SPORTUL - EFECTUL ASUPRA APARATULUI CARDIOVASCULAR

Motto: Sportul d zile vieii i via zilelor.

Din nefericire, marcat de tehnologia modern, de lumea virtual care l-au nlnuit n spaiul nchis al locului de munc sau al casei, omul contemporan s-a deprtat de natur, de arenele sportive. Faptul c muli copii practic astzi diferite ramuri sportive pe calculator, n timp ce sunt scutii de ctre prinii excesiv de protectori de orele de educaie fizic desfurate n coal reprezint un fenomen social real i deosebit de primejdios. Aceast realitate constituie un semnal de alarm pentru toi factorii implicai n procesul de formare a tinerei generaii. De aceea, cercettorii din domeniul psihologiei sportului au un rol esenial nu doar n conturarea unor concepte i metodologii specifice, ci i n readucerea n atenia societii a celebrului dicton al lui Juvenal: Mens sana in corpore sano. Timpul petrecut n faa calculatorului i a televizorului crete direct proporional cu vrsta, iar timpul petrecut n aer liber scade odat cu naintarea n vrst. Este ngrijortor faptul c n zilele de vacan , n zilele de la sfritul sptmnii, elevii stau n faa calculatorului i a televizorului peste 10 ore, de cele mai multe ori fiind asistai de ctre prini cu care vizioneaz nu numai emisiuni potrivite vrstei lor. Din diverse motive copiii prefer s stea n cas n detrimentul activitilor n aer liber, iar cei care nu au calculator n cas prefer s-i petreac timpul liber n cluburi sau la prieteni. Foarte rar ies nsoiti de prini la plimbare n aer liber sau practic mpreun cu prinii exerciii fizice. Este bine tiut c, educaia fizic desfurat att la nivel de nvmnt primar ct i la nivel de nvmnt gimnazial, liceal sau chiar universitar ndeplinete un rol deosebit n procesul de formare i dezvoltare a personalitii copilului. Specialitii din domeniul psiho- pedagogic recunosc valenele formative n plan biologic, motric, psihic i social ale acestei discipline. Putem afirma c societatea romneasc, datorit nivelului de educaie redus, dar i datorit greutilor financiare cu care se confrunt are o poziie rigid, de indiferen sau chiar de respingere fa de necesitatea practicrii zilnice a exerciiilor de micare, de ntreinere, motivnd de cele mai multe ori lipsa timpului necesar ori greutile de ordin material cu care se confrunt.

EDUCAIA FIZIC I SPORTUL PENTRU SNTATE Promovnd respectul pentru organismul propriu i al altora, educaia fizic i sportul se constituie n forme de educaie pentru sntate. Omul este, n primul rnd, o fiin biologic ale crei componente structural-funcionale sunt, n mod general i specific, influenate prin educaie fizic i sport. Funcia de optimizare a potenialului biologic reprezint, de fapt, punctul de plecare al tuturor influenelor exercitate asupra organismului uman. O solicitare adecvat, din punct de vedere cantitativ i calitativ, n educaie fizic i n antrenament sportiv, conduce la modificri morfologice i funcionale relevante, care permit o mai bun adaptare a individului la cerinele vieii cotidiene. Organizaia Mondial a Sntii promoveaz, prin programul Via activ (1998), importana practicrii sistematice a activitilor fizice pentru sntate, cu prioritate la copii i tineri. Cercetrile au artat c exerciiul fizic, practicat pe termen lung, mbuntete sntatea fizic i mental, avnd o contribuie pozitiv la procesul de nvare i dezvoltare a personalitii, la reducerea riscului apariiei afeciunilor fizice i psihice asociate stilului de via modern. n acest sens, se recomand practicarea a cel puin 30 de minute, zilnic, de activitate fizic, ce necesit efort moderat - pentru aduli, i 60 de minute -pentru copii. Lipsa de activitate fizic conduce la excesul de greutate, favorizeaz apariia obezitii i a unor afeciuni cronice, precum bolile cardiovasculare i diabetul, care afecteaz calitatea vieii, pun n pericol viaa persoanelor i creeaz probleme economiei i bugetului alocat sntii ( Cartea Alb privind Sportul, Comisia Comunitilor Europene, 2007). Studiile efectuate n diferite ri evideniaz c fiecrui dolar investit pentru educaie fizic i sport i corespunde o reducere de 3,8 dolari pentru cheltuielile medicale (Declaraia de la Punta del Este a Minitrilor Educaiei , 1999). Nu ntmpltor, exist concepia potrivit creia sportul d zile vieii i via zilelor. n aceste condiii, domeniul educaiei fizice i sportului trebuie s i asume, cu mai mult vigoare, rolul de promotor al strii de sntate, pe de o parte, prin competenele complementare ale specialitilor (profesori, antrenori, kinetoterapeui), i, pe de alt parte, prin impunerea unor programecadru profilactice, pe categorii de vrst, n direcia realizrii obiectivelor specifice ariei de compenten a specialitilor. Beneficiile aduse de practicarea sportului, corpului uman, sunt nenumarate: - Sportul favorizeaza procesele de crestere si de dezvoltare fizica; - Sportul previne si corecteaza atitudinile incorecte al corpului;

- Sportul corecteaza deficientele fizice; - Sportul ajuta la eliminarea kilogramelor in exces si autoregleaza greutatea corporala. Scade masa totala de grasime din structura viscerelor (ajuta la obezitate); - Sportul elimina prin piele, cu ajutorul procesului de transpiratie, o gama larga de toxine, impuritati, grasimi, hormoni. - Creaza vasodilatatie, cantitatea de sange care circula prin organism se mareste, producand oxigenul necesar proceselor ce au loc la nivelul celulelor si al tesuturilor; - Regleaza in mod stralucit metabolismul organismului uman. Metabolismul grasimilor: creste capacitatea muschiului de a prelua grasimile din sange si de a le utiliza pentru a produce energie (are rol benefic in ateroscleroza); Metabolismul glucidelor: creste capacitatea muschiului de a extrage (prelua) glucoza din sange (rol benefic in obezitate); - Sportul intareste oasele, muschii, creste capacitatea functionala a aparatului locomotor; - Sportul creste capacitatatea functionala a aparatului cardiovascular. Creste cantitatea de sange pe care o poate impinge inima, se mareste cantitatea de sange existent in vase, sangele devine mai fluid si circula mai usor prin artere si vene; - Creste capacitatea functionala a sistemului respirator. Plamanul devine capabil sa ventileze o cantitate mai mare de aer pe minut (ajuta in afectiunile pulmonare cronice); - Prin practicarea unui sport, sunt diminuate riscurile afectiunilor cardiovasculare; - Prin sport se imbunatateste functia de aparare a organismului (imunitatea): se imbunatateste capacitatea sistemului imunitar de a raspunde la agresiunea microbiana (infectii); - Sportul are o actiune benefica asupra proceselor digestive, imbunatatind tranzitul intestinal, si inlaturand astfel, constipatia; - Sportul intervine in imbunatatirea coordonarii miscarilor, a simtului echilibrului, a mobilitatii articulatiilor si a flexibilitatii coloanei vertebrale;

- Imbunatateste rezistenta fizica si creste capacitatea generala de efort; - Dezvolta capacitati de relaxare fizica si psihica; - Favorizeaza procesul de cunoastere al conservarii energiei , al dozarii efortului si al autocunoasterii personale; - Favorizeaza interactiunea dintre oameni, consolideaza relatiile interumane; - Constituie un bun revigorator al activitatii sexuale; - Sistemul nervos beneficiaza intr-o mare masura de efectele activitatii fizice.; - Sportul reduce considerabil efectele stresului, depresia si anxietatea si creste concentrarea psihica prin imbunatatirea vitezei de reactie si promptitudinea raspunsurilor la diversi stimuli; - Creste increderea in sine si autosatisfactia; - Prin sport, calitatea si durata somnului sunt considerabil imbunatatite; - Dezvoltarea simtului estetic este un efect secundar al practicarii sportului Sportul asupra aparatului cardiovascular: - imbunatateste circulatia miocardului si a metabolismului - imbunatateste proprietatile mecanice ale miocardului, care poate mentine sau creste contractilitatea pe parcursul unui efort - produce schimbari favorabile in ceea ce priveste frecventa cardiaca si tensiunea arteriala - creste volumul sanguin circulant si scade vascozitatea - creste valorile consumului maxim de oxigen. - diminua riscurile de dezvoltare a bolilor coronariene - au efecte favorabile asupra coagulariii sangelui - timpul de recuperare la efort este mai scazut Miscarea, sau exercitiul fizic, este de o importanta covarsitoare pentru buna functionare a intregului corp. Este adevarat ca inima poate lucra in orice conditii - ea pompeaza indeiferent daca ne aflam in repaus sau in miscare. Insa dupa ce tesuturile si-au indeplinit misiunea, au avut loc arderilesi au rezultat produsii de catabolism, situatia se schimba dramatic. Limfa, care este responsabila de colectarea si eliminarea acestora nu are, la prima vedere, nici un fel de pompa. Practic, ea curge impinsa de sange.Si pana la un punct asa si este. Insa daca vom privi mai indeaproape constructia sistemului limfatic, vom observa ca datorita dispunerii specifice a ganglionilor limfatici, miscarea acceleeaza foarte mult viteza de curgere a limfei, ajuta la dezintoxicarea corpului si usureaza efortul inimii. Exista si alte

aspecte benefice ale miscarii asupra bunei functionari a sistemului cardiovascular, insa pe acestea le vom detalia in alte articole.

PREVENIREA OBEZITATII SI A SEDENTARISMULUI CU AJUTORUL SPORTULUI

Obezitatea este o boala de metabolism caracterizata prin cresterea in greutate, in urma acumularii de tesut gras (adipos), obisnuit prin exces de alimente si viata sedentara. Cauze: Cauzele pot fi schematic reduse la un dezechilibru intre aportul si consumul de energie, cu alte cuvinte, la depasirea sistematica, de-a lungul unei perioade de timp, a necesitatilor nutritive printr-o ratie alimentara caloric prea bogata: abuz alimentar. Aceasta explicatie nu este acceptata de toata lumea si mai ales de marea majoritate a obezilor. Un motiv ar fi ca abuzul alimentar nu este permanent. El corespunde perioadei de constituire a bolii si inceteaza de regula la atingerea unui anumit grad de obezitate. Sint numeroase cazuri in care obezul sustine ca nu maninca mai mult decit ceilalti membri ai familiei, care nu se ingrasa. Totusi, este sigur ca el a mincat mai mult atunci cind, cu ani in urma, a inceput sa se ingrase. Alteori, abuzul alimentar nu este spectaculos. Este suficienta depasirea cu perseverenta a consumului zilnic de alimente doar cu 200 de calorii (cuprinse, de exemplu intr-o felie de piine cu unt) pentru ca, dupa ceva mai mult de o luna, persoana respectiva sa adauge 1 kg de tesut gras, iar la capatul unui an aproximativ 10 kg. Un asemenea "abuz" discret trece neobservat si este neidentificabil, iar cei in cauza sint nedumeriti si intrigati ca se ingrasa "pe nesimtite". Abuzul alimentar poate uneori sa nu existe in sens absolut. Sint destul de frecvente cazurile personelor active (de exemplu, sportivi) care, dupa ce isi restring eforturile consumatoare de energie, dar nu si alimentatia, incep sa se ingrase fara a minca nimic in plus fata de ceea ce consumase pina atunci. In acest caz, nu abuzul alimentar este responsabil de ingrasare, ci un oarecare grad de sedentarism fata de care abuzul alimentar apare numai ca relativ. A doua mare cauza de obezitate, dupa abuzul alimentar, este sedentarismul, adica lipsa de exercitiu fizic. Cheltuielile energetice ale persoanelor sedentare sint atit de reduse, incit ele pot fi foarte usor depasite si ca urmare persoanele se ingrasa. Este in general cazul multor barbati dupa virsta de 30 de ani, cind, abandonind sportul devin sedentari concomitent si cu un mod de alimentatie mai bun. La femei, abuzul alimentar apare mai ales in perioada ultimelor luni de sarcina, in timpul alaptarii sau la menopauza. Alteori, obezitatea apare dupa o boala infectioasa, sau dupa o interventie chirurgicala, cind, in ambele imprejurari, abuzul

alimentar din perioada de convalescenta duce la acumularea de tesut gras. Factori de risc: Un important factor de risc este ereditatea, pentru ca, la anumite persoane, exista o predispozitie la obezitate. Aceasta predispozitie este de obicei comuna mai multor membri ai unei aceleiasi familii, fiind o predispozitie familiala. Deseori, ea se transmite de la o generatie la alta si este mai degraba o ereditate de obiceiuri alimentare. Obiceiurile se transmit de la o generatie la alta, ducind la aparitia obezitatii prin abuz alimentar deprins inca din copilarie. Dar, in aceleasi familii, se intilnesc si indivizi cu greutate normala, care rezista abuzului alimentar, tocmai pentru ca, in cazul lor, predispozitia la ingrasare este absenta. Anumite modificari ale activitatii glandelor endocrine pot crea o predispozitie la obezitate, si anume: - functia exagerata a glandelor suprarenale poate sa duca, in anumite conditii, la o crestere a apetitului si la o utilizare mai economica a materialului energetic adus de hrana, ceea ce faciliteaza aparitia obezitatii; - in unele boli ale pancreasului, secretia crescuta de insulina poate mari pofta de mincare si totodata poate favoriza transformarea glucidelor din hrana in grasimi de depozit; - hipotiroidismul duce la obezitate datorita modificarii functiilor tiroidei; - tulburarile ovariene si in special la menopauza predispun la ingrasare, nu numai prin efectul specific al modificarilor endocrine respective, cit, mai ales, prin modificarea atitudinii femeii fata de viata, in general, si fata de alimentatie; - factorii neuropsihici pot favoriza de asemenea aparitia bolii, prin modificarea apetitului si a stilului de viata. Obiectivele SPORTULUI in lupta cu obezitatea sunt: 1. Scaderea greutatii corporale; 2. Imbunatatirea sau cresterea capacitatii de efort a organismului; 3. Imbunatatirea respiratiei si marirea ventilatiei pulmonare; 4. Tonifierea generala a organismului si, in mod deosebit, a musculaturii abdominale; 5. Inlaturarea afectiunilor associate; 6. Stimularea proceselor de dezasimilatie prin activarea unui consum energetic crescut marind durata si activitatea reactiilor de oxidare celulara; 7. Prevenirea instalarii altor afectiuni generate de obezitate; 8. Imbunatatirea starii fizice si psihice generale a subiectului; 9. Prevenirea hipotoniei gastrice si intestinale. Obiectivele kinetoterapiei la supraponderali sunt:

Scaderea greutatii corporale spre o greutate corporala ideala Tonifierea organismului , in special a musculaturii abdominale Cresterea capacitatii la efort a organismului Imbunatatirea respiratiei si marirea ventilatiei pulmonare Imbunatatirea starii fizice si psihice Prevenirea instalarii altor afectiuni generate de obezitate Prevenirea hipotoniei gastrice si intestinale Inlaturarea afectiunilor asociate

Tratamentul obezitatii prin sport poate fi format dintr-un complex de exercitii cardio, exercitii pentru eliminarea apei si grasimilor din organism, exercitii de tonifiere musculara in zona deficitara. Se recomanda inceperea activitatii fizice cu o intensitate scazuta unde se vor arde lipidele iar treptat se va marii intensitatea activitatii fizice si se vor arde glucidele. Daca persoanele cu supraponderabilitate nu au hipertensiune, atunci acestea pot face ca activitate fizica si fitness. Timpul alocat exercitiilor fizice trebuie sa fie de cel putin 30 de minute in fiecare zi timp de 3 ori pe saptamana. Slabirea este un proces greu de atins si foarte greu de mentinut. Se indica slabirea in trepte, adica perioade de slabire de 3 luni alternate cu perioade de mentinere a greutatii de circa 3-6 luni, si nu este indicata o slabire mai mare de 0,75 kg pe saptamana. O scadere prea mare in greutate intr-un timp scurt nu va putea fi mentinuta si reprezinta un efort imens pentru inima. Sportul sau gimnastica medicala la supraponderali incepe cu o parte introductiva in care se executa mers, variatii de pasi, exercitii pentru incalzirea generala a aparatului locomotor si se continua cu o parte fundamentala care cuprinde exercitii cu diferite obiecte, exercitii de respiratie, iar ca parte de incheiere se vor executa exercitii de relaxare si respiratie in care efortul scade treptat. Principiile de baza ale exercitiului fizic de care trebuie sa se tine seama la supraponderali sunt:

Exercitiile se executa lent si ritmic , fara a se executa miscari bruste Exercitiile se executa din pozitii stabile, care sa permita un maxim de randament muscular Progresivitatea exercitiilor trebuie sa fie lenta , de la exercitii cu o intensitate mica spre exercitii cat mai complexe ca intensitate

Concluzia este ca activitatea fizica nu trebuie abandonata odata cu obtinerea greutatii corporale dorite. Exercitiile fizice trebuie continuate pentru intretinere si prevenirea obezitatii. In plus, sportul are un efect benefic si asupra psihicului. SPORTUL UN FENOMEN SOCIAL

Educaia fizic i sportul ca fenomen social ,distinct a nsoit omenirea de-a lungul ntregii sale existene,reprezentnd o component necesar i permanent a vieii sociale. n micarea sa istoric,fenomenul nu a cunoscut ns o asemenea amploare ca cea din zilele noastre.Pentru nterpretarea corect a originii i dezvoltarii educaiei fizice i sportului ,trebuie s se porneasc de la stuctura lor deosebit de complex care include exerciii fizice ,aspecte tactice i organizatorice,discipline teoretice ,instituii,mijloace materiale,etc.(I.Siclovan-Teoria educaiei fizice i sportului -1979,pag 29)Astfel, apariia i dezvoltarea ei a avut loc n mod continuu de-a lungul tuturor formaiunilor sociale,n funcie de necesitaile istorice,de clasa i de viaa material a societaii, inclusiv i modul de producie. n comuna primitiv ,specificul produciei reprezentat prin necesitatea luptei pentru asigurarea hranei i supravieuirii a determinat apariia anumitor exerciii fizice ca: notul ,alergrile ,sriturile ,aruncrile ,,trasul cu arcul precum i dansuri i jocuri ,practicate n scop mistico-religios sau recreativ. nsa,dac n comuna primitiv practicarea exerciiilor fizice era departe de ideea dezvoltrii fizice armonioase ,n antichitate,cnd apar raporturi de clas i alte diferenieri,exerciiile fizice ncep s fie organizate i practicate n scopul dezvoltrii armonioase a omului.n acest sens,cultura greac cu marii si educatori i filozofi ce au contribuit la dezvoltarea palestrelor i au organizat exerciiile fizice n sisteme n functie de scopul lor ,este reprezentativ pentru antichitaete.De asemenea, alturi de educia fizic organizat n vederea dezvoltrii armonioase a fizicului uman , societatea sclavagist dezvolt ntr-o mare masur educaia fizic de tip militar . Devenit fenomen permanent , iar pentru unele popoare caracteristic rzboiul fcea din pregatirea fizic o necesitate social , reorganiznd exerciiile fizice existente sau construind altele precum msurile,aruncarea suliei, trasul cu arcul,lupta corp la corp,aciunea sincronizat,etc. Alturi de acestea au continuat s existe jocurile i activitile recreative sau distractive la care participau toate clasele sociale . Mai trziu, jocurile i ntrecerile sportive ocazionale s-au transformat in manifestri cu o anumit periodicitate care presupuneau reguli speciale i implicau ierarhizarea valorilor, ceia ce a determinat o

noua realitate social agonistica. Aceste activitai impuneau necesitatea unei pregtiri speciale antrenamentul; persoanele care participau la aceste compeitii nefiinid considerai simpli oameni, ci concureni,ei avnd o activitate deosebit de cea a oamenilor muncii sau a razboinicilor.Evoluia activitilor competiionale a determinat intr-o mare msur specializarea unui grup de oameni care s conduc procesul de pregatire al atleilor.O alt particularitate se refer la faptul c exerciiul fizic se manifest ca expresie a unei colectiviti fiind o modalitate specific prin care o comunitate uman incearc sa se afirme prin reprezentani si. Se observ c educaia fizic i sportul devin mai complexe cu trecerea de la o etap istoric inferioar la alta superioar.Evoluia ascendent a educaiei fizice i sportului este marcat pe de-o parte de apariia unor elemente de coninut precum exerciiile fizice,jocurile si activitaile sportive,iar pe de alt parte ,prin trecerea de la un nivel de organizare i sistematizare inferior la altul superior. Educaia fizic i sportul ,este diferit de celelalte fenomene sociale ale viei prin esena sa ce urmarete perfecionarea dezvoltrii fizice si a capacitilor de micare a oamenilor.Aceast funcie social s-a pstrat de-a lungul tutror formaiunilor social-economice,spre deosebire de scopurile i obiectivele educaiei fizice i sportului care difer de la o formaiune social-economic la alta i chiar de la un stat la altul. Educaia fizic de tip feudal era orientat spre reprezentani clasei feudale ,trebuind s contribuie la formarea cavalerilor ,a cror activitatese subordona unui anumit ritual ncepnd cu bunele maniere fat de femei si terminnd cu partidele de vntoare,ns accentul principal cznd pe pregtirea de rzboi.Cu timpul,n fazele urmtoare ale dezvoltrii feudalismului, necesitate pregtirii fizice apare i pentru celelalte clase i grupuri sociale ,educaia fizic extinzndu-se de la clerici i oreni pan la rani ,ns nu va cunoate permanena nc . n timpul Renaterii ,s-a formulat idea potrivit creia educaia fizic treuie s serveasc in primul rnd fiina uman.Umaniti au privit educaia fizc n general ca un mijloc necesar n complexul de msuri care trebuia s duc la formarea omului complet. Apariia i dezvoltarea relaiilor economice specifice capitalismului,au determinat restructurrii n natura intern a procesului educativ i implicit a educaiei fizice,care avea tendina de generalizare,de cuprindere ct mai larg a tinerei generaii,indiferent de apartenena de clas. n forma ei instituionalizat,educaia fizic va cunoate generalizarea deplin i n condiii relativ egale pentru toi membrii tinerei generaii n socialism. O dat cu generalizarea educaiei fizice se asist la o munc de sistematizare,orientare i dirijare ntemeiat pe cunoaterea particularitilor i efectelor exerciiilor fizice.Mari personaliti ca

J.Gutsmuths,Amoros,Clias,Jahn,Ling,Arnold i ali,depaesc modul abstract de abordare teoretic a exerciiilor fizice,iniiind studii care s duc la fundamentarea tiinific a abordrii lor. n etapa actual, fundamentarea tiinific a procesului de practicare a exerciiilor fizice i apriia Teoriei i Metodicii Educaiei Fizice i Sportului a dus la teoretizarea idealului funciilor i obiectivelor educaiei fizice i sportului. Idealul educaiei fizice i sportului este n concordana cu idealul general educaional al societaii , fiind modificat n funcie de evoluia social-istoric a fiecrei societai,de succesiunea etapelor de dezvoltare specifice. Funciile educaiei fizice deriv din ideal,subordonndu-se acestuia.funciile educaiei fizice sunt de dou feluri:specifice ce vizeaz dezvoltarea fizic i capacitatea motric;funcii asociate ce nsumeaz efectele practicrii exerciiilor fizice asupra organismului uman.Din aceast categorie fac parte funciile :igienic, recreativ, educative i de emulaie. Obiectivele educaiei fizice i sportului deriv din funciile sale specifice i asciate,subordonndu-se la rndul lor acestora.n funcie de laturile procesului de practicare a exerciiilor fizice ele se pot clasifica n obiective de instruire i obiective de educaie.

CONCLUZII

Educaia fizic reprezint o component a educaiei, exprimat printr-un tip de activitate motric ce dispune de forme de organizare i reguli de desfurare, care urmrete optimizarea potenialului biomotric i psihic al individului, n vederea creterii calitii vieii. Sportul este o activitate de ntrecere, constituit din ansamblul ramurilor de sport, care are drept obiectiv dezvoltarea condiiei fizice i psihice a individului, pentru obinerea de performane n competiiile de toate nivelurile. Educaia fizic i sportul dezvolt o arie complex de interese, trebuine, motivaii. Educ ambiia, curajul, emulaia, atenia distributiv, hotrrea, fermitatea, perseverena, calmul, modestia, onestitatea, multiple trsturi de voin i caracter. Calitile intelectuale, calitile fizice i calitile morale se contureaz cu maximum de durabilitate i eficien n activitile corporale. Pretutindeni n rile civilizate educaia rmne tributar idealului antic Mens sana in corpore sano (o minte sntoas ntr-un corp sntos). Fiecare om are dreptul la o educaie armonioas care s i

ofere att accesul la cunotine de natur s l ajute s cunoasc i s neleag mai bine lumea n care trim, s i dezvolte potenialul i gndirea autonom, dar i la practicarea micrii i a sportului.

BIBLIOGRAFIE
Bibliografie:
1. http://obezitate.org/Articole-obezitate/Kinetoterapia-in-obezitate/tratamentul-kinetoterapeutic-inobezitate.html 2. http://www.info-portal.ro/articol/obezitatea/1834/2/referat/ 3. http://www.sportmedcenter.ro/articole/1322-kinetoterapia-in-combaterea-obezitatii.html 4. Florian Georgescu, Cultura fizica- fenomen social, ed. a II a, editura sport- turism , 1976. 5. Teoria educaiei fizice ( sub redactarea lui A.Novikov ),Ed. U.C.F.P.,p.32 6. Fr.Engels, Dialectica naturii, ESPLP, 1954, p.168.