MINISTERUL APĂRĂRII AL REPUBLICII MOLDOVA

ACADEMIA MILITARĂ A FORȚELOR ARMATE

“ALEXANDRU CEL BUN”

FACULTATEA ȘTIINȚEI MILITARE

CATEDRA ARTĂ MILITARĂ

REFERAT

TEMA: ’’Înotul – sportul pentru trup și suflet’’.

Realizat: Student Carauș Oleg

Conducător Știinţific: lt.-col. Guțu Emil

Chisinău, 2022
 CUPRINS:

1. Influenţa sportului asupra dezvoltării fizicului şi a psihicului..........................3

2. Beneficiile înotului............................................................................................4
3. Procedeele a înotului......................................................................................5-6
4. Istoricul înotului................................................................................................7
5. Topul celor zece înotători ai tuturor timpurilor.................................................8
6. Concluzie...........................................................................................................9
7. Bibliografie.......................................................................................................10

2
 Influenţa sportului asupra dezvoltării fizicului şi a psihicului

Descoperire empirică a faptului că exerciţiile fizice, contribuie la

dezvoltarea fizicului şi psihicului, a condus la recunoaşterea importanţei educaţiei
fizice şi a sportului. Practicarea regulată a exerciţiilor fizice şi a sportului au efecte
multiple pe două planuri: asupra fizicului şi a organismului, respectiv asupra
psihicului. Pe latura fizicului, se manifestă asupra dezvoltării armonioase a
corpului uman şi asupra stării generale de sănătate a organismului. În sfera
psihicului, se reflectă într-un moral sănătos, cu o capacitate ridicată de a suporta
stresul, dar şi în trăirea emoţiei concursului, în dorinţa de a învinge, de a tinde către
un ideal, care se poate atinge prin perseverenţă şi muncă, având ca drept răsplată
satisfacţia victoriei. Integrarea organică a sportului în traiul cotidian rezultă
sănătate, gândire pozitivă, încredere, bucurie de viaţă, totodată sprijină dezvoltarea
relaţiilor interumane, creează un mediu ambiant degajării spiritului colectiv.

 Efectele pozitive asupra organismului uman a practicării diferitelor

sporturi:

- creşterea nivelului de energie, îmbunătăţeşte rezistenţa fizică;

- ajută la păstrarea masei musculare, ceea ce ajută la conservarea sistemul osos, la

păstrarea flexibilităţii coloanei vertebrale, a articulaţiilor;

- reduce riscul apariţiei bolilor cardiovasculare, a diabetului zaharat, a

hipertensiunii arteriale; - întăreşte sistemul imunitar, reduce considerabil stresul,
previne depresia; - ajută la menţinerea greutăţii corporale, la arderea caloriilor în
plus.

3
 Beneficiile înotului

Sportul considerat ca fiind cel mai complex şi eficient pentru sănătatea

noastră este înotul, deoarece nu prezintă rezervele tipice majorităţii sporturilor.
Acesta dezvoltă foarte bine calităţile motrice de bază cum ar fi: viteza,
îndemânarea, rezistenţa şi forţa. Sportul, în general, este o activitate socială, un
mijloc educativ ce dezvoltă trupul, mintea şi gustul pentru frumos. Acest sport
sporeşte capacitatea de coordonare, eleganţă în mişcări, viteză de reacţie, tonifică
în egală măsură, muşchii, inima şi plămânii.

Datorită presiunii apei, exercitate asupra corpului aproape toate organele

sunt influenţate. Plămânii şi inima depun un efort mai mare pentru a funcţiona
normal. Astfel se măreşte elasticitatea şi rezistenţa acestora, se reglează tensiunea
arterială, deci se reduce riscul bolilor cardiovasculare şi se îmbunătăţeşte circulaţia
sangvină. Riscul de traumatizare a corpului este minimă, iar posibilitatea de
accidentare este aproape inexistentă. Practicat regulat, garantează o silueta de
invidiat, „topeşte” celulita şi dezvoltă armonios toate grupele de muşchi. Psihologii
americani susţin că 70% din cei care practică acest sport trăiesc intens emoţiile
plăcute. Studiile arată că înotătorii au, în general, tensiunea mai mică, iar nivelul
depresiei sau al furiei este, de asemenea, scăzut. De asemenea, trebuie subliniat că
este sportul tuturor vârstelor. Poate fi practicat de la copii cu o vârstă fragedă, la
vârstnici sau la persoanele care datorită condiţiei fizice, nu au acces la alte sporturi,
într-un mediu plăcut. Înotul a căpătat şi o bine meritată reputaţie terapeutică sau
corectivă, fiind cel mai răspândit şi eficient, susţinând astfel teza existenţei
sportului pentru sănătate, constituindu-se chiar într-o procedură aparte,
hidrokinetoterapia (tratamentul prin mişcare în apă caldă). Înotul astăzi este
considerat medicament de elecţie, ca urmare prin efectele uneori miraculoase,
tonificând sistemul nervos şi muscular.

4
 Procedeele a înotului

Procedeul craul - Poziţia capului – este întotdeauna în linie dreaptă cu

coloana - Umerii şi pieptul – umerii se rotesc în jurul axei coloanei vertebrale, în
acelaşi plan cu şoldul. - Braţele – întotdeauna un braţ conduce mişcarea, iar celălalt
fie trage, fie se relaxează. - Picioarele – jocul de picioare în comparaţie cu jocul
braţelor are un rol secundar. Mişcare energică a vârfului picioarelor ajută
împingerea mai rapidă. Sunt acceptate mai multe tipuri de tempouri (în 2, în 6,
etc.) - Respiraţia – are loc la fiecare a doua sau a treia tragere a braţului. Este
important ca respiraţia să se efectueze confortabil în ambele părţi.

Procedeul future - Poziţia capului – este întotdeauna cu privirea în faţă, cu

mişcare alternativă de ridicare şi coborâre sub apă. - Braţele – au o mişcare ciclică,
simetrică. Avansarea braţelor nu se face la suprafaţă sau sub apă, înotătorul ridică
braţele deasupra apei şi le avansează deodată. - Picioarele – în legătură cu
procedeul fluture s-a format mişcarea picioarelor, denumită delfin. Esenţa bătăii
delfin este mişcarea ondulatorie simultană a membrelor în plan vertical. -
Respiraţia – inspiraţia se efectuează în etapa pasivă, iar expiraţia în etapa activă a
mişcării braţelor, la fiecare a 4-a bătaie.

Procedeul bras - Poziţia capului – prin specificul mişcărilor, capul trebuie

să se ridice deasupra apei la revenirea picioarelor. - Poziţia corpului – trunchiul
trebuie să fie aliniat orizontal, cu bazinul cât mai aproape de suprafaţă. - Braţele –
au o mişcare ciclică, simetrică. Toate etapele, şi cele active şi cele pasive sunt
realizate sub apă. Faza de pregătire pasivă este urmată de o etapă activă de
propulsie. - Picioarele – mişcarea lor descrie un traiect eliptic subacvatic, cu rol
deosebit. Avansarea se datorează, în procent de 70%, mişcării membrelor. Faza
pasiva este încetinită, faza activă este cu creşterea vitezei mişcării. Deosebim faza
pregătitoare pasivă şi faza activă de propulsie. - Respiraţia – Inspiraţia are loc în

5
timpul etapei de tragere, cu capul imediat deasupra apei şi ţine până la propulsie,
când are loc expiraţia.

Procedeul spate - Poziţia capului, corpului – se ţine deasupra apei doar

nasul şi gura, iar restul capului şi al corpului rămân scufundate. - Braţele – au
mişcarea încrucişată, asimetrică, ciclică. Două etape: active şi pasive. Cele active
sunt intrarea şi prinderea apei, împingere, tracţiunea, eliberarea, iar cea pasivă -
revenirea şi intrarea braţului în apă. - Picioarele – au mişcare ciclică de sus în jos,
de jos în sus (mai intensiv). Mişcarea porneşte de la şolduri, genunchii sunt uşor
îndoiţi, vârful piciorului se întoarce către interior. - Respiraţia – este cea mai
simplă, deoarece gura este deasupra apei. Expiraţia se conectează de mişcare unuia
dintre braţe. Capul nu se roteşte, nu există nici o mişcare laterală.

6
 Istoricul înotului

Înotul este, probabil, la fel de veche precum omenirea. Există mai multe
vestigii antice, care ne indică faptul că în urmă cu mult timp, acesta a fost o
activitate populară de petrecere a timpului liber. Primele consemnări despre înot,
apar în lucrarea „Der Schwimmer Zwiegespräch Ein oder über die
Schwimmkunst”, din 1538 a lingvistului Nicolaus Winmann. Înotul de performanţă
începe să se răspândească aproximativ din anii 1800. În 1837, a fost fondat primul
club de înot în Germania, iar din anul 1908 există şi Federaţia Internaţională de
Nataţie a Amatorilor (Federation Internationale de Natation de Amateur), iar la
puţin timp se cristalizează caracteristicile diferitelor procedee de înot. Înotul fiind
un sport apreciat, este practicat atât de amatori cât şi de sportivi profesionişti,
este prezent la toate ediţiile Jocurilor Olimpice Moderne. În România, primele
bazine din Bucureşti sunt construite în anii 1930, iar pe 21 decembrie 1930, se
constituie Federaţia Română de Înot, care se afiliază la UFSR (Uniunea Federaţiilor
de Sport din România) în 1933. În 1940, Federaţia Română de Sporturi Nautice
(FRSN) se uneşte cu Federaţia Română de Înot (FRI) formând Federaţia de
Sporturi pe Apă (FRSA).

7
 Topul celor zece înotători ai tuturor timpurilor

Mark Spitz, 11 medalii olimpice, din care 9 de aur

Matthew Nicholas Biondi, 11 medalii olimpice, din care 8 aur

Johnny Weissmuller, 6 medalii olimpice, din care 5 aur

Ian James Thorpe, 9 medalii olimpice, din care 5 aur

Michael Fred Phelps, 9 medalii olimpice, din care 5 aur

Jennifer Elisabeth Thompson, 12 medalii olimpice, din care 8 aur

Krisztina Egerszegi, 7 medalii olimpice, din care 5 aur

Dawn Lorraine Fraser, 8 medalii olimpice, din care 5 aur

Kristin Otto, 4 medalii olimpice de aur Shane Gould, 5 medalii olimpice, din care
3 de aur

Înotători de excepţie din România:

Diana Mocanu, 2 medalii olimpice de aur

Camelia Potec, 1 medalie olimpică de aur

8
 Concluzie

În ciuda a multor aspecte pozitive, înotul practicat cu mişcări incorecte, poate

cauza unele leziuni:

- Supraîncărcarea poate duce la inflamaţie muşchiul umărului şi a bicepsului.

- Mişcările repetate de rotire a capului şi de schimbări de poziţie a corpului pot

provoca leziuni lombare.

- Datorită condiţiilor externe, pot apărea infecţii ale piciorului, otita medie,
conjunctivita.

9
 Bibliografie

1. Demeter, Andrei, Drăgan, Ioan, Sport şi sănătate, Ed. Sport-Turism, Bucureşti,

1990, (pp. 8, 9, 10, 76, 77, 114, 115, 116).

2. Uţiu, Ioan, Teoria educaţiei fizice şi sportului (curs litografiat), Cluj-Napoca,

1991 (pp. 12, 13).

3. Bucher, Walter, 1001 játék és gyakorlat úszásban, Ed. Dialog Campus Kiadó,
Bupapesta-Pécs, 2000 (pp. 165-176) (trad.n.).

10