Adaptarea aparatului

cardiovascular la efortul fizic.

Testul de efort
medic rezident Lupu Mihai

Constituenții mecanismului de adaptare la efort

Introducere
În mod fiziologic, sistemul cardiovascular (inima
și vasele de sânge) este „echipat” pentru a face
față unor mari variații ale tensiunii sistemice (în
principal al celei arteriale), astfel încât cererea
de oxigen să aibă o „ofertă” de flux sangvin
adecvată. Variațiile circadiene ale presiunii
arteriale, apărute ca urmare a efortului fizic, a
emoțiilor puternice, consumului de diferite
substanțe (cafea, tabac) sunt percepute de către
receptori, transmise via o cale aferentă unui
centru de comandă ce analizează informațiile și
elicită un răspuns printr-o cale eferentă ce
transmite informația unor efectori (musculatură
cardiacă, scheletică) (vezi Fig. 1).
Figura nr. 1.

Baroreceptorii
La nivelul sinusului carotidian și a arcului aortic (Fig. 2) există unii receptori de presiune care reacționează la
creșteri peste normal ale tensiunii arteriale (ex. în timpul efortului fizic), având un efect de inhibare ale
creșterilor presionale, vasoconstricției splanhnice și tahicardiei. Întinderea acestor receptori stimulează calea
aferentă, ajunge la centrul de control din trunchiul cerebral, care trimite impulsuri pe calea eferentă la inimă
și vase pentru a induce bradicardie și vasodilatație. Este important de reținut faptul că acest sistem reflex
este unul care este contra-balansat de către altul (cu receptori situați în atriile inimii), ce produce tahicardie și
vasoconstricție, astfel încât efectul net în timpul efortului fizic să fie unul care să crească debitul cardiac și
presiunea arterială.
Un exemplu elocvent al acțiunii acestor baroreceptori este masajului sinusului carotidian. Acesta se află la
nivelul intersecției dintre mușchiul sterno-cleido-mastoidian (marginea anterioară a porțiunii sterno-
mastoidiene) cu traheea, unde se va palpa și pulsul carotidian. Masajul ușor al acestei zone va produce o
scădere a frecvenței cardiace, comparativ cu frecvența măsurată înainte de procedură.

Figura nr. 2. Localizarea baroreceptorilor arteriali.

Vasele sangvine
Sistemul vascular, în particular cel arterial, conține fibre musculare în straturile interne ale vaselor ce permite
acestora să își crească diametrul (vasodilatație) sau să îl scadă (vasoconstricție). Impulsuri nervoase venite din
centrul de control localizat în trunchiul cerebral afectează diferit vasele de sânge, în funcție de localizare și de
nevoia de aport sangvin în teritoriul supleat de către vasele respective. Astfel, unele vase se vor dilata, pentru
a permite un aport crescut, iar altele se vor contracta, pentru a eficientiza debitul sangvin în porțiunile unde
este o cerere crescută.

Cordul
Inima este elementrul central al homeostaziei debitului cardiac. Aceasta are o bogată inervație simpatică
(sistemul de „fugă sau luptă”) și parasimpatică (sistemul predominant în viața de zi cu zi), precum și receptori
de presiune (în atrii). Acești receptori „simt” creșterea returului venos la inimă și produc efecte care să
conducă la propulsarea fluxului suplimentar înspre zone cu cerere mare (de ex. în timpul exercițiului fizic)
Cordul reacționează prin creșterea debitului cardiac în condiții care cer o cantitate mai mare de oxigen (efort
fizic, emoții).
Musculatura striată
Sistemul musculo-scheletal este cel mai solicitant
sistem în ceea ce privește cererea de oxigen, astfel
încât o mare parte din debitul cardiac total este
redistribuită pentru a crește perfuzia musculară în
timpul efortului. Cu toate acestea, mușchii aduc și un
aport pozitiv al debitului cardiac în timpul efortului prin
efectul de „presă musculară”. Mușchii au o bogată
rețea vasculară, atât în cadrul periferiei unei grupe
musculare, cât și în interiorul acesteia. Contracția
musculară (în special în cazul membrelor inferioare)
conduce la creșterea presiunii în vene, astfel încât
fluxul sangvin este „împins” înspre cord, rezultând o
adiție de volum sangvin circulant în sistemul
cardiovascular (Fig. 3).
Figura 3. Efectul musculaturii asupra returului venos

Mecanismul de adaptare la mișcare

Formula 1 Debitul cardiac

Atunci când organismul are nevoie de o cantitate mai mare de
𝑄𝑐 = 𝑉𝑏 × 𝜗𝑐 energie pentru a realiza un efort fizic susținut (adică o cerere mai
mare), oferta este suplinită prin creșterea debitului cardiac (𝑄𝑐 ).
Acesta este influențat de către volumul bătaie (cantitatea efectivă de sânge expluzată de către cord cu fiecare
contracție - Vb) și de frecvența cardiacă (νc) (Formula 1). Se poate deduce ușor faptul că fie o creștere a
frecvenței, fie a volumului conduce la o creștere a debitului pentru a permite efectuarea în condiții de
homeostazie a efortului fizic.

Volumul bătaie
Volumul ejectat cu fiecare contracție de către inimă poate fi crescut într-o mai mică măsură, comparativ cu
posibilitatea de a crește frecvența cardiacă. Augumentarea volumului bătaie se poate face prin creșterea
returului venos la inimă (vezi subcapitol Musculatura striată).

Frecvența cardiacă
Numărul de bătăi ale inimii într-un minut este în principal controlat nervos, de către sistemul simpatic și
parasimpatic. Adaptarea se face în principal prin mecanisme nervoase și hormonale.

Redistribuirea fluxului sangvin

În timpul exercițiului fizic, o mare parte a sângelui este deviată spre mușchi. Această deviere se face
prin vasoconstricție în teritoriul splanhnic (care nu are o importanță vitală în timpul efortului) și prin
vasodilatație a vascularizației musculare, cardiace, cerebrale. Efectul net este de creștere a nutriției cu oxigen
a mușchilor ce au nevoie de cantități crescute de energie.

Integrarea sistemelor în timpul efortului fizic

Organismul produce în timpul efectuării unei munci musculare o re-echilibrare adecvată noii cerințe (mai
crescute) de oxigen a întregului corp. Aceasta se face pentru a stabili o nouă homeostazie, valabilă pe durata
respectivului efort fizic. Toate mecanismele explicate mai sus interacționează cu mecanismele de contra-
reglare – cele care produc bradicardie, vasodilatație splanhnică, etc., însă cu predominanța celor care produc
vasodilatație musculară, tahicardie.

Testul de efort
Materialul de studio: Cartea de lucrări practice a Dr. Chiș Irina.