Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
suntem in viata ?
Cei vii pot face fapte bune, pomenile celor morti, etc. Grija cea mai mare pe care
trebuie sa o avem este sa ne gaseasca moartea cat mai pregatiti, fara pacate, caci
degeaba vom plati la o suta de biserici si manastiri si daca moartea ne gaseste in
pacate grele, pierdem mantuirea. Mantuirea nu se cumpara cu bani.
—Cate zile de la inmormantare se cara apa, de ce, unde si cate zile se tamaiaza ?
Aceste obiceiuri crestinesti intra tot in fapta milosteniei si e bine sa se faca pana la
6 saptamani (40 de zile); se cara apa la persoane neputincioase, la familii cu copii
multi, apa pentru consum. Tamaierea se face ca un prinos de mila si dragoste
pentru cei morti. Avand in vedere insa ca in vremurile noastre apa este la robinet in
tot mai multe case, acest obicei poate sa nu se mai tina.
Exista unele traditii la poporul roman in ceea ce priveste sinucigasii. Unele traditii
zic ca e bine sa mergem la inmormantarea lor, a celor ce si-au luat viata singuri dar
nu trebuie sa luam de pomana de la cei care dau pentru ei. Alte traditii spun ca
pana la 7 ani nu se pot trece nici in pomelnic; dupa ce au implinit 7 ani se face
slujba inmormantarii, cu toata randuiala cuvenita.
Asa s-a obisnuit în unele zone ale tării noastre si dacă vreun preot încearcă să
schimbe acestea, întâmpină mari piedici din partea oamenilor. De ce ar fi necesară
schimbarea? Deoarece Sfintele Canoane spun că cei care s-au sinucis se duc la
cimitir fără preot; doar acolo la cimitir vine preotul si îi cântă “Sfinte Dumnezeule”
când este băgat mortul în groapă. Tot Sfintele Canoane spun să nu li se facă
pomeni si nu trebuie să participe nimeni la înmormântarea lor, iar dacă li se dă de
pomană să nu primim pomana. Ei nu se trec niciodată pe pomelnic si nu trebuie să
li se facă pomenile deoarece ei nu au nici o sansă să mai fie scosi din iad. Asa
învată Sfintele Canoane si putem fi mai siguri că în acestea se spune adevărul, si
nu în traditia poporului român.
—Dar la cei care au murit de moarte naprasnica (cutremur, inec, calcati de tren, de
masina) cum procedam, ce se face pentru mantuirea lor ?
—Cei care au trait necununati la biserica, ce pot face pentru mortii lor ?
Pentru cei ce au trait necununati la biserica si unul din dansii a murit, cel ramas
face spovedanie curata, cu hotararea sa duca viata curata si poate sa faca toata
randuiala cu rugaciuni si pocainta, iar cei care sunt in viata si le-a murit din neam:
mama, tata, copil sau alte rude, se spovedesc, se cununa si apoi pot face randuielile
celor morti, altfel nu au voie sa se atinga de pomana.
—Se dau 24 de metri de panza pentru a fi platite vamile ? Vamile se platesc ? Cum
?
Acesta este tot obicei babesc. Vamile nu se platesc in acest fel, ci se platesc cu
pocainta si cu Spovedania.
Daca pagubasul traieste sa-i dea lui sub o forma oarecare, pe masura valorii
lucrului furat, daca nu traieste sa-i dea familiei, daca nu are cui sa-l faca
milostenie.
Acestea sunt vorbe babesti si nu trebuie crezute. Numai Dumnezeu stie acestea.
Membrii familiei trebuie in acest caz mustrati pentru lipsa de grija fata de cel in
cauza si pentru neglijarea celor sfinte. Impartasirea nu trebuie lasata niciodata in
ultima clipa a vietii. Ea nu trebuie sa se dea niciodata spre moarte, ci spre viata.
Se spune adesea ca, daca Impartasania sta pe varful linguritei, cel in cauza nu mai
are mult de trait, iar daca sta spre coada linguritei va mai trai. Asemenea si daca
Impartasania pluteste, cel in cauza va trai, iar daca se lasa la fundul linguritei, va
muri.
Din punct de vedere liturgic, aceasta practica este o inovatie, caci nu este
mentionata in nici o carte de cult. Din punct de vedere dogmatic, respectam
principiul conform caruia Sfintele Taine se administreaza doar persoanelor vii.
Simpla rostire a numelui celor decedati nu inseamna si impartasirea lor, sufletele
lor imateriale neputandu-se impartasi cu ceva material, asa cum este Sfanta
Euharistie.
Mai exista obiceiul ca, pe langa rostirea numelui celor morti, persoana care se
impartaseste vine cu una sau mai multe lumanari in plus la impartasire sau chiar
roaga pe preot sa rosteasca si numele celor decedati.
Obiceiul este neintemeiat, asa cum am amintit mai sus si din cauza lipsei vointei
persoanei, si din cauza lipsei Spovedaniei. Apoi, cei care au murit nespovediti sunt
in mare majoritate persoane care au fost certate cu Biserica. A considera ca putem
lua Impartasania pentru persoane care n-au facut pocainta si nicicum n-o mai pot
face, nu inseamna decat sa desconsideram Sfanta Taina a Spovedaniei. Ceea ce
putem face pentru cei raposati este doar rugaciunea si milostenia, concretizate in
slujbele pentru morti si “datul de pomana”.
In Ardeal, acest obicei nu exista decat extrem de rar. Eram in anul 1994 la schitul
Posaga din judetul Alba. Un crestin scria toate pomelnicele oamenilor. Cand i-am
dictat nume de morti la care am adaugat, nestiutor fiind pe atunci, si aceste
expresii, s-a oprit si ma privea mirat, apoi a explicat ca n-a mai auzit asa ceva.
—Dacă ţi-a murit cineva, în primele 3 zile este păcat să mergi la cimitir.
Pe cei dragi îi vizitezi cât mai des. Mergând zilnic la mormânt, îţi vei arăta iubirea
faţă de cel plecat din sânul familiei. Când spunea Iisus să lase morţii să-şi îngroape
morţii, se referea la starea sufletească a acelora.
—Cel care moare duminica este iertat, pentru că ziua de duminică este sfântă.
Nu timpul când moare omul contează, ci cât de pregătit este pentru întâlnirea cu
Hristos, adică, să fie spovedit şi împărtăşit. Dreptul poate muri oricând, căci va
ajunge în rai, iar cel păcătos în iad, chiar dacă moare în ziua de Paşti.
—Trebuie pusa lână în tron sub cel mort ca să se încurce sufletul şi să nu se facă
strigoi. Să se pună 4 fuse în cele 4 colţuri ale coşciugului ca să nu se facă mortul
strigoi. Trebuie măsurat sau legat sub formă de cruce sicriul sau corpul mortului cu
o sfoara iar sfoara îngropata sub pragul casei. Mortul trebuie păzit să nu treacă
pisica peste el sau pe sub el, că se face strigoi.
Am citit Sf. Scriptură de mai multe ori şi multe alte cărţi şi nu am găsit nimic scris
despre strigoi. Sunt multe poveşti cu astfel de personaje, dar rămân poveşti şi nu se
vor adeveri niciodată, aşa cum nici zmeii sau feţii frumoşi cu stea în frunte nu au
fost văzuţi de nimeni: “Iar de basmele cele lumeşti şi băbeşti, fereşte-te şi
deprinde-te cu dreapta credinţă” (1 Timotei 4;7).
Este foarte bine să te speli când vii de la orice lucrare, chiar şi de la mort, dar nu
are rost să arunci apă înapoi peste umăr, că în mod sigur mortul a fost acoperit cu
pământ şi nu vine după tine, iar dacă e să vină moartea n-o poţi alunga cu câteva
picături de apă.
—Dacă ţii lumânarea cuiva care moare, cad păcatele lui asupra ta.
Lumânarea este semnul jertfei. O lumânare bine lucrată nu scoate fum, nu picură
ceară, ci se transformă toată în lumină. Lumina este forma superioară de existenţă
a materiei. De aceea Dumnezeu a făcut mai întâi lumina. Ţinând lumânarea cuiva
este ca şi cum l-ai călăuzi. Aşa îl călăuzeşti la Sf. Botez spre viaţa în Hristos, la
Cununie spre o viaţă de familie binecuvântată de Dumnezeu şi la înmormântare
spre împărăţia cerurilor. Pe vremea Sfântul Apostol Pavel unii se botezau pentru
cei morţi. Asta nu înseamnă că le luau ei păcatele.
—Să se pună o cruce acolo unde a murit un om în afara locuinţei (în câmp, pe
marginea şoselei, pe marginea apei).
Însă crucea pusă acolo unde a ieşit sufletul nu are nici un rost pentru ca acolo nu a
rămas nimic: trupul a fost dus la cimitir şi pus într-un mormânt, iar sufletul a fost
luat de îngeri şi dus la cer în faţa Dreptului Judecător. Crucea este un semn
creştinesc. Ea nu-l mântuieşte pe cel care o are şi nici nu-l osândeşte pe cei ce nu o
are.
—Dacă unul dintre soţi a murit şi s-au blestemat între ei trebuie dezlegaţi prin
rugăciuni şi în acelaşi timp trebuie trecut un cal alb peste mormântul celui decedat.
—Dacă moare un copil, când îl scot din casă, părinţii trebuie să tragă înapoi de
sicriu şi să zică: Noi nu te lăsăm pe tine să pleci; tu lasă-ne pe noi să nu ne iei cu
tine!
Cei îndureraţi de pierderea celor dragi, trag de coşciug nu pentru ca le este frica să
nu moară şi ei, ci din părere de rău că pierd o fiinţă mult iubită. Chiar dacă zic ceva
sau nu zic, cel mort nu poate hotărî nimic, fiindcă Stăpânul morţii şi al vieţii este
Dumnezeu.
—Dacă moare un copil până la vârsta de 7 ani să nu-i dai lumânări sa le ducă
morţilor tăi pentru că el nu ştie cum să le dea.
Unde scrie aşa ceva? Acesta este tot o “teologie băbească” fără nici un temei în
Biblie sau în Sfânta Tradiţie. În general pomenile se fac sâmbăta pentru că atunci
Domnul Iisus Hristos a fost în mormânt cu trupul. De multe ori auzim spunându-se
despre cineva care a murit: “Maică, a murit cu lumânarea aprinsă, a plecat cu
lumina, s-a mântuit.” “Dar cum a murit maică: spovedit, împărtăşit?” ,,O, nu
maică! Cât m-am rugat eu de el şi n-a vrut în ruptul capului să se spovedească şi să
se împărtăşească, ca nu-i suferea pe popi”. “Dar la Biserica a fost Duminica? N-a
călcat ăsta pragul Bisericii decât la Botez, la Cununie şi acum, la moarte pentru
ultima data”. “Dar păcate a făcut în viaţă?”. “Maică, şapte hotare umbla; i-au
plăcut mult beţia şi femeile”. lată, oamenii trebuie să ştie că este bineplăcut să
aprindem lumânarea. Dar lumânarea este doar UN SIMBOL (al luminii
dumnezeieşti) şi O JERTFĂ (fiindcă dai nişte bani pe ea). Dacă are lumânare când
moare nu neapărat se mântuieşte, iar dacă moare fără lumânare nu neapărat se
osândeşte (mai ales dacă a avut o viata aleasă, creştinească).
Ziua în care se face pomana nu are nici cea mai mica importanţă. Pomana trebuie
făcută după puterea materiala şi din tot sufletul.
—La mort să te duci neaparat cu două lumânări, una pentru mort şi una pentru
înger.
—Niciodată seara şi în ziua de luni sa nu dai nimic din casă că nu mai ai spor toata
săptămâna. Să nu dai bani sau sa nu împrumuţi pe cineva cu bani în ziua de luni.
Oare, aşa să fie? Unde scrie că nu trebuie să facem fapte bune lunea? Zgârcenia
este un păcat care îi stăpâneşte pe mulţi şi atunci au găsit diverse justificări: să nu
dai niciodată din casa seara, nici în zi de sărbătoare, nici lunea ca-ţi merge rău
toata săptămâna, nici marţea ca sunt trei ceasuri rele etc. Ori porunca lui
Dumnezeu este aceasta: “Celui ce cere de la tine, dă-i; şi de la cel ce voieşte să se
împrumute de la tine, nu întoarce faţa ta” (Matei 5;24); “împarte pâinea ta cu cel
flămând, adăposteşte în casa ta pe cel sărman, pe cel gol îmbracă-l şi nu te ascunde
de cel de un neam cu tine. Daca dai pâinea ta celui flămând şi tu saturi sufletul
amărât, lumina ta va răsări în întuneric şi bezna ta va fi ca miezul zilei” (Isaia 58;7-
10). Să nu uităm că: MAI MARE FERICIRE ESTE A DA DECÂT A LUA.
—De câte ori trebuie să se tragă clopotele daca avem un mort bărbat sau daca
avem mort o femeie?
Nu, nicidecum. Asa ceva nu se mai numeste pomana, ci chiar este pacat.
— Daca dam ceva de pomana, este obligatoriu sa facem cruce peste acel lucru sau
acea mancare?
Acest ritual are drept scop ruperea cununiei dintre soţ şi soţie, pentru ca cel rămas
în viaţă să se poată căsători. Practica aceasta nu are nici un temei religios,
dovedeşte lipsa de credinţă şi afectează direct învăţătura despre Taina Sf. Cununii.
Mai întâi trebuie să spunem că, trupurile care nu putrezesc pot fi de două feluri.
Dar există şi trupuri care nu putrezesc din pricina fie a unor blesteme fie a unor
păcate grele care au rămas nespovedite. Dacă se descoperă prin voie dumnezeiască
astfel de cazuri, preoţii bisericii, fac slujbe de dezlegare pentru sufletul celui
răposat.
- Îngroparea morţilor in cavouri — pentru a face din locul lor de veci o adevărată
capodoperă.
- Ducerea la altar a unui cocoş alb — ca jertfă pentru cei ce mor neîmpărtăşiţi.
Toate aceste practici enumerate mai sus reprezintă abateri grave de la credinţa
ortodoxă şi trebuiesc înlăturate pentru că denaturează învăţătura de credinţă a
Sfintei noastre Biserici.
Nu sunt primite pomenirile celor care trăiesc în păcate grave, celor certaţi, şi celor
care fac pomana din bani furaţi.
Într-adevăr, sectarii exclud posibilitatea intervenţiei celor vii pentru cei morţi,
spunând că Dumnezeu va judeca pe fiecare în parte, invocând textul din 2
Corinteni 5,10 “Pentru că toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată
a Lui Hristos, ca să ia fiecare după cele ce a făcut prin trup, ori bine ori rău.” Că
Dumnezeu va răsplăti fiecăruia după faptele lui este foarte adevărat, dar că
posibilitatea de a ne ruga pentru cei morţi este exclusă nu poate fi adevărat. Cum
putem argumenta acest lucru?
Noi vedem că în Sfânta Scriptură se pune mare preţ pe rugăciunea unora pentru
alţii: “Vă îndemn deci, înainte de toate, să faceţi cereri, rugăciuni, mijlociri,
mulţumiri, pentru toţi oamenii;”(1 Timotei 2,1) iar la Iacov 5,16 se spune:
“Mărturisiţi-vă deci unuia altuia păcatele şi vă rugaţi unul pentru altul, ca să vă
vindecaţi că mult poate rugăciunea stăruitoare a dreptului. ”
Deci, dacă rugăciunile noastre folosesc celor vii, cum dar să nu folosească şi celor
morţi de vreme ce sufletele lor trăiesc?
/parohiamacin4.org/
Lasa un comentariu
Completeaza casutele de mai jos pentru a adauga un comentariu.
Name (required)
Email (required)
Website
Comentariul
6 Comentarii
Valentina February 25, 2008 1:09 pm
Este binevenit acest articol. Demult asteptam asa ceva.