Evlavia fierbinte a creştinilor din toate colţurile lumii, faţă de Maica Domnului, s-a

răsfrânt şi asupra lui Mohamed (570-632), fondatorul islamului. Atât el cât şi urmaşii lui au
arătat un respect deosebit faţă de Fecioara Maria, chiar dacă nu îi recunosc acesteia titlul de
Născătoare de Dumnezeu.
Preacurata Fecioară mai este numită de musulmani ca fiind o femeie exemplară.
Numele Mariei apare explicit de 34 de ori în Coran, dintre care de 24 de ori este
asociată cu Fiul ei, Iisus. De asemeni, Mohamed i-a închinat Mariei, una dintre cele mai
frumoase sure din Coran şi alta i-a dedicat-o numelui familiei ei.
Acestora li se mai adaugă şi faptul că Fecioara Maria este singura femeie care apare
numită în Coran. De aici rezultă clar locul unic pe care-l ocupă mama lui Mesia în cartea
sfântă a musulmanilor.
-Între izvoarele folosite de Mohamed în relatarea despre Fecioara Maria, amintim:
-capitolele 1 şi 2 din Evanghelia după Sfântul Luca pe care însă nu le-a citit personal, ci doar
din auzite. În favoarea acestei opinii, Silvestru Octavin Isopescul aduce drept exemplu
versetul 6 din sura 61 a Coranului. În acest verset se spune: ,,A zis Iisus. Fiul Mariei: O, fii ai
lui Israel! Eu sunt trimisul lui Alah pentru voi adeverind Thora care a fost înaintea Mea şi
vestind un trimis care va veni după Mine cu numele de Ahmed”(Sura 61,6, p. 386). Legându-
se de această confuzie intenţionată între Duhul Sfânt şi Mohamed, Octavian Isopescul
observă: ,,Mohamed a auzit de la un creştin neînvăţat că Hristos a făgăduit Apostolilor Săi că
după El va veni unul care îi va conduce la tot adevărul şi a referit aceste cuvinte la sine, în
sura 61, 6;

De asemeni o altă confuzie pe care o face Mohamed, este aceea între Mariam, sora lui Moise,
şi Aaron şi Fecioara Maria: ,,O, soră a lui Aaron, zice poporul lui Israel Fecioarei Maria, tatăl
tău nu a fost un făcător de rele şi mama ta nu a fost o curvă” (sura 19, 29, p. 236). ,,Acest
verset a fost explicat prin faptul că Mohamed i-a auzit pe evrei vorbind despre Mariam, iar pe
creştini despre Maria, amândouă identificate probabil drept Mariam, şi în ignoranţa sa a făcut
din cele două una singură”1. Mai mult, în acest sens, prea izbitoare este asemănarea numelui
tatălui lui Moise, Amram, cu cel al Fecioarei Maria, Imram.
-pe lângă folosirea Evangheliei lui Luca (chiar dacă nu într-un mod direct), în
conturarea învăţăturii despre Fecioara Maria, marele profet musulman, recurge şi la tradiţiile
apocrife creştine (nu ne putem pronunţa dacă le-a folosit direct, sau doar din auzite). De
exemplu: făgăduinţa Anei, din sura III, 31 apare cu mult înainte în Protoevanghelia lui Iacov,
şi apoi şi în alte apocrife inspirate din ea. Interesant e că în timp ce Protoevanghelia o arată pe
Ana, mama Fecioarei, ca fiind motivată de sterilitatea ei să facă o asemenea promisiune,
Coranul din contra debutează direct cu prezentarea Anei( fără a i se prezenta numele direct,
decât soţia lui Imram) ca făcând această promisiune, fără a i se prezenta vreun motiv.

1
Jaroslav Pelikan, Fecioara Maria de-a lungul secolelor-locul ei în istoria culturii, trad. Silvia Palade, Editura
Humanitas, Bucureşti, 1998, p. 79.
 În alt loc Coranul pune în gura Mântuitorului: ,,Eu vin la voi cu semne de la Domnul
vostru...Vă voi plăsmui un chip de pasăre şi voi sufla asupra ei şi se va face pasăre vie cu voia
lui Dumnezeu” (sura 3, 43, p. 92). O apocrifă creştină de origine gnostică, şi anume
evanghelia arabă a copilăriei Mântuitorului (datând din secolele VI-VIII) notează: ,,Iisus
împlinise şapte ani şi îşi petrecea timpul cu prieteni de aceeaşi vârstă. Se jucau plăsmuind din
lut statuiete care înfăţişau boi, măgari, păsări diferite şi alte vieţuitoare...Iisus poruncea
statuietelor să se mişte şi ele începeau chiar să se mişte. Modelase şi figurine de vrăbii şi
păsări care începeau să zboare ori să se oprească la porunca Lui”2.
Familia Mariei si zamislirea lui Iisus

-Fecioara Maria ca model al puritatii

Coranul nu se opreşte însă doar la relatarea despre viaţa Mariei ci mai ales descrie viaţa
ei sfântă ca model pentru toţi. De remarcat în primul rând, este faptul că ea este unica
persoană feminină care apare numită în Coran şi mai ales căreia i se închină o sură.
-înşişi îngerii i se adresează ei zicându-i: ,,O, Maria, Dumnezeu te-a curăţit şi te-a ales între
toate femeile lumii”
Coranul o arată pe Maria ca modelul slubim de feciorie şi de credinţă.

De remarcat este faptul că se prezintă pururea fecioria Maicii Domnului. Înainte de naştere,
prin faptul că zămislirea ei este fără de bărbat, în naştere este cu incertitudine- depinde în ce
sens înţelegem cuvintele: o apucară durerile (sura 19,23), iar după naştere este afirmată clar
că fecioara nu avut relaţii deoarece ea nu e căsătorită cu nimenişi în plus se spune, despre ea şi
Fiul ei: ,,şi le dădurăm amândurora pe o colină, o locuinţă statornică şi un izvor.”

Coranul ne mai prezintă şi relaţia lui Iisus cu maica Sa care era una de dragoste reciprocă: ,,El
m-a făcut, exclamă Pruncul Iisus, binecuvântat şi mi-a poruncit rugăciunea şi milostenia şi să
arăt dragoste către Născătoarea Mea”

Pentru musulmani, prin aceasta Maria a contribuit la îndeplinirea perfecţiunii lui Dumnezeu
de a crea, astfel, naşterea miraculoasă a lui Isus fără tată completează toate posibilităţile
divine de a crea oamenii: din bărbat şi femeie; fără bărbat şi fără
femeie (Adam); din bărbat, dar fără femeie (Eva) şi din femeie, dar fără bărbat (Isus).

2
Evanghelia arabă a copilăriei, 36, 1-2, trad. Cristian Bădiliţă, în Evanghelii apocrife..., p. 102.