Sunteți pe pagina 1din 32

Ministerul Educatiei Nationale

UNIVERSITATEA DUNAREA DE JOS GALATI

DEPARTAMENTUL DE FORMARE CONTINUA SI TRANSFER


TEHNOLOGIC

PROGRAM DE CONVERSIE PROFESIONALA EDUCATIE FIZICA

Lucrare metodica si stiintifica pentru obtinerea licentei

Studiu privind selectia elevilor de gimnaziu in vederea


obtinerii performantei in fotbal

Indrumator stiintific: Candidat:

Confereniar univ. dr. Manolache Gabriel prof. Botezatu Daniel

Sesiunea Iunie 2017


Capitolul I- Introducere
1.1 Insemnatatea teoretica si practica a teoremei
1.2 Motivele alegerii temei
1.3 Ce s-a realizat si ce nu s-a realizat in domeniul respectiv
1.4 Istoricul temei
Capitolul II- Fundamentarea teoretica a lucrarii
2.1 Fundamentarea teoretica a lucrarii
2.2 Criterii ale varstei , sexului din punct de vedere anatomic
2.3 Particularitati in alegerea mijloacelor de realizare a componentelor
antrenamentului
2.4 Criterii de selectie la varsta de 14-16 ani
2.5 Noutati si tendinte in jocul de fotbal
Capitolul III- Organizarea cercetarii
3.1 Metodologia, ipoteze de cercetare
3.2 Locul si desfasurarea lucrarii
3.3 Metode de cercetare
Capitolul IV- Prelucrarea si interpretarea datelor
4.1 Analiza rezultatelor si formarea concluziilor
4.2 Mijloace folosite in experiment
Concluzii
Bibliografie
Capitolul I

1.1 Insemnatatea teoretica si practica a teoremei

Evolutia jocului de fotbal cunoaste in zilele noastre o intensa acceleratie,


similara de altfel si celorlalte sectoare ale vietii sociale, sesizabila concret in
ulltimii ani si care reprezinta efortul pe plan sportiv- fotbalistic, al procesului
rapid al stiintelor generale si speciale, al spiritului de combativitate, spirit pe care
il manifesta omul modern, a tendintelor sale de afirmare in ierarhia nationala si
international a valorilor.

Alaturi de aceste tendinte fotbalul a evoluat in aceeasi masura si datorita


acumularilor inregistrate in continutul si in factorii sai component in pregatirea
fizica, tehnica, tactica si psihologica. Acesti factori enumerati mai sus,
suprasolicitati s-au stimulat reciproc in dezvoltarea unora pe seama altora; cand
pregatirea tehnica si tactic a pe seama celei fizice, cand toate pe seama angajarii
psihice.

Scolile de fotbal, din dorinta afirmarii si castigarii pozitiilor de frunte in


clasamentele internationale, au gasit in permanenta zone neexploatate, fie ale
pregatirii fizice fie ale tacticii si angajarii psihice care sa le asigure pentru moment
intaietatea.

Fotbalul a devenit azi un sport al tuturor sporturilor, un element de


suprastructura indifferent de locul unde se practica pe eGlob, un sport de mare
stategie in care pasiunile sunt imbinate cu munca stiintifica.

In acest context in care fotbalul a devenit sportul rege, apar de la un an la


altul noi metode de antrenament, noi sisteme si conceptii, elemente si procedeele
tehnice se imbunatatesc prin gasirea de noi forme si mijloace de exprimare.
Astazi, jucatorul de fotbal nu mai reprezinta ceea ce era cu 15-20 de ani in urma.
A aparut termenul de fotbal total, jocul a crescut in intensitate in conditiile unui
stres epuizant. A crescut in primul rand viteza sub toate formele ei de manifestare
( de reactive, de executie,de deplasare), legat prin joc de celelalte calitati motrice,
viteza in regim de forta, de indemanare si rezistenta in conditii tehnice impuse de
manevrarea mingii.

Scopul pregatirii copiilor si junioriloreste de a forma jucatori de fotbal cu


inalta tinuta morala si cu un inalt nivel de maiestrie sportivacapabili sa ne
reprezinte tara cu simt de raspundere in toate competitiile.

Profesorul sau antrenorul care se dedica pregatirii tinerilor trebuie sa fie in primul
rand un bun cunoscator al particularitatilor de varsta ale copiilor si juniorilor, sa
cunoasca sarcinile si continutul diferitelor etape ale pregatirii lor, precum si
metodele si mijloacele prin care se poate ajunge la atingerea scopului propus.
Astazi organismul unui tanar de 15-16 ani are conditii suficiente sa suporte un
effort fizic si mental specific unui tanar de 19-20 de ani din trecut. Ei au cu
siguranta unele caracteristici psihice care creeaza conditii mai favorabile
desfasurarii antrenamentului modern. Astfel, acestia sunt foarte flexibili in
gandire, au multa imaginative si elan pentru afirmare, au simtul ritmului, sunt
subtili in miscari. Este clar ca pe parcursul anilor predomina sarcinile programei
desfasurate progresiv. Lectiile vor avea un continut clar, prcis, vor cuprinde
procedee care trebuie sa fie construite si inmultite pentru ca in final juniorul sa
poata crea altele. La 16 ani predomina exercitiile analitice iar 18 cele globale in
jocul in general. In cadrul unei lectii sarcinile sunt de in vatare-perfectionare, dar
si de mentinere sau de specializare. Principiul antrenarii va trebui sa fie cat mai
asiduu aplicat in toate ocaziile, caci psihicul juniorului trebuie sa fie ferit de
monotonie si saturare.

1.2 Motivele alegerii temei

Motivul alegerii acestei teme a fost in primul rand acela ca imi place
fotbalul si prin faptul ca in perioada junioratului si inceputul senioriatului am fost
legitimate la o echipa zonala cu care chiar am promovat in Divizia C, la acel
moment( anii 90). In aceasta postura am luat contact cu cativa profesori/antrenori
de la care am preluat cateva notiuni legate de pregatirea tinerilor in jocul de fotbal.
Un alt motiv este acela ca mereu mi-am dorit sa aplic in instruirea tinerilor cu
care urmeaza sa lucrez cele mai variate metode de pregatire prin care sa-i pot
determina pe tinerii jucatori sa traiasca si sa spere in permanenta spre cele mai
inalte trepte ale pregatirii in domeniul fotbalului. Nu de putine ori le-am atribuit
elevilor mei nume de jucatori celebri, in functie de stilul de joc al fiecaruia, in
acest fel fiindu-le starnita dorinta de a ajunge ca acestia.

Un alt motiv ar fi acela de a-i determina pe copii sa joace fotbal, iar pentru
acest lucru trebuie sa se daruiasca in totalitate acestui scop. In pregatirea copiilor
nu trebuie sa se mearga pe bajbaite sau la voia intamplarii in procesul de
pregatire. In acest fel am incercat si incerc sa-i determin pe tinerii jucatori sa
iubeasca, sa traiasca si sa se dezvolte intr-un chip sportiv de intrecere si
autodepasire. De aceea cred, sper si ma ambitionez sa gasesc in permanenta noi
mijloace de pregatire a copiilor dornici sa devina buni sportivi si in special
fotbalisti.

1.3 Ce s-a realizat si ce nu s-a realizat in domeniul respectiv

Fotbalul presupune un bagaj complex neputand fi desfacut pe bucati. De


exemplu numai cu pase, numai cu dribbling, adversarul te oblige la toate
mijloacele si reactiile totodata si totusi a invata fotbalul sau a-l perfectiona doar
prin joc global inseamna , cel putin pentru europeni, a obtine rezultate
necorespunzatoare sau nesigure.

La nivelul juniorilor exista o lacuna in pregatirea si perfectionarea


acestora: lipsa de timp datorata programelor scolare si mai ales a scolarizarii
tinerilor la aceasta varsta. Din acest motiv trebuie compensata lipsa orelor de
antrenament la club cu alta forma. In tari precum Anglia sau Suedia elevii isi fac
pana la un anumit punct al antrenamentului acasa sau la scoala, de unii
singuri.Pregatirea fizica multilateral , iarna in special, este realizata prin sporturile
de iarna. Vara pregatirea este realizata in pauza dintre temele scolare sau dupa
terminarea acestora, ca o relaxare.

Juniorii se antreneaza cu diferite mingi pe micile spatii de joaca. In timpul


vacantelor cand au timp, soare, pofta de joaca tinerii dispun de posibilitati
exceptionale de lucru. Condensarea la maximum a antrenamentelor si imbinarea
lor cu joaca in aceste perioade de vacant, poate duce la o acumulare consistent
care sa reface o parte din timpul pierdut.
Deasemenea , este obligatorie exersarea esalonata a unor elemente ale
jocului pana la perfectionarea lor, spre a fi transferate in joc. Este necesar sa se
recurga la o programa analitica care sa cuprinda elemente desfasurate sub forma
de teme, pentru a fi realizate practic in timp prin antrenament. Exercitiile sunt cai
pentru pregatirea meciului, iar meciul un exercitiu in plus pentru cizelarea altor
elemente.

In tari ca Brazilia sau Argentina copiii se instruiesc jucand multe ore pe zit imp de
peste 300 de zile nefiind impiedicati de clima. In acest fel, in locuri reduse ca
spatiu si numar de participant se repeta mult, direct, toate procedeele, in conditii
reale cu adversarulsub imperiul sentimentului de intrecere formandu-se bagajul si
experienta de joc global. La noi insa numarul orelor si zilelor in care se poate
lucra pe teren uscat este cam jumatate din cel brazilian, de exemplu. Evolutia
trebuie de aceea accelerate printr-o desfasurare in timp a materialului necesar unui
mare fotbalist, de performanta.

Astfel, in present, suntem nevoiti sa folosim o metoda complet diferita de


cele ale altor tari, prin tot felul de jocuri reduse sau normale. In aceste tari
predomina metoda imitarii celor mari. Jocul depinde de valoarea adversarului si
poate ramane, daca acesta este slab,la o treapta in ferioara. In acest caz juniorii
talentati vor imbatrani in mediocritate, vor juca fara sa progreseze.

1.4 Istoricul temei

Daca citim istoria fotbalului relatata de autori proveniti din tari cu traditie in
practicarea acestui joc ramanem cu impresia ca fiecare este tentat sa demonstreze
ca fotbalul isi are radacina sau originea in tara respective. Totusi trebuie sa
recunoastem ca fotbalul s-a nascut in Anglia si vom constata ca practicarea jocului
cu mingea rotunda nu putea evolua decat in stransa dependent cu toate fenomenele
sociale, economice si politice ale vremurilor trecute.

Jocurile cu mingea la popoarele primitive


Exista dovezi care atesta ca pe teritoriul actual al Mexicului, Noligenii din
tribul Tara Gumara practicau un joc intre doua echipe- grupuri de oameni- pe
ditante de 200-300 km pe directia Est/Vest disputandu-si niste mingi mari care
simbolizau cerul, jocul avand semnificatii magice.

Pe teritoriul Oceanieise practicau jocuri cu mingea dintr-o nuca de cocospluta


cu fan, iar in Asia mingea era facuta din piele de ren umpluta cu mui sau licheni.
In Groenlanda eschimosii pracica si astazi un joc venit din negura timpurilor
numit Aqsatuk folosind o minge mare. Echipele urmau sa pastreze cat mai mult
mingea si s-o indeparteze cat mai mult de propria poarta. Portile se aflau la sute de
kilometri distant una de alta iar in nele cazuri la distante de 16 Km, distant ce
reprezenta departarea dintre doua asezari eschimose,iar partida dura mai multe
zile. La intrecere participau barbatii, femeile si chiar copiii.

Jocurie cu mingea la popoarele antice

Educatia fizica la popoarele antice este mult mai dezvoltat decat la popoarele
primitive. Spre deosebire de exercitiile fizice si celelalte jocuri practicate in
Antichitate, jocurile cu mingea inca din acea vreme isi pierd acest caracter,
devenind jocuri sportive.

In Egiptul antic jocurile erau practicate cu o minge de 10 cm diametru, din


pietre sau gresie faramicioasa. China, inca de acum 2000 de ani, sub dinastia Han
se practica jocul cu mingea. S-a pastrat un manual in care este tratata metodica
pregatirii militare in care este prevazuta jocul cu mingea numit Tou Knnis in
care mingea mutata era considerat un spectacol al frumosului. Mingea era
confectionata din piele si umpluta cu pene sau par. Poarta era reprezentata de
doua prajini intre care era intinsa o plasa de matase in mijlocul careia era o
deschizatura de cca. un picior prin care trebuia introdusa mingea. Intrecerile dintre
doua echipe desfasurate in fata imparatului se caracterizau prin miscari gratioase,
participantii conducand mingea cu picioarele putand fi atinsa si cu pieptul ,
spatele, umerii. Intrecerile disputate in diferite locuri au dat loc unor dispute
aprinse in care forta si indemanarea dadeau castig de cauza uneia dintre echipe.
Despre japonezi se afirma ca sunt creatorii celei mai armonioase forme de joc
cu mingea.

Jocuri asemanatoare in care mingea era manevrata cu oiciorul s-au intalnit la


birmani si indochinezi. Cele doua jocuri vor devenit germenii jocului de fotbal
clasic. In vechea Grecie, unde cultul miscariipentru frumos luase o amploare
deosebita i-au gasit o meritata raspandire. Alexandru cel Mare a adus ivilizatia
Extremului Orient spre ce apropiat cu tot ce decurge din acesta, deci si practicarea
exercitiilor fizice pentru pregatirea militara precum si jocurile de tot felul.

Romanii cucerind Grecia prin gustul exercitiilor atletice, la intoarcerea in


Peninsula Italica se daruiesc cu pasiune jocurilor invatate, adoptandu-l sau
invatand altele. Practicarea jocurilor cu mingea s-a extins pana in varful piramidei
sociale, delectand personalitati importante ale vremii: Iulis Caesar, Octavianus
Augustus etc.

Jocul cu migea la popoarele medievale

In Evul Mediu educatia fizica cunoaste doua directii in practica si evolutie:


una urmata de clasele dominante si a doua de catre masele populare, fundamentata
in principal pe vchibiceiuri, cu predere pe jocurile cu mingea. Din documente
reiese ca in Italia luase o raspandire deosebita gioco del calcio, adica a juca
mingea cu piciorul, dar putea fi manevrata si cu mana, cu gandul ca in Italia ar fi
aparut germenii jocului de fotbal modern. Evoluand in permanenta, jocul este
practicat cu placer de grupuri de tineri. Terenul era prevazut cu nisip avand
dimensiunile de 30/100 metri iar echipele erau constituite din cate 27 de jucatori
pe grupuri de cate 3-4, avand denumiri specific corespunzatoare plasamentului
intern. Ca porti erau folosite doua corturi viu colorate.

In Franta , jocurile cu mingea apareau in general ca urmare a ceor


practicate de romani. Cel mai raspandit era La seule, care in diferite regiuni ale
tarii avea denumiri precum: Mollat, chaule, etc. Pe la 1147 aflam ca mingea fiind
prea mare nu mai poate fi manevrata cu mana ci cu piciorul. Jocul desfasurat intre
doua localitati pe suprafete mari, in pietele oraselor, sau chiar pe strazi ajunge sa
fie preferat si de figurile bisericesti in interiorul manastirilor. Devenind tot mai
aprig disputant provoaca multe accidente si chiar victim omenesti, astfel ca regii
Filip V, Carol V sau Ludovic X au emis acte prin care au cerut ca aceste jocuri sa
fie practicate cu multa prudent si interzise in zilele de lucru fiin folosite mingi cu
continut mai moale pentru evitarea accidentelor.

In Anglia, cronicarii moderni sustin ca romanii, ocupand Britania, au


incurajat si stimulat dezvoltarea jocului de fotbal acesta luand forme cat mai bine
conturate si practicat de toata lumea. La inceputul secolului al XVII-lea insusi
conducatorul revolutiei burgheze din Anglia ,Oliver Cromwell simpatiza jocul cu
mingea. Exportat in America de Nord jocul va evolua destul de repede si
variantele lui vor sta la baza fotbalului American complex, dar si spectaculos. In
secolul urmator mingea lovita cu piciorul se practica tot mai asiduu raspandindu-
se pe tot teritoriul Angliei, in orase, pe strazi, paralizand circulatia. Pe masura ce
trecea timpul practicantii introduce treptat o serie de reguli pentru a ordona joculsi
a elimina brutalitatile. Regula ofsaidului isi are originea tocmai din aceasta
perioada.

Jocul de fotbal in perioada moderna

Primele incercari organizatorice cu continut pedagogic le intalnim in anul


1857 cand Thomas Hug (judecator de curte) absolvent al scolilor din Rugby si
Oxford publica o carte din care rezulta o noutate inpracticarea jocului de fotbal-
rugby. Portile aveau forma celor de astazi de la rugby, mingea poate fi manevrata
cu mana si cu piciorul. Jocul de fotbal traverseaza o perioada de declining timpul
razboiului anglo-francez. Important este faptul ca in anul 1863 cele doua forme de
joc se despart definitiv sub denumirea de fotbal-asociatie si fotlal-rugby. Ambele
jocuri evolueaza repede cuprinzand tot mai mul, actionandu-se asupra acuratetii
jocului si incadrarea lui in reguli tot mai clare si specific. Tot in anul 1863 se
cristalizeaza prima formula unificata a regulamentului de joc constituindu-se si
organul de conducere.
Football Association

In anul 1866 se organizeaza prima cupa denumita hallange intre orasele


englezesti si se stabilesc cateva reguli oarte importante:

Echipele compuse din 11 jucatori

Terenul cu dimensiunile de 120x80yarzi

Durata jocului de 90 de minute

Echipele cu echipament de culori diferite

In anul 188 se disputa prima intalnire de fotbal in nocturna, la Sheffield, in


Anglia cu ajutorul a patru reflectoare mobile.

In anul 1885 se legifereaza profesionalismul in fotbal

In anul 1898 la Londra, sub supravegherea politiei si cu o asistenta


numeroasa are loc primul jode fotbal intre femei. Fotbalul se raspandeste cu
repeziciune si apar tot mai multe cluburi in Anglia, Scotia, Franta, Africa de
Nord(Egipt), etc.

In anul 1899-1900 ia fiinta FIFA(Federatia Internationala De Fotbal,


organism international aparut ca o necessitate pentru a reglementa si permanentiza
intalnirile intre cluburi si intre tari. Paradoxal a fost faptul ca Anglia, leaganul
fotbalului modern, nu s-a aflat printre membrii fondatori ai FIFA.

In Romania fotbalul este adus de studentii care studiau in strainatate si de


functionarii strain ice activau in cadrul companiilor petroliere din tara noastra. Se
pare ca primul meci s-a disputant la Arad in anul 1899 intre echipe formate din
localnici si studentii care studiau la Budapesta. In anul 1902 apare Clubul Atletic
Timisoara (CAT), in anul 1907 in Bucuresti apare Clubul Olimpia, in anul 1912
are loc primul campionat official, iar in anul 1921 se unifica federatiile din Banat
si Ardeal cu cele din restul tarii, cu sediul in Bucuresti.

FRF ia fiinta in anul 1930, la data de 16 februarie, iar in 1931 este afiliata
la FIFA.
Din anii 1946-1947 se aadmit 14 echipe in campionat, fapt care a dainuit
pana in 1968 cand au fost acceptate 16 echipe. Cupa Romaniei s-a desfasurat
incepand cu anul 1933 prima castigatoare fiind Ripensia Timisoara.

Prima participare la Campionatul Mondial a fost in anul 1930 in Uruguay.


Urmatoarele participari ale reprezentativei nationale au fost in Mexic(1970),
Italia( 1990), SUA(1994), Franta(1998)

Capitolul II- Fundamentarea teoretica


a lucrarii
2.1 Fundamentarea teoretica a lucrarii

Cu totii putem fi de accord ca desi nu putem prevedea ce se va intampla in


viitor , se poate totusi constata ca fotbalul din zilele noastre este mult diferit de cel
de acum cateva decenii fie ca dinamica, fie ca exprimare sau nivel de pregatire.

Jucatorii incep sa faca fata din ce in ce mai bine cerintelor actuale pe orice
pozitie din teren, ca aparatori sau atacanti. In prezent se observa ca ca separarea
rigida dintre aparatori si atacanti isi pierde valabilitatea in sensul ca fiecare se
poate adapta , dupa caz, la cerintele celeilalte categorii, devenind din aparator
atacant si invers. Acest aspect subliniaza tot mai mult caracterul colectiv al
jocului. Exigentele crescande ii oblige pe jucatori sa se autodepaseasca continuu
oferind prestatii din ce in ce mai bune. Unul din suportii acestui lucru il reprezinta
fara indoiala dezvoltarea capacitatilor fizice in ansamblul lor urmand ca pe baza
acestora sa se dezvolte ulterior calitatile tehnice, tactice sau psihologice.

Privind tehnica jocului de fotbal vom constata evolutii cu totul diferite de


trecut, cand aceasta era static, in present ea se exprima prin viteza, continua
miscare, cu opozitie aproape permanenta a adversarului. Tehnica de acum este
complexa, rapida, adecvata situatiilor variate de joc si cu o permanenta opozitie.
Precizia cu care este purtata mingea sau transmisa uimeste , precum si efectele
imprimate mingii, devierile toate fiind conjugate cu un echilibru perfect al
corpului in timpul jocului.

Aria aspectelor tactice ocupa o pondere foarte mare in preocuparile


tehnicienilor, dezvoltarea jocului constand in aparitia si descoperirea unor noi
sisteme de joc.

Daca facem referire la tactica libera trebuie sa aratam ca aceasta are la baza un
fond de aptitudini ale jucatorilor, bazate pe munca sip e exprimarea libera a
creatiilor personale, pe conceptia proprie, precum si pe inventivitatea jucatorilor,
pe imaginatia acestora, puterea lor de adaptare si de dezvoltare a situatiilor aparute
in joc.

Nu putem omite factorul psihic la care tehnicienii, psihologii si cei care


pregatesc echipe mari isi aduc o contributie permanenta incercand si reusind sa-si
motiveze echipele in obtinerea de rezultate din ce in ce mai bune. Asa-nimitul
antrenament mintal ocupa un loc din ce in ce mai important in pregatire.

In jocul de fotbal dinamica actuala are o mare importanta, vizand zone


diferite si raporturi mereu schimbate, in atac si in aparare, realizate in mare viteza
in vederea acoperirii cat mai judicioase cu jucatori a suprafetei in care se
actioneaza. In atac se demarca multi jucatori cu trasee precise, facand tot mai greu
marcajul din partea adversarului, deci creand posibilitati sporite de finalizare. La
acest lucru contribuie demarcarile in viteza, spontane, pe directii cat mai
imprevizibile de catre adversari cu ruperi de ritm si orientare catre catre sprijinirea
si usurarea jocului cu mingea al coechipierului.

Trecerea din aparare in atac, in prezent, produce aproape instantaneu, odata


cu intrarea in posesia mingii, indiferent de cati jucatori actioneaza in faza
respective. Toate momentele de intrerupere, de repunere a mingii in joc sunt
folosite de jucatori pentru a-si gasi noi pozitii, din care sa construiasca faze de joc
urmatoare, periculoase si o mare eficienta. In vederea revenirii dupa eforturi
prelungite, jucatorii folosesc acum moment de intrerupere prin efectuarea unor
deplasari prin efectuarea unor deplasari usoare, mai mici, mai lente, care vor
constitui baza desfasurarii unor noi faze de joc.
Pentru aparare se urmareste adaptarea la orice situati de joc, existand
tendinta de aglomerare in fata portii chiar in interiorul careului de 16metri, cu
toate consecintele de ingreunare a mementului de trecere din aparare in atac. In
situatii special apararea aglomerata ramane o actiune tactica folosita in vederea
evitarii golului si a declansarii contraatacului. Se foloseste in vederea unei bune
aparari, un marcaj strict si o recuperare a mingii cat mai agresiva, in limitele
regulamentului.

Permanent trebuie stimulata inteligenta jucatorului spre a se putea descurca in


situatii neprevazute, spre a-si impune propriile idei in fata adversarului, pentru a
improviza constructive si efficient.

Trebuie subliniat rolul si importanta unor jucatori valorosi care reusesc prin
calitatile lor de exceptie sa influenteze determinant obtinerea unor rezultate bune.
Nu poate fi neglijat faptul ca jocul unei echipe nu se bazeaza doar pe aceste
personalitati deoarece orice dereglare a jocului lor poate sa influenteze negative
randamentul general al echipei.

In aceste situatii rolul de jucator coordinator il are jucatorul cu mingea si este


bine ca in cadrul echipei sa existe mereu posibilitatea ca si alti jucatori sa
indeplineasca astfel de functii, care sa-i stimuleze pe ceilalti si nu sa-I inhibe sau
sa-I deregleze.

Astfel se poate spune ca principalele noutati si tendinte din fotbalul actual se


rezuma la:

-Ritmul rapid de joc in toate fazele de atac si aparare dat de o pregatire fizica fara
fisuri

-Aparare active cu pressing-marcaj strict dupa pierderea mingii in vederea


recuperarii acesteia

-Rolul deosebit al jucatorului fara minge, prin demarcarile pe care le face, cu


scopul de a crea posibilitati si spatii pentru cel cu mingea

-Jucatorii polivalenti capabili sa joace la fel de bine fazele de atac, dar si pe cele
de aparare
-Caracterul tot mai colectiv al jocului in atac si aparare, fara a neglija importanta
jucatorului vedeta

-Valorificarea fazelor fixe in procentaje cat mai mari

-Participarea tot mai activa si consecventa a jucatorilor in antrenamente si jocuri


pregatitoare

2.2 Criterii ale varstei , sexului din punct de vedere anatomic

Datorita marilor transformari care caracterizeaza aceasta etapa este


determinata pentru definirea morfo-fiziologica a viitorului tanar. Cresterea rapida
in inaltime, lungirea segmentelor cotrasteaza cu trunchiul mic . In aceasta
perioada se constata o crestere de aproximativ 15 cm. in inaltime si 7-9 kg. in
greutate. In ultimii ani, deasemenea, se constata ca media inaltimii a crescut.

Glandele endocrine in special hipofiza si tiroida in aceasta etapa joaca un rol


primordial. Pentru a cunoaste mai bine mecanismul de actiune amintim ca partea
anterioara a glandei hipofizei, prin hormonii specifici pe care ii secreta,
influenteaza si stimuleaza tiroida, efectul final fiind cresterea segmentelor. Forta
muscular este mica, iar miscarile au un grad scazut de coordonare, in schimb
puberul isi supravegheaza, in general, fortele, aspect de care trebuie sa tinem
seama cand lucram cu copii din aceasta grupa de varsta.

La varsta de 14 ani capacitatea vitala este de cca. 2700 CM, iar frecventa
respiratorie in jur de 18 respiratii/minut.

Datorita faptului ca toracele creste mai mult in lungime decat in latime, se


inregistreaza dificultati in satisfacerea nevoilor respiratorii. In timpul eforturilor
mari sistemul cardiovascular este caracterizat prin cresterea rapida a masei
cordului, calibrul vaselor sangvine ramane insa redus, ceea ce poate detrmina
tulburari de ritm cardiac, cresteri ale tensiunii arteriale. Din cele relatate reiese cat
de dificila este aceasta perioada atat pentru copil, cat si pentru cei care se
preocupa de pregatirea lui, professor, antrenor, medic etc. care sunt obligati sa
gaseasca cele mai adecvate metode si mijloace in procesul de instruire.

Din punct de vedere fiziologic, pubertatea se caracterizeaza prin maturizarea


si intrarea in functie a glandelor sexual, hormonii modifica in mod
considerabilevolutia tuturor proceselor vitale, influentand starea sistemului nervos
central si vegetative. S-a constatat ca cel mai intens puseu de crestere in inaltime
apare in timpul procesului de maturizare. Procesul de maturizare are legatura cu
forta muscular. Forta muscular inregistrata in cabinet cu ajutorul dinamometrului,
se apreciaza ca trebuie sa fie la aceasta varsta direct proportional cu gradul de
maturizare sexual. Se afirma ca forta dinamometrica cu particularitatile ei din
aceasta etapa, poate fi considerate ca un character sexual secundar.

Aceasta perioada, denumita si varsta dizgratiei din cauza cresterii


intense in inaltime, a membrelor, a nasului in raport cu fata, este caracterizata prin
stangacie in miscari. Datorita necoordonarilor pe care sistemul nervos nu le poate
stapani, gandirrea devine abstracta si foarte critica, capacitatea de asimilare creste,
se dezvolta spiritual de observatie. Caracterul instabil al sentimentelor se exprima
si in conflictele, protestele, abandonarile si retragerile din grup.

Capacitatea intelectuala sporita si mai ales rafinata prin dezvoltarea


posibilitatilor de analiza critica, discernamant, la care se adauga complexul
emotional-sentimental bogat formeaza premisele aparitiei unor trasaturi tot mai
apropiate de adolescent si apoi de tanar.

Deprinderile naturale sunt cele mai temeinice si mai trainice, ajutand pe


viitorii performeri sa poata juca cu mare virtuozitate tehnica si fizica, dublate de o
daruire si o vointa necesara invingerii greutatilor si dificultatilor marilor
performante.

2.4 Criterii de selectie la varsta de 14-16 ani

Selectia se defineste ca activitate a specialistilor desfasurata pe baza unor


criteria biologice, motrice si psihologice in directia deplasarii copiilor cu
aptitudini deosebite pentru practicarea diferitelor ramuri de sport.

Modelul de selectie pentru o anumita ramura de sport se stabileste prin


studierea caracteristicilor subiectilor pentru a evidential insusirile tipice necesare
obtinerii de rezultate cat mai bune.
Astfel selectia se face dupa anumite criterii fara a fi neglijati cei trei pasi
importanti:

Selectia initiala
Selectia secundara
Selectia finala

Selectia initiala (prima treapta) are character de investigatie si urmareste sa


stabileasca amplitudinea sau implitudinea pentru fotbal a copiilor pe criteriul
dezvoltarii fizice sau a sanatatii.

Selectia secundara(a doua treapta) urca spre perioada adolescentei cand se poate
constata destul de obiectiv prezenta unor aptitudini specifice unei ramuri sportive.

Selectia finala(a treia treapta) pentru sportivul de performanta conform normelor


si probelor de control ale FRF si ale criteriilor alcatuite dupa modele de jucatori si
echipe de nivel inalt.

Cercetarile effectuate de specialistii domeniului din diferite tari pun in evident


cresterea capacitatii organismului copiilor de varsta scolara mare, de a face fata
sarcinilor motrice cu indici crescuti de viteza, indemanare si rezistenta in
concordant cu criteriilor cresterii si dezvoltarii organismului. La varsta de 14-16
ani copilul este apt pentru eforturi fizice crescute ca volum, complexitate si
intensitate.

Dezvoltarea fizica armonioasa- rezultanta gradului de nutritive este la

14 ani=301

15 ani=317

Criterii antropomorfice-valori medii

Talia: la 14 ani=164,7 cm

la 15 ani= 169,3 cm

greutatea : la 14 ani=51,6 kg
la 15 ani=55,6 kg

Criterii fiziologice

Varsta /etapa 14 ani 15 ani


Repaus 75 cm 77 cm
Inspiratie 85 cm 86 cm
Expiratie 74 cm 76 cm
Capacitate vitala 3000 3800

criteriile capacitatilor motrice


viteza 30m, 50m, 60m
detenta- saritura in inaltime de pe loc- cu bataie pe ambele picioare cu elan
de un pas
rezistenta la 800m., 1600m.
fora: flotri, atrnat la bar, 3-7 traciuni
exerciii pentru abdomen
genoflexiuni pe ambele picioare i alternativ
salturi din ghemuit n ghemuit

Dac pn la 14 ani copilul nu are dezvoltat viteza, sub trei forme ale sale-
reactie, executie, reoetitiem inseamna ca el nu este dotat genetic pentru
performanta.

Criterii psihologice

La portari se urmreste rapiditatea proceselor perceptiv- individuale, campul


atentiei si campul vederii periferice, capacitatea de concentrare a atentiei,
distributivitatea, gradul de inteligenta nativa, abilitatea motrica si capacitatea de
control asupra amplitudinii miscarilor fine, capacitatea de inaltare
jucatorii de camp se urmreste viteza de reactie in situatiile conflictuale simpe si
complexe, precizia, rapiditatea si eficienta actului psiho-motor; calitatile atentiei,
memoriei si gandirii.

In aceste conditii se stabileste capacitatea jucatorilor de a forma si mentine un


stereotip dinamic complex, coordonarea reflexelor auditiv-motorii, spirit de
observatie, pe baza carora acesta poate rezolva cu succes situatiile inedite,
imprevizibile.

2.5 Noutati si tendinte in jocul de fotbal

Primul lucru cu care toata lumea este de accord si care iese in evidenta este
faptul ca jucatorii incep sa faca fata din ce in ce mai bine cerintelor actuale, atat in
pozitie de aparator cat si ca atacanti.

In toate marile echipe se produce o adaptare a jocului la cat mai multe


variante posibile. Azi, mai mult decat in trecut, se observa ca separarea rigida
dintre aparatori si atacnti isi pierde valabilitatea, in sensul ca fiecare dintre acestia
se pot exprima mult mai bine si se poate adapta dupa caz la cerintele celeilalte
categorii.

Daca am face doar cateva referiri privind factorii antrenamentului am putea


sublinia atingerea unei pregatiri fizice de un inalt nivel privind dezvoltarea
capacitatilor fizice in ansamblul lor. Privind tehnica jocului vom constata evolutii
cu totul deosebite fata de trecut, cand aceasta era static. Tehnica de acum este
complexa, rapida, adecvata situatiilor variate de joc si cu o permanenta opozitie.

Aria aspectelor tactice ocupa o pondere foarte mare in preocuparile


tehnicienilor, dezvoltarea jocului constand in aparitia si dezvoltarea unor noi
sisteme de joc.

Daca ne referim la tactica libera, trebuie sa aratam ca aceasta are la baza un


fond de aptitudini ale jucatorului, bazate pe munca si pe exprimarea libera ale
creatiilor personale, pe conceptia proprie, precum si pe inventivitatea jucatorilor,
pe imaginatia acestora.
Capitolul III.
Organizarea cercetarii

3.1 Metodologia, ipoteze de cercetare si sarcinile lucrarii

Avand in vedere ca la scolile gimnaziale trebuie sa tinem cont in primul rand


de programul scolar si apoi de activitatile complementare sau la alegere, este in
permanenta o sarcina prioritara de a-i lamuri pe cei din conducerea unitatilor si a
colectivelor de cadre didactice sa accepte si sa ajute desfasurarea unor astfel de
activitati. Acolo unde directorul, in primul rand, are in sange microbul sportiv
acest deziderat este mult mai usor de pus in practica.

Astfel copiii cuprinsi in acest studiu au fost implicati in diferite competitii


la nivel local sau cu scolile invecinate.

Pentru realizarea scopului lucrarii si demonstrarea ipotezelor de lucru ne-


am propus rezolvarea unor sarcini:

documentarea din reviste de specialitate

elaborarea unui chestionar prin care sa aflam opinia unor profesori experimentati

selectionarea si prezentarea unor mijloace de pregatire

elaborarea concluziilor si propunerilor lucrarii

3.2 Locul si desfasurarea lucrarii

Cercetarea a fost efectuata in timpul anului scoar 2016-2017 la Scoala


Gimnaziala Nr. 1Priponesti, Jud. Galati,fiind folositi elevi si din scoala structura-
Scoala Gimnaziala Nr. 1 Ciorasti avand sprijinul profesorului de Educatie Fizica
din cadrul scolii in scopul propus, eu fiind profesor de Istorie. Locul de
desfasurare- terenul de fotbal al comunei cu dimensiunile de: ungime-90m. si
latime 45m.

Au fost selectati un numar de 10 elevi din cadrul scolii care se incadreaza in


varsta pe care mi-am propus s-o studiesz, elevi care au aptitudini in practicarea
diferitelor discipline sportive, in cazul nostru fotbalul.

Nr. Numele si prenumele Inaltime/ Greutate/ Varsta/ Scoala


Crt. elevului m. kg ani
16 Priponesti
1 Chetroies Ionut Viorel 1,75 61
16 Ciorasti
2 Ciobotaru Doru Miltiade 1,72 60
14 Priponesti
3 Crucianu Mihai 1,65 66
15 Priponesti
4 Cuptor George Catalin 1,77 63
14 Ciorasti
5 Frunza Marius Iulian 1,66 59
15 Priponesti
6 Gania Ioan 1,78 74
15 Ciorasti
7 Irimia Iosif 1,72 62
14 Priponesti
8 Nastasa Costel 1,65 57
15 Priponesti
9 Nechifor Sebastian Ionut 1,80 72
15 Priponesti
10 Sogor Andrei Florin 1,65 69
3.3 Metode de cercetare

Pentru realizarea lucrarii au fost folosite o serie de metode si tehnici ale


cercetarii generale cat si specific ale Educatiei fizice si sportive.

Metoda studiului bibliografic- nicio cercetare, nici cea mai concreta, nu se poate
realize fara o documentare corespunzatoare. O buna informare si documentare se
realizeaza prin fondul de carti si reviste aparute in tara si instrainatate. In acest
sens au fost studiate o serie de carti, manuale, indrumare, culegeri stiintifice care
au tratat si trateaza tema abordata in cercetare.O buna parte dintre acestea se
regasesc in capitolul Bibliografie

Metoda observatiei- este completarea intentionata a unui obiect,


document,fenomen sau process. De regula observatia este vizuala, dar sunt si
cazuri cand participa si alti analizatori( auz, tactil). Ea se aplica unui anumit
domeniu ale carui date, documente sau fenomene doreste sa le cunoasca,sa le
descrie, ordoneze, clasifice, pentru a stabili ce este deosebit intre ele. Sarcina sau
scopul observatiei este culegerea de date concrete, a caror analiza stiintifica sa
permita generalizarea.

Metoda testelor- pentru efectuarea cercetarii noastre am apelat si la metoda


testelor pentru verificarea initiala si finala a unor aspectece interesau criteriile de
selectiesi aspectele privind metodele si mijloacele de instruire a copiilor.

Metoda experimentului- aceasta metoda implica o activitate metodica complexa


cu caracter premeditat si urmareste producerea unui fenomen in conditiile dorite.
El pastreaza observatia ca sursa a informatiilor, producerea si modificarea
intentionata a fenomenelor va caracteriza orice experiment. Pentrurigoarea
rezultatului cercetarii, experimental se organizeaza pe o grupa omogena. Prima
operatie specifica experimentului este testarea ipotezei de cercetare care se
confirma sau infirma.

Metoda statistico-matematica- observatia statistica, comparatia si prelucrarea


statistica au fost folosite in prelucrarea si interpretarea rezultatelor.
Descrierea experimentului

La inceputul experimentului au fost date o serie de testari fizice si tehnice pentru a


vedea nivelul de pregatire , posibilitatile subiectilor(elevilor) in acel moment.

Probele pentru aprecierea nivelului de pregatire fizica.


P1- alergarea de viteza, 50 m.
P2- alergarea de rezistenta, 1000 m.
P3- abdomen/30 sec.
P4-extensii/30 sec.
Probele pentru aprecierea nivelului de pregatire tehnica

P5- conducerea mingii in viteza pe extrema, centrare si finalizare de catre


atacant. Subiectii au avut de executat 10 centrari de pe partea dreapta si 10
de pe partea stanga fiind apreciati cu calificative:

FB- 10 puncte

B- 9 puncte

S- 5 puncte

P6- proba complexa- subiectii au avut de executat de 3 ori conducerea


mingii printre 5 jaloana aflate la 1 m-1,5m distant unul de altul, urmata de
finalizare la poarta cu siretul plin de la semiinaltime. Se pleaca de la o
distant de 30 m.( primul jalon la 25 m.) si se finalizeaza din afara careului
de 16 m. Se primesc calificative:

FB- 10 puncte

B- 9 puncte

S- 5 puncte
Tabel cu elevii grupei experimentale dupa efectuarea primului set de teste

Nr. P1 P2 P3 P4 P5 P6
Crt. Numele si prenumele (s) (min) (rep) (rep) (pct) (pct)
1 Chetoies Ionut Viorel 7.7 3.50 25 40 6 8
2 Ciobotaru Doru Miltiade 7.6 3.45 29 40 5 7
3 Crucianu Mihai 7.7 3.50 28 39 6 7
4 Cuptor George Catalin 7.6 3.50 27 42 7 8
5 FrunzaMarius Iulian 7.8 3.48 25 41 7 7
6 Gania Ioan 7.2 3.48 26 41 7 6
7 Irimia Iosif 7.8 3.47 26 42 8 8
8 Nastasa Costel 7.6 3.47 24 42 7 6
9 Nechifor Sebastian Ionut 7.4 3.56 24 40 6 8
10 Sogor Florin andrei 7.9 3.58 26 42 7 8

Pe toata perioada desfasurarii experimentului s-au folosit o serie de sisteme de


actionare pentru imbunatatirea indicilor pe plan fizic sau tehnico-tactic. Printre
acestea putem enumera alergarea pe teren variat, pe distante diferite sau interval
de timp, tinandu-se cont si de posibilitatile elevilor, mentionand inca o data ca
acestia nu sunt sportive de performanta.

Pentru insusirea tehnicii cat mai corecta au fost executate exercitii pentru
manevrarea migii cu piciorul sau cu capul, invatarea preluarii mingii, conducerea
acesteia, deposedarea adversarului de minge au exercitii cu portarul.
Capitolul IV- Prelucrarea si
interpretarea datelor

In scopul prelucrarii si interpretarii eficiente a rezultatelor obtinute la


probele executate de subiecti am incercat gruparea acestora in tabele
centralizatoare. Dupa mai multe exercitii efectuate pe parcursul anului, spre
sfarsitul s-a observant o crester a indicatorilor fizici si tehnici datorita si faptului
ca profesorul care preda la acesti copii a insistat cu folosirea cat mai ultor tehnici
de lucru specific jocului de fotbal, chiar daca in programa scolara numarul de ore
aferent acestui sport este limitat. Rezultatele sunt urmatoarele:

Nr. P1 P2 P3 P4 P5 P6
Crt. Numele si prenumele (s) (min) (rep) (rep) (pct) (pct)
1 Chetoies Ionut Viorel 7.4 3.40 27 42 7 8
2 Ciobotaru Doru Miltiade 7.4 3.35 30 41 7 8
3 Crucianu Mihai 7.5 3.40 29 42 8 8
4 Cuptor George Catalin 7.3 3.38 29 43 8 9
5 FrunzaMarius Iulian 7.5 3.42 28 42 8 8
6 Gania Ioan 7.1 3.45 29 42 8 7
7 Irimia Iosif 7.2 3.42 29 43 9 9
8 Nastasa Costel 7.2 3.38 28 44 8 7
9 Nechifor Sebastian Ionut 7.0 3.38 29 42 7 8
10 Sogor Florin andrei 7.3 3.40 30 43 8 9

4.1 Analiza rezultatelor si formarea concluziilor

Facand o analiza a rezultatelor ajungem la concluzia ca subiectii au avut o


medie a rezultatelor astfel:

Alergare de viteza-7,29 sec/50m


Rezistenta- 3,398 sec./1000m.
Abdomene- 28,8/30 sec.
Extensii- 42,4/30 sec

In ceea ce priveste probele tehnice specific jocului s-au observat destule


deficiente de finalizare la centrarile de pe extrema, de pe stanga si de pe dreapta,
in schimb la trecerea printre jaloane procentajul a fost destul de bun.

Pentru a ajunge la rezultatele propuse , un rol important ii revine pregatirii


fizice generale si specifice, cat si celei tehnice fara de care eficienta actiunilor de
atac si aparare nu au spor in conditiile actuale de joc, modern, cu aparari
supraglomerate, bine pregatite tactic.

Poate cea mai importanta problema a pregatirii fizice generale este


adaptarea la effort a functiilor vitale ale organismului. Aceasta adptare se poate
face prin antrenamente, in care efortul, in special alergarea, de durata are o
pondere insemnata. El determina ameliorarea potentialului fizic, functional si
organic. O cerinta a fotbalului modern este dezvoltarea musculaturii. Ignorarea ei,
bazata pe afirmarea , ca prioritate, a tehnicii si gandirii tactice, nu face decat sa
reduca randamentul in competitii. In fotbalul modern incepe sa se impuna tipul de
jucator inzestrat cu un potential fizic ridicat, notiune in sfera careia intra forta de
joc, de penetratie, pentru a putea face fata marcajului strans, aglomerarilor. Prin
pregatirea fizica specifica intelegem procesul de adptare a pregatirii fizice,
tehnice, actice si psihice.

Componentele pregatirii fizice specifice sunt determinate de continutul si


structura elementelor tactice, de dinamica efortului in joc ca si de cerintele
conducerii mingii in colaborare cu coechipierii si in opozitie cu adversarii.

Pregatirea tehnica cuprinde atat deprinderile de joc in manifestarea lor


izolata sau corelata cat si indicii calitativi ai acestor deprinderi.

Actiunea tehnica depaseste simpla efectuare a deprinderilor invatate, are


nevoie de priceperea si interpretarea mintala a solicitarii tehnice intr-un anumit
moment tactic.
Eficienta actiunii tehnice este asigurata de gandirea si creativvitatea
jucatorului, de nivelul calitatilor sale motrice si de gradul de perfectionare a
elementelor tehnice

4.2 Mijloace folosite in experiment

1. Stafeta pe loc

Obiectivul este transmiterea rapida si precisa de pe loc, preluare rapida si precisa


pe spatiu mic cu cat mai putine atingeri ale balonului, pentru a facilita pasa rapida.
Participa 2 -5 echipe cu cate 3 5 jucatori. Transmitatorul pasei se afla la 5 8 m
de echipa. Paseaza balonul celui mai apropiat jucator, care il suteaza inapoi si fuge
la coada sirului. Jocul se termina cand primul jucator ajunge din nou in fruntea
sirului.

Varianta: indata ce primul jucator ajunge din nou in frunte fuge la


transmitator luandu-i locul, iar acesta se aseaza la coada sirului. Toti procedeaza la
fel, iar acesta se aseaza la coada sirului.

2. Stafeta cu conducerea mingii

Doua echipe A si B a cate 4 jucatori fata in fata. Jucatorul de la grupa A


conduce mingea in alergare usoara, paseaza cu latul la jucatorul din sirul opus, se
deplaseaza la coada grupei B.

3. Stafeta cu patru echipe

In spatele unui loc marcat, echipele se aseaza la 5 10 m una fata de alta. Balonul
este trimis intr-o directive indicate iar jucatorii alearga la capatul opus al sirului
caruia i s-a transmis balonunl, cand toti revin le locurile initiale, jocul continua in
sens contrar pana la inchiere.
4. Stafeta in cerc

Echipele se aseaza in cadrul cercului. Jucatorul aflat in centrul cercului A paseaza


lui B care trimite lui C, iar acesta retransmite lui A. Apoi drumul balonului devine
A C D A. Se continua pan ace balonul revine la B, dupa care este transmis
de A in sens contrar A F E A.

5. Stafeta cu pasa dubla

Doua echipe stau fata in fata la 15- 20m distant. Jucatorul B paseaza lateral
dreapta jucatorului A, care trimite lui B aflat in alergare, acesta mai departe lui D,
pentru ca apoi sa ia loc la coada echipei adverse. D trimite lui A, porneste si
paseaza balonnul care i-a fost trimis lui C si se aseaza la coada echipei celeilalte.
Jocul se termina cand toti isi reiau locurile initiale.

Varianta la acest exercitiu dar cu doi jucatori pe post de transmitatori.

6. Stafeta cu conducerea mingii printre jaloane

Doua echipe stau fata in fata la distant de 15 20 m. A conduce mingea printre


jaloane, apoi paseaza la jucatorul B din grupa a doua urmata de trecerea la coada
sirului opus.

7. Joc 2 contra 1 urmat de sut la poarta


8. Exercitii speciale de finalizare

Cate trei siruri a cate 5 jucatori fiecare, sunt orientate cu fata spre poarta. Pe rand
fiecare jucator patrunde spre poarta in viteza, depseste aparatorul active si suteaza
la poarta. Dupa un numar de executii se schimba locurile grupelor, pentru ca
jucatorii sa suteze din diferite unghiuri.

Jucatorii dispusi pe trei grupe. In fatal or la circa 10m se afla un coechipier, iar
lateral mai in fata un adversar. Jucatorul cu mingea paseaza tare si prcis
coechipierului care ii retransmite mingea, preluare urmata de depasirea
adversarului, finalizare la poarta.Dupa un numar de executii se va schimba locul
grupelor si directia de deplasare.

De la centrul terenului antrenorul transmite mingea in adancime spre poarta. Doi


jucatori care se afla lateral stanga respectiv dreapta de antrenor sprinteaza dupa
minge. Cel care ajunge primul se considera atacant, celalalt aparator si incearca
deposedarea. Cel care ramane in posesia mingii incearca sa finalizeze.

La centrul terenului se afla jucatorul 1 care transmite mingea lateral stanga sau
dreapta, unui jucator 2, care preia in viteza, depaseste un aparator 3 semiactiv, iar
in apropierea liniei de fund centreaza inapoi spre jucatorul 1 care venit lansat din
spate finalizeaza cu capul, respectiv piciorul. Exercitiul se repeat si pe stanga si
pe dreapta cu schimbarea rolurilor celor trei.

Sunt folosite grupe a cate trei jucatori. Jucatorul 1 patrunde oblic, spre poarta,
primeste mingea de la numarul 2, o transmite (cu preluare sau deviere) jucatorului
3, care depasindu- si adversarul direct, patrunde oblic, primeste mingea de la
numarul 1 si suteaza la poarta. Actiunea jucatorilor 1 si 3 este considerata ca un
schimb de locuri pentru destabilizarea apararii.

Jucatorii sunt dispusi pe trei grupe, avand in fata lor cate un aparator.

Profesorul coordonator, aflat la mijlocul terenului, incepe exercitiu printr-o pasa


pe patrunderea jucatorului 1 care, dup ace si-a depasit adversarul direct, paseaza
pe schimb de locuri, jucatorului 2, acesta patrunzand in suprafata de pedeapsa
amenintand poarta. Pe aceasta actiune, jucatorul 3, depasind aparatorul direct,
patrunde, primeste centrarea de la 1 si suteaza la poarta.

Jucatorii dispusi la centrul terenului cate doi. La semnalul profesorului


coordonator jucatorul 1 pleaca in alergare cu mingea la picior spre poarta in
apropierea careului de 16 m, calca balonul pentru colegul care vine lansat din
spate, acesta sutand la poarta.

Pasa in doi cu schimb de locuri pe marginile terenului. Jucatorul 1 paseaza spre


dreapta (stanga) la jucatorul 2 care preia mingea spre interiorul terenului. In acest
timp jucatorul 1 invaluie pe extrema reprimind de la jucatorul 2 mingea pe care o
conduce in mare viteza pana in apropierea liniei de fund de unde centreaza in
careu spre jucatorul 2 care finalizeaza.

Pasa in 3 cu schimb de locuri. Jucatorii sunt dispusi pe trei coloane la centrul


terenului. Mingea se afla la jucatorul din mijloc, 1, care o paseaza spre stanga
(dreapta) jucatorului 2 si se deplaseaza prin spatele acestuia in locul lui. Acesta la
randul lui trimite mingea fara preluare spre stanga lui catre jucatorul 3 si la fel se
deplaseaza prin spatele lui si tot asa pana in apropierea careului de 16m unde se
finalizeaza cu sut la poarta.

Concluzii
In urma experimentului efectuat de-a lungul unui an scolar asupra unei
grupe de la Scoala Gimnaziala Nr.1 Priponesti impreuna cu Scoala Gimnaziala
Nr.1 Ciorasti rezultatele au fost cele asteptate si preconizate inca de la inceput.

Grupa folosita, realizata printr-o selectie la nivelul claselor a VIII-a de la


cele doua scoli in care profesez este o grupa talentata, dotata din punct de vedere
tehnic dar mai deficitara fizic si tactic. Acest lucru se datoreaza in primul rand
timpului limitat afectat pregatirii acestora, numarului redus de ore alocate
disciplinei Educatie fizica, lipsa unui cerc sportiv necesar pregatirii unui joc, dar si
programei scolare foarte incarcate. Toate acestea duc la faptul ca organizarea si
pregatirea unei echipe a scolii este greu de realizat, uneori chiar imposibil, pentru
a participa la competitii de un nivel mai inalt. Factorul pozitiv in tot acest demers
il reprezinta dorinta elevilor de a face miscare, de a juca fotbal lucru ce i-a
determinat pe acestia sa raspunda provocarilor mele, chiar cu riscul de a-i deranja
pe profesori sau pe parinti.

Numarul redus de ore de Educatie fizica, lipsa unei baze materiale


minimale ca si dezinteresul celorlalti factori implicate, fac ca acest joc sa fie
practicat pe apucate .

Nu putem fi multumiti de rezultatele obtinute la sfarsitul experimentului


observandu-se spre finalul sedintelor de pregatire o scadere a potentialului fizic, o
criza de idei tactice si executii tehnice deficitare.

Un rol deosebit in cresterea randamentului fizic in jocul de fotbal il au


alergarile, sariturile si echilibrul. Alergarea, ca deprindere de baza trebuie
practicata correct, deoarece conduce la sporirea vitezei de joc. Echilibrul
componenta si conditia realizarii loviturilor din vole, cu capul din saritura si a
celor de lupta cu adversarul, se impune dezvoltat atat in forme generale, cat si in
legatura cu manevrarea mingii. In sarituri este necesara dezvoltarea capacitatilor
motrice numita detenta (elanul, bataia, zborul, aterizarea) precum si pastrarea
echilibrului dinamic solicitat pe intreaga miscare.

De asemenea este necesar sa se acorde o mare atentie pregatirii fizice


specific care nu se poate realize in afara dezvotarii calitatilor motrice necesare
acestor actiuni, adica forta, viteza, rezistenta. Pentru ca dezvoltarea capacitatilor
fizice sa se desfasoare in concordant cu efortul de joc trebuie sa se tina seama de
urmatoarele regului metodice:

Exercitiile vor avea durata variabila, similara cu durata eforturilor de joc (1


-30 sec efort maxim; 1-200 sec efort mediu; 1-5 min efort redus)
Pauzele de refacere vor avea durate inegale (1 30/40 sec)
Exercitiile sa solicite viteza, forta, rezistenta, intr-o succesiune
intamplatoare
Efortul realizat in timpul exercitiilor trebuie realizat prin mijloace
nespecifice sau specific, cu o pondere sporita a celor din urma.

De asemenea nivelul tehnic deficitar la aceasta varsta nu permite exprimarea


eficienta in teren.

Factorul principal care a dus la impulsionarea tehnicii, accentuandu-i


dinamica a fost dezvoltarea calitatilor motrice generale si specifice, adaugandu-se
si procesul tactic cu metodele si mijloacele sale, marcajul permanent sin strans de
mrcajul, miscarea continua, aglomerarile, etc.

Continutul factorului tehnic consta in existenta unor procedee si elemente


izolate, corelate tehnice intre doi sau mai multi prteneri care trebuie integrate in
joc, in disputa cu adversarul. Cele mai potrivite metode sunt:

Metoda exersarii analitice


Metoda exersarii actiunilor tehnico-tactice
Metoda modelarii tehnicii

O pondere mare o are lucrul analitic care reprezinta repetarea exercitiului in


conditii identice pentru inlaturarea, perfectionarea si automatizarea unuin element
tehnic. Lucrul analitic are o frecventa mai mare in etapele pregatitoare (iarna-
vara) cu scopul de a automatiza unele elemente si actiuni tehnice generale.
Exersarea analitica se plaseaza la inceputul partii fundamentale a lectiei si
trebuie sa se faca in conditii variate.

Pentru a se asigura potentialul uman necesar practicarii acestui joc este


absolute necesar ca disciplinei educatie fizica sa-i fie acordate mai multe ore in
planul de invatamant. Numarul mic al acestora sau scaderea lui, lipsa bazei
material fac ca numarul de jucatori ce practica acest sport sa fie din ce in ce mai
redus, iar nivelul calitativ sa fie intr-o continua scadare.

Un mai mare interes al factorului de decizie fata de miscarea in aer liber,


subventionarea fotbalului, si a sportului in general, la nivelul copiilor si juniorilor
ar asigura si dezvolta in permanenta schimbul de maine al noii generatii.
BIBLIOGRAFIE

1. Teoria si metodica educatiei fizice si sportului, A.M.E.F.S. 1991


2. Teoria antrenamentului sportiv, vol.I, I.E.F.S. Bucuresti, Adrian
Dragnica
3. Masurarea si evaluarea in educatia fizica si sport, 1984. Bucuresti,
Editura Sport Turism
4. Fotbal Curs de baza, vol. I, II, III, A.M. E.F.S. Bucuresti, Motroc Ion,
Cojocaru Viorel
5. Probleme ale teoriei si metodicii antrenamentului, Bucuresti, 1989,
Motroc Ion
6. Fotbal specializare, Stefan Miu, 2001
7. Fotbal- probleme teoretico metodice ale jocului si antrenamentului
modern, Constantin Cernaianu, 1995
8. Strategia pregatirii juniorilor pentru fotbalul de inalta performanta.
Cojocaru Viorel, 2000
9. Fotbal Manualul antrenorului profesionist, Constantin Cernaianu,
Bucuresti 2000
10.Fotbal 2010, Dan Apolzan, 2001
11. Fotbalul la copii si junior, Ion Motroc, Florin Motroc, 1996
12.Fotbal de la teorie la practica, Ion Motroc 1994
13.Unele tendinte modern in fotbalul de performanta, Ion Motroc
14.Jocul de fotbal, elemente de strategie si tactica, Viorel Cojocaru, 1995