Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Sportul meu preferat este ceva simplu, cunoscut de toti, numit înot.
Primul concurs s-a desfășurat în anul 1888 în cadrul serbării anuale a societății Tirul,
concurs de înot dotat cu premii. În 1899 la Timișoara se înființează o secție de înot în cadrul
clubului atletic.
Ulterior au apărut centre de înot la Timișoara, Arad, Lugoj, Constanța.
După primul război mondial înotul începe să se răspândească. Dezvoltarea este mai
rapidă în Ardeal și Banat (Oradea, Cluj, Tg. Mureș, Arad, Timișoara). Întrecerile s-au desfășurat
pe distanțe variate, 30, 60, 90, 300 m, în bazine de dimensiuni mici.
În anul 1922 apare un regulament la mai multe probe de concurs, iar în București ia ființă
Clubul Nautic Bucureștean (CNB), ce cuprindea un număr de 123 de membri.
Primul camponat național al României are loc în anul 1924 la Târgu Mureș, într-un bazin de 50
m lungime.
În București în 1923, apare Clubul Nautic Floreasca, iar la Băile Felix se organizează
Concursul Național de Înot ce cuprinde probe pe categorii de vârste.
O dată cu construirea unor noi bazine la Cluj, Galați, Craiova, Brăila, numărul
competițiilor a luat amploare. Tot atunci vor lua naștere și primele asociații sportive cu secții de
înot din București.
După anul 1980, rezultatele înotătorilor români au fost cu mult superioare celorlalți ani.
Beneficiile inotului:
1. Tipul bras: pe burtă, se ţin picioarele îndoite lateral si se fac mişcări circulare, asemănătoare
cu mişcările broscutei. Braţele se duc întîi in faţă, cu palmele apropiate, întoarse spre exterior,
apoi se indepărtează pe lateral, urmînd o apropiere in fortă a coatelor, (astfel se împinge foarte
mult apa si înaintarea se face cu mai multa viteză). Mîinile se duc din nou in faţa capului.
Mişcările mîinilor trebuie să fie coordonate odată cu cele ale picioarelor.
2. Tipul spate: pe spate, se duc mîinile întinse alternativ pe lînga corp, în mişcare circulară. În
momentul atingerii apei, se îndoaie braţul. Cotul intră primul, iar palma se face caus. Tălpile
picioarelor se îndoaie sus-jos, cît mai în viteză posibil.
3. Tipul liber: se ţine capul in apă, cu ochii deschisi, timp in care se suflă in apă. Mişcările
braţelor sunt alternative. De exemplu, se porneşte cu braţul drept întins in faţă, iar stîngul execută
o mişcare circulară, cotul fiind uşor îndoit, iar palma ăn formă de caus. În acest timp se îndoaie
picioarele sus-jos, de la genunchi. Capul se ridică din apă la fiecare trei braţe înotate si se respiră
cînd intr-o parte, cînd în alta.
4. Tipul fluture: se duc ambele braţe concomitent în faţă, palmele fiind paralele cu nivelul apei.
Braţele împing foarte puternic în apă cînd ajung la nivelul soldului, cu palmele făcute caus. Apoi
se scot mîinile din apă. Se dă din picioare alternativ cu braţele – picioarele sînt drepte, apropiate
si se îndoaie gleznele în sus şi în jos, concomitent.
Înotul are o bună influenţă asupra plămînilor, mareşte capaitatea respiratorie si te ajută să
respiri mai eficient. De asemenea, înotul este folositor pentru adulţii şi copiii cu astm. Pentru
multe persoane, înotul este ca si o forma de meditaţie. Acest lucru este posibil deoarece înotul
este o activitate care necesită maxima concentrare si nu o poti combina cu alte distracţii precum
cititul sau privitul la televizor. Înotul reduce stresul si te face să te simţi relaxat si odihnit.
Înotul este distractiv si poate fi o modalitate foarte buna de socializare. Chiar daca îl
practici pe plajă sau în pisciăa, este plăcut să înoţi cu alte persoane.
Sportul meu preferat va rămâne mereu înotul, și dintre toate formele lui, cel mai mult îmi
place înotul în mare. În apă reușesc să mă liniștesc complet și să mă concentrez la capacitate
maximă, e ca un fel de meditație pentru mine.
Sportul trebuie făcut din placere și cu pasiune. Cu trupul, sufletul și mintea deopotrivă.