UNIVERSITATEA” ŞTEFAN CEL MARE”

SUCEAVA

FACULTATEA DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI

SPORT

PROIECT ȘTIINȚIFIC

Profesor: Conf. dr. Elena Vezeteu

Student: PUIANU Ionuț-Iulian

SUCEAVA 2022

1
 Strategii de învățare a deprinderilor motrice specifice jocului
de fotbal în ciclul gimnazial

Introducere
Jocul de fotbal a devenit în România un adevărat fenomen social, care şi-a făcut loc şi
în programele de studiu ale disciplinei educaţie fizică, disciplină obligatorie în sistemul de
învăţământ românesc.
Prezenta unitate de curs încearcă să prezinte un sumar istoric al apariţiei şi dezvoltării
acestui joc sportiv în şcolile din ţara noastră, istoric care este esenţial pentru acei dintre noi
care vor urma cariera de profesor de educaţie fizică.

Actualitatea și importanța studiului

Dincolo de încadrarea acestui sport în aria activitățior fizice sistematice, se
cunoaște că reprezintă un fenomen social de mare amploare, cunoscut și iubit la
nivelul întregii planete. Este un fenomen cu efecte sociale și fizice clare și care se
prezintă cu o permanentă evoluție de la an la an fie doar ca spectacol, fie ca
metodică de antrenament și particularități de pregătire. Se știe că este sportul cel
mai popular nu numai în randul participanților cât și în randul spectatorilor, acest
aspect fiind determinat de tradițiile acestui sport și de tendințele tot mai plăcute
sub forma care este practicat.
Dintre toate sporturile de echipă fie ele baschet, fotbal american, baseball
sau handbal, fotbalul se palsează pe primul loc ca și popularitate.
Premisele care au dus la dezvoltarea și la răspandirea fotbalului au avut la
bază simplitatea desfășurării acestui sport, dar și faptul că foarte multi au adaptat
acest fenomen la nevoile personale de dezvoltare a aptitudinilor fizice și nevoilor
de integrare socială în grupuri diferite.
Un alt aspect foarte atractiv la acest fenomen îl reprezintă posibilitatea de a
fi practicat de toata varietatea de populatie și mai ales că poate fi practicat atât de
femei cât și de bărbați. Deasemenea regulamentul este unul ușor de înțeles, nu
prea vast din punct de vedere cantitativ și cu un conținut foarte clar.
Practicarea acestui sport ajută individul atât pe plan fizic cât și funcțional,
social și chiar cultural sau economic. Nu exista un alt sport care să fie dezvoltat și
practicat la o scară atât de largă, fiind ajutat de formele variate prin care poate fi
practicat, particularitățile elementelor tehnice ce se realizează cu efecte clare
asupra fizicului și mai ales ajutat de valențele sale educative în cadrul grupelor de
juniori sau în cadrul școlilor care au inclus acest sport în curriculumul lor.

2
 Este un sport complet ce se bazează pe utilizarea tuturor calităților motrice
și cu un bagaj important de deprinderi motrice. Acestea se desfășoară atat la
nivelul membrelor superioare și inferioare cât și la nivelul mușchilor mari de la
nivelul toracelui, dar și pe plan cerebral prin necesitățile îndemânării și pe plan
funcțional prin desfășurarea eforturilor de rezistență.
Toate aceste aspecte și faptul că sunt unul din practicanți ai acestui sport,
m-au determinat să aleg acest domeniu de cercetare și să folosesc acest sport ca
mijloc pentru dezvoltarea deprinderilor motrice specifice acestui sport.

Motivația realizării temei

Am ales această temă prin prisma necesit ății de a forma un bagaj motric corect,
specific fotbalului, tinerilor elevi și totodată datorită evoluției constante a mijloacelor de
acționare în pregătirea tehnică din cadrul procesului de invatare si predare al acestui joc
sportiv.

În fotbalul contemporan tehnica jocului a atins un nivel superior în ceea ce prive ște
execuția, viteza de execuție și mai ales spectaculozitatea. Nu este exagerat s ă spunem c ă
de cele mai multe ori tehnica de execuție a elementelor tehnice este ridicat ă la nivel de
artă în cazul multor jucatori datorită preciziei execu ției, variet ății deprinderilor și
nivelului de însușire/ automatizare a acestora.

Este tot mai clar că pregătirea tehnică presupune alc ătuirea de programe motrice
bazate pe repetarea deprinderilor, care în cazul jocurilor de situa ție – cum e fotbalul –
permit începerea sau finalizarea unor acțiuni de joc.

Datorită eficacității și felului în care sunt utilizate în scop tactic, ac țiunile de

executare a unor procedee tehnice sunt preluate de la juc ători la juc ători sau de la unii
profesori la alții. Este foarte important de observat aceast ă simplificare a ac țiunilor
tehnice de joc, lucru care duce la o cursivitate și la o vitez ă de joc mai sporit ă. Si astfel
crește și interesul populației pentru a practica sau pentru a privi acest tip de activitate
sportivă.

Scopul și sarcinile efectuării cercetării

Scopul cercetării este de a crea mijloace de acționare prin care antrenorii/

profesorii pot dezvolta deprinderile motrice specifice jocului de fotbal la nivelul ciclului
gimazial, cu ajutorul mijloacelor specifice jocului de fotbal. Lucrarea îşi propune să aducă
în faţa specialiştilor un material metodic, cu conţinut ştiinţific şi sistematizat care să stea
la baza procesului de predare in cadrul orelor de educatie fizica si sport. Exerciţiile
propuse sunt destul de uşor de realizat, nu necesită cheltuieli de efort în plus. Dorim de
altfel ca aceste exercitii/strategii create sa fie posibile surse de inspiratie pentru alti
specialisti dornici de a gasi noi metode de antrenament a elemtelor tehnice specifice
jocului de fotbal.

Fotbalul modern a cunoscut o dezvoltare extraordinar ă sub toate aspectele, num ărul
variat al deprinderilor motrice specifice reprezentând elemente de baz ă în angajamentul

3
fizic total din timpul unui joc, efortul fiind depus pân ă la limitele superioare ale
potenţialului biologic al jucătorilor.

Premisele și ipoteza cercetării

Populația practicantă trebuie să știe că practicarea exerciţiilor fizice nu se referă

doar la dezvoltarea capacităţilor motrice în exclusivitate ci şi la dezvoltarea deprinderilor
motrice, care pot fi executate cu întreg corpul sau numai cu anumite segmente.

Aceste activități trebuie să cuprindă o gamă variată de exerciții fizice, acte motrice
din gimnastică și jocuri sportive efectuate atât pentru întărirea și menținerea sănătății
cât și pentru formarea unor calități fizice și o dezvoltare fizică corectă și armonioasă.

Întrucât acţiunile de joc reprezintă sisteme funcţionale complexe, competiţionale

fizice, sunt educate şi dezvoltate în asemenea măsură, încât ele devin părţi organice ale
elementelor tehnico-tactice, suportul şi condiţia de efectuare a acestora. Aceasta se
realizează atât prin folosirea în vederea pregătirii fizice a mijloacelor tehnice şi tactice,
cât şi prin condiţionarea realizării elementelor tehnice şi tactice în regim de viteză, forţă
şi rezistenţă în cazul perfecţionării lor.

Evoluţia mereu crescândă a fotbalului contemporan este rezultatul aportului adus de

cei mai buni specialişti din fiecare ţară în parte, în vederea modelării instruirii şi jocului în
funcţie de calităţile, aptitudinile biomotrice, somatice şi psihice ale jucătorilor şi de
tradiţia specifică fiecărei şcoli naţionale în parte.

Schimbările survenite în jocul modern, indiferent că vorbim de nivelul copiilor sau al

echipelor de seniori de performanţă, se referă la structura şi orientarea jocului în
ansamblu, pe linii de jucători (compartimente şi posturi) şi crearea unei baze solide in
evolutia corecta a deprinderilor motrice specifice acestui joc.

Acest proces de dezvoltare rapidă este provocat de descoperirile din sfera biologică
(fiziologia efortului), tehnici moderne şi eficace de refacere în sfera antrenamentului
sportiv, metode şi tehnici de antrenament, mijloace raţionalizate şi standardizate, în
sfera psihologiei de specialitate, ori în sfera managerială.

Metode de cercetare utilizate în studiu

Orice studiu se structurează și se realizează pe temeliile unor metode știinșifice

care să aibă o baza specifica a cercetarii.

Se cere ca în realizarea și parcurgerea unui studiu să se utilizeze mai multe metode

de cercetare care duc ăn mod direct sau indirect la aflarea rezultatelor.

Metoda studierii bibliografiei de specialitate

Este metoda de cercetare cea mai utilizată si cea de la care am pornit lucrarea
prezentă și metoda prin care în mod obișnuit se axează pe cercetarea în materialele de
specialitate asupra aspectelor dorite în ceea ce urmărește cercetarea.

4
 Deasemenea am focalizat mare parte din atenția pe această metodă de cercetare în
scopul de a formula ideile si ipotezele ce au dus la rezolvarea problemelor întâmpinate
pe parcursul studiului, în timpul acțiunilor din cadrul experimentului și mai ales în timpul
scrierii si tipografierii textului lucrării.

Metoda observației

Această metodă științifică de cercetare a fost prezentă pe toată durata parcurgerii

etapelor experimentului. Tot ce a fost observat a fost ulterior înregistrat pe fișe special
create pentru a ușura munca în realizarea sarcinilor pregătite pentru parcurgerea
experimentului și redactarea lucrării. Teoria spune că observația este analiza sub sarcini
planificate a unor mijloace, a proceselor sau chiar a evoluției unui aspect și se desfășoară
prin analiza segmentară strict obiectivă a unui fenomen spre o direcție atent construită
de către cercetător care are nevoie de o bine pusă la punct înregistrare a elementelor
urmărite sau observate pe parcursul observației. Are ca mijloc de plecare principal
observația de tip vizual dar de cele mai multe ori nu se scot din calcul și alte tipuri de
analizatori, aici punându-se foarte mult accentul ce anume urmărește cercetarea
desfășurată.

Observația este un proces desfășurat în mod activ, în care prezența erorilor este
normală, mai ales în cazul în care realizatorul este subiectiv în cercetare sau este ușor
influențat de elementele și factorii externi. Se axează foarte mult pe o atenție sportia si
îndelungată, devotament maxim din partea realizatorului și se cere ca acesta să nu fie
afectat de dorința de a da un răspuns pozitiv unei ipoteze dinainte stabilită.

In mod usual, în cadrul studiilor se folosește o observație activă, provocată,

caracterizată prin faptul că se pornește de la o idee clară, anticipându-se un rezultat al
cercetării.

Rezultatul dorit trebuie să fie realizabil și rațional, repectand elementele tipice

domeniului de activitate, pentru a da valoare observației realizate.

Principalul obiectiv al acesteia ca și metodă de studiu știinșifică este reprezentat de

adunarea de date clare ,obiective, care să dea posibilitatea unei generalizări a
rezultatelor în urma analizei acestora.

Metoda comparativă

Este o metodă de studiu ce se axeaza pe cercetarea atât practică cât și teoretică. Are
ca scop în principal evidențierea unor diferențe sau asemănări dintre două elemente
cercetate. Este o metodă de studiu des folosită în cercetarea domeniului activităților
fizice.

Are ca obiective si scopuri principale:

-dezvoltarea cumulului de informații peste nivelul cunoscut la un anumit moment.

-evidențierea aspectelor distincte dintre două aspecte studiate dar și a particularităților

comune.

5
-testarea și afirmarea sau infirmarea unui fenomen/ idei noi cu scopul de a îi testa
eficiența sau utilitatea la un grup mai larg de indivizi.

-formularea de idei sau predicții înainte de realizarea unei cercetări de lungă durată.

În acest tip de cercetare trebuie respectate și subliniate toate aspectele cerute cu

trimitere și adaptare la ceea ce se dorește a se înțelege prin fenomenul cercetat.

Metoda experimentului

Metoda experimentului este o metodă des folosita în domeniul practic asupra

căruia se poate interveni și schimba anumite alemente, cum este și domeniul nostru de
activitate. Este o metodă ce pornește de la o idee ce urmează a fi experimentata, prin
teste si verificări și prin parcurgerea unor etape caracteristice.

Este un tip de observație cu un caracter controlat și provocat de realizator în scopul

testării ipotezei de la care se pornește. Acesta are nevoie acțiuni dinamice din partea
celor incluși în experiment, acțiuni create după cerințe metodice specifice domeniului de
activitate cercetat. Se axeaza pe elemente teoretice și psihice din partea celor ce
realizeaza experimentul și pe activitate dinamică, practică din partea subiecților incluși în
realizarea experimentului.

Se leagă în mod indirect de metodele dezbătute anterior care au rol de atribuire a

ipotezelor, rezultatelor spre care se tinde dar și a evidențierii active a aspectelor.

Și în acest caz observația se poate realiza în scopul aflării de aspecte noi,

necunoscute, ce nu au mai fost cercetate anterior sau într-un mod dinamic în scopul de a
oferi rezultate diferite unor fenomene deja testate.

Este una din cele mai importante metode de cercetare folosite. Acesta testează o
relație creată sau în creare între două aspecte prin provocarea unor acțiuni și testarea
acestora de către cei ce realizează studiul. Există o tipologie vastă de moduri de realizare
a unui experiment acestea fiind sistematizate în functie de materialele folosite,
obiectivul final, tipul ipotezelor formulate și rezultatelor cerute.

Experimentul poate fi:

1. Experiment de laborator – Experimentul în care cel ce realizează cercetarea își creează

cele mai bune condiții de lucru

2. Experimentul în medii reale, naturale – se urmărește un aspect controlat de aproape

3. Explorarea – se urmărește stabilirea de relații între două fenomene

4. Experimentul prin care se urmărește infirmarea sau confirmarea de ipoteze (ce mai
des folosit în carcetarea activităților fizice)

5. Experimentul de probă – se realizează înainte de experimentul propriu zis pentru a

verifica eficiența variabilelor și înregistrarea aspectelor ce pot influența experimentul
final.

6
6. Experimentul funcțional – are rolul principal de a stabili relații între variabilele
dependente și variabilele independente.

Etapele experimentului:

1. Se stabilește aspectele și obiectivul cercetării.

2. Se aleg componentele ipotezelor – dependente sau independente.

3. Se aleg spatiul și factorii variabili ai desfășurării.

4. Acțiunea practică/ activă.

5. Prelucrarea și interpretarea datelor dobandite.

6. Formularea concluziilor.

7. Formularea de propuneri.

7
Tabele cu probe inițiale și finale

Grupa
Nr. Crt. Nume Anul nasterii
experiment

1 A.A. 2003

2 A.P. 2003

3 C.M. 2003

4 E.G. 2003

5 I.F. 2003

6 L.M. 2002

7 N.A. 2002

8 P.R. 2003

9 P.S. 2003

10 U.R. 2002

Grupa martor

Nr. Crt. Nume Anul nasterii

1 A.F. 2003

2 B.D. 2003
Rezultate teste
inițiale 3 C.E. 2003 grupa
experiment
4 C.I. 2002
Nr crt Nume Test 1 Test 2 Test 3 Test 4 Test 5 Test 6
5 (reușite) (sec) I.A.(reușite) (sec) 2003
(reușite) (sec)

1 A.A. 6 7 15,7 J.D.3 12,5 112002 14,5

2 A.P. 7 10 8,6 4
M.B. 11,2 192003 13,7

8 M.I. 2003

9 O.A. 2003
8
10 V.C. 2003
3 C.M. 9 9,3 1 13,2 17 19,2

4 E.G. 9 12,3 1 18,1 13 14,5

5 I.F. 6 17,7 5 15,6 15 17,2

6 L.M. 7 15,2 4 16,3 14 15,6

7 N.A. 8 8,7 3 12,7 16 15,3

8 P.R. 10 9,1 5 14,4 15 13,5

9 P.S. 11 8,8 2 12,6 14 15,3

10 U.R. 10 10,4 6 13,6 16 14,1

Rezultate teste finale grupa experiment

Nr.crt Nume Test 1 Test 2 Test 3 Test 4 Test 5 Test 6

(reușite) (sec) (reușite) (sec) (reușite) (sec)

1 A.A. 10 15,1 5 11,9 13 14,1

2 A.P. 12 8,4 5 10,8 18 12,8

3 C.M. 10 8,5 5 12,5 18 17,4

4 E.G. 12 11,2 4 16,7 16 13,7

5 I.F. 11 14,3 7 14,9 18 16,4

6 L.M. 10 14,8 5 15,8 17 14,9

7 N.A. 10 8,5 4 11,6 19 14,7

8 P.R. 13 8,7 5 13,4 20 12,9

9 P.S. 14 8,9 4 11,8 16 14,8

10 U.R. 14 9,2 7 12,7 20 13,3

Grupa experiment – Test 1

9
14

12

10

8
T.I.
6
T.F.
4

0
AA AP CM EG IF LM NA PR PS UR

Grupa experiment – Test 2

18
16
14
12
10
T.I.
8
T.F.
6
4
2
0
AA AP CM EG IF LM NA PR PS UR

Grupa experiment – Test 3

4
T.I.
3
T.F.
2

0
AA AP CM EG IF LM NA PR PS UR

Grupa experiment – Test 4

20
18
16
14
12
10 T.I.

8 T.F.
6
4
2
0
AA AP CM EG IF LM NA PR PS UR

Grupa experiment – Test 5

10
20
18
16
14
12
10 T.I.

8 T.F.
6
4
2
0
AA AP CM EG IF LM NA PR PS UR

Grupa experiment – Test 6

20
18
16
14
12
10 T.I.

8 T.F.
6
4
2
0
AA AP CM EG IF LM NA PR PS UR

Rezultate teste inițiale grupa martor

Nr crt Nume Test 1 Test 2 Test 3 Test 4 Test 5 Test 6

(reușite) (sec) (reușite) (sec) (reușite) (sec)

1 A.F. 8 14,7 4 11,4 13 18,1

2 B.D. 9 16,3 1 16,2 18 14,4

3 C.I. 8 13,5 4 15,1 17 16,2

4 C.E. 8 11,5 2 13,1 10 14,5

11
5 I.A. 7 11,7 5 17,3 14 16,1

6 I.D. 11 11,3 3 10,5 19 13,1

7 M.B. 7 9,7 2 18,2 17 17,1

8 M.I. 11 8,7 1 12,1 15 13,5

9 O.A. 8 10,5 4 14,5 12 19,1

10 V.C. 6 16,1 4 19,2 11 19,3

Rezultate teste finale grupa martor

Nr crt Nume Test 1 Test 2 Test 3 Test 4 Test 5 Test 6

(reușite) (sec) (reușite) (sec) (reușite) (sec)

1 A.F. 9 14,5 4 11,3 15 17,8

2 B.D. 10 16,0 3 15,8 19 14,2

3 C.I 10 13,4 4 13,7 17 15,8

4 C.E. 8 10,6 3 12,7 12 14,3

5 I.A. 9 10,9 5 16,4 15 15,7

6 I.D. 10 11,2 4 10,3 18 12,9

7 M.B. 8 9,8 4 17,4 19 16,8

8 M.I. 12 8,6 2 12,2 18 13,2

9 O.A. 8 10,1 5 14,3 14 18,7

10 V.C. 9 15,2 5 17,9 13 18,7

Grupa Martor – Test 1

12
12

10

6 T.I.

T.F.
4

0
AF BD CE CI IA JD MB MI OA VC

Grupa martor – Test 2

18
16
14
12
10
T.I.
8
T.F.
6
4
2
0
AF BD CE CI IA JD MB MI OA VC

Grupa martor – Test 3

13
 5
4.5
4
3.5
3
2.5 T.I.

2 T.F.
1.5
1
0.5
0
AF BD CE CI IA JD MB MI OA VC

Grupa martor – Test 4

20
18
16
14
12
10 T.I.

8 T.F.
6
4
2
0
AF BD CE CI IA JD MB MI OA VC

Grupa martor – Test 5

20
18
16
14
12
10 T.I.

8 T.F.
6
4
2
0
AF BD CE CI IA JD MB MI OA VC

14
 Grupa martor – Test 6

20
18
16
14
12
10 T.I.

8 T.F.
6
4
2
0
AF BD CE CI IA JD MB MI OA VC

15
Bibliografie

1. Bompa T. O., Performanţa în jocurile sportive: Teoria şi metodica antrenamentului,

Şcoala Naţională de Antrenori, Editura Ex Ponto, Constanţa, 2003.

2. Dragnea, A., şi colaboratorii(2006) – Educaţie fizică şi sport – Teorie şi didactică, Ed.

FEST, Bucureşti

3.Dragnea A., Antrenamentul sportiv, Editura Didactică şi Pedagogică R.A.,Bucureşti,

1996.

4.Dumitrescu Gheorghe, “Antrenament sportiv – Fotbal”, curs de baza

16