210 – Fiecare sa dea milostenie din ceea ce poate pentru sufletele crestinilor, care in viata fiind, au

trait in ratacire. Se cuvin Sfinte Liturghii, pomeniti la rugaciuni, ajutorarea celor lipsiti,
pomenindu-se numele lor la Praznice, miluiti cu tamaierea. Sa nu fie pomenit numele diavolului
in casele in care se fac aceste fapte bune.
211 – Foamea este primul dusman al omului. Il indeamna la tot pacatul, pana la cele mai josnice
fapte. Nu va bucurati daca aveti mult. Impartiti şi altora, ca asftel darul lui Dumnezeu sporeste şi
se inmulteste.
212 – La Bunul Dumnezeu se maresc şi se inmultesc micile noastre daruri, numai bunavointa sa
fie, indoita cu dragoste.
213 – Toate darurile se inmultesc, sporing spre bucuria vesnica. Piedica sunt greselile
nemarturisite. Sfantul al carui nume il poarta fiecare, daca l-a onorat pe pamant, intinde mana şi te
scoate din gloata celor intunecate, din pacate, din nevoi şi greutati.
214 – Cei care dau cu prisos şi cu slobozenie, din inima, şi Dumnezeu le da cu prisos.

Capitolul IV

Cei morti asteapta imbunatatiri de la cei vii

Cand sufletul se desparte de trup, este condus de Ingerul Pazitor pana la Scaunul
Dumnezeirii. Ajuns aici, prima intrebare care i se pune este daca a avut grija de cei morti: parinti,
frati, surori, rude, prieteni, ca sa le faca cele de trebuinta, sa le faca pomeniri, cu diferite ocazii,
pentr usurarea sufletelor lor.
Caci, din tot ceea ce fac urmasii, adica cei ramaşi in viata, este drept cea mai mare
milostenie, deşi este totodata şi o obligatie. Cu toate acestea, pentru efortul nostru, vom avea parte
pana la jumatate din plata care li se cuvine lor.

102
 E bine sa fie pomeniti ca ctitori la Sfintele Biserici ce se construiesc din temelii, sa li se
citeasca 40 de Psaltiri cu post, sa li se faca 40 de parastase, sa li se dea odoare de Sfintele Biserici,
ca: vesminte preotesti, Sfinte Vase, Sfinte Evanghelii, sfinte carti de cult.
Toate acestea ajuta mult sufletele celor morti ca sa fie scoşi de la rau, de la munci, iar daca
sunt la bine, sunt trecuti de la o treapta a sfinteniei la o alta treapta superioara.
Tot ce se imparte pentru cei ajunge la ei şi le face mare bucurie, fiind de mare folos
sufletului lor. De cate ori sunt pomeniti la Sfintele Liturghii sau la Sfintele Rugaciuni, sunt
cuprinşi de o raza de lumina şi se veselesc.
Se bucura şi atunci cand ne aducem aminte de ei, ne gandim la ei şi le aprindem o
lumanare ori cand se merge la mormant cu tamaie. Bucurie le aduc şi efortul nostru de a ingriji
mormintele, de a le amenaja cat mai frumos. Au bucurie mare şi atunci cand ne gandim doar la ei
sau le pomenim numele.
Despre toate ce trebuie facute şi sunt de folos sufletelor raposatilor, sa o ascultam pe
Maica Domnului, sa credem cu adevarat cuvintele ei şi sa le indeplinim cu evlavie, cu smerenie şi
cat se poate de bine, de repede, cu incredere şi nadejdea ca ni se va face şi noua parte din ele.

1 – Sa faceti coliva şi sa faceti 40 de parastase pentru eroii neamului, zicand: „Pomeneste

Doamne sufletele adormitilor robilor Tai”.
2 – Cand pomeniti eroii neamului, e bine sa aveti cat mai multe nume ale ostasilor cazuti pe
campurile de lupta. Daca cineva va da bani, o data cu pomelnicul, primiti-i şi folositi-i numai iin
scopul pentru care vi i-a dat.
3 – Cu banii stranşi o data cu pomelnicele eroilor, sa cumparati cruci, sa oficiati inmormantari in
numele acelor eroi, sa carati apa şi sa faceti pomeni, asa cum sunt randuite la fiecare crestin.
Faceti priveghere şi daca v-au mai ramas bani, platiti sa li se citeasca 40 de Psaltiri.
4 – In numele Sfintei Treimi veti pune trei lumanari in coliva. La fiecare parastas, sa se imparta
lumanari aprinse la tot poporul care e in Sfanta Biserica.
5 – O icoana cu chipul Maicii Domnului – Portarita, sa fie asezata la poarta Sfintei Manastiri ori a
Sfintei Biserici. Tot acolo sa fie şi o Sfanta Cruce.
6 – Cand se fac 40 de parastase, nu e bine sa se adauge pomelnice pe parcurs. Ci, sa fie stranse şi
date in seria urmatoare de parastase.
7 – Sa faceti acatistiere cu toate acatistele scrise pentru eroi şi sa le impartiti la lume.
8 – Dupa al treilea rand de parastase, nu se mai pomeneste fiecare erou, ci se vor pomeni numele
tuturor eroilor.
9 – Coliva pentru eroi sa se faca atat timp cat va dura Sfanta Manastire. Cea care iti va mosteni
casa, sa-ti mosteneasca şi osteneala.
10 – Pentru cei ce se invrednicesc de Patria de Sus, o dragoste e pentru toti.
11 – Sangele tinerilor crestini, al eroilor neamului, al ostasilor care lupta necontenit curge ca un
parau. Spuma alba ce este pe deasupra, sunt lacrimile mamelor, a sotiilor şi a tuturor rudelor. Şi
mai este inca de curs mult sange de crestini, spune Maica Domnului plangand.
12 – Sa dati pentru cei morti rufe de schimb, cate o patura şi doua carti de rugaciuni, tamaiate şi
cu lumanari aprinse. Sa le dati cu binecuvantare preoteasca.
13 – Toti eroii neamului au un singur nume: CRESTINI EROI ROMANI.
14 – E greu pentru acela care, silit, işi scoate sufletul din trup. Fortat işi arunca sufletul in bratele
satanei. Pentru aceasta se cuvine a citi Moliftele de dezlegare de 9 ori cate 9. Molifta care nu are
sot, este pentru Sfantul Inger Pazitor, care ii pastreaza darurile ce se dau pentru acel suflet, pana is
se face dezintemnitarea. 7 ani nu i se da nimic.

103
15 – Primele metanii pe care le faceti la Sfintele Icoane, sa le faceti pentru sufletele celor morti.
Prima metanie, sa ceri iertare de la Domnul pentru toti crestinii ortodocsi. A doua, pentru
calugarii şi calugaritele care au raposat de-a lungul vremurilor şi pana astazi. A treia, pentru toti
supusii tarii, care au raposat fara sa vrea. A patra, a cincea, a sasea şi celelalte, pentru rudele tale
apropiate.
16 – Oricat ar fi cineva iubit de ai sai, cand a sosit ceasul cu chemarea Dumnezeiasca, nimeni nu
poate sa stea impotriva.
17 – Cand moare cineva din familie, sa nu-l plangeti cu grai, povestind la toata lumea putinele lui
fapte bune. Bine este sa va siliti a-i face cele de trebuinta pentru ingropare, lucrand in tacere şi cu
dragoste, nu cu dusmanie.
18 – Cei ramasi, sa plateasca Sfinte Liturghii pentru usurarea sufletului celui mort.
19 – Pentru sufletul celui mort, daca i se zice o singura data „Dumnezeu sa-l ierte”, i se iarta, pe
cand celor vii trebuie sa li se zica de trei ori.
20 – Sufletul, care in viata a a vut evlavie la un Sfant şi l-a cinstit prin vorbe ori prin fapte, acel
Sfant il va ajuta in viata de dincolo de mormant.
21 – Fericiti vor fi aceia care işi vor da ultima suflare in Mainile Sfinte ale Mantuitorului.
22 – Fiecare crestin este dator sa faca praznic in fiecare toamna pentru cei morti. Intai sa-I aduca
multumire lui Dumnezeu pentru noul produs din anul acela şi al doilea este partea mortilor.
23 – Cel ce a dormit in patul tau şi l-ai alungat din casa ta, iti pregateste mare razboi.
24 – Daca cineva are dorinta şi dragoste de sufletul celui drag şi disparut, sa dea prescura, vin,
lumanare şi sa plateasca preotului ca sa se roage neincetat la Sfantul Jertfelnic.
25 – Nimic nu e mai de folos, nici darurile, nici lacrimile, decat Sfanta Liturghie, fie in viata, fie
cand esti plecat dintre cei vii.
26 – Langa coliva sa nu se puna paine facuta cu grasime.
27 – Celui ce a cartit cat a fost in viata, sa is se aprinda tamaie la mormant, de trei ori pe zi, timp
de 40 de zile.
28 – Sa nu mai cumparati prescuri din targ. Femeile cu barbat sa nu pregateasca sfinte prescuri, ca
nu sunt primite. Sa fie facute de o fata tanara sau de o batrana ori de o femeie vaduva care traieste
cu sufletul alaturi de Sfanta Biserica. Şi daca nu este nimeni, sa fie facute de un barbat care
vietuieste in feciorie.
29 – De cate ori se pomenesc mortii şi se canta vesnica pomenire, sufletele celor ce se pomenesc
sunt mutate in locuri curate şi luminoase.
30 – Pragurile, adica pomenile pentru morti, sa se faca la timp. Chiar sfant daca este, tot are
nevoie de aceste pomeni.
31 – Toti cati sunt in Sfanta Biserica, la vesnica pomenire, sa se prinda unii de altii de mana sau
de haine.
32 – Se gandeste lumea ca vine ziua mosilor şi nu are cu ce sa imparta pentru sufletele mortilor.
Cel putin, tamaie sa aprinda crestinii in acea zi pentru sufletele mortilor, daca nu se afla in casa
lor o lumanare, o bucatica de paine, un covrig sau o floare şi sa se roage pentru iertarea pacatelor
celor morti.
33 – Cand adoarme cineva de veci din familie, cai ramaşi in viata sa nu cheltuiasca şi sa-i faca un
tablou. Bine este sa se faca o Sfanta Icoana cu chipul Sfantului al carui nume l-a purtat cel
raposat. Aceasta Sfanta Icoana sa o daruiasca unei familii sarace şi acel Sfant va salva sufletul
celui adormit.
34 – Cei ce nu s-au trezit la glasul clopotului, cei ce n-au luat in consideratie Sfintele Sarbatori şi
Sfintele Duminici, in zadar cheama preotul sa le faca prohodul de inmormantare.

104
35 – Şi mortii se roaga, dar nu mai implinesc nimic.
36 – Cele mai primite pomeni, parastase şi orice faceri de bine din partea crestinilor, sunt primite
in Postul Mare.
37 – Vai şi amar de cei care nu mai pasesc pragul Sfintelor Biserici. Vai şi amar şi pentru cei ce
nu aduc sfinte jertfe. Dureros este şi pentru cei care nu aprind o lumanare.
38 – Oamenilor fara credinta, departati de cele Dumnezeiesti, dupa moarte, tot ce le fac urmasii:
pomeni, lumanari, parastase cu Sfinte Liturghii, nu le sunt asa de folos, cum si-ar fi pregatit ei
singuri calea, facand cele de trebuinta sufletului lor.
39 – Foloseste mult sufletului ceea ce ai lucrat in viata, an de an, luna de luna, saptamana de
saptamana, şi de zi, ceas de ceas şi clipa de clipa. Şi o clipa este luata in consideratie de Puterile
Ceresti prin Sfintii Ingeri.
40 – Cand cineva dintre crestini sfatuieste, planuieste şi hotaraste sa faca praznic pentru mortii
stiuti şi nestiuti, in ceruri, prin Sfintii Ingeri se vesteste.
41 – La locul accidentului sau unde s-a inecat, sa se dea de pomana prescuri şi cate o camasa alba.
42 – Cel ce da spre pomenirea mortilor din ceea ce are mai bun, se intelege ca din cea mai mare
dragoste face aceasta.
43 – La orice parastas este bine sa se imparta coliva la cat mai multe persoana. Sa se dea preotului
o panzatura, orice fel ar fi, dar sa fie curata. Aceasta, pentru ca daca servesti pe cineva cu
mancare, nu pui vasul sau painea sau cana jos. O pui pe masa sau asterni un prosop ori o carpa.
Jos sa nu le puneti. In al doilea rand, cel caruia ii pui mancarea, dupa ce a servit-o, trebuie sa se
stearga.
44 – Parastasele, rugaciunile, lacrimile aduc sufletele aproape de cele Dumnezeiesti. Cu bunatatea
si cu iertarea se sterg toate pacatele.
45 – Pana nu se implinesc toate cate iti sunt randuite tie, din ziua nasterii, nu te poti impartasi cu
cele dumnezeiesti, in afara de ceea ce auzi.
46 – Nu veti capata un loc in Imparatia lui Dumnezeu, pana nu va veti incununa cu truda si nu va
veti imbraca cu necazul, si pana nu veti incalta toate suferintele pamantesti.
47 – Cat timp nu pierde (pierde) lumea in ratacire pe pamant si nu fac o clipa de osteneala catre
Sfintele Biserici, ca sa soarba cu urechea lor o sfanta cantare Dumnezeiasca, ca sa li se hraneasca
sufletul , sa li se lumineze mintea si sa le intareasca inima.
Ratacesc pururi toti anii tineretii si cand sunt in pragul mortii si vad ce au in fata si stiu
cum si-au trait trecutul in ratacire, au in suflet un regret fara margini, iar din gurile lor rasare
intrebarea: „Nu se poate sa ma intorc inapoi, vazand toate, as sti cum sa ma pregatesc sufleteste”.
Clopotele si-au facut datoria, ca sa-i cheme pe toti cei rataciti. N-au auzit? Cei credinciosi,
cand au auzit clopotul, s-au inchinat. De au fost la lucru, l-au lasat si la Sfintele Biserici au plecat
si cu toata nadejdea, lui Dumnezeu s-au rugat.
48 – Bogdaprostea este mai mare decat multumescul. Caci multumirea o arata toti oamenii fata de
cei ce i-au ajutat. Bogdaprostea rasare sau izvoraste din gurile necajitilor.
49 – Sunt bucurosi si bucuroase, cei carora le-au impartit rudele daruri, pomana, mancaruri.
50 – In cer se primesc toate cele ce se dau pentru sufletele oamenilor, inainte de vreme si ii
asteapta pana la venirea vremii. Dar pana atunci se inmultesc.
51 – Toate sunt de folos, cele ce le fac crestinii ramasi in urma celor raposati. Cele mai de folos
sunt insa: a ridica o cruce, a face o fantana, a ajuta la o fantana, a da odoare Sfintelor Biserici.
52 – Daca ar sti crestinii, ar imparti pentru sufletul mortilor tot ce au, ca de acolo li se face partea
cea mai buna si celor ce sunt vii.

105
53 – Un proverb batranesc spune: „Sa nu amani lucrul de azi, pe maine”. Asa ca, nu trebuie sa
amane crestinii a imparti daruri pentru sufletele mortilor, mai ales la zilele de praznic. In unele
parti se dau de pomana rate si gaste.
54 – Monahilor le este dat a milui, a imbunatati, a juta lipsindu-se pe sine si atunci, harul lui
Dumnezeu se va salaslui in inima lor.
55 – Primita este mancarea data si pomenirea pentru cei carora nu le-a dat si nu i-a pomenit
nimeni. Aceasta fapta le intrece pe toate, ca se inmulteste de sute, de mii de ori. E bine sa-i
pomenesti pe cei necunoscuti, care nu ti-au servit niciodata vreun interes.
56 – Cand s-a sinucis un crestin ratacit, se intristeaza si plang cei ce il cunosc si le pare rau de
plecarea lui. Cand se sinucide un inchinator potrivit al Sfintei Biserici, se mahneste ceata Sfanta a
Ingerilor si mai mult cel ce l-a avut sub paza. Un postitor, un fumegator de tamaie, un aprinzator
de lumanari, un infranat de la tot ceeea ce este lumesc, un cinstitor de sfinti, un preaslavitor de
Dumnezeu, cand se sinucide, se intristeaza si se mahnesc Puterile Ceresti.
57 – Toamna pentru crestini este o desarcinare a pacatelor, o izbavire de multe rele, o intindere de
mana a celor vii catre cei morti, ca sa-i ridice de la o treapta la alta, din ceea ce au castigat, din
ceea ce Dumnezeu le-a daruit.
58 – Celor adormiti nu le sunt de folos florile pe mormant si lacrimile. In loc de lacrimi puneti
tamaie, untdelemn si lumanari. In locul cuvintelor spuse cu durere, sa se dea coliva si paine. In loc
de flori, sa se inalte Sfinte Rugaciuni pentru iertarea pacatelor celui adormit. Cititi-i cat mai multe
Psaltiri.
59 – Sa nu impartiti pentru morti nimic netamaiat. Cele netamaiate se zaresc, dar nu se primesc.
60 – In prima zi cand pleaca la camp, sa-si ia tamaie si Sfanta Aghiasma si sa aprinde tamaie si sa
aghiasmuiasca macar capatul locului, sa zica „Tatal nostru” si „Doamne, vezi-ne si auzi-ne pe
noi”. Credinta e primita si nu osteneala. Nu stie crestinul cata importanta are tamaia si aghiasma.
61 – Colacii facuti la inmormantare au un simbol al lor, in numele lui Dumnezeu.
62 – Temeti-va de Judecata cea Dreapta, la care nu puteti plati martori cu bani ori sa mintiti.
Acolo e martor singur Dumnezeu, care le stie si pe cele bune si pe cele rele. LE stie si pe cele
gandite si lucrate la intuneric.
63 – Celor lipsiti de evlavie si cu inima dusmanoasa nu le sunt primite pomenile.
64 – Multa usurare se face sufletelor mortilor cand se pomenesc de preoti prin Sfintele Altare ale
Sfintelor Biserici. Lumanarile si darurile care se impart in Sfintele Biserici, coliva si toata
osteneala facuta in privinta parastasului, fac mare bucurie celor adormiti.
65 – Cand se face sfintire de apa la fantani sau parastas sau o grija totala pentru morti (adica sa
tamai o casa de rogojini cam cu tot ce este necesar pentru o persoana, acea pomana se numeste
grija totala) e dator tot crestinul cat traieste, macar o data sa indeplineasca grija totala, desi ar
trebui de trei ori.
66 – Fie prunc, fie tanar, fie batran, toti au nevoie de pomenire. Cu totii au nevoie de tamaiere si
de anumite slujbe, de lumanari aprinse, de metanii cu lacrimi.
67 – Pomenirea mortilor des si pomenirea cu toata multimea, face mare prietenie si fratie intre ei.
68 – Toti strainii care sunt pusi la pomelnic, au parte cu rudele zi de zi, cat timp sunt pomeniti.
69 – Toti crestinii care au adormit in Saptamana Luminata, cu carele de veselie au fost dusi in cer,
fara sa fie intrebati de vreo greseala a lor, pe care au facut-o in neputinta lor, savarsita pe pamant.
70 – Pentru cei morti este de folos sa se citeasca 40 se Psaltiri, ca sa se izbaveasca de pacatul cel
mare. Tot sufletul celor adormiti, are nevoie de Psaltire.

106
71 – Daca te-ai certat cu cineva, sa nu zici ca nu-i mai trimiti vas de ziua mortilor. In primul rand,
cinstesti ziua aceea pe care Sfintii Parinti au numit-o si au hotarat-o, si tu dai pentru numele unui
mort.
72 – Sufletul nu simte dureri. Prescura si coliva ce le dati pentru morti formeaza dragostea noastra
pentru ei, care este mai mult decat pomenirea.
73 – Psaltirile citite pentru morti limpezesc greutatile sufletului, asa cum limpezeste vantul negura
de sub cer.
74 – Puneti mancare in vase si o blagosloviti. Unde este dragoste crestina, tot putinul, la
Dumnezeu, se socoteste mult.
75 – La pomeni nu trebuie mancare cu carul sau cu vagoanele, ci cat se dat, sa fie dat cu inima
buna si cu dragoste.
Un om, la o casa unde se facea pomana a zis: „Bogdaproste!. Dumnezeu sa-ti umple
sufletul de har, asa cum mi-ai umplut mie vasele”. Cel cu pomana lasase vasele mai goale, caci nu
mai avea de unde. A luat vasele de la acel om si a razuit vazul in care facuse mancarea, si i le-a
umplut, si a scurs tot vinul si i l-a adus, a adunat toate resturile de paine si i le-a pus in fata. Pentru
ca i se indoise, i se inmultise dragostea pentru acel cuvant bun zis de acel om. Si cand s-a
apropiat de vase sa le razuiasca, le-a gasit pline cu mancare. Vinul curgea din vas. Nu cheltuiala si
osteneala si truda inmultesc pomana, ci numai dragostea. Principal este ca sa nu lipseasca coliva si
tamaia.
76 – Niciodata sa nu faceti rugaciuni si sa nu cereti iertare de pacate pentru parintii vostri si
pentru tot neamul stramosesc.
77 – Criminalii nedescoperiti si care nu si-au marturisit pacatul, ii poarta vesnic in spate, iar cei
care i-au inecat, ii poarta in spate prin apele in care i-au aruncat.
78 –Pomeirea de veci este ultima pomenire care se face mortilor de cel mai de pe urma ramas din
familie. Caci, daca trece din viata si acela, nu mai are cine face pomenire si cu ramane ceea ce a
facut el, tot neamul lui.
79 – Oamenilor de seama, imparatilor, regilor, acestora nu li se face pomenirea de veci, ca ei sunt
pomeniti pururi la hram, la alte slujbe insemnate si la mosi.
80 – Orice praznic facut pentru sufletele mortilor, cu adevarat le face usurare, care este ca un
botez, ca o baie, ca o primeneala este pentru sufletele acelea care s-au pomenit.
81 – Sa cinstiti fetele preotesti nu numai cand vine nevoia peste voi. Pentru crestini, preotii le pot
fi de mare ajutor in cele sufletesti.
82 – Cand in Sfintele Biserici crestine se pune „triodul”, slujbele de pocainta, toate sufletele
crestine adormite, se pregatesc pentru dreapta judecata.
83 – Fiecare suflet isi vede locul unde are sa mearga, la munci, in chinuri, in foc, ori la locul sfant,
la loc de veselie si odihna.
84 – Cat este in casa acel repausat sau e dus in Sfanta Biserica, sa i se citeasca Canoanele
Sfantului al carui nume il poarta. Celui care nu are nume de Sfant, sa i se citeasca Canoanele
Sfintilor 40 de Mucenici din Sevasta ori Canoanele Tuturor Sfintilor. Sa i se citeasca o noapte sau
chiar in cele doua nopti.Sfantul respectiv ii face inscrierea si il ajuta.
85 – Nici pentru vii, nici pentru cei morti, plansul nu aduce nici un folos.
86 – Rugaciunile Sfinte facute tot timpul ii aduc sufletului usurare.
87 – In lumea de dincolo de mormant, faptele vorbesc si nu oamenii.
88 – Pregatiti cele cuvenite pentru pomenirea celor adormiti, ca de acolo vi se face si voua parte.
Dati ajutor la orice lucrare sfanta, in numele Domnului.

107
89 – Oricate fapte bune ar avea crestinul, fara acele datorii crestinesti pe care le cunosc batranii,
cei varstnici, nu se poate. Toate care se fac in numele lui Dumnezeu, pentru cei morti, toate se
primesc.
90 – Rugaciunile si toate dezlegarile facute de preot aduc mare usurare sufletului pomenit.
91 – Cititul Psaltirilor descurca tot pacatul din copilarie si pana la batranete. Unui suflet
nepregatit ii trebuie multe. Siliti-va sa nu plecati nepregatiti.
92 – Tot ce se da de poamana se scrie si daca nu esti vrednic sa le primesti, astepti timp
indelungat, caci timpul in cer se socoteste mai ndelung decat pe pamant.
93 – Pomenile facute le timp pentru sufletele celor adormiti, aduc multa inlesnire.
94 – Citirea Psaltirei se face cu post. Postul se cere pentru adaparea neblagoslovita. Iar cititul
Psaltirii pentru ridicarea de la intuneric la lumina.
95 – Pentru toti otravitii care si-au ars partea de dinauntru a corpului cu diferite otravuri, nu e
nimic mai de folos decat cele 40 de Psaltiri citite cu post. E vai de acela care se angajeaza sa
citeasca cele 40 de Psaltiri pentru un suflet otravit si nu le va citi, indiferent din ce motive. Va
primi locul de osanda pentru cel otravit.
96 – Fiind citite Canoanele Sfantului al carui nume il poarta cel trecut din viata, stinge pacatul asa
cum stinge apa focul.
97 – SA va intreceti a fi primii la rugaciuni, ca si la orice fel de fapta buna, facuta in ascuns, in
numele lui Dumnezeu. Aceasta arata ca esti un bun crestin si adevarata sluga a lui Dumnezeu.
98 – Pomenile si praznicele facute pentru cei raposati nu sunt primite daca sunt discutii aprinse si
cu certuri, care varsa otrava din pricina cheltuielilor sau a altor intamplari care au provocat
nemultumiri. Sunt ca si cum ai pregati o masa cu mancaruri scumpe si din greseala s-a varsat in
gunoi si in tarana drumului.
99 – A fost o vaduva care avea sapte fiice. Cea mai mica era de 9 ani, iar cea mai mare de 21 de
ani. Traiau in pace, in liniste si sfintenie. Erau socotite proaste, iar barbatii care le cunosteau, le
spuneau „induhovnicitele Bisericii”. Mama era o vaduva saraca. Zilnic, urcau dealul la Sfanta
Biserica si se rugau. Lucrau si se induhovniceau de la 3 pustnici, care traiau in ruinele unor ziduri,
fara sa fie stiuti de lume. Si s-au facut sfinte aceste fete impreuna cu mama lor, necunoscand
nimic din desertaciunile acestei lumi. Intai a fost sfatul mamei, al doilea al celor 3 pustnici care le-
au impodobit mintea cu toate invatatura despre puterea Dumnezeirii. Traiau pe pamant si nu
vedeau nimic din cele pamantesti. Fata de oameni erau sfioase, de aceea, le zicea lumea
„salbaticile vaduvei”. Pronia Dumnezeiasca a facut ca, sa se mute cu sufletele de pe pamant la un
Praznic al Sfintei Invieri. N-au stiut si n-au simtit nimic.
Cei 3 pustnici le-au anuntat cu trei zile inainte, zicandu-le: „Sfanta Inviere in anul acesta
nu o mai facem ca in ceilalti ani aici, ci veniti sambata pe la jumatatea zilei la noi si vom merge
impreuna la o alta Sfanta Biserica in sanul padurii”.
Sambata, pe la jumatatea zilei, mama cu cele 7 fiice, erau in fata pustnicilor imbracati in
vesminte preotesti. Mergeau tacand. Abia isi duceau merindele, care nu le mai erau de trebuinta,
dar ele nu stiau. Si a zis cel mai batran: „Vom merge, vom praznui impreuna, apoi vom pranzi
crestineste”. Se bucurau auzind acestea, ca ele luasera pentru gustare tot ce au avut mai bun in
casa, zicand: „Cand vom veni, vom vedea noi ce vom face”.
La apusul soarelui, erau in toata ratacirea padurii, pe carari necunoscute, drumuri nespus
de frumoase. Tot ce vedeau le umplea sufletele de bucurie. Se auzeau trei colpote care vesteau
Invierea. Cand au ajuns la Sfanta Biserica slujeau acei trei sfinti pustnici, in vesminte aurite.
Fetele o intrebau pe mama lor: „O fi oare o fericire mai mare decat aceasta?” „Merindele noastre
pe care le-am socotit bune”, a zis mama, „ nu au trecere fata de frumusetea acestei Sfinte

108
Biserici”. Totul era lucrat in aur si argint. Tanguindu-se si cunoscandu-si saracia, se rusinau de
locul in care sedeau.
Smerite, fricoase, au trecut din viata, caci se mutasera pe veci in Rai, fara a trece prin
vamile vazduhului si fara sa mai fie chemate la Dreapta Judecata.
Prin retragerea din lume, simplitate si rugaciune, cu credinta dreapta au castigat mantuirea
si nici n-au gustat din ceaul mortii.
Aceasta femeie a stiut sa aprinda lumanari, sa-si tamaie casa din copilarie si sa ceara de la
Dumnezeu iertare de pacate. A crescut fetele cu frica si cu dragoste de Dumnezeu. Cine ar mai
face astazi asa?
100 – Ca roua de pe iarba sunt pomeniti cei care se osandesc ei singuri, prin faptele lor. Vine
noaptea si o aduce , vine soarele si o ia. Fapta urata nu se stinge nici intre oameni, nici la
Dumnezeu.
101 – Intru pomenire vesnica va fi dreptul. Sa iubiti dreptatea, ca sa luati cununa de aur si sa
straluciti ca soarele.
102 – Nu Dumnezeu curata sufletele, ca sa fie placute Lui, ci fiecare crestin, urmand poruncile lui
Dumnezeu, nu-si urmareste mainile furand, nu-si intineaza sufletul cugetand murdar, ca sa fie
injugatul satanei. Sa nu dusmaniti avutul altuia, ca faci inscris cu diavolul.
103 – Bogdaprostele sunt cerneala bucuriei celui ce primeste. Se inregistreaza darurile,
bogdaprostele si tot ce se da de pomana. Painea este tot temeiul pomenirii.
104 – Pomenile facute in sila sunt ca roadele in vreme de seceta.
105 – Indata ce s-a facut pomana de trei zile, se face inscrierea in cer si pe masura ce se fac
pomenile, se face si mutarea de la un loc la altul. Aceasta nu e grija omului, ci e grija Ingerului
Pazitor.
106 – Sufletele lipsite sunt mult ajutate de Sfintele Liturghii, cu prescurile, cu untdelemnul,
lumanarile, vinul, tamaia, date la Sfantul Altar.
107 – Mortii cer mila de la cei vii, iar cei vii s-au departat de Sfanta si Dreapta Credinta, si petrec
in nestire. Au uitat de sine, de viitor, de suflet si de moarte.
108 – E bine primita pomana cu voia la toti, dar foarte bine primita e pomana sa nu stie toti si nici
mai tarziu sa nu afle. Fa-o si taci.
109 – Se cade ca toti mortii sa aiba macar o rogojina ca adapost, ca sunt si pe acolo furtuni.
110 – Cei ce isi roaga singuri moartea sunt trasi la raspundere, ca au fortat mana lui Dumnezeu
cerand moartea. Acest lucru nu le este de folos si mai mult gresesc.
111 – Cand cineva dintre morti este dezgropat, cu slujba pregatitoare, mare improspatare se face
sufletului aceluia.
112 – Citindu-se rugaciuni la mormant, pentru cel ce este dedesubt, se face ca o chemare usoara,
ca o veste buna, ca un ajutor, ca o mangaiere. Psaltirile sunt bune pentru toti cei raposati.
Metaniile cu cerere de iertare pentru cei raposati se socotesc ca o poftire la petrecere si cei poftiti
sunt pusi in loc de cinste. Cele trimise in numele mortilor sunt primite si le vede cel raposat ca
printr-un gard urias, daca nu sunt tamaiate.
113 – Pomenile dese usureaza sufletele, rugaciunile aduc odihna, darurile ii fac mangaiere,
untdelemnul si lumanarile ii fac lumina, tamaia si smirna intocmesc prietenia intre pamant si cer.
114 – Toate obiceiurile crestinesti care se fac in numele celui adormit, ii produc multa bucurie. Si
caratul apei la un mort are rost. Tamaierile facute in numele mortilor sunt bine primite si pentru
morti si pentru vii.
115 – Tarina, pamantul date de pomana ii randuiesc sufletului loc in RaiulSfant. Iar via data de
pomana se socoteste ca si Sfintele Taine.

109
116 – Femeile depravate care fac pomenire, sa stie ca nimic nu ajunge la sufletele celor pomeniti,
ca fapta lor urata lasa asupra acestora numai pacla si ceata.
117 – Cei care si-au curmat singuri zilelepot fi ajutati daac-i pomeniti in rugaciuni si cereti lui
Dumnezeu iertare pentru greselile lor. Daca pot fi pomeniti la Sfintele Slujbe, au nadejde sa-si
imbunatateasca ori sa-si schimbe locul.
118 – Pomenire: „Sa fie pentru sufletele celor raposati in Ortodoxie, carora nu le da nimeni si pe
cei pe care nu-i pomeneste nimeni”.
119 – Crestinii, intai sa-si faca griji pentru sufletele mortilor, cu rugaciuni, cu post, cu metanii, cu
tamaieri cu litii, cu Liturghii, cu diferite prinoase si daruri, in masura in care pot, si atunci se vor
usura sufletele lor, ingrijindu-se si de sufletele altora.
120 – Sunt suflete care zac in intuneric de sute de ani. S-au razbunat pe familii, s-au ratacit de
familii si au gresit lor de neiertat. Sunt uitati ca stancile nestiute de nimeni sub stratul gros al
pamantului. Mare lumina se face cand dati flamanzilor si ziceti: „Sa fie de sufletul ortodocsilor
carora nu le-a dat nimeni”.
121 – Pentru cei inecati, sa se tamaie rufe albe la locul unde s-au inecat si sa li se dea de pomana.
La fel si pentru cei accidentati. Apoi sa fie trecuti la ctitori, la orice Sfanta Biserica.
122 – La fiecare capat de masa se afla cate un copac gatit cu tot ce e bun si se poate gusta. Acestia
sunt pomii pe care ii duceti o data cu mortul. Sa nu faceti aceasta numai de forma. Caci, cum ii
incarcati, ii gatiti, asa ajung la cei morti.
123 – Pe cei morti de moarte napraznica, numai cititul Psaltirilor poate sa-i salveze., precum
inscrierea la ctitori ai Sfitntelor Biserici. Sa li se faca fantani pentru salvarea sufletului.
124 – Orice inchinator al Sfintei Treimi, care a avut vrednicia si puterea si dragostea sa faca pana
la trei fantani cat traieste pe pamant, nu este nevoie ca dupa moarte sa i se mai faca fantani.
125 – Lucrarea Litiilor se imparte in trei: celui ce a framantat, celui ce a copt si a celui ce a dat.
Daca o singura persoana a factu toate acestea, primeste intreita plata.
126 – Tamaia e ca o chemare dulce la masa, iar lumanarea e un dar al bucuriei nesfarsite.
127 – La mormintele parasite, neingrijite si nestiute, sa tamaieze crestinii si sa aprinda lumanari,
si de acolo vi se face parte si voua.
128 – Dumnezeu Tatal voieste ca sa fie pamantul una cu cerul, asa cum trimite lumina din cer pe
pamant si crestinii nu se trezesc, ca sa pretuiasca darul lui Dumnezeu si sa deosebeasca binele de
rau.
129 – La ultima rasuflare din timp, intai e intrebat omul de tot ce a lucrat in viata, confrom celor
scrise de Sfantul Inger Pazitor in timpul vietii. Dar Dumnezeu Tatal stie tot, dar vrea sa-i auda
graiul gurii lui, ca sa-l confrunte cu tot ce este scris. Aceasta intrebare se face intr-o clipa si intr-o
jumatate de clipa.
130 – Sa se zica la pomenire: „Cu tot neamul cel crestinesc, cel adormit intru Ortodoxie”.
131 – Sa nu se faca pomana faca „Calavie”, care inseamna „Cale vie catre Domnul”. Cei trei
colaci inchipuiesc Sfanta Treime. Cealalta paine udata cu vin rosu, imediat ce se scoate din
cuptor. Sa se guste fierbinti sau cel putin calda. Acest obicei cu „calavia” este adus de calugarii
din Sfantul Munte, cand veneau cu diferite treburi in Romania. Ei erau plini de Duhul Sfant si
semanau cuvantul lui Dumnezeu cu multa sfintenie.
132 – Pomenirea celor morti, carora nu le da nimeni nimic, face mare valva in cer si mare bucurie,
dar nu o primeste nimeni ca e data fara nume.
133 – Pruncii ucisi ies la lumina sa ceara socoteala celor care ia- ucis si nu i-a lasat sa-si traiasca
viata. Mamele lor vor zice: „Ne-au indemnat la ucidere soacrele si mamele, de frica saraciei”.

110
Mama care trebuia sa-i nasca, sa-i creasca si sa-i iubeasca, se poate incadra intr-o singuta fapta:
CRIMA.
134 – Cei saraci, care nu au nici o posibilitatea de a face pomana, parastas, praznic pentru cei
raposati ai lor, sa duca la preot o cana cu vin, o bucata de paine curata, o lumanare si numele
raposatului si sa blagosloveasca preotul, apoi sa dea cui i se va intampla.
135 – Cei ce nu fac praznic pentru cei morti ai lor, macar o data pe an, lucrarea lor crestineasca e
ca o casa fara usa in timpul iernii viscoloase.
136 – La pomenirea „cu tot neamul lor”, vin pana la al noualea neam, de la batrani si pana la
prunci. Cand se face vesnica pomenire, e bucurie mare intre neamuri, care acum se intalnesc fata
catre fata.
137 – Nu cu bucate multe se satura sufletul celor mroti, ci cu binecuvantarea preotului facuta
deasupra bucatelor.
138 – La pomenirea si sfintirea oricarui pomelnic, se unesc si se iubesc rudele.
139 – Crestinul, care este pe moarte, sa faca marturisire distinsa, profunda, clara si sa ia Sfintele
Taine.
140 – Nici un examen nu este mai mare, oricat de inalta stiinta ar fi intre oameni, ca examenul
mortii.
141 – Cand ai fagaduit ceva mortilor, tine-te de cuvant, ca e mare pacat.
142 – Sa nu se faca parastas fara impartire de lumanari. Lumanarile impartite sunt angajamente de
martori rugatoare pentru iertare de pacate.
143 – Bogdaprostele spuse din inima si cu convingere sadesc gradini de flori mirositoare.
144 – Cei care sunt ucigatori de prunci, nu primesc prinoasele. Nevinovatul sange scurs face
impiedicare.
145 – Toti cei ce sunt pe pamant au obligatii familiale, au o indatorire sufleteasca, o obligatie
sfanta pentru cei morti ai familiei, sa le ridice cruci, sa le faca fantani, sa ajute celor ce-si fac
adaposturi, sa dea lemne pentru incalzirea batranilor nevoiasi, saracilor si a neputinciosilor.
Fiecare sa dea putin, din putinul pe care il are.
146 – Rugati-va pentru cei morti, faceti inlesniri pentru ei, ca sa vi se adauge si voua, ca urmasii
vostri nu se vor mai ruga pentru voi.
147 – Sa va plangeti pacatele si greselile, caci la iesirea sufletului, acelea se vadesc intai. Cele mai
grele pacate la oameni sunt: crimele, uciderile de prunci, impiedicarea plasmuirilor. Sunt
condamnati cei ce au savarsit pacatul, cat si cei ce i-au sfatuit a face pacatul.
148 – Orice fel de binefacere, savarsita cu bogdaproste, sterge greselile.
149 – Orice crestin botezat in numele lui Hristos, suflet are si fiecare are o datorie, o fagaduinta,
ca sa-l dea Sfintilor Ingeri curat, pentru a merge cu el al Sfantul Scaun al lui Dumnezeu.
150 – Pomenirile ce se fac prin Sfintele Biserici pentru sufletele mortilor, aduc mare usurare
pentru odihna vesnica.
151 – Pomenind des pe cei morti si incheind cu un „Dumnezeu sa-l ierte”, li se face multa
usurare.
152 – Cand pomeniti pe cei morti, incheiati cu un „Dumnezeu sa-l ierte”, iar pentru cei vii, cu un
„Dumnezeu sa-l ajute”.
153 – Ingrijindu-va de sufletele celor morti, luati plata indoita. Se pot face si zile de post pentru
sufletele celor morti, a celor dragi si apropiati.
154 – Pomeniti mortii vostri la rugaciune, macar o data in 24 de ore. Pomeniti si voi personal, nu
numai la preot.

111
155 – Tot ce se face pentru sufletele mortilor in numele lui Dumnezeu, agonisit din munca
proprie, este foarte bine primit. Tamaierile si lumanarile sa nu lipseasca.
156 – Fiecare vietuitor are de trecut examenul mortii si daca il ia cu intreaga reusita, a trecut
prapastia, intrand in bucuria cea vesnica.
157 – Nu putem indeplini datoriile mortilor daca nu avem grau. Graul nu este indeajuns de
respectat de oameni.
158 – Omul, nici pentru nevoile trupesti, nu trebuie sa se duca in lanul de grau.
159 – Mortii nu cer, dar asteapta indelung.
160 – Pomana facuta cu cearta e ca lacul statut, inverzit si imputit de arsita soarelui.
161 – Cei vii sa nu-i planga pe cei morti, ci sa faca osteneala pentru a le trimite daruri: liturghii,
litii, lumanari, tamaie, rugaciuni, milostenie, post, ca la niste rude, ca si cum ar fi in viata.
162 – Sa zicem: „Pomeneste, Doamne, si pe crestinii ortodocsi inecati in apa fara voia lor”.
163 – Cei ce au ucis si ucid prunci in pantece, isi taie cu buna stiinta viata neamului, jertfeste
fiecare trupul diavolului, isi pustieste casa si stinge pe veci bucuria omeneasca si crestineasca.
164 – Psaltirile citite fac mare usurare sufletelor pentru care se citesc.
165 – Pentru ucideri de prunci in pantece, ucidere inainte de a capata suflet, cu voia mamei ori
fara voia ei sau fortata de altii, se pot face saruri pentru cei 14000 de prunci ucisi de Irod.
166 – Sa nu se imparta nimic colorat. Panzatura laba si orice fel de rufe albe. Sa se stropeasca cu
Sfanta Aghiasma la mormantul unui prunc, pomennd nume barbatesc sau femeiesc. Mantuire este
insa, trebuie alergare, osteneala, infranare, metanii, stapanire de sine, post.
167 – Cui nu i se pot citi Psaltiri pentru usurarea sufletului, ii e de mare folos sa i se dea de
pomana o Psaltire pe un bogdaproste.
168 – Cele mai importante sunt cele 40 de zile cand se canta cantatile de Inviere. Sa nu va
lipseasca Sfanta Cruce de la gat, iar maicile sa poarte vesnic periman.
169 – Cei ce nu cred si zic ca mortii nu mananca si ca mortului nu-i trebuie nimic, gresesc
amarnic. Toate cate se fac ii trebuie si ii sunt de mare folos.
170 – Sa dai de pomana si sa zici: „Sa fie pentru sufletul crestinilor ortodocsi, carora nu le da
nimeni”.
171 – Sa aveti purtare de grija pentru sufletele mortilor, macar de 3-4 ori pe an.
172 – Bine este sa te rogi cu lacrimi pentru iertarea pacatelor celui raposat si sa regreti ca nu a
cautat calea luminata a lui Dumnezeu.
173 – Pe pamant se face tot ajutorul si pentru cei vii si pentru cei morti.
174 – Cei ce s-au stins fara lumanare, au alungat cu gandul moartea, fara sa stie ca moartea lor va
fi maine, la noapte sau chiar in clipa in care o alunga.
175 – De cate ori se insemneaza crestinul cu semnul Sfintei Cruci, Sfantul Inger Pazitor ia nota de
fiecare inchinaciune si la iesirea sufletului se socoteste, se fac calculele si dupa ce se socotesc
faptele bune, sufletul pleaca mai departe.
176 – Crestinul sa imparta si pentru cei pe care nu i-a pomenit si nu le-a dat nimic de pomana. Ca
partea voastra de pomana de aici vine. Se adauga mai mult decat va vor da urmasii vostri.
177 – Sa nu plangeti cand s-a pierdut careva (cand a murit), dintre voi. Sa plangeti cand ati
pierdut o Sfanta Liturghie, privegherea unui Sfant, sa plangeti cand ati peirdut prilejul de a face o
fapta buna, cand ati pierdut ocazia de a face bine cuiva, cand nu ati putut salva pe cineva dintr-o
nevoie, sa plangeti la rugaciunile de cerere.
178 – Mare bucurie au sufletele celor adormiti cand li se fac cele 40 de Sfinte Liturghii, 40 de
parastase. Acestea inchipuie postul Domnului nostru Iisus Hristos de 40 de zile. Are mare

112
insemnatate pentru sufletele necajite. Este de folos pentru toti crestinii, pana si pentru criminali,
pentru cei ucisi fara veste, pentru cei morti de nastrapa, pentru cei inecati.
179 – La moarte, Sfintele Icoane sa nu ramana in chilie, ci sa se imparta in numele raposatului.
Numai o singura Icoana sa ramana in chilie, a Sfintei Treimi.
180 – Va puteti salva mortii cu tamaieri, cu trimitere de daruri, cu Sfinte Liturghii, cu Sfinte
Rugaciuni, cu lumanari, cu mancare calda celor flamanzi si cu ingenunchieri, cersind iertare de
pacate.
181 – Pentru cei morti, cand se fac rugaciuni, sa se marturiseasca cei ce fac rugaciunile.
182 – Cele 40 de parastase sunt ca si cum ai merge de la intuneric la lumina si cam cum ai urca
treptele Catedralei din Timisoara, pana la clopote.
183 – Cele 40 de Parastase sunt de folos la tot sufletul care a trecut la Domnul. Oricat de multe
greseli ar avea, din lipsa de cunostinta, din nedare de seama, toate se sterg prin deslegarile
preotilor.
184 – Sufletul, ca fulgerul alearga pe cer, intr-o clipa, de la apus pana la rasarit.
185 – Depinde de cei ramasi in urma, adica de familia fiecarui suflet raposat, in ce masura se va
osteni, ca sa-si indeplineasca obligatiile, si sufletul celui raposat sa treaca de la rau la bine ori de
la o treapta la alta a sfinteniei.
186 – Adu-ti aminte de sufletele mortilor, ingrijeste-te de ele, ca sa-ti salvezi sufletul tau.
Gandeste-te ca si tu vei ajunge ca ei si te vei bucura daca altul se va gandi la tine si te va ajuta.
187 – Cand se va lua sufletul tau, tu nu mai poti face nimic si depinzi de cei ramasi in viata, ce or
vrea ei sa-ti dea.
188 – Sfintii care sunt cinstiti de crestini se roaga Tatalui Ceresc pentru ei. Sunt ca niste avocati
pentru ziua cea mare, cand sufletele vor merge la Dreapta Judecata.
189 - Crestinii sa poarte de grija de sufletele celor raposati. Aceasta este prima intrebare la Sfanta
si Dreapta Judecata.
190 – Pomenirea mortilor din miez de noapte este mai primita decat cea din zi.
191 – Moartea este ca si cand ai iesi pe o usa, avand toata siguranta ca nu te mai intorci.
192 – Tamaia la mormant este de mare folos sufletului. Si pasii indreptati spre mormant sunt luati
in seama.
193 – Nimic nu e mai de folos pentru sufletul crestinilor, trecuti din viata, decat Sfintele Liturghii,
40 de parastase cu Sfinte Liturghii, coliva, paine si vin. Acestea sunt coroana tuturor bunatatilor
pentru sufletul crestinului. Mai ales aceia care poarta numele unui Sfant si sarbatoresc cu evlavie
numele acelui Sfant. Il are ca mare ocrotitor.
194 – Pomenirile prin gurile preotilor, in Sfintele Biserici, faca adaugiri frumoase sufletelor
trecute din viata.
195 – Rataciti sunt aceia care nu-si amintesc de cei morti ai familiilor lor.
196 – Spanzuratii sunt biciuiti zilnic si plang cu amar si nedumeriti ceasul ratacirii.
197 – Pentru cei spanzurati sa se plateasca Sfinte Liturghii, pentru sufletele lor, numarul lor sa fie
egal cu numarul zilelor traite de Mantuitorul pe pamant, si va fi acel suflet nepatat (12185 de
Sfinte Liturghii).
198 – Numai gandind de bine si compatimind sufletul unui raposat, tot rugaciune se socoteste.
199 – Cei adormiti fara lumanare sa nu fie lasati uitarii, ca acestia asteapta mereu. Asteptarea e
grea si pentru cei vii, care au toate la indemana, darmite pentru cei morti. E tare greu!
200 – E de mare folos pentru cei accidentati, sa li se dea Sfinte Vase si nu alte lucruri. Daca
accidentatul poarta nume de sfant, sa i se dea de pomana o icoana a Sfantului al carui nume il
poarta, sa o dea Sfintei Biserici sau unei familii de credinciosi care poarta numele acelui Sfant.

113
201 – Toti care au murit prin surprindere, pe neasteptate, grabnici, in accident, sa tamaiati locul cu
o rufa alba, o paine si 3 lumanari. Sa cautati om vrednic, cu acelasi nume, ca sa zica un
bogdaproste pentru aceasta. Sa nu se inceapa pomenile pana ce unul dintre parinti, copii sau alt
grad de rudenie, sa marturiseasca la preot greselile acelui mort. La Sfanta Inviere sa se dea
lumanari pentru acel mort. Sa se dea 40 de Liturghii, cu Litie si vin. Sa se citeasca Psaltirea cu
post, de trei ori. Sa se dea la Biserica Sfinte Vase, vesminte preotesti, Icoane si carti bisericesti.
202 – Se poate sa nu fie scosi mortii niciodata. Tarana s-a dat taranii si s-a amestecat cu tarana.
Daca s-a pecetluit groapa, pecetluita sa fie. Ca oasele pe care le scoti nu-ti vorbesc.
203 – Daca totusi cineva vrea sa dezgroape mortii, sa-i dezgroape. Pentru sufletul lor, insa, nu
este de nici un folos.
204 – Pe langa ostenelile voastre, sa aveti purtare de grija si de sufletele mortilor, a parintilor, a
rudeniilor, ale cunoscutilor, si chiar ale celor straini.
205 – Asa sa ziceti: „Bogdaproste, Doamne, ca m-ai ajutat si cu toata inima am dat”.
206 – Cei ce nu se inchina si nu se roaga lui Dumnezeu pentru iertarea pacatelor celor raposati, nu
participa cu dreptii, oricate fapte bune vor avea.
207 – Sa iubesti omul cat e in viata, decat sa te faci ca-l plangi dupa ce a murit. Atunci, nu ai
nimic de primit, nici de la el, nici de la altii.
208 – Dupa 7 ani, poate fi scos trupul celui mort prin: otravire, impuscare, injunghiere sau
spanzurat, ca oasele sa le vada soarele si lumina zilei, iar sufletului sa i se faca din nou prohodul,
dezlegari, ectenii, 40 de Psaltiri si din nou pomeniri.
209 – Prima acuzatie care se aduce unui crestin este ca nu a ajutat parintii dupa de au decedat.
210 – Coliva la praznicele mortilor (mosii), dusa la Biserica si pomenit pomelnicul de preot, este
ca o anuntare, ca o instiintare din partea celor vii pentru cei morti.
211 – Pentru cei accidentati, sa daruiasca familia Sfinte Vase sau vesminte preotesti. Acestea sunt
de mare folos sufletelor ce s-au prabusit, prin surprindere, in intuneric.
212 – Cand se face un parastas pentru un om inecat in pacate grele, cand se fac slujbe speciale in
Biserici, cand se aprind lumanari, diavolii o iau la fuga, pentru ca ii ard lumanarile si cuvintele ce
ies din gura preotului.
213 – Cand se citeste Evanghelia la morti, diavolii sunt improscati cu bolovani si fug de le sfaraie
calcaiele.
214 – Din an in an sa se faca sfintire de apa. Stropiti cu Aghiasma pentru alungarea duhurilor rele,
iar pentru cei raposati, sa se faca pomenire cu preot.
215 – Ajutati pe cei ce nu au aceste posibilitati, fiindca, jumatate din cele pregatite sunt ale
voastre.
216 – Cine a mers la inmormantarea preotului Gheorghe, de la Dumitresti, a luat plata insutita.
217 - Mortilor, sa le dati si mult si putin. Bogdaprostea este de valoare si nu volumul sau
cantitatea lucrurilor daruite.
218 – A conduce un mort pana la locul de odihna, cantarile si cei care fac servicii trebuincioase,
conduc sufletul pana la Sfanta Biserica, ca sa-l dea in primire Sfintilor Ingeri.
219 – Cei care duc praporul, felinarul, sfesnicul, Sfanta Cruce, capacul cosciugului, se cade sa fie
imbracati in alb. Cand cei rai au mers sa-L prinda pe Mantuitorul si sa-L duca la judecata, asa au
mers: cu felinare, cu steaguri, cu faclii aprinse.
220 – Mult gresesc aceia care iau bani pentru a conduce un mort la groapa.
221 – Cei care faca servicii in jurul mortului, fara pretentii banesti sau alte daruri, primesc
binecuvantare de la Dumnezeu, ca fiind slugi bune.

114
222 – Daca s-au inmormantat oasele cu ectenii, cu preot si cu o mica datorie implinita, chiar daca
nu a fost crestin ortodox, nu este nici o greseala.
223 – Cavoul este inchinare la idoli. Nu foloseste sufletului si nici oaselor.
224 – Ca sa se pastreze amintire pentru straini, pentru crestini, nu trebuie decat o Sfanta Cruce
pusa la capul mortului, cu numele lui pe ea, ca toti care trec, sa se insemneze cu Semnul Sfintei
Cruci si sa zica: „Dumnezeu sa-l ierte!”
225 – Pentru persoanele botezate in numele Domnului, care s-au sinucis, pot fi salvate cu Psaltiri
citite cu post si cu evlavie, prin donare de vesminte preotesti, carti de cult, cu Vase Sfinte.
226 – Celor morti li se cuvine o Sfanta Liturghie si din cand in cand, o lumanare aprinsa sau o
mica milostenie. Arata respectulu nostru pentru cei morti.
227 – Mortii pe care ii pomeniti in pomelnicul mintal, la iesirea sufletului, vor veni de fata sa va
ajute, in semn de recunostinta ca v-ati rugat pentru ei.
228 – Sunt obligati, cei vii, ramasi in viata, vietuind in voie libera sub Cerul Sfant, sa-si ridice
dreapta, insemnandu-se cu Semnulu Sfintei Cruci, macar in cuget rostind pe cei inecati: „Doamne,
iarta-i pe ei, iar pe noi cei vii, cu puterea Ta, indreapta-ne”.
229 – Cand se imparte panza alba penrtu punte, dovedeste mai multa inclinare catre cele
Dumnezeiesti. Sa nu se puna prea multe daruri. Sa nu lipseasca trei paini, si sa se aprinda patru
faclii. Masura panzei sa fie de cinci metri. Aceasta inchipuie cele cinci rani principale ale lui Iisus
Hristos.
230 – Nu toate greselile sunt de acelasi fel. Una este furtuna, alta este patima desfranarii. Rea
este zgarcenia. Mandria este deopotriva cu dispretul. Grea este vorbirea de rau a apropelui. Cele
mai grele insa sunt para si minciuna.
A aparut in fata Apostolilor un om gol, cu parul carunt, iar pe umeri purta dasageste doi
bolovani mari, aproape de marimea unor saci. A scos un racnet grozav, zicand: „Eu sunt cel ce am
mintit si am parat. Toata viata numai din asta am trait. Primeam daruri pentru minciuni si
paraciuni”. A cazut jos cu bolovanii peste el. acum, cersea iertare de la Sfintii Apostoli. Dar,
fiecare ce a lucrat in viata, aceea primeste.
231 – Cel ce nu a pretuit in viata cinstea si omenia, in veci se va chinui.
232 – Cand se pomenesc la Sfanta Liturghie, pomelnicele date de urmasi preotului, toate rudele se
intalnesc, dar nu vorbesc. Sunt mulumite ca se vad. Ca sa ramana impreuna, nu se poate, decat
daca li se fac 40 de dezlegari, 40 de Psaltiri citite cu post, sau metanii cu lumanari aprinse, 3
lumanari in afara se candela, care trebuie sa fie mereu aprinsa. Sa se imparta trei Sfinte Icoane, cu
Sfantul caruia ii poarta numele cel raposat.
233 – Daca cineva cunoaste greseli pe care nu le-au marturisit cel raposati, poate sa le
marturiseasca persoana respectiva la preot si daca primeste canon, sa-l faca.
234 – Bucuria pentru sufletele mortilor e ca o roua pe pamant, care la rasarit de soare veseleste
toata verdeata, toate plantele, toate toate buruienile.
235 – Sufletele care nu s-au pregatit inca de cand erau in trup, le este foarte greu in lumea
cealalta.
236 – Piedica nu care oamenii leaga picioarele mortului, nu are nici o valoare, daca a fost
desfacuta sau nu, caci trupul, tot putregai va fi.
237 – Cititi Acatisul mortilor cu evlavie, pomenindu-i pe toti mortii din familie si chiar straini, ca
sa aveti adaosuri de fapte bune.
238 – In toamna, mare lucrarea se face in ceata celor adormiti cand ii pomeniti, mai ales a celor
straini.
239 – Sa aveti grija de sufletul mortilor, ca de acolo vi se face parte, care va va fi de mare folos.

115
240 – Cand se citesc pomelnicele celor morti, au mare bucurie.
241 – Pentru sufletele aflate in intuneric si nu numai, afara de cele 40 de parastase, sa li se imparta
cate cinci Sfinte Icoane, cu chipul aceluiasi Sfant, caruia ii poarta numele, pentru salvarea lor.
242 – Cand moare cineva din familie, toti cei ramasi, isi indrepata pasii si nadejdea in Cel de Sus.
Unii devin chiar credinciosi, si vor sa se execute lucrarile intocmai.
243 – Parastasele si dezlegarile sunt de mare folos. Apoi, ctitoria, ca sa se citeasca Psaltiri cu post
si metanii, pomenind in taina sufletele, de trei ori cate trei Psaltiri.
244 – Un suflet nepregatit, cu capul plin de bautura, se cade sa i se plateasca atatea Sfinte
Liturghii cate se fac intr-un an, in Duminici si Sarbatori, inmultite cu cati ani a trait Mantuitorul
pe pamant si este salvat.
245 – Ctitoria este pentru cel raposat ca o camera calda si plina de lumina, unde sufletul poate sa-
si afle odihna si chiar fericirea.
246 – Cine citeste cu evlavie Psaltirea pentru cei raposati, este ca o mana sanatoasa care salveaza
un suflet din patimi grele.
247 – Cei care cunosc din faptele rele ale mortilor apropiati, sa le marturiseasca in fata preotului
si-i fac multa usurarea acelui suflet.
248 – Pomenirea la Sfintele Rugaciuni a celor morti, se simte ca o roua peste florile parfumate
sub cerul binecuvantat.
249 – De cate ori se pomeneste sufletul unui mort la rugaciune, la Sfanta Liturghie, este ca un
apel si se face mare usurare sufletului aceluia, pana se vor stinge toti urmasii care isi vor mai
aduce aminte.
250 – Chemarea la Dumnezeu pentru unii care se sting din viata este ca o veste plina de bucurie.
251 – Cand sufletul este dus la Scaunul Dumnezeirii, este o mare sarbatoare sfintita, mai ceva ca
un praznic pe pamant. In cer este liniste deplina, si numai glasul Domnului se aude si cantarile
ingeresti. Pe cand, pe pamant, sunt numai susotele, rasete si vorbe desarte.
252 – Cand corpul unui om nu mai permite nici un fel de medicamente, nici un fel de alimente,
nici un fel de lichide, nici macar apa, atunci, sufletul lui isi face inscrierea pentru plecare din
trup.
253 – In lumea celalata, vei recunoaste singur: „Mama pentru mine a fost o adevarata mama, insa
eu nu i-am fost cu adevarat fiica, fiindca nu i-am ascultat sfaturile. Adesea, ori ii respingeam
vorbele, dispretuindu-o ca pe o nestiutoare sau nu-i raspundeam pentru iubirea ei de fiica, desi ea
imi ierta toate ale mele”.
254 – Cei care au murit in invalmaseala, in razboaie, s-au curata de toate pacatele, spalandu-se cu
sangele agonisit din copilarie.
255 – Cei care s-au marturisit la duhovnic, s-au spalat cu rusinea si cu lacrimile.
256 – Iar cei ce au raposat spovediti si nespovediti, varsandu-si sangele, s-au spalat si s-au curatit
de multimea pacatelor si se afla in spatele mucenicilor. Vor fi pomenit in veci.
257 – Pomeniti vor fi si in Sfintele Biserici unde s-au inscris.
258 – Pomenirile si Parastasele puse in afara celor care sunt obligatorii, sunt bine primite, sunt ca
niste bucurii deosebite pentru cei raposati.
259 – Cea mai curata jertfa pentru sufletele celor raposati, care n-au fost pregatiti, desi credeau in
taina Sfintei Credinte, dar au amanat de azie pe maine pregatirea lor, le sunt de mare folos cele 40
de Parastase repetate. Dar mai presus este Ctitoria. Iar mai presus de ctitorie, sunt Sfintele
Liturghii, egale la numar cu numarul zilelor traite de Mantuitorul pe pe pamant.
260 – Cand cineva ti-a zis de trei ori „bogdaproste”, „bogdaprostea intreita”, e ca pecetea si nu se
mai poate lua, irosi sau sterge.

116
261 – A trecut un batran sarac din viata. Traise intr-o coliba si a ramas acolo, nestiut de nimeni. Si
prin pronie cereasca, Sfantul Inger, pazitorul vietii lui de la Sfantul Botez, vazand ca treceun sir
de care pe acolo, s-a prefacut intr-un copil descult, imbracat intr-o rochita rosie. I-a oprit pe
calatori si le-a zis: „Opriti! A murit tata”. Si oamenii l-au intrebat: „De ce plangi?”. Un batran, i-a
zis: „Mama ta nu este acasa?” „Eu nu am mama si se ineca in plans”.
Au mers cei trei cu carele la coliba si au vazut cum statea corpul neinsufletit, cu fata in
sus, cu mana dreapta ridicata spre cer, cu degetele formand Sfanta Treime. Si copilul a spus: ‚Il
luati pe tata si pe mine pana in primul sat, unde sa se poata face inmormantarea. Eu voi ramane
copilul vostru. Care va vrea sa ma ia. Am sa raman supus, numai sa-l inmormantati pe tata”. Fata
scaldata in lacrimi i-a induiosat pe cei trei. Si se intreceau ca sa ia asupra lor aceasta povara.
A luat cel mai batran mortul, dar copil a disparut Au ajuns sa-l ingroape, dar nu stiau
numele mortului si au zis ca copilul a fost hot, a fost naluca. L-au auzit insa vorbind, il vedeau
plangand. Au zis ca a fost duhul rau. SI se intrebau: „de ce nu a luta si mortul la plecare?” Acum
toti dadeau inapoi. Cel batran a zis ca-l inormanteaza el. fiind mai batran, si-a luat acest
angajament, ca este plin de pacate. Au ajuns la o intelegere si s-au hotarat sa-l ingroape in primul
sat. Dar si mortul a disparut din caruta lor. Atunci au zis a doua oara ca i-a inselat satana.
Cel batran a zis ca aceasta este o minune dumnezeieasca si nu trebuie sa o lase asa, in
intuneric, „ci sa ne indreptam calea catre Dumnezeu. Si atunci, Dumnezeu va face cu noi alta
minune, mai mare si mai patrunzatoare”
„Eu sunt miscat din toate inchieturile”, a zis batranul, si vreau sa ma indrept de toate
greselile pana imi va iesi sufletul din trup. In numele Domnului, va zic si voua, sa ma urmati.
262 – Orice dar, cat de mic, trimis unui suflet raposat, se mareste si se inmulteste.
263 – Fericite sunt sufletele celor morti, care la Sfantul Botez au primit numele unui Sfant.
264 – Cei care nu pun rugaciuni pentru cei raposati ai lor, raman ca uitati si la iesirea sufletului
din trup sunt intrebati, si jale mare si durere pentru cei care nu gasesc raspuns.
265 – Toate sufletele au nevoie sa primeasca de la cei ramasi in urma Sfinte Liturghii. Sa se faca
daruire la constructia Sfintelor Biserici, la repararea lor, la pictura, la cumpararea unor Sfinte
Odoare. Sa se faca tamaieri in case.
266 – Pe cei care mor nepregatiti, cei ramasi in urma trebuie sa-i ajute, ca daca nu, li se ia din
portia celor ramasi si li se da ca ajutor celor adormiti.
267 – Pomenirea „din neam in neam” face adaos si inseninare pentru cei raposati.
268 – Cele 40 de Parastase fac numai bine. Schimba sufletul de la un loc bun la altul mai bun.
269 – Pentru cei morti care nu se mai pot ajuta singuri, oricat de mult ati face, sa nu vi se para
mult, ca e pentru vecie. Din ele vi se va adauga si voua.
270 – Femeile care ajuta la pomana, sa fie curate si trupeste si sufleteste.
271 – Prin marturisirea facuta de parinti, se sterg pacatele copiilor, se iarta chiar si neplacerile
create in familie. Acel suflet pe care il marturisesc parintii, se curata si alb se face.
272 – Cei care cunosc cu adevarat credinta si cauta sa indeplineasca anumite cerinte, nu mor cu
adevarat, ci pleaca, ca printr-o chemare.Numai cei care neaga credinta si batjocoresc prin adunari
Puterile Sfinte, mor inecati in pacate.
273 – Ctitoria ii aduce pe cei din iad la lumina vesnica.
274 – Cel ce renunta la tot si salveaza pe cei raposati, ca si acestia sa ajunga la treapta de a fi
rugatori la Scaunul lui Dumnezeu pentru cei vii, acela va primit plata multa in ceruri.
275 – Mutarea sufletului de la un loc la altul, se face dupa cum se silesc cei de pa pamant.
276 – Fiecare, cand pleaca din viata, lasa lumea cu toate podoabele, cu toate placerile ei si se duce
numai cu faptele bune, facute in ascuns si in public.

117
277 – Aveti grija in Postul Mare de sufletele celor morti, dar si de ale celor vii.\
278 – Medicamentele au scopul lor, dar cand e vorba de stingere, cand firul vietii s-a rupt,
medicamentele nu intretin sufletul . medicamentele alina suferinta si ii da bietului om dispozitie, ii
da speranta de viata, cu toate ca e moartea pe umarul lui.
279 – „Aici am de toate – ne marturiseste un suflet- am gasit tot ce mi-a dat si am trimis eu
treptat, treptat. Si tot ce mi-au trimis ai mei, dupa ce am plecat, le-am primit si sunt aici”.
280 – Sufletul, la iesirea din corp, viziteaza toate locurile pe unde a fost cat a trait pe pamant.
Lacrimile celor vii strica linistea celor morti.
281 – Deci, tot omul pacatos si nevrednic in viata, din moment ce a primit Sfantul Botez in
pruncie, este crestin. Apoi, fie ca e randuit inca de la plasmuire, fie din cresterea proasta data de
parinti sau felul de viata treint in destrabalare sau din cauza saraciei, insulta credinta, batjocoreste
Sfintele Taine ale lui Dumnezeu, cand este in pragul mortii, merita si trebuie sa fie iertat de ai sai
si chiar de cei straini. Dupa moarte, urmeaza sa-i indeplineasca preotul toate datinile, urmasii sa
staruiasca in diferite jertfe si Sfinte Liturghii, cu jertfe binecuvantate la praznice imparatesti si mai
mult decat orice, sa ii faca ctitori la Sfintele Biserici, care se zidesc din temelie. La ctitorie intra si
cei care s-au sinucis.

Capitolul V

Diverse invataturi care nu se regasesc in celelalte capitole

In acest capitol se gasesc diverse invataturi, ziditoare de suflet, care nu puteau fi incadrate
in primele 4 capitole. De aceea, le-am asezat in acest capitol, caci ele intaresc si ajuta sufletul
crestinului. Apoi, si acestea sunt legate de capitolele anterioare, ajutand la mantuirea sufletului.
Sunt invataturi deosebit de importante, spuse de Maica Sfanta, intocmai pentru a intari
credinta cea adevarata in inimile si sufletele crestinilor. Caci, crestinii erau cazuti in somnul adanc
al pacatelor. A fost nevoie ca cineva sa-i trezeasca, sa sune desteptarea.
Si Dumnezeu Tatal, a trimis pe Nascatoarea de Dumnezeu sa ne vorbeasca, sa ne invete,
sa ne indrepte pe calea mantuirii sufletelor tuturor crestinilor.
Sanu va leneviti nici voi, ci mai vartos sa insistati si sa cercetati invatatura cuprinsa in
acest. Ea va va intari sufletul si lasand la o parte rautatea si placerile acestei lumi, va veti indrepta
pe drumul spinos al mantuirii, la capatul caruia va sateapta cununile vietii vesnice si locul de
odihna vesnica.
Cine vrea sa-si mantuiasca cu adevarat sufletul, sa-si desfunde urechile, ca sa aude mai
binesi mai clar, glasul celui ce striga in pustie: „Pocaiti-va ca s-a apropiat Imparatia Cerurilor”.
Pe acesta il completeaza Mantuitorul Iisus Hristos, atunci cand ne spune: „Pocaiti-va! Ca
nu stiti nici clipa, nici ceasul in care vi se va cere sufletul”.

118
 Putem fi no oare atat de nesimtitori si pasivi la auzul cuvintelor Inaintemergatorului
Domnului? Dar la auzul cuvintelor Imparatului Imparatilor? Bine ne-ar fi daca am luat aceste
cuvinte ca pe un indemn, ca pe o chemare, ca pe o strigare catre Imparatia Cerurilor. Fericit este
acela care primeste aceste cuvinte dumnezeiesti, ca pe o porunca a lui Dumnezeu si mai fericit
este acela care o si duce la indeplinire.
Dar, sa rasfoim si sa patrundem adanc taina mantuirii noastre, ce ne-a pregatit-o noua
Bunul si Milostivul Dumnezeu, prin dulcele glas al Imparatesei Cerului si a Pamantului.
1 – Plange pamantul, cu toate cate sunt pe el, pentru sangele nevinovat care se varsa zilnic.
2 – Mergi la Sfanta Biserica. Fa supunere celor mari si da cuvant de mangaiere celor mai mici.
3 – Acele suspine cele auziti in noapte, sunt sufletele celor care au murit fara de vreme si n-au fost
pregatiti pentru moarte. Insa, au trebuit sa se supuna legilor si ordinelor celor mai mari. Prin
supunere si-au aflat moarte, dar ei nu erau pregatiti. S-au spalat de pacate cu sangele lor, insa, ca
sa poata trece la Patria cea de Sus, au trebuinta, au nevoie de slujbe, platite si facute de urmasii
lor.
4 – Sa faceti coliva si cele 40 de Parastase pentru eroii neamului. De mutat la capitolul cu
Pomenirea mortilor.
5 – Fa totul cu rabdare si tacere. Pastreaza taina taina pana iti randuiesc preot duhovnic, care te va
ajuta.
6 – A venit timpul sa cunosti rautatea oamenilor si puterea lui Dumnezeu. Sa ai credinta si
nadejde nestramutata.
7 – Nu este blagoslovenie, ca femeia intinata cu barbat, sa intre in Sfantul Altar.
8 – Nimeni nu greseste lui Dumnezeu, ci greseala este a sufletului sau.
9 – Unui om credincios, daca nu are si fapte bune, nu-i foloseste credinta la nimic.
10 – Zice Domnul: „Toti crestinii, mult credinciosi, care stau in Sfanta Biserica, cu frica si cu
umilinta, in timp ce Mielul se jertfeste, vrednici sunt sa-i numesc slugile Mele”.
11 – Cauta sa fii pilda tuturor. Multumesc cucernic la buna-ziua si vorbeste cat se poate de frumos
si de placut celor ce te intreaba.
12 – Daca cineva iti spune un cuvant impotriva altuia, tu sa-i zici: „Dumnezeu sa-i poarte de
grija”.
13 – Numele unei manastiri sau catedrale: „Salvarea sufletelor tuturor Eroilor Romani”.
14 – Tot omul care vietuieste pe pamant, bine ar fi sa aibă la tot pasul frica de Dumnezeu in
inima. Atunci s-ar mantui usor.
15 – Cand se zideste un locas sfant pe pamant, se zideste si in cer.
16 – Sfanta Cruce facuta in sila, cu lenevire sau stramba, nu este primita.
17 – Daca ai primit canon, sa-l faci. Daca ceva real te-a oprit, marturisindu-te fa-l si pe acela.
18 – Cauta sa nu te indulcesti cu bunurile lumii in care traiesti, ca toate sunt desertaciuni in fata
lui Dumnezeu.
19 – Femeia, cand e in necuratie, sa nu intre in Sfanta Biserica. Daca indrazneste, isi pierde plata
din ceruri.
20 – Crestinul care sarbatoreste Sfanta Duminica, i se da sa guste din apa vie, din ceruri.
21 – De cand se da binecuvantare, nimeni sa nu iasa din Sfanta Biserica, pana nu se da Sfanta
Anafora.
22 – Toata firea omeneasca ce poarta trup, e pacatoasa. Se poate curata si indrepta prin diferite
osteneli.
23 – Diavolul nu te invata sa aprinzi tamaie ori lumanari, niciodata.
24 – Dreptii, in cer de-a pururi sunt veseli si slavesc necontenit pe Dumnezeu.

119
25 – Toate cele de pe pamant slujesc poruncilor lui Dumnezeu.
26 – Odata, are sa straluceasca adevarul pe pamant.
27 – Sfintele Icoane si Sfintele Cruci stau impotriva celor rai, impotriva navalirii altor neamuri.
De aceea, le urasc cei rai.
28 – In cer, totul s-a facut prin cuvantul lui Dumnezeu. El a zis si s-au facut toate. Pe pamant
lucreaza o multime de oameni cu fel de fel de idei si fiecare naste pacatul ei.
29 – A va pocai insemna a face macar jumatate din cele ce auziti in Sfanta Biserica, din Sfantul
Altar ori de la strana.
30 – sa va plecati in fata celor mai mici, ca sa le dati invatatura.
31 – Anii durerilor vor fi atunci cand nu veti mai dormi in paturile voastrea si cand nu va mai
avea omul sa manance mancare proaspata si la vreme, si boli grave o sa faca prapad in lume.
32 – Greselile oamenilor ii dau puteri sporite satanei.
33 – Tot omul care-l cleveteste pe fratele sau, pe Domnul Il rastigneste si in ziua Invierii se
imbraca cu haine de ocara
34 – Clevetirea este pacatul cel mai mare.
35 – Nu plangeti in Ziua Invierii, oricat de scarbiti ati fi.
36 – Toata stiinta si invatatura omului sunt pentru cele ce le face pe pamant, insa pentru ceruri
este alta cale: sa creada, sa slujeasca si sa-l iubeasca pe Dumnezeu.
37 – Sa nu va ramana mintea la ce vedeti, ci urechea urechea sa o aveti catre tot cuvantul lui
Dumnezeu.
38 – Pentru a te mantui, cauta sa fii pilda tuturor: nu lipsi de la Sfanta Biserica si implineste ce
scrie in Psalmul 14.
39 – Sa iubesti dreptatea si sa marturisesti adevarul, ca acestea iti vor fi luminarea vesnica.
40 – Doua femei veneau de la Sfanta Biserica. Prima ducea cu ea un buchet de flori de margaritar,
cu miros placut. A doua ducea cu ea un mototol de ciulini ca tavalit prin pacura. Aceste femei
traiesc intr-o casa. Au mers impreuna la Sfanta Biserica si stau in acelasi loc in Sfanta Biserica.
Au ascultat slujba facuta de acelasi preot, care a citit aceeasi Evanghelie. Si iata ce a cules fiecare.
41 – O parte din crestini s-ar multumi sa auda o parte cele vazute de Maica Iuliana. Iar Maica
Iuliana, dupa ce le-a vazut, a poftit foarte mult sa le si aiba.
42 – Psalmul 6: „Aduce-se-vor Imparatului fecioare in urma ei, cele de aproape ale ei, se vor
aduce ei”. Adica in urma Imparatesei, unde a stat Maica Domnului atatia ani, in Sfanta Sfintelor.
Nu au voie sa slujeasca cu preotii in Sfantul Altar femei ce au fost casatorite cu barbat, ci numai
fecioare curate.
43 – Pentru orice inceput de suparare si manie, prima cauza este lacomia.
44 – Nu-ti face griji ca s-au suparat oamenii. Teme-te cand se va supara Dumnezeu si Sfintii
Parinti, caa atunci e tare greu.
45 – Sfintele Icoane nu pleaca la drum fara rugaciuni, fara preot si fara de cantari de lauda si
slava.
46 – Cand stii ca ai dreptate, niciodata nu te deznadajdui, caci dreptatea, chiar daca oamenii vor sa
o omoare, la Dumnezeu nu moare.
47 – Unii calugari motiveaza ca sunt bolnavi, dar de murit nu moare nici unul. Sub acest motiv
mananca mai bine si doarme toate noaptea.
Oare, cati soldati sunt intr-un regiment, n-au nici o suferinta? Ei dau intaietate supunerii
celor mai mari si apoi suferinta lor. Aici, la ascultare au intrecut calugarii.
48 – Pe cel ce iubeste saracia de buna voie, il iubeste Dumnezeu.

120
49 – Orice crestin, care iubeste dreptatea, in ziua judecatii, se infatiseaza cu lumina ei si trece
nejudecat.
50 – Cine se spala de tot pacatul, citeste rugaciunile ce se afla in carti, a intors spatele la rautatea
pamanteasca si urmeaza calea catre Dumnezeu.
51 – Tot omul ce traieste pe pamant si zice ca este crestin, sa se sileasca sa se si mantuiasca.
52 – Gandeste-te la cuvantul din Evanghelie, care spune ca a umblat Domnul pe mare ca si pe
uscat, si vei trece apa.
53 – In timpul Axionului, diavolii nu mai raman in Sfanta Biserica.
54 – Cand mergi la o chemare imparateasca, nu mai este timp sa-ti faci si voia ta.
55 – Manastirea Podul Bulgarului sa se faca pentru mantuirea acelora care s-au pierdut, cu miile,
fara sa vrea.
56 – E mai greu sa te temi sa nu te poti smeri, decat sa ceri iertare pentru greseala.
57 – Clevetirea innegreste haina Sfantului Botez si o face urat mirositoare.
58 – Supunerea cea mai mare e mai sfanta decat orice.
59 – Cele povestite si aratate de Maica Domnului sunt numai pentru folosul celor ce vor sa fie
adevarati crestini.
60 – Nu-i impovarati pe cei ce vin la Sfanta Manastire cu necazurile si greutatile voastre. Ar fi
mai placut lui Dumnezeu, ca acestia, sa plece de la voi cu sufletul, ca si cand ar fi vizitat un colt
de rai, impodobit cu fel de fel de pilde frumoase.
61 – A fi schimnic nu e un adaos la leafa si nici nu esti la un rang inalt, ci este o obligatie
sufleteasca, dreapta pentru sufletul aceluia ce o cere.
62 – Voi va bizuiti pe puterile voastre si iutati puterea lui Dumnezeu cea nemarginita.
63 – Calugarii sau calugaritele care au imbracat haina calugareasca si le place sa umble prin lume,
plisind de la Sfintele Liturghii, li se ia inapoi haina de Puterile Ceresti, ca fiind pangarita.
64 – Nu cautati sa aratati vinovatia omului rau fata de altii, ci mai bine lasa-l in pace.
65 – Intre oameni este iubirea de sine, si de la iubirea de sine izvoraste rautate si uraciune.
66 – Unele femei crestine bat laptele in putinei in timpul Sfintei Liturghii. Acest lucru il fac si in
viata de dincolo de mormant, iar cand obosesc, vine un arap negru si le biciuieste sa nu se
opreasca din batut, nici ziua, nici noaptea.
67 – Tot ce se lucreaza Duminica, este facut la indemnul satanei.
68 – Feriti-va de orice treaba Duminica, ca sa nu va fie judecata prea aspra. Fiti crestini cu faptele,
nu cu numele.
69 – Nu va indulciti de cuvantul oamenilor mincinosi, ci va pregatiti de suferinta.
70 – Scris este: „Cu ochii tai vei privi si rasplatirea pacatosilor vei vedea”.
71 – Cel ce pomeneste pe diavol o data, sa nu manace nimic in acea zi. De-l va pomeni a doua
oara, nici sa nu mai vorbeasca cu nimeni in acea zi. De-l va pomeni si a treia oara, in acea zi sa
stea inchis in camara lui, nici sa bea, nici sa manace si nici sa vorbeasca cu cineva.
72 – Preotesele sa imbrace haine negre si sa le poarte cu demnitate si pentru a fi pilda si altora, sa
vietuiasca in pace alaturi de preotii lor.
73 – Cine isi serbeaza ziua, sa fie cu voie buna fata de toata lumea, sa cinsteasca pe Sfintii din
ziua aceia si pe cel al carui nume il poarta, ca mult au patimit pentru sfanta credinta.
74 – Cand va intreaba cineva daca faceti cutare lucru, nu raspundeti „Da. Il fac”, ci ziceti: „Nu
stiu, Dumnezeu stie” ori: „Daca imi ajuta Dumnezeu, il voi face”.
75 – Tot rodul ce este in femeie este viata. Cel ce stinge acea viata, nu este decat un criminal.
76 – Vesmantul sufletului nu se pateaza cu cele ce vin din vazduh. Numai daca il patezi tu, cu
faptele si gandurile tale.

121
77 – Sa nu izvorasca din inima ta ganduri rele.
78 – Dintr-o vale au iesit multi oameni negri, subtiri si cocosati, si mai inalti de un stat de om. Pe
drumul pe care erau ei, venea o multime de lume, barbati, femei, batrani, tineri, fete si copii. Toti
aveau in mana cate o legatura, altii traiste, unii saci, altii cosuri sau desagi, unii cu cate o roaba si
parte din ei cu carute. Toate erau cumparaturi din piata si targuri facute in acea Duminica.
Acei negri, au inceput ai jefui pe oameni: lua cosurile, trasitele si le varsau in acea rapa, de
unde au iesit., faceau hora si le calcau in picioare. Iar cei din drum, luau totul de la oameni: carne,
peste, faina, orez, sare, paine, cereale si le aruncau in vale.
Deci, tot ce crestinul cumpara duminica, diavolii le joaca in picioare, iar noi le mancam.
Numai de acei care au dat de pomana sau au primit de pomana, diavolii nu se ating.
Asa procedeaza cei ce vor sa slujeasca la doi Domni. Se scoala de dimineata, merg la
piata, fac cumparaturi si ajung la Sfanta Biserica obositi, plini de nervi, tocmai cand slujba e pe
sfarsite sau nu ajung deloc.
79 – Viile de pe pamant s-au stricat de multimea multimii pacatelor oamenilor. Toate s-au stricat
de pangarire si iubire de nedreptate. E gata sa se strice si legea crestineasca.
80 – Ca sa faci voia lui Dumnezeu, ar urma sa fii ca un necunoscut ce aiureaza la marginea
drumului, pe care nu-l aude nimeni si nu-l vede nimeni.
81 – Intr-un lac mare argintat, se aduna lacrimile credinciosilor care triesc in necazuri si sufera
dupa dreptate. In el fac baie si se spala la iesirea sufletului din trup.
82 – Cel ce e sarac de fapte bune, sufletul, in frig sta in vecii vecilor.
83 – Intotdeauna sa se socoteasca omul nevrednic cu inima si cu cugetul. Sa se apropie cu
umilinta de Sfintele Icoane si de toate cele sfinte, si Dumnezeu oricand il primeste.
84 – Nu e placut lui Dumnezeu, una sa gandesti si alta sa vorbesti.
85 – Dumnezeu vrea binele fiecaruia cas-a nascut pe pamant, cu trup omenesc. Insa, dintre
acestia, nu multi umbla in calea Domnului, ca sa afle poruncile Lui si sa se osteneasca a le
indeplini.
86 – Nimeni nu s-a mantuit de la petreceri si desfatari pamantesti, ci numai cei ce s-au ostenit.
87 – Sa nu urati pe nimeni si sa fiti prietenii lui Dumnezeu si a Sfintilor Lui.
88 – Toiag la drum sa-ti fie nadejdea.
89 – Atotputernicul sa blagosloveasca tot ceea ce se pleaca la pamant. Cei ce urmeaza dupa
randuiala Sfintilor Parinti, vor fi daruiti, iar cei ce fac supunere dupa cuvantul oamenilor, vor fi
platiti. Mai mare este darul decat plata. Darul este pentru suflet, plata este pentru trup.
90 – Toate cate voi le socotiti drepte, nu sunt drepte si in fata lui Dumnezeu. Fiindca fiecare faceti
dreptatea dupa cum o intelegeti voi.
91 – Cea mai frumoasa, mai curata si mai trainica haina, este cea facuta cu multe osteneli si fapte
bune.
92 – E bine ca tot crestinul sa aprinda tamaie in fiecare zi.
93 – Tot omul ce munceste Duminica, in timp ce se savarseste Sfanta Liturghie, dupa ce moare,
asa petrece in veacul veacului, cu fel de fel de jivine necunoscute si scarboase, de care ti-e frica sa
le si vezi.
94 – Va veni timpul cand vor fi lupte de pe pamant si pana la cer.
95 – Tot ce se face prin tragere la sorti e facut cu sfintenie.
96 – Nu se ia nimic din Sfanta Biserica, se arde si cenusa se ingroapa. Nu te poti servi de acele
lucru in gospodarie.
97 – Cantaretii si paraclisierii, care iau lucruri din Sfanta Biserica, nemaifiind de trebuinta, vor fi
intrebati de ele si la vama furilor, vor fi opriti.

122
98 – Mai placut este pentru o femeie sa stea langa pangararea unui barbat, luat prin lege, cu
cununie, ca la sfarsitul zilelor se incununeaza cu cununa stralucita. Decat sa mearga la manastire
si sa se lupte cu atatia nevazuti diavoli.
99 – Boaba graului are intiparita fata Mantuitorului Iisus Hristos.
100 – Femeile care au facut avorturi si au omorat pruncii inainte de a se naste sunt osandite pentru
vesnicie sa nu se bucure de nimic, pentru ca au stricat zidirea mainilor Stapanului. E pacat sa
strici, sa calci o floare, darmiteo faptura vie.
101 – Pentru aceste femei este bine sa aiba grija de copii saraci, sa-i imbrace, sa-i incalte, sa-i
hraneasca, sa-i adaposteasca, acelasi numar de copii cati a avortat si la urma sa-i inzestreze. Dupa
aceasta, sa mearga la Sfanta Biserica, la preot, cu lumanri, cu tamaie si sa plateasca Sfinte
Liturghii.
102 – Femeile care leapada pruncii, fara voia lor, sa duca la preot trei paini proaspete, sa le
blagosloveasca pe numele acelora fara de nume. Sa le imparta la trei femei insarcinate, se poate si
la mai multe. In numele Sfintei Treimi, sa faca acest lucru de trei ori si este slobozita de grija
pacatului.
103 – La orice greseala, daca este cainta, este si iertare.
104 – Toti crestinii care cred in Sfanta Cruce, o marturisesc, lupta si rabda pentru Sfanta Cruce, se
izbavesc de cel mai greu pacat.
105 – Cereti sa va binecuvinteze Cel ce binecuvinteaza toata faptura.
106 – Dumnezeu a chemat calugarii in locul de lumina, ca la randul lor, sa dea lumina la tot
poporul. Dar, ei aleg calea intunericului si lumea din afara nu se alege cu nimic.
107 – Nu toti cei ce intra in Sfanta Biserica, primesc, in chip nevazut paine cereasca. Unii au
mancat inainte de a veni la Sfanta Biserica, altii au fumat, parte din ei s-au certat si le-au iesit din
gura cuvinte murdare. Altii, in timpul Sfintei Liturghii, au cugetat la cele rele si nedrepte asupa
celorlalti.
108 – Oricine se poate mantui daca: nu a framantat paine vinerea, nu a dat ajutor fumatorului si nu
a strigat de rau asupra celui osandit.
109 – Intai sa implinim voia Celui ce ne-a zidit, ca sa-i fim placuti. Apoi, voia mai marilor care ne
conduc.
110 – Daca mamele, cand au in pantece nu merg la Biserica, nici pruncii nascuti de ele nu vor
merge si se vor departa de Dumnezeu si nu se vor mantui. Ele vor da raspuns la Dreapta Judecata
pentru aceasta.
111 – Ceul si pamantul si intreg vazduhul canta neincetat: „Imparate Ceresc, Mangaietorule,
Duhul Adevarului, Care pretutindeni esti si toate le implinesti. Vino si te salasluieste intru noi si
ne curateste pe noi de toata intinaciunea si mantuieste, Bunule, sufletele noastre”.
112 – Calugarii sa-i cinsteasca pe crestini, invatandu-i rugaciuni, cum sa posteasca si de ce sa
mearga la Sfanta Biserica, sa nu lipseasca.
113 – Crestinul care nu urmeaza trei Duminici la rand sa asculte Sfanta Evanghelie, nu se mai
poate numi crestin.
114 – Cel de sus stapaneste pe cel de jos, iar cel de jos nu se stie daca va ajunge sus.
115 – Hainele ingerilor nu se murdaresc, nu se rup, nu se invechesc si nici nu putrezesc.
116 – Cei ce nu cred in Sfanta Treime si zic ca nu are atata putere, nu sunt crestini desavarsiti.
117 – Pentru a va usura viata, fiecare crestin ar trebui sa faca fel de fel de osteneli, rugaciuni,
metanii, post, milostenie, ca nu se stie care va fi intai primit.
118 – Unii fumeaza si beau alcool si apoi merg la Sfanta Biserica. E mare pacat. Nu trebuie sa se
apropie de Sfintele Icoane, nici sa nu se unga cu Sfantul Mir.

123
119 – Sa nu ziceti lucrurilor sfinte pe nume: Manastire, Biserica, Liturghie, Icoane, Impartasanie,
Anafora, Mir, Aghiasma, ca nimic din acestea nu este al oamenilor, ci ale Domnului si de aceea
sunt sfinte. Trebuie sa se spuna: Sfanta Manastire, Sfanta Biserica, Sfanta Liturghie, Sfanta
Icoana, Sfanta Impartasanie, Sfantul Mir, Sfanta Aghiasma.
120 – Cand faceti coliva nu o dati la rude, cunostinte si prieteni, ci o impartiti la tot poporul.
121 – Orice om care este inca in viata, un pas pe care-l face pentru Dumnezeu, i se socoteste ca
fapta buna.
122 – Manastirea de la Podul Bulgarului are binecuvantare de la Tatal Ceresc.
123 – Este placut lui Dumnezeu, ca pe marginea unui drum, la o raspantie, sa se gaseasca o Sfanta
Cruce ori o Sfanta Icoana cu chipul unui Sfant care a suferit pana la moarte pentru Sfanta
Credinta.
124 – Cei ce pun apaa in vin ori in laptesi le vand, in lumea cealalta vor fi osanditi la o sete
vesnica, chinuitoare.
125 – Caluagrii si calugaritele formeaza armata Mantuitorului.
126 – De la Sfantul TURN (TRON ???????????) iau binecuvantare toti imparatii, regii,
conducatorii si conducatoarele de pe pamant.
127 – Pregatiti-va obrajii de lacrimi, pieptul de suspine, sufletul de zbucium.
128 – La orice chemare sa fie supunere.
129 – Fericiti sunt cei ce aud cuvantul lui Dumnezeu, dar intreit sunt fericiti cei ce implinesc
cuvantul lui Dumnezeu pe care il aud.
130 – Cine vrea sa umble in calea Domnului, in adevarata cale cea luminata, sa nu se gandeasca la
sotie, la copii, la parinti si la rude, fiindca Dumnezeu le va purta de grija la toti.
131 – Cel dintai lucru e smerenia, de la cel mai mic copil, pana la cel mai batran.
132 – A carti e un pacat mare.
133 – Crestinii de astazi nu fac nimic din ceea ce faceau crestinii din trecut. Cartile de rugaciuni
stau inchise, rugaciuni pe care Sfintii Parinti le rosteau cu lacrimi.
134 – Unii, carora le place vinul, zic: „Sa bem ca e Sangele Domnului”. Acestia gresesc mult. Iau
numele Domnului in desert, se imbata si de la betie se pornesc nenumarate rautati.
135 – Cei ce fac supunere cu dragoste si socotesc viata o liniste si o placere, vor vedea slava lui
Dumnezeu.
136 – Numai ce este de folos pentru suflet se intrebuinteaza.
137 – Nu este primit a trage cu armele si cu tunurile, in timp ce se serbeaza Pogorarea Duhului
Sfant peste ape. Cand se pogoara Duhul Sfant peste ape, noi trebuie sa-L impuscam? Cand S-a
botezat Mantuitorul, a avut cineva curajul sa traga focuri de arma? Dar, si apele, s-au inspaimanat
si au fugit.
138 – Cand se incheie anul, de Anul Nou, trag unii cu armele, zicand ca impusca anul care a
trecut si il primesc pe cel nou. De ce vrem sa impuscam un an care ne-a adus de toate? Am avut
mancare la masa, rod bogat, am avut niste realizari, si drept multumire il impuscam? In loc, sa
zica: „Invredniceste-ne Imparate Ceresc si Facatorul nostru, pe noi nevrednicii, macar pe masura
bunatatilor pe care le-am avut anul trecut”. Toate acestea, ca si vrajile, care se fac cu acest prilej,
sunt lucrari diavolesti.
139 – Cel ce isi smereste trupul, isi infrumuseteaza sufletul.
140 – E bine ca omul drept, nedreptatit de de oameni, sa se bucure de orice necaz, de boli si de
suferinte. Numai asa poti castiga fericirea vesnica.
141 – Necazurile si tulburarile sunt numai aici, pe pamant.
142 – Orice osteneala facuta cu sfortare in toate directiile, nu se socoteste.

124
143 – Omul trebuie sa traiasca cu temere si cu frica de Dumnezeu.
144 – Primul lucru spre mantuire este iubirea pentru aproapele tai si indelunga rabdare.
145 – Din evlavie, cel mai mic trebuie sa sarute mana celui mai mare. Prin aceasta isi arata
respectul si supunerea lui.
146 – Unde e vorba multa, acolo e si clevetirea, si judecata nedreapta nici nu stii cand o faci.
147 – Cand te cheama cineva pentru un sfat, cere-ti iertare si apoi da-le sfat. Dar, sa nu hotarasti
tu pentru ei. Lasa-i in voia lor.
148 – Sa fii zilnic cu urechile, cu mintea, cu inima si cu cugetul zicand in sinea ta: „Domnul ma
cheama”. Totdeauna sa fii cu gandul la Tatal din Cer.
149 – Ce hotarasc oamenii, in fata lui Dumnezeu nu cade. Dar ce hotaraste Dumnezeu ramane in
veac.
150 – Casatoria dupa lege la crestini e o taina mare, pe care voi nu o cunoasteti.
151 – Femeia care sufera rele naravuri ale barbatului, fara de cartire, in randul mucenitelor se va
socoti.
152 – Sa nu socotesti rautatea nimanui, nici sa dispretuiesti pe cineva.
153 – Cei ce traiesc in desfatari defaimeaza pe Dumnezeu si dreptatea.
154 – Nu este crestineste ca in timp ce se praznuieste Sfanta Inviere sa se spuna: buna dimineata,
buna ziua, buna seara, noroc, pace, sanatate. Singurele cuvinte care se rostesc sa fie: „Hristos a
inviat!” si sa se raspunda: „Adevarat a inviat!” Cei care nu raspund la cest salut, nu slujesc lui
Hristos.
155 – Daca vrei sa sfatuiesti pe cineva, mai intai sa-ti ceri voie.
156 – Pentru neevlavia si necredinta preotilor, multi dintre crestini, cu minte intunecata au trecut
la comunisti. Se bucura de fagaduintele si de minciunile lor goale.
157 – Lumea a saracit din cauza ratacirii oamenilor, ca nu iubesc Sfanta Biserica si cu bratele
deschise alearga dupa toate desertaciunile.
158 – Sunt crestini tematori de Dumnezeu, care au darul de a se feri de pacat si de a se sili a face
voia lui Dumnezeu.
159 – Cand se face o Sfanta Biserica, vin multi crestini si asculta sfaturile preotilor, de aceea se
pocaiesc si se mantuiesc. Iar diavolii pierd teren, pierd suflete. De aceea, se lupta din rasputeri sa
nu se mai faca Sfinte Biserici.
160 – Prin Sfanta Biserica, crestinii care participa la slujba, primesc binecuvantare prin Sfintii
Ingeri, se adapa din izvoarele mantuirii si se bucura de multimea bunatatilor sufletesti. Prin
Sfintele Rugaciuni, multe suflete se vor curati si se vor lumina.
161 – Multi oameni bogati sunt saraci, saraci in credinta si se departeaza necontenit de
Dumnezeu.
162 – Nu va deznadajduiti pentru greutatea necazurilor, caci puterea vine de la Dumnezeu.
163 – Pentru nesupunere la cuvantul lui Dumnezeu, oamenii vor primi grele pedepse de la
Dumnezeu.
164 – Mosia satanei e plina de scaieti, palamida si holera. Din aceasta mosie fac parte toti
crestinii, care numai cu numele sunt crestini, caci ei asculta neconditionat de satana.
165 – Preotii evlaviosi, care se roaga la Sfantul Jertfelnic pentru iertarea pacatelor, sunt vrednici
cosasi, care cosesc buruienile de pe mosia satanei. Iar inchinatorii, care primesc cu dragoste
cuvantul preotilor, fac ca sa arda toate buruienile. Vin in urma lor adevaratii crestini care sadesc
in inimile si in sufletele semenilor lor floarea, frumusetea invataturii lui Dumnezeu.
166 – Sa suferiti cat mai mult, caci suferinta este buna si bine primita la Domnul. Caci si Domnul
a suferit pentru voi.

125
167 – Cei ce vor suferi pana in sfarsit, numai aceia se vor mantui.
168 – Orice ti se va cere la lucrarea unei Sfinte Biserici, tu sa dai cu draga inima, ca servesti pe
Domnul.
169 – A fi cu adevarat crestin, poti fi numit adevarat fiul al lui Dumnezeu.
170 – Nu va temeti de lupii care incoltesc trupul, ci temeti-va de cei ce va pot rapi sufletul.
171 – Vesnic sa umblati intru lumina si sa nu rataciti prin intuneric.
172 – Intai, la orice greseala facuta intre oameni, sunt vinovati parintii si apoi copiii.
173 – Imparatul bate si pedepseste aspru pe fiii care nu-l asculta.
174 – Cuvintele Nascatoarei de Dumnezeu nu au intrat cu caldura in inimile oamenilor.
175 – Cei mici, in orice imprejurare, sa ceara binecuvantare de la cei mai mari. Cei mai mari, care
nu dau binecuvantare, se osandesc tare greu. Cei mici, cand cer binecuvantare, marturisesc pe
Dumnezeu. Iar cei mari, cand nu dau binecuvantare, se alatura paganilor si se leapada de Iisus
Hristos, caci nu vor sa-l marturiseasca.
176 – Numai cei ce ratacesc prin pustiu, ca Maria Egipteanca, nu au iubire de sine.
177 – Daca un preot ar blagoslovi cu toata credinta, un vas plin cu soareci, tot nu i-ati putea
manca, fiindca sunt spurcati.
178 – Se cade ca fiecare crestin, cand intra intr-o casa crestineasca, sa faca Semnul Sfintei Cruci,
chemand numele lui Iisus Hristos si al Sfintei Treimi, cerand binecuvantarea casei in care a intrat.
Prin aceasta, se arata iubirea de frati, in numele Domnului.
179 – De cand au intrat rusii in tara, parintii crestini au injunghiat din dobitoacele si pasarile lor,
din cele mai bune si mai frumoase si mai grase, si au mancat in zilele oprite si in posturi, si au zis
catre copiii lor: „Cu cata greutate am putut avea aceasta agoniseala. De ce nu ne-am indulcit noi,
copiii nostri, in casa noastra, din ostenelile noastre?” Acestia sunt niste rataciti. Au furat din
munca lor proprie si au savarsit pacat. Au sourcat nevinovatia pruncilor. Au uitat de poruncile lui
Dumnezeu si fac voia lor, nu mai fac voia lui Dumnezeu.
180 – Niciodata sa nu dati crezare strigarilor impotriva Sfintei Treimi, caci cei ce striga asemenea
cuvinte impotriva Sfintei Credinte, vor fi lepadati de la fata lui Dumnezeu.
181 – Orice lucru bun se castiga cu osteneala.
182 – Neiubirea de sine faca ca sa fim pomeniti cat va fi lumea.
183 – Cand va saraci pamantul, ogoarele pustii vor plange, vor plange imasurile, fantanile vor ofta
ca s-au parasit, iar oamenii ramasi vor sluji raului si nu poruncilor lui Dumnezeu. Flamanzii vor
alerga pe drumuri si chiar de vor manca toata ziua, nu vor avea sat. Vor fi necazuri mari intre
crestini. Osia morii va rugini, iar cei flamanzi nu-si vor mai aduce aminte de mila Celui Prea Inalt.
In sirul acelor ani, ani, luni, nu vor mai fi.
184 – Piatra cea mai scumpa a unui om in viata, crestin fiind, si averea lui nestramutata este
mantuirea.
185 – Oamenii ogoarelor sa se umileasca cand fac recolta multa, bogata. Sa marturiseasca ca
Dumnezeu a facut aceasta minune si nu o sa faca pe grozavii, laudandu-se: am arat cu tractoarele
si am facut grau mult. Sa nu se arate ei mai dibaci decat Dumnezeu. Sa spuna ca Dumnezeu a
binecuvantat ogorul, samanta si recolta, dand ploi la timp. Altfel, vor urma ani de seceta.
186 – Sa nu va smititi de vorba desarta, ca unde nu este inima curata, Duhul Sfant nu se
salasluieste.
187 – Omul, care nu s-a supus voii lui Dumnezeu, a pierit.
188 – Cand nu ploua si e seceta, se savarsesc prea multe faradelegi.

126