ar fi ca în afara
orelor de sport, copiii să facă suplimentar aceste exerciţii de cel puţin trei ori pe săptămână cu o
durată de o oră fiecare şedinţă de pregătire. Exerciţiile fizice, cumulate cu alergarea prin parc,
mersul pe bicicletă, mersul pe role, fac corpul celui care le practică să fie ferit de anumiţi factori de
îmbolnăvire. 
După o statistică aproximativ 70% dintre adulţi nu fac exerciţii fizice suficiente, iar 20% nu
fac de loc, acest lucru duce la creşterea numărului bolnavilor cardiaci, a distroficilor musculari, al
hipertensivilor arteriali şi implicit la numărul mai mare al deceselor.
Un grup de oameni de ştiinţă din America au elaborat un program în care se specifică că fiecare
individ în parte ar trebui să facă mişcare în fiecare săptămâna cel puţin 2 ore şi jumătate. Această 
mişcare nu are un şablon anume după care trebuie să se ghideze fiecare dintre noi:( dansul,

Pg. 2
alergatul, săritul coardei, înotul, jocurile de echipă, volei, baschet, tenis de masă şi  de câmp), pot
duce la o bună dispoziţie a fiecare dintre noi. Important este că odată început acest program să fie
continuat zilnic, de aşa manieră încât să-ţi facă plăcere să-l faci, să nu fie privit ca o obligaţie, ca o
corvoadă. 
Cei care vor face exerciţii fizice măcar 10 minute pe zi intensiv vor fi mult mai sănătoşi şi vor avea
pe lângă  puterea de muncă mult mai eficientă şi o bună dispoziţie permanentă.
  .

Trecerea de la teorie la practica

Este nevoie doar de un pic de voință pentru a face pasul de trecere de la sedentarism la o viață activă. Şi
pentru a face mai ușoara aceasta trecere, iată câteva sfaturi verificate:- încercați mai multe tipuri de
mișcare si alegeți-o pe aceea care sa va bucure cat mai mult. Oricum, nu uitați ca după doar câteva
săptămâni sau luni de sport, acesta se va transforma negreșit din corvoada în bucurie - daca este
posibil, luați măcar câteva lecții cu un instructor de cultura fizica medicala, care sa va ghideze
atunci când faceți sport cu un anumit scop.
Daca vreți de pilda sa slabii si sa va modelați corpul, veți reuși, mult mai repede, cu ajutorul
unei persoane competente, sa obțineți rezultate pozitive, ceea ce va duce entuziasmul dvs. la cote nebănuite
- nu uitați ca rezultatele apar abia in 1-3 luni, de când ați început sistematic sa faceți sport. Pentru a
reuși sa treceți de pragul critic al acestor luni, obligați-va intr-un fel sau altul sa fiți perseverent. De
pildă, luați-va un abonament la piscina sau la sala de forța, angajați-va solemn in fata prietenilor, promiteți
partenerului sau partenerei ca veți schimba acest lucru in viața dvs. - nu în ultimul rând, nu uitați sa
va recompensați intr-un fel sau altul pentru fiecare mica victorie în lupta cu sedentarismul. După o ora
de alergare sau de gimnastica, recompensați-va cu o baie calda cu arome, cu un film bun, cu o plimbare
relaxanta sau - ca doar n-o fi foc - cu o prăjitura sau niște ciocolata. Sănătatea este pana la urma
arta conviețuirii armonioase cu noi înşine.

Pg. 3