Hai sa vedem ce poti sa faci pentru sufletul de langa tine.

1. In primul rand, sa-l pomenesti la Sfanta Litrughie. Mergi duminica si de sarbatori la

Biserica si dai pomelnicul la proscomidie, adica inainte de inceperea Sf. Liturghii. Mergi la
Biserica dimineata, de cand incepe slujba la utrenie! ca sa dai pomelnicul, cu o paine si o
sticla de vin si o lumanare. Multi dau "Sarindar", adica mergi la o manastire unde se oficia#a
Sf. Liturghie #ilnic si dai o foaie cu numele celui adormit pentru pomenire la patru#eci de
Liturghii. $ data cu pomelnicul se aduc si prescuri, vin, ulei, lumanari si tamaie pentru
slujba. %atul sarindarului nu trebuie sa conduca la a nu mai calca pe la Biserica, ca "m-am
asigurat pe &' de #ile ca e pomenit"( )articiparea noastra e si ea importanta.

*. La forma asta de pomenire, se adauga pomenirea in rugaciunile personale in rugaciunile

de dimineata, de seara sau in orice moment cand te gandesti la acea persoana!.

+. Si apoi am ajuns la milostenie, la parastas sau pomana cum se mai spune.

%upa cum stii, termenele sunt la + #ile - la inmormantare, la  #ile si la &' de #ile, la trei
saptamani, apoi la + luni,  luni,  luni si un an. Mai departe, in fiecare an - in #iua decesului
sau cu cateva #ile inainte - pana la  ani, fiecare din aceste date avand semnificatia ei.
Semnificatiile le gasesti pe internet chiar pe site-ul acesta. %aca nu dai de ele, imi spui sa-ti
gasesc lin/-ul.

Intrebi ce sa dai de pomana. La 0ltar se dau pomelnicul, prescura, vin, ulei, tamaie. Se face
si coliva. In general, la inmormantare, la &' de #ile si la 1 an se face masa acasa. %ar nu e
o regula, daca nu se poate, poti imparti in alta parte, la a#ile, orfelinate, la pensionari, la cei
care au nevoie. %e impartit pentru cei nevoiasi se pot face si pachete in care sa puneti ceva
de mancare paine, oua, bran#a topita, cascaval, pateuri, conserve de diferite tipuri, fructe,
dulciuri, niste vin sau suc, etc. %ati ce va place, ce e sanatos si ce e intr-adevar bun. Mare
atentie sa nu fie ceva perisabil, sa fiti atenta la impachetarea produselor, la datele de
e2pirare, la normele de igiena. Bunica mea #icea mereu "%am de pomana ce e mai bun".
)entru mine a fost o lectie de viata. Se pot face pachete si sa le dati la a#ile de batrani. Sunt
unele f sarace si batranii sunt atat de fericiti ca primesc ceva. Sau le dati la cei care au
nevoie.

0cum depinde de posibilitati, unii dau chiar pat, masa, scaune la o familie de tineri fara
posibilitati3 imbracaminte astea se dau la un an, in general!. La inmormantare, la &' de #ile
si la 1 an daca se face masa acasa, se dau si pahare, cani, tacamuri, etc. la toata lumea
care vine. )arerea mea, masa e bine sa se faca, dar de dat vesela si tacamuri la fiecare,
cred ca nu prea mai "merge". 0stea sunt traditii care mergeau la tara acum ceva vreme,
cand oamenii aveau 14 farfurii de 14 feluri3 nu prea mai poti sa dai o farfurie la fiecare, ca
nu suntem colectionari si omul tot pe ale lui le foloseste. 5u cred ca e bine, daca cunoasteti
o familie care are nevoie niste tineri casatoriti care nu au sau o familie cu mai multi copii
care chiar au nevoie!, le dati un set complet de vesela si tacamuri.

$ sa-ti spun cateva randuri despre rolul parastasului. 0cest parastas il ajuta si pe cel pentru
care se da, si pe cel care da. )entru cel adormit parastasul e de folos fiindca el,
nemaiputand face fapte bune, are nevoie ca noi sa facem pentru el si astfel cei ajunsi in iad
mai au o sansa la 6udecata de 0poi sa fie lasati sa treaca in 7ai. 0sta sa nu-i faca pe unii sa
se culce pe o ureche ca o sa se roage ceilalti pentru ei dupa moarte, ca la %umne#eu nu
merg abilitati din acestea de inselare. cool

)entru cel care da, parastasul este o innobilare a sufletului, care vine din iubire si e
aducatoare de iubire, fiindca se presupune ca se da cuiva care are nevoie de toate acestea.
8n parastas facut "ca asa trebuie" sau "ca ma rade satul" sau din alte considerente, sau
unde mancarea si toate se impart intre rude care nu sunt deloc nevoiase, nu stiu cat
contea#a in fata lui %umne#eu, dar eu cred ca putin. %umne#eu, cred eu, se uita la iubirea
din inima noastra, la sinceritatea si curatenia noastra.

)oate e oca#ia ca un parastas sa ne faca sa devenim noi mai buni, mai placuti lui
%umne#eu, sa ne intoarca mai mult pe calea Bisericii, sa ne curatim de pacate prin
spovedanie, impartasanie, sa fim pre#enti la fiecare Liturghie ca mesageri ai celor adormiti,
ai celor in suferinta, in neca#uri, in durere, in ispite, sa ne deschida inima spre iubire, sa ne
faca sa transformam casa si inima noastra intr-o biserica vie, sa ne schimbam pe noi. Si
toate acestea numai cu, in si prin Iisus Hristos, 9el 9are S-a jertfit pentru noi.

)r. :heorghe #ice

9ineva spunea asa

La )omana de 1 an se ;mpart dup< posibilit<=i!

• o coliv<

• o sticl< de vin

• *& vase cu m>ncare ?i c<ni!

• trei c<pe=ele sau m<car colaci obi?nui=i!

• lum>n<ri

• t<m>ie

• prosoape pentru preo=i

• *& de batiste

• haine noi pentru ;mbr<cat o persoan<!.

Imi cer iertare inca de la inceput si intreb daca nu poti sa iei sau sa pregatesti *& de ... ce
faci@ $are se supara %umne#eu@ $are devenim mai putin crestini@
Au, in nici un ca# nu se poate conditiona slujirea in gradina Iubirii de cele materiale( La
pomenirea de 1 an, ca si la orice alta pomenire, nu este necesara decat constituirea in %uh
si 0devar a Bisericii lui Hristos. 0ceasta se face prin credinta, iubire si rugaciune. 7anduiala
Bisericii prevede slujbe specifice pentru fiecare moment din viata membrilor ei. Scopul
urmarit insa nu este nicidecum incarcarea materiala a credinciosului, ci doar sprijinirea
spirituala a acestuia pe drumul mantuirii. %e aceea spun cu tarie ca nici o regula ce impune
vreo obligatie materiala asupra crestinului nu poate fi benefica scopului definit mai inainte.

%in traditie atentie, nu Sfanta raditie(((! sunt obisnuite o serie de lucruri ce se solicita, dar
va rog sa nu considerati ca e2ista ceva obligatoriu pentru corectitudinea trairii noastre
crestine in acel eveniment, decat pre#enta crestinului cu solicitarea sa pentru slujba
respectiva solicitare ce trebuie sa vina din credinta curata! si pre#enta preotului valid adica
purtator al binecuvantarii ierarhului locului!. 9ele ce vin din traditie, daca sunt folositoare
adica cele ce sprijina lucrarea lumeasca a Bisericii! este bine sa se faca, dar numai dupa
posibilitati. Mergand pe aceasta idee, pot spune ca sunt necesare la noi, in %obrogea!, din
cele traditionale, doar coliva, paharul sticla! cu vin, lumanarea si tamaia. 0ltele care au ca
numitor comun milostenia!, prefer sa nu le leg strict de slujba de pomenire, ci #ic ca mai
bine ar fi sa fie privite ca necesitate permanenta a crestinului, stare de lucru obisnuita, cu
scopul de a castiga raiul prin folosirea inteleapta a celor materiale. Momentul pomenirii celor
ce au trecut la cele vesnice este foarte potrivit spre a face milostenie3 practic, milostenia
imbraca pomenirea in haina iubirii, dar nu trebuie conditionata slujirea a preotului sau a
credinciosului! de ceva material.

0tat am avut de spus( Iertati-ma si sper sa revin cat mai curand pe forum ca membru activ,
cu ajutorul Bunului %umne#eu pe care-l rog sa va dea, tuturor forumistilor, sanatate si un an
nou cu folos spre mantuire si de vrea 0cesta, sa-mi dea si mie ce-mi este de folos pentru
7ai.

Au este gresit sa se puna masa acasa, dar asta dupa ce ne intoarcem de la biserica. Mai
intai mergem la biserica, dam un pomelnic cu numele celui in memoria caruia se face
parastasul am au#it ca este bine sa trecem si alti apropiati care au trecut la %omnul!.
)articipam la Liturghie, apoi la parastas unde se canta Vesnica pomenire si ne rugam
pentru iertarea pacatelor celui ce a plecat de langa noi!. )utem sa impartim si la biserica
coliva si cateva pachete pregatite.

0poi mergem acasa unde se pune masa. %e noi depinde pe cine chemam sa se bucure de
bucate, nu trebuie sa fie rudele apropiate, ci cunoscuti ai persoanei ce a trecut la %omnul.
)reotul participa si el la masa, rosteste o rugaciune scurta, binecuvintea#a bucatele,
mananca alaturi de ceilalti oameni, apoi rosteste o rugaciune pentru hainele ce se vor
imparti.

Despre parastase, pomeni si soroace

 Admin la data de *''-'-'4, &'& pm

PARASTASE, POMENI SI SOROACE

268. Ce este si ce inchipie co!i"a, care se #ace !a inmormantari si parastase$

9oliva inchipuie insusi trupul mortului si este totodata un semn va#ut al credintei noastre in
inviere si nemurire, deoarece este facuta din boabe de grau, pe care insusi %omnul le-a
infatisat ca purtand in ele icoana sau asemanarea invierii trupurilor dupa cum bobul de
grau, ca sa incolteasca si sa aduca roada trebuie sa se ingroape mai intai in pamant si apoi
sa putre#easca, tot asa si trupul omenesc mai intai se ingroapa si putre#este, pentru ca sa
invie#e apoi intru nestricaciune Ioan 1*, *&3 1 9or. 14, + s.u.!44 Sf. Simion al
esalonicului, %espre sfarsitul nostru, cap. +1, p. *&, comp. si Mitrofan, op. cit., pag. 1*,
1+!.
%e aceea, la binecuvantarea colivei de catre preot, si anume, cand se canta CDesnica
pomenireE, rudele si prietenii mortului ridica tava farfuria! cu coliva, leganand-o pe maini,
in semn de comuniune sau legatura cu raposatul. 0celasi lucru inchipuie si gustarea din
coliva, dupa binecuvantarea ei.
0celasi rost il are si coliva simpla, neinsotita de vin, adusa de cei vii in biserica la #iua
numelui lor, spre cinstea si pomenirea pra#nicului sau Sfintilor sarbatoriti in acea #i sau spre
pomenirea mortilor care poarta numele acelor sfinti. 5a se binecuvantea#a de catre preoti
fie seara, la sfarsitul vecerniei, fie mai des! #iua, la sfarsitul Liturghiei, dupa rugaciunea
0mvonului, printr-o rugaciune deosebita C%oamne, 9ela ce ai produs toate cu cuvantul
au...EF.

26%. Ce snt pomeni!e si ce rost a e!e$

)omenile sau pra#nicele mortilor sunt mesele care se fac in cinstea si pomenirea mortilor.
5le sunt ramasite ale vechilor agape sau mese fratesti, cu care era impreunata in vechime
slujba inmormantarii.
%espre ele pomenesc vechile randuieli bisericesti, ca 0se#amintele Sfintilor 0postoli 9artea
DIII, cap. &&!, si alte scrieri vechi crestine CAoi ii poftim pe saraci si nevoiasi la ospat,
pentru ca astfel serbarea noastra sa devina pomenire pentru odihna sufletului celui adormit,
iar pentru noi, mireasma bine placuta lui %umne#euE4 alcuire la cartea Iov atribuita lui
$rigen!, cart. III, Migne, ). :., GDII, col. 41!.
ot pomana se numeste si orice fapta de milostenie facuta pentru pomenirea si folosul
mortilor, ca de pilda hainele sau lucrurile care se dau saracilor si care sunt binecuvantate de
preot printr-o molitva deosebita.

2&'. Ce tre(ie sa credem despre cei ce isi da trpri!e sa #ie arse !a crematori$
0rderea trupului inseamna nimicirea lui. %e aceea, isi ard trupurile dupa moarte numai cei
ce isi inchipuie ca totul se sfarseste cu moartea si ca dupa moarte nu mai e nimic. %ar noi,
crestinii, credem cu tarie in vesnicia sau nemurirea sufletului si in invierea trupurilor, adica
in realcatuirea lor din elementele din care au fost compuse si in reunirea lor cu sufletul,
pentru a fi judecate si rasplatite impreuna cu sufletele cu care au si vietuit pe pamant4.
)entru noi, trupul omului este templul lui %umne#eu, intru care locuieste Sfantul %uh,
precum #ice Sfantul 0postol )avel I 9or. +, 1-13 ,1!3 este locas al sufletului si infrant
cu acesta, atat la rasplata cat si la pedeapsa4 %ionisie )seudo-0reopagitul, op. cit., DII,
trad. rom. p. 1&-14'!. Se cuvine deci sa fie cinstit si ingrijit si dupa despartirea lui de
suflet, iar nu ars ca un lucru netrebnic. Sfintele Moaste, adica ramasitele trupesti ale
Sfintilor, pastrate uneori m chip minunat, sunt o dovada vie a cinstirii pe care noi o dam
trupurilor si a darurilor minunate pe care harul lui %umne#eu le toarna in trupurile celor ce
I-au bine placut. %e aceea, noi ingropam pe morti in pamant, pentru ca %umne#eu insusi a
#is lui 0dam ca pamant esti si in pamant te vei intoarceJ Kac. +, 1!. 0sa ne invata Sfanta
Scriptura si in alte locuri, ca de pilda ot pamantul in pamant va merge, de unde s-a si
#iditJ Iov +&, 14!. Iar ca pilda vie avem pe Mantuitorul insusi, 9are a fost ingropat si a stat
in sanul pamantului trei #ile, facandu-Se incepatura invierii celor adormitiJ I 9or. 14, *'!.

2&). Ce snt morminte!e si cimitire!e si ce rost a e!e pentr noi crestinii$

Mormintele si cimitirele sunt locuri de odihna si liniste in care ase#am trupurile repausatilor
nostri, in asteptarea invierii si a 6udecatii de apoi. %esi plecati dintre noi, cei repausati
raman astfel mai departe langa noi, prin osemintele lor. Mormintele lor pastrea#a vie in
sufletele noastre amintirea celor ce dorm in ele si legatura neva#uta cu ei. otodata ele tin
trea# in noi gandul la moarte si ne indeamna sa ne pregatim pentru ea. )rivind mormintele
- #ice Sf. Ioan :ura de 0ur -, daca sufletul dormitea#a, tresare indata, iar de este trea# si
vrednic, se face si mai vrednic... Dederea mormintelor imboldeste pe fiecare dintre noi sa
cugete, fara voia lui, asupra sfarsitului nostru propriu, iar cine a luat la sine aceasta
incredintare nu se va lasa pe sine lesne in mrejele pacatului. )entru aceasta un intelept
dadea sfatul ce #ice in tot ce veti spune, cugetati la clipele cele de pe urma si niciodata nu
veti pacatuiJ4 almaciri alese din Sf. Ioan :ura de 0, p. *!.

2&2. Pentr ce se pne crce !a capatai! morti!or$

)entru ca Sfanta 9ruce este semnul credintei celui adormit, semnul lui Hristos si al biruintei
Lui impotriva mortii. 9rucea, care strajuieste deci mormantul crestinului, arata ca cel ce
doarme sub scutul ei a adormit intru Hristos si cu nadejdea ca se va scula impreuna cu 5l la
invierea cea de obste.

2&*. Prin ce se arata +ria noastra #ata de cei repasati$

)rin inmormantarea lor dupa datina crestineasca si prin savarsirea rugaciunilor si slujbelor
oranduite de Biserica pentru pomenirea lor. %e aceea, trebuie sa pomenim pururea pe
raposati si sa ne rugam pentru dansii, atat in rugaciunile noastre personale, de fiecare #i,
cat si prin slujbele si randuielile ase#ate de Biserica pentru aceasta, la soroacele cuvenite.

2&-. Care snt soroace!e sa termene!e pentr pomenirea ce!or raposati$
iua a treia, a noua si a patru#ecea dupa moarte3 la trei, sase si noua luni si la un an dupa
moarte3 apoi in fiecare an pana la sapte ani dupa moarte.

2&. De ce se #ace pomenirea !a aceste soroace$

Se face la trei #ile, in cinstea Sfintei reimi, intru 9are ne mantuim si in amintirea invierii
celei de a treia #i a %omnului, 9are, sculandu-Se din morti, S-a facut parga sau incepatura
si chip al invierii celor adormiti3 la noua #ile, pentru ca raposatul sa se invredniceasca de
partasia cu cele noua cete ingeresti si in amintirea orei a noua in care %omnul, inainte de a
muri pe 9ruce, a fagaduit talharului 7aiul, pe care ne rugam sa-1 mosteneasca si raposatii
nostri3 la patru#eci de #ile sase saptamani!, in amintirea inaltarii la cer a %omnului care a
avut loc la patru#eci de #ile dupa inviere, pentru ca sufletul celui raposat sa se inalte si el la
cer3 la trei luni, la sase luni, la noua luni si la un an, in cinstea si slava Sfintei reimi, dupa
pilda crestinilor din primele veacuri, care pra#nuiau in fiecare an #iua mortii mucenicilor si a
sfintilor, ca #i de nastere a lor pentru viata de dincolo4' De#i 0se#amintele Sf. 0postoli,
cart. DIII, cap. &*3 Sf. Simion al esalonicului, %espre sfarsitul nostru, cap. +*, p. *4',
comp. si Mitrofan, op. cit., p. 1-1*!.
ermenul de sapte ani, cand se face pentru cea din urma oara datornica pomenire anuala a
raposatului, e numar sfant cele  #ile ale facerii lumii! si se socoteste ca atunci trupul
omului e cu totul desfacut in tarana. %e aceea, in randuiala manastirilor, atunci cand se
implinesc sapte ani de la ingroparea calugarilor, se face de#groparea osemintelor si ase#area
lor in racla sau osuar, ori in gropnita de obste.

2&6. Cm se nmeste s!(a care se #ace !a aceste soroace, pentr pomenirea
repasati!or$
In cartile de slujba se numeste panihida panahida!, dar in popor poarta de obicei numirea
de parastas, de la cuvantul grecesc )aristimi a se infatisa inaintea cuiva, a mijloci, deci
rugaciune de mijlocire pentru raposati.
)arastasul nu e altceva decat o prescurtare a slujbei inmormantarii. )artea de capetenie o
alcatuiesc rugaciunile de de#legare si iertare, rostite de preot la sfarsitul slujbei, urmate, ca
si la inmormantare, de CDesnica pomenireE. Se savarseste in biserica, dupa Liturghie, iar
cand e cu putinta, si la mormant. La parastas se aduc intru pomenirea celui raposat coliva,
paine si vin din care se toarna jos peste mormantul celui raposat.
2&&. Se pot #ace parastase in tot timp! an!i$
Au se pot face parastase in urmatoarele #ile si rastimpuri din cursul anului
a! %uminicile de peste an, pentru ca %uminica, amintind #iua invierii %omnului, e #i de
bucurie, iar nu de intristare.
b! In cele douaspre#ece #ile dintre Aasterea si Bote#ul %omnului. 9hiar daca in unele biserici
se fac parastase %uminica, cel putin in %uminicile )enticostarului, adica in cele dintre )asti si
7usalii, nu se cuvine nicidecum sa se faca parastase, pentru a nu se intuneca bucuria
)ra#nicului cel Mare al invierii.
c! %e la lasatul secului de carne pana la sambata intaia din )ostul Mare, sambata Sf.
eodor.
d! %in sambata Kloriilor pana in %uminica omii.
e! La pra#nicele imparatesti sau sarbatori mari.
In timpul )ostului Mare, nu se face parastas in #ilele de rand luni, marti, miercuri, joi si
vineri!, deoarece in aceste #ile nu se face Liturghie obisnuita sau deplina can. &
Laodiceea!.

2&8. Ce snt /sarindare!e0$

9uvantul CsarindarE, de la cuvantul grecesc sarantafia, inseamna pomenirea unui raposat
sau a unui pomelnic intreg de raposati la &' de Liturghii in sir, mai ales in primele &' de #ile
de la moartea cuiva, precum ne indeamna sa facem Sf. Simion al esalonicului41 %espre
sfarsitul nostru, cap. *-+', p. *&-*&!. Sarindarele se dau de obicei la Sfintirea unei
biserici sau a unei fantani, cand vine preot nou in sat. 5le se numesc de obste, cand
pomenirea se face la &' de Liturghii, una dupa alta, si particulare, cand pomenirea se face
la &' de Liturghii ra#lete. La sfarsitul celor &' de Liturghii se face parastas si se pomenesc
raposatii tuturor credinciosilor care au dat pomelnice, ceea ce se numeste de#legarea sau
slobo#irea sarindarelor.
In unele parti, se mai obisnuieste a se face pomenirea neintrerupta a raposatilor, adica la
toate Liturghiile de peste an. Lucrul acesta se face mai ales in manastirile unde Sfanta
Liturghie se savarseste neintrerupt, in fiecare #i. )omelnicul cu numele viilor si raposatilor
de pomenit, care se da in acest ca#, se numeste pomelnic anual.

2&%. Cand si cm pomeneste 1iserica pe cei repasati$

In afara de pomenirile facute de rudele si urmasii raposatului, la soroacele aratate pana
acum, Biserica face si ea insasi pomenirea raposatilor si se roaga pentru ei #ilnic, mai in
toate slujbele sale, ca de pilda la Litie si Mie#onoptica, dar mai ales la Liturghie. 0ici
pomenirea se face de mai multe ori, dar indeosebi la )roscomidie, la iesirea cu cinstitele
%aruri si dupa Sfintirea %arurilor, in cursul rugaciunii de mijlocire generala pentru vii si
morti, cand preotul pomeneste in taina pe toti repausatii, cu cuvintele C)omeneste,
%oamne, pe toti cei adormiti intru nadejdea invierii si a vietii celei de veci si-i odihneste pe
dansii, %umne#eul nostru, unde straluceste lumina fetei aleE4* Liturghierul, ed. 1, p.
14&!. Aimic altceva nu este mai de folos pentru cei adormiti decat a aduce pentru dansii
6ertfa cea fara de sange sau a fi pomeniti in timpul savarsirii ei. Lucrul acesta le pricinuieste
multa usurare si bucurie4+ De#i de pilda 0se#amintele Sfintilor 0postoli, cart. DI, cap. +'
trad. rom. cit., p. 1!3 Sf. 9hiril al Ierusalimului, 9atehe#a D mistagogica, cap. -1' trad.
%. Kecioru, p. 4'-41!3 Sf. Simion al esalonicului, %espre sfarsitul nostru, cap. ++, p.
*4', cap. +-+', p. *&-*&3 Aicolae 9abasila, alcuirea dumne#eiestii Liturghii, cap. &*-
&, trad. rom. p. &-1'+ s.u.!. %e aceea, pe langa parastasele cu Liturghie, pe care le
facem anume pentru raposati, e bine sa aducem prescura si pomelnic cu numele lor, pentru
a fi pomeniti de catre preot la fiecare Liturghie.
%ar in afara de pomenirea #ilnica a raposatilor, Biserica are in cursul anului bisericesc si #ile
anume oranduite sau inchinate pomenirii generale a tuturor celor raposati, din toate
vremurile si din toate locurile.

28'. Care snt aceste i!e si care e temei! asearii !or$

Mai intai Biserica pomeneste pe raposati in toate sambetele de peste an. Sambata e #iua din
cursul saptamanii inchinata amintirii tuturor Sfintilor si raposatilor, pentru ca cuvantul
Sambata adica Sabat! inseamna odihna3 e #iua in care %umne#eu S-a odihnit dupa #idirea
lumii si in care, deci, cerem si noi odihna celor raposati, dupa ostenelile si alergarea din
aceasta viata4& Sina2arul la Sambata lasatului sec de carne, in riodJ! si pentru ca
Sambata e #iua in care Mantuitorul a stat in mormant cu trupul, iar sufletul s-a pogorat la
iad, ca sa elibere#e din el pe toti dreptii cei din veac adormiti. Lucrul acesta ni-l amintesc si
cantarile stihirile! de la slujba Decerniei si 8treniei sambetelor din $ctoih, in care marim pe
sfinti si ne rugam pentru raposati. %e aceea, parastasele se fac de regula sambata.
)arastasele care se fac duminica, mai ales in orase, nu sunt potrivite cu bucuria invierii, pe
care o pra#nuim in aceasta #i.
%ar mai cu osebire face Biserica pomenirea de obste a tuturor repausatilor in anumite
sambete din cursul anului, numite sambetele mortilor, si anume
a! Sambata 7usaliilor numita si Mosii de vara, adica #iua de pomenire a mosilor si
stramosilor nostri!, pentru ca pogorarea Sfantului %uh, care se va serba a doua #i, sa se
faca si asupra celor adormiti, i#bavindu-i din stricaciune si din pedeapsa. Se aduc la biserica
si se impart la morminte mancaruri, fructe, haine si vase oale si strachini!.
b! Sambata lasatului sec de carne numita Mosii de iarna!, deoarece %uminica urmatoare
fiind inchinata pomenirii infricosatei 6udecati, facem rugaciune pentru raposati, ca
%umne#eu sa Se indure de ei la 6udecata de apoi44 Ibidem!.
Se mai obisnuieste, de asemenea, a se face parastase mai cu osebire in Sambata a doua, a
treia si a patra din )ostul cel Mare, pentru ca in celelalte #ile din acest timp al )ostului nu se
savarseste Liturghie si deci nu se pot face nici parastase pentru cei raposati3 de asemenea,
in Sambata lui La#ar, dinaintea Kloriilor, cand pra#nuim amintirea invierii lui La#ar de catre
%omnul, rugandu-ne ca %omnul sa invie#e si pe raposatii nostri, la vremea cuvenita. %e
altfel e ultima data cand se mai pot face parastase pana la %uminica omii.

28). In ce a!t chip mai ptem arata +ria #ata de raposati in a#ara de pomenirea !or
in r+acini si s!(e$
9instirea celor raposati se arata nu numai prin rugaciunile sau slujbele si milosteniile ce le
facem pentru ei, ci si prin purtarea de grija a mormintelor lor. Se cade sa ne aducem aminte
de mormintele raposatilor nostri, veghind intai de toate ca de la capataiul lor sa nu lipseasca
niciodata Sfanta 9ruce. Sa le ingrijim si sa le impodobim, ingradindu-le, semanand pe ele
sau imprejurul lor iarba si flori. Sa le cercetam cat mai des, iar in #ilele de sarbatoare, sa
aprindem la morminte candele si lumanari sau vase cu tamaie, in cinstea raposatilor, asa
cum ne indeamna Sf. )arinti si invatatori ai Bisericii, ca Sf. 0tanasie cel Mare si Simion al
esalonicului4 De#i Sf. Simion al esalonicului, %espre sfarsitul nostru, cap. *, p. 1-
1!. Aumai asa vom avea dreptul sa pretindem urmasilor nostri ca si ei sa faca la fel cu
mormintele noastre, dupa ce ne vom fi mutat de pe pamant.

Admin
0dmin

Mesaje  1+
%ata de inscriere  +1N'N*''
Locali#are  erra

Fiecare dăruieşte cît consideră el şi după puteri

La pomenirea de 40 de zile se obisnuieşte să se dea diferite lucruri - îmbrăcăminte, încălţăminte, obiecte de uz

casnic, să se împartă farfurii cu mîncare, căni sau pahare, linguri sau furculiţe: şase, douăsprezece, douăzeci şi
patru. înduielile bisericeşti nu pre!ăd nimic în această pri!inţă, fiecare poate da cît crede de cu!iinţă şi cînd poate.
"amilia trebuie să aibă gri#ă ca răposatul să fie pomenit cît mai mult cu putinţă în cadrul $fintei Liturghii: %&înă la a 40-
a zi, sufletul mortului se plimbă prin ai şi 'ad. (n cazul în care !a rămîne în 'ad, el trebuie să cunoască şi aiul, să
!adă ce a pierdut. (n cazul în care a#unge în ai, să !adă ce s-ar fi întîmplat, unde ar fi putut a#unge dacă nu era un
om credincios şi cu frică de )umnezeu. aiul îi dă posibilitatea să !adă cît de frumos e la )umnezeu. 'adul nu
reprezintă cazanul plin cu smoală în care ne fierbe dia!olul, băgîndu-ne furca în noi. 'adul reprezintă conştiinţa
noastră şi faptul că nu ne mai putem cere iertare faţă de cei care am greşit. La * săptămîni, cînd repausatul !a trece
la #udecta particulară unde îl !a întîlni pe +întuitor şi se !a face diferenţierea: caprele de-a stînga, oile de-a dreapta,
se face un nou parastas.  bine ca familia mortului să facă milostenie, fapte bune. +ortul nu se îmbracă, sufletul nu
mai are ne!oie de haine, dar faptul că rudele dau haina pe care acesta a purtat-o unui amărît, iar acesta din urmă îl
pomeneşte pe repausat, e un lucru apreciat. )e regulă, pe lîngă alimentele care se oferă, rudele mortului dau de
pomană şi o masă, un pat, scaun, hainele pe care le-a purtat cît era în
!iaţă, dar şi unele noi. "iecare dăruieşte cît poate, nu e obligatoriu.
iciodată biserica nu impune să se facă pomeni.

)e asemenea, se zice că sufletul stă trei zile prin împre#urul corpului. (n

acest timp, în unele zone, familia mortului pune apă în camera în care e
ţinut răposatul, ca acesta să bea. %/bieciurile sînt obiceiuri. u sînt greşite,
dar nici încura#ate de biserică. ămîiatul mormîntului, cocoşii daţi de (n!iere,
ori apa dusă la !ecini, sînt obiceiuri împămîntenite din !echi timpuri. 1istă multe alte obiceiuri. 2şa consideră rudele
să-şi arate afecţiunea pentru cel mort. )e asemenea, se spune că e bine ca familia să nu meargă să înfrumuseţeze
mormîntul timp de un an. (n primul rînd, mortul trebuie lăsat să se odihnească. (n al doilea rînd, acest aspect are şi o
e1plicaţie psihologică.  bine ca rudele să nu stea prea mult în prea#ma mormîntului, pentru că durerea e şi aşa prea
mare. $usţin acest lucru. 2#ută familia repausatului să treacă mai uşor peste pierderea celui drag lor, adaugă preotul.
3iserica a rînduit următoarele perioade cînd trebuie făcut parastas:

# La 3 zile după moarte (care coincide, de regulă, cu ziua înmormîntării)

# La 9 zile după moarte
# La 40 de zile (sau şase săptămîni)
# La trei, şase şi nouă luni
# În fiecare an, pînă la  ani de la moarte!

(n creştinism, rolul acordat sufletului în în!ăţătura de credinţă şi în !iaţa

religioasă şi frumoasa doctrină eshatologică întemeiată pe în!ăţătura di!ină a
+ntuitorului şi a $finţilor 2postoli au făcut ca gri#a pentru cei morţi să de!ină
una dintre componentele de frunte ale pietăţii creştine şi să se e1prime în
forme din ce în ce mai bogate, mai !ariate şi mai pline de sensuri religioase
superioare. 3iserica /rtodo1ă a stabilit o anumită rduială pentru pomenirea
morţilor, numită $lu#ba &arastasului, care se să!rşeşte la 5, 6, 40 de zile,
apoi la 5, *, 6, 78 luni şi, bineînţeles, în fiecare an pnă la al şaptelea. )ata
să!rşirii acestora se calculează totdeauna de la moartea credinciosului. (n
principiu, este bine ca slu#bele de pomenire a celor răposaţi să le să!rşim
e1act în ziua în care ele se împlinesc de la moartea celui pomenit. (n situaţii
speciale, atunci cnd e!entuale probleme de familie ori sociale ne obligă să
nu putem să!rşi pomenirea e1act în ziua în care cade, este bine ca slu#ba
respecti!ă să se facă înainte, şi nu după trecerea termenului.
/ importanţă deosebită are &arastasul de 40 de zile, deoarece, în tradiţia
ortodo1ă, în această zi, sufletul se prezintă la #udecata particulară. )acă
&arastasul nu se poate să!rşi chiar în a 40-a zi, este bine să fie făcut mai
înainte, pentru ca sufletul să meargă înaintea lui )umnezeu cu #ertfa noastră
de rugăciune şi de milostenie. u este o greşeală mare sau o păgubire pentru
cei răposaţi nici dacă &arastasul se face după trecerea datei respecti!e, căci
importante sunt rugăciunea şi milostenia care se fac, şi mai puţin data. +ai
gra! este dacă nu ne rugăm deloc pentru ei, din nepăsare, neştiinţă sau
necredinţă.
eferitor la darurile care se dau de pomană, se obişnuieşte ca la 40 de zile şi
la un an să se dăruiască diferite lucruri, mai ales îmbrăcăminte şi
încălţăminte, obiecte de uz casnic etc. 3inecu!ntarea acestor daruri,
îndeosebi de haine, se face de către preot printr-o rugăciune specială aflată în
+olitfelnic. 1istă obiceiul îndătinat să se împartă de fiecare dată farfurii cu
mncare, căni sau pahare şi linguri sau furculiţe: şase, douăsprezece,
douăzeci şi patru. nduielile bisericeşti nu pre!ăd nimic în această pri!inţă şi
fiecare poate da ct crede de cu!iinţă, numărul acestora nea!nd nici o
influenţă asupra stării sufleteşti a celui răposat.
"amilia trebuie să aibă gri#ă ca răposatul să fie pomenit ct mai mult cu
putinţă în cadrul $fintei Liturghii. )e aceea, după pomenirea de 40 de zile,
este bine să se dea preotului un pomelnic pentru patruzeci de zile 9numit
sărindar, ori pentru un an, pe care acesta să-l citească la toate $fintele
Liturghii pe care le să!rşeşte în $fnta 3iserică.
;opleşiţi de gri#ile cotidiene, ignorăm deseori rugăciunea şi milostenia pentru
cei răposaţi sau tindem să credem că sunt nişte formalităţi comemorati!e,
însă acestea sunt foarte importante dacă a!em în !edere că pot atrage mila
lui )umnezeu şi iertarea păcatelor celor adormiţi. $lu#ba &arastasului este o
faptă a milei creştine deoarece răposatul, din momentul morţii, nu mai poate
face nimic pentru el. $ingura lui năde#de rămne la cei pe care i-a lăsat pe
pămnt, care pot fi mi#locitorii lui către )umnezeu.

Pomenirea la 40 de zile de la moarte

Ne este cunoscut tuturor că Sfânta Biserică Ortodoxă marchează în chip deosebit cea de-a 4-a zi de !a
moartea cre"tinu!ui. #ână în cea de-a 4-a zi$ rude!e ce!ui răpo-sat să%âr"esc stăruitor s!u&be "i

Mareste imaginea.
panihide$ iar în cea de-a 4-a zi$ în afară de 'iturghie "i panihide$ se face rugăciune "i !a mormânt "i se
a"ază masa de (bogdaproste). *ste bine ca tot atunci să se împartă !a oamenii săraci haine!e rămase
de !a ce! răposat$ iar în nume!e !ui să se facă mi!ostenii.

+nii cre"tini mai râ%nitori$ necrezând că după moartea !or rude!e apropiate se %or îngri&i prin rugăciuni
"i mi!ostenii să !e a&ute pe ca!ea înfrico"ătoare a %ămi!or care îi a"teaptă după această %ia,ă$ se
îngri&esc ei în"i"i să trimită !a mănăstiri ori !a %reo biserică parohia!ă o oarecare sumă de bani cu
rugămintea de a  s!u&ite 4 de 'iturghii după moartea !or.

Ne întrebăm de ce se socotesc nici mai mu!t$ nici mai pu,in$ ci exact 4 de zi!e de !a moartea
cre"tinu!ui pentru pomeniri osebite$ rugăciuni pentru adormi,i$ mi!ostenii "i 'iturghii/ 0ăspunsu! este
în cea de-a 4-a zi se hotără"te starea %reme!nică a ce!ui răposat$ până !a cea de-a 1oua 2enire a !ui
3ristos. #rin pomeniri!e "i mi-!ostenii!e în nume!e ce!ui adormit se caută îndurarea !ui 1umnezeu
asupra suetu!ui trecut dinco!o "i se cere pentru e! mi!ă "i !umină în !umea cea!a!tă.

Obiceiu! pomenirii stăruitoare în cea de-a 4-a zi a ce!ui adormit î"i are rădăcini!e în une!e %echi
rânduie!i "i obiceiuri însemnate în Sfânta Scriptură. 5stfe!$ despre patriarhu! %echi-testamentar 6aco%
citim că$ după ce a murit "i a fost uns cu ba!samuri 6n cea de-a 4-a zi$ a fost îngropat 78ac. 9$ :;. 6n
2echiu! <estament exista !egea conform căreia un copi! nou-născut împreună cu cea care !-a născut
trebuia să aibă în prime!e 4 de zi!e du pă na"tere un regim osebit să stea departe de =asa !ui
1umnezeu până în cea de-a 4-a zi$ când erau adu"i !a =asa 1omnu!ui$ ca să aducă prima &ertfă pentru
pruncu! nou-născut 7!e". :4$>?@ 'e%. >A$ -C;. 6n %irtutea acestei rânduie!i "i Mântuitoru! nostru a fost
adus în cea de-a 4-a zi$ după na"terea Sa$ !a <emp!u! din 6erusa!im$ ca să e a"ezat înaintea
1omnu!ui$ aducându-se pentru *! ca &ertfă două turture!e ori doi pui de porumbe! 7'c. A$ AA-A4;. 5cest
obicei a trecut în Biserica !ui 3ristos$ unde s-a acceptat ca pruncu! nou-născut să e îmbisericit în cea
de-a 4-a zi după na"terea sa$ atunci când se să%âr"e"te "i rugăciu-nea de cură,ire a mamei pruncu!ui.

Biserica pri%e"te ecare moarte ca pe o na"tere din nou în %ia,a %e"nică. #rin urmare$ între
îmbisericirea pruncu!ui nou-născut$ să%âr"ită în cea de-a 4-a zi$ "i prezentarea suetu!ui înaintea !ui
1umnezeu$ tot în cea de-a 4-a zi$ există o !egătură simbo!ică. 6n 2echiu! <estament$ până ce treceau
4 de zi!e de !a na"terea pruncu!ui nu era %oie ca acesta sa e adus !a <emp!u. 6n ace!a"i mod$ până ce
trec 4 de zi!e$ suetu! nu intră în sanctuaru! ceresc a! !ui 1umnezeu "i nu-"i prime"te răsp!ata.
5ceasta se petrece în cea de-a 4-a zi după moarte.

Orice patruzecime$ după moarte$ închipuie încheierea deniti%ă a fapte!or ecărui om în parte "i
înă!,area suetu!ui credincios de pe pământ !a cer. =ea de-a 4-a zi a fost sn,ită prin înă!,area trupu!ui
!ui 3ristos !a cer 78apte >$ :-?;$ faptă care s-a petrecut în cea de-a patruzecea zi după în%ierea 'ui din
mor,i. 5ceastă !egătură este sub!iniată "i de Sfântu! Simeon a! <esa!onicu!ui$ care scrie (=e!e 4 de
'iturghii se să%âr"esc 7pentru adormit; amintind de 6nă!,area 1omnu!ui$ care s-a petrecut în cea de-a
4-a zi după în%iere.)

5%ând în %edere faptu! că în cea de-a 4-a zi după moarte se hotără"te starea %reme!nică a ce!ui
răposat$ monahu! Mitrofan spune (5"a că tu$ omu!e$ care te scârbe"ti de moartea aproape!ui în inima
ta$ în cea de-a 4-a zi ridică cu credin,ă mintea "i inima ta !a înă!,area din cea de-a 4-a zi de după
în%iere a începătoru!ui 2ie,ii "i î! roagă să Se înfă,i"eze pentru noi înaintea !ui 1umnezeu 7*%r. ?$ A4; -
pentru %ii "i pentru adormi,iD Oare se %a !epăda 1umnezeu să primească mi&!ocirea 'ui ca un <ată
preaîndură-tor$ %ăzând înaintea Sa pe preaiubitu! Său 8iu rănit pe de-a-ntregu! pe =ruce pentru noi/
îndrăzne"te cu credin,ă spre această dragoste a 1omnu!ui$ =are "i în s!a%a Sa Se preocupă de starea
noastră cea %e"nică - de starea ta "i de aceea a ce!ui adormit a! tău -$ "i f ă-' îndurător$ ca prin haru!
Său să !ecuiască !a ce! răposat ce!e de care suferă suetu! ce!ui care se îna!,ă$ să împ!inească ce!e
neîndestu!ătoare$ să-i ierte toate păcate!e "i să-! numere cu cei mi!ui,i. =redin,a "i rugăciuni!e ta!e$
întărite de Sfânta Biserică$ mu!t î! %or a&uta pe ce! răposat în hotărârea stării !ui !a &udecata particu!ară
a !ui 3ristos.)

Sn,ii #ărin,i au "tiut ce mare fo!os are suetu! din ce!e 4 de zi!e de pomenire "i de aceea au
recomandat erbinte acest !ucru. 1ar unii$ oricât ar  fost de drep,i "i$ prin urmare$ dacă nu ar  a%ut
ne%oie ca cine%a să se roage pentru ei$ cu adâncă smerenie se roagă ca cei apropia,i să să%âr"ească !a
ce!e 4 de zi!e de !a moartea !or rugăciuni stăruitoare "i 'iturghii. 5"a$ de pi!dă$ Sfântu! *frem Eiru!$
înainte să moară$ i-a rugat pe ucenicii săi (=ând se %or împ!ini 4 de zi!e de !a moartea mea$ să face,i
pomenire pentru mine$ fra,ii mei$ căci mi!ostenii!e făcute de cei %ii mu!t a&ută ce!or răposa,i F...G.
Macabeii$ de"i nu a%eau decât o umbră a ade%ăru!ui prin &ertfe$ după cum este scris$ căutau să
îndrepte păcate!e ace!ora care s-au spurcat cu pri-noase!e de &ertfă a!e neamuri!or "i a!e ce!or căzu,i în
războaie 7%ezi 66 Mac. >A$ 4-4;. =u atât mai mu!t preo,ii$ ii !ui 1umnezeu$ prin snte!e &ertfe "i prin
rugăciuni!e buze!or !or pot să cură,ească păcate!e ce!or răposa,iD) Sfântu! *frem adaugă (=ând %a %e-
ni rânduia!a pomenirii me!e$ nimeni dintre %oi să nu să%âr"ească ne!egiuire ori păcat$ ci întru cură,ie "i
sfântă rugăciune$ fra,i ai mei$ sta,i în pri%eghere.) Sfântu! *frem încheie testamentu! său prin astfe! de
cu%inte (2ă rog cu !acrimi$ preaiubi,ii mei fra,i F...G$ în nume!e !ui 1umnezeu$ !a despăr,irea de %oi$ să
mă pomeni,i "i pe mine împreună cu %oi$ care sta,i !a rugăciune. 0uga,i-%ă pentru mine tot cu o astfe!
de frângere de inimă - cu care eu acum %a rog pe %oi - "i cu stăruin,ăD)

Ei Sfântu! *pifanie a! =ipru!ui ne încredin,ează că nimic nu este mai fo!ositor pentru cei răposa,i decât
pomenirea !or !a rugăciune.

insemnate în%ă,ături în !egătură cu trebuin,a de a se face pomenirea "i de a se împăr,i mi!ostenii în

cea de-a 4-a zi de !a moartea cre"tinu!ui aăm din %ia,a minunatei drepte$ preacu%ioase egumene
5thanasia. *a a răposat pe data de >4 august C$ în a&unu! praznicu!ui 5dormirii Maicii 1omnu!ui.
1upă moartea ei$ noua egumenă era mereu !a mormânt cu p!âns "i rugăciune. Nu mu!t după aceasta i
s-a arătat în %is Sfânta 5thanasia$ care i-a spus (Să "tii că după ce %or trece 4 de zi!e de 6a moartea
mea$ %oi primi ce!e pe care 1umnezeu mi !e-a pregătit.) Hi!e!e au trecut una după a!ta "i a %enit cea
de-a 4-a zi. însă$ în acea zi$ surori!e nu au adus nimic pe potri%a cinstirii ce!ei adormite - cu rugăciuni$
pomeniri "i mi!ostenii -$ căci$ a"a cum se întâmp!ă adesea$ e!e s-au încurcat în numărarea ce!ei de-a
4-a zi!e$ socotind că aceasta %a  peste două zi!e "i două nop,i. 6n a&unu! pomenirii$ Sfânta 5thanasia
s-a arătat din nou egumenei "i i-a spus (#entru ce nesocoti,i cea de-a 4-a zi de !a moartea mea/
#entru ce nu pregăti,i nimic pentru pomenirea mea$ nici pentru a împăr,i !a săraci$ nici pentru primirea
de străini/) *gumena nu a "tiut ce să răspundă "i$ p!ină de înfrico"are$ s-a trezit. îndată a început să
numere cu aten,ie zi!e!e$ dându-"i seama că exact atunci era a&unu! ce!ei de-a 4-a zi!e. Ei îndată a
rânduit panihide!e de trebuin,ă$ iar ziua următoare a fost s!u&ită o 'iturghie so!emnă pentru cea
adormită. în timpu! 'iturghiei$ două dintre ce!e mai %rednice monahii - care conduceau strane!e din
partea cea de-a dreapta "i cea de-a stânga - s-au în%rednicit prin mi!a !ui 1umnezeu să aibă o %edenie
precum aceasta doi preacu-%io"i "i cinsti,i bărba,i$ îmbrăca,i în odă&dii preastră!ucitoare$ au intrat în
biserică$ a%ând !a mi&!oc pe preacu%ioasa 5thanasia. *i s-au îndreptat spre Sfântu! 5!tar "i au îmbrăcat-
o pe ea în h!amidă împărătească înfrumuse,ată pe de-a-ntregu! cu pietre "i diamante pre,ioase "i au
pus pe capu! ei diademă împărătească.

5rhimandrir Seram 5!exie%

5rtico! pre!uat din cartea )=e se intamp!a cu sufe!tu! din ceasu! mortii pana in ziua a 4 a)$ *ditura
Sophia

<â!cuind cu%ântu! Sf. 5posto! #a%e!$ #r. 6!ie =!eopa spune într-una dintre predici!e sa!e
INoi credem că 6isus a murit "i a în%iat. Ei$ !a fe! credem că 1umnezeu pe cei adormi,i
întru 6isus$ îi %a aduce !a în%ierea$ cea de apoi$ împreună cu *! 76 <esa!oniceni 4$ >4;.
=ăci dacă am murit împreună cu 3ristos$ credem că %om %ie,ui împreună cu *! 70omani
$ C@ 6 =orinteni >9$ 4?;. =ât despre cei mor,i în credin,a în 6isus 3ristos$ ei nu sunt mor,i
ci adormi,i$ a"a cum ade%ere"te Sfânta "i dumnezeiasca Scriptură$ care zice 3ristos a
în%iat din mor,i$ ind începătura în%ierii ce!or adormi,i 76 =orinteni >9$ A;..J- #redică !a
1uminica a KK62-a după 0usa!ii despre cei adormi,i în 3ristos. 5Ladar$ Biserica îi
nume"te pe cei trecu,i în %ia,a de dinco!o (adormi,i). Biserica nu %orbeLte despre
trecere într-o stare de nein,ă$ ci de trecere dintr-un mod de existen,ă în a!t mod de
existen,ă. I6n neină nu trece nimeni$ pentru că neina este neant$ neantu! este neant
în sine$ este nimic$ nu este un mediu care să primească pe cine%a din a!t mediu. 6ată
deci o expresie cu desă%ârLire agramată care se moLteneLte Li în zi!e!e
noastre. ObiLnuit spunem că cine%a a trecut în %iaa de dinco!o sau în %iaa de
%eci$ care este un a!t mod de existenă. J - 2rednicu! de pomenire Mitropo!it Barto!omeu
5nania. Mântuitoru!$ când a&unge în casa !ui 6air a cărui ica de numai >A ani murise$
spune (Nu p!ânge,i@ n-a murit$ ci doarme) 7'uca C$9A;. #e credin,a în nemurirea
suetu!ui$ în %ie,uirea !ui după despăr,irea de trup$ precum "i în n%ierea Mântuitoru!ui
nostru 6isus 3ristos se întemeiază ceea ce numim în Biserica Ortodoxă cu!tu! mor,i!or$
gri&a pe care o poartă cei %ii de a-i a%ea în rugăciuni!e !or pe cei muta,i !a 1omnu!. ri&a
Li dragostea pentru cei adormii se exprimă prin rugăciuni!e înă!,ate către 1umnezeu
pentru ace"tia$ în cadru! Sntei 'iturghii Li a S!u&bei #arastasu!ui. I'iturghia$ parastase!e$
ectenii!e pentru mori$ mi!ostenii!e$ fapte!e bune$ metanii!e$ rugăciuni!e Li căina$
formu!a (1umnezeu să-i ierteDI$ toate acestea merg sus$ !a ace!e suete$ Li e!e se
fo!osesc. #rin urmare$ aceasta este cea mai mare mi!ostenie neLtiută de mu!i. 8ă o
Sfânta 'iturghie$ Li %ei face mi!ostenie !a sute de suete$ care se %or uLura Li se %or
odihni aco!o$ în !umea cea!a!tă.J P 5%%a. *frem 8i!otheiu! #omeniri în postu! Mare +n
moment deosebit a! anu!ui !iturgic în care îi pomenim pe cei adormii este #ostu!
Snte!or #aLti. n ecare dintre ce!e Lapte sâmbete a!e #ostu!ui Mare$ Biserica a rânduit
S!u&ba Sntei 'iturghii urmată de cea a parastasu!ui. I0ugăciunea pentru cei mori este
expresia fundamenta!ă a Bisericii ca iubire. Ne rugăm !ui 1umnezeu să-i pomenească pe
cei pe care noi îi pomenim Li facem aceasta tocmai pentru că îi iubim. 0ugându-ne
pentru ei$ ne întâ!nim cu ei în 3ristos$ =are este dragoste$ înfrânge moartea$ care este
u!tima biruină asupra înstrăinării Li !ipsei de dragoste. n 3ristos nu este diferenă între
cei %ii Li cei mori. *! este 2iaa Li această 2iaă este !umina omu!ui.J - #r. 5!exander
Schmemann$ I#ostu! ce! MareI 5 participa !a aceste s!u&be cu pome!nic Li prinoase
pentru suetu! ce!or trecui !a 1omnu! se mai numeLte în popor Li a purta sâmbete!e$ Li
este o faptă de mi!ostenie suetească. IEi precum în această %ia,ă$ dacă cine%a este
prieten cu împăratu! poate mi&!oci "i a&uta un %ino%at$ tot astfe! "i ce! care este prieten
cu 1umnezeu poate mi&!oci !a *! prin rugăciunea sa "i astfe! să mute pe mor,ii %ino%a,i
dintr-o Itemni,ăJ în a!ta mai bună$ dintr-o Ice!u!ăJ în a!ta mai bună. 5"a cum îi u"urăm
pe cei întemni,a,i cu sucuri răcoritoare etc.$ pe care !e ducem atunci când îi cercetăm$
tot astfe! "i pe mor,i îi u"urăm prin rugăciuni!e "i mi!ostenii!e pe care !e facem pentru
suete!e !or. 0ugăciuni!e credincio"i!or pentru cei adormi,i "i parastase!e sunt u!tima
posibi!itate pe care !e-o dă 1umnezeu ce!or răposa,i pentru a  a&uta,i înainte de a se
face Qudecata de 5poi. 1upă ea nu %or mai putea  a&uta,i cu nimicR 1e aceea "i
Biserica noastră are rânduia!a parastase!or. #arastase!e sunt ce! mai bun a%ocat pentru
suete!e ce!or adormi,i. 5u puterea să scoată un suet chiar "i din iad.J P #r. #aisie
5ghioritu! <otuLi$ fe!u! în care punem în practică buna noastră intenie$ ne poate duce în
ispită Li păcat. =ând accentu! cade pe cantitatea Li fe!urimea mâncăruri!or oferite ca
pomană$ când căutăm să m mai presus decât rude!e Li %ecinii prin che!tuia!a pentru
parastas$ când găsim mai important un obicei !oca! decât o rânduia!ă a Bisericii$ riscăm
ca pomana noastră să nu e bine-primită de 1umnezeu. =o!i%a Sunt$ de exemp!u$ zone
din ară unde este de neconceput ca de !a parastas să !ipsească co!i%a. Simbo! a! morii
Li a! în%ierii prin exemp!u! bobu!ui de grâu care trebuie mai întâi să putrezească pentru a
da rod Li a se înmu!i$ co!i%a este binecu%ântată de preot Li oferită spre %eLnică
pomenire !a parastas. 1ar sunt Li zone geograce$ în 5rdea! de exemp!u$ unde co!i%a
este rar întâ!nită. O posibi!ă exp!icaie ar  aceea că românii ortodocLi au fost mu!t
prigonii de 6mperiu! 5ustro-+ngar$ mergându-se până !a impunerea cato!icismu!ui Li
greco-cato!icismu!ui în mu!te zone$ iar ortodocLii nu au putut să înrădăcineze obiceiuri
cunoscute mai mu!t în Mo!do%a Li Muntenia. n prezent$ în 5rdea!$ co!i%a este în!ocuită
cu un castronaL cu miez de nucă 7ingredient de bază a! co!i%ei;. Irâu! are semnica,ia
!ui$ căci spune Scriptura ISe seamănă întru stricăciune$ în%iază întru nestricăciuneJ. n
!ume sunt unii care se îngreuiază să arbă pu,in grâu "i duc !a biserică stade$ co%rigi$
co!aci$ ca să facă preo,ii parastas. 1ar în Sfântu! Munte %ezi ni"te bătrânei$ sărmanii$
care !a ecare Sfântă 'iturghie fac co!i%ă pentru mor,i "i pentru Sfântu! pe care î!
prăznuiesc pentru a primi binecu%ântarea !ui.J P =u%. #aisie 5ghioritu!$ I2iaa de fami!ieJ
=âte bordeie atâtea obiceiuri n Mo!do%a Li pări a!e Munteniei$ există obiceiu! ca pentru
suetu! ce!ui adormit să se dea de pomană un set comp!et de haine$ dar Li ce!e
necesare într-o casă pat$ masă$ scaune$ %ese!ă etc. Mai mu!t$ !a termene dese Li
respectate cu strictee$ sunt a!te obiceiuri pomenirea !a mormânt$ unde se aLterne o
faă de masă Li se oferă un număr x de co!aci în formă de cruce$ Li un a!t număr de
co!aci de formă rotundă. Se mai dau de pomană )peste groapă)$ o p!apuma 7sau o
pătură;$ perne$ o că!dare cu apă$ o găina %ie etc. <oate acestea nu au încărcătura
re!igioasă în sine$ ci in de o cutumă !oca!ă. =u a!te cu%inte$ dacă în a!te zone geograce
aceste obiceiuri nu se practică$ nu înseamnă că suetu! ce!ui adormit nu este mi!uit cum
se cu%ine. 1in păcate$ aceste datini răz!ee sunt păstrate cu con%ingerea că aLa trebuie$
aLa e bine$ doar aLa suetu! este mântuit. 5ceasta este o încredinare greLită. Sigur$
forma de cruce$ sau cea rotundă dată co!aci!or$ respectă o simbo!istică re!igioasă$ iar
inerea acestor obiceiuri nu este rea în sine$ de aceea preoii nici nu refuză ocierea
unor astfe! de s!u&be. 1ar a &udeca pe aproape!e nostru care e mai sărman sau mai puin
informat cu pri%ire !a aceste datini !oca!e că nu face !a fe! ca noi$ a ne mândri cu fe!u! în
care organizăm noi parastasu! Li a ne compara cu cei!a!i p!usând cantitati%$ este cu
sigurană păcat a! s!a%ei deLarte Li mândriei. O persoană din Mo!do%a care participă !a
un parastas în 5rdea! sau in%ers$ are numeroase moti%e să e uimită Li contrariată. 1e
fapt$ rugăciunea pentru dez!egarea de păcate a ce!ui adormit este cea care contează ce!
mai mu!t în faa !ui 1umnezeu$ iar ea este aceeaLi oriunde în spaiu! ortodox românesc.
Să nu ne împiedicăm de deta!ii Li de gura !umii. Să nu renunăm Li să nu amânăm
pomenirea mori!or de teamă că nea%ând destui bani$ nu putem oferi Li noi zeci de
co!aci$ !umânări Li mese bogate. IMi!ostenia nu se face doar cu !ucruri materia!e$ ci mai
mu!t cu !ucruri duho%niceLti. 2-ai gândit %reodată să %ă rugai pentru suete!e care
sunt sub osânda !ui 1umnezeu/ #entru aceste suete cine se %a ruga/ n aceasta constă
cea mai mare mi!ostenieD 5ceasta este mi!ostenia cea mai îna!tă$ pe care poate s-o
ofere creLtinu!.J - Sf. *frem 8i!otheiu! Mi!uim pe sărmani sau omenim neamuri!e/ Să
%edem în pomană cu ade%ărat Lansa de a oferi ce%a de fo!os unor suete chinuite Li
sărmane$ nu de eta!are a posibi!ităi!or noastre nanciare. Să chemăm !a masa
parastasu!ui mai întâi pe cei ămânzi$ singuri Li bo!na%i$ să nu îi uităm pe afară până
când sfârLesc oaspeii de seamă. Biserica este deseori &udecată că in%esteLte în
construcia de noi !ăcaLuri de cu!t în timp ce ar putea che!tui mai mu!t pentru săraci Li
bo!na%i. 1ar noi$ când ne %ine rându! să facem o faptă bună$ ce a!egem mai întâi/ #e ce!
sărac căruia să îi facem cu ade%ărat bucurie$ sau inerea unui obicei !oca! de a cumpăra
zeci Li sute de %ase 7cratie$ farfurii$ pahare$ tacâmuri; pe care !e oferim unor persoane
care oricum nu au ne%oie de e!e/ 0ânduie!i!e bisericeLti nu pre%ăd nimic în pri%ina
număru!ui Li cantităii prinoase!or Li ecare poate da cât crede de cu%iină. <rebuie
păstrată însă măsura în tot ceea ce întreprindem$ preocupându-ne mai mu!t de
rugăciunea pentru suetu! ce!ui decedat$ decât de mese îmbe!Lugate. Să dăm de
pomană orfani!or$ %ădu%e!or$ bătrâni!or singuri Li bo!na%i$ persoane!or cu handicap Li
dizabi!ităi$ străini!or$ ce!or care într-ade%ăr au ne%oie Li %or primi cu recunoLtină daru!.
0esponsabi!ităi a!e fami!iei ce!ui adormit 8ami!ia ce!ui răposat trebuie să se îngri&ească
să e o atmosferă duho%nicească Li meditati%ă !a masa parastasu!ui. Nu se %a exagera
cu ser%irea %inu!ui$ nu se %a %orbi tare Li nu îi %a  nimănui îngăduit să bea peste
măsură. +n obicei greLit este Li ce! de a %ărsa o picătură de %in din pahar în amintirea
ce!ui decedat. <ot fami!iei îi re%ine responsabi!itatea de a se informa asupra perioadei
!iturgice în care se aă Biserica !a să%ârLirea parastasu!ui. n zi!e!e de post$ mâncarea de
!a parastas trebuie să e de post$ chiar dacă ce! trecut !a 1omnu! nu postea Li prefera
mâncarea de du!ce. Ba$ cu atât mai mu!t$ am îndrăzni să spunem. #ostirea unită cu
rugăciunea ce!or rămaLi$ îi pot a&uta dinco!o de mormânt. )mpărăia !ui 1umnezeu -
spune Sfântu! 5posto! #a%e! - nu este mâncare Li băutura) 70omani >4$ >;. Nimic din
ceea ce oferim ca ofrandă materia!ă nu a&unge !a ce! adormit$ acesta nu mai mănâncă Li
nu mai bea în %iaa de dinco!o$ de %reme ce s-a despărit de trup. =eea ce a&unge a! ce!
adormit$ este mi!a !ui 1umnezeu care %ede dragostea$ dărnicia Li discernământu! cu
care oferim ce!e materia!e spre pomenire. 'umânări!e +n a!t aspect demn de semna!at
este ace!a a! !umânări!or fo!osite !a parastas. *!e sunt o &ertfă care pre-închipuie !umina
n%ierii Li %iaa %eLnică$ drept care trebuie să e curate. Se %a e%ita cumpărarea
!umânări!or din afara biserici!or$ deoarece în ma&oritatea cazuri!or fabricarea !or se face
fără a respecta procesu! tehno!ogic conser%at de Biserica$ fo!osindu-se deLeuri
petro!ifere Li di%erLi în!ocuitori care prin ardere pro%oacă fum înecăcios Li toxic. #e !ângă
afumarea picturii bisericeLti$ !umânări!e de proastă ca!itate picură pete de ceară greu de
e!iminat de pe co%oare!e Li a!ei!e bisericii. #arastas indi%idua! Li de obLte I=ând se
întâmp!ă să e mai mu!i răposai în biserică$ în ace!aLi timp$ nu refuza dacă cine%a
propune ca s!u&ba să se să%ârLească pentru toi !a un !oc. =ăci este chiar mai bine ca o
înmormântare să se s!u&ească pentru doi sau mai mu!i răposai în ace!aLi timp
rugăciunea tuturor ce!or adunai aco!o %a  mu!t mai %ie decât dacă s-ar s!u&i de mai
mu!te ori$ succesi%$ în mare grabă$ cu neatenie Li cât mai pe scurt$ pentru ecare
separat@ pentru că ecare cu%ânt a! rugăciuni!or pentru ce! răposat este ca un strop de
apă dat unui om însetat. Să ne îngri&im de cei care au p!ecat în !umea de dinco!o
înaintea noastră$ ca să putem face pentru ei tot ce ne stă în puteri$ a%ând în minte că
8ericii sunt cei mi!osti%i$ că aceia se %or mi!uiDJP#r. Seram 0ose$ ISuetu! după
moarteJ n%ăătura #r. 0ose este ap!icabi!ă Li în cazu! parastasu!ui !a diferite termene de
!a trecerea !a 1omnu!. #arastasu! nu trebuie să e mereu indi%idua!$ căci 1umnezeu nu
&udecă precum noi$ oamenii$ preferenia! Li exc!usi%ist. 1impotri%ă$ comuniunea în
rugăciune Li împreună suferina pentru pierderea ce!or dragi sunt mai p!ăcute înaintea
!ui 1umnezeu. +nii cred în mod greLit că până !a parastasu! de 4 de zi!e nu este bine
să se mai facă nicio pomenire. 1acă înaintea ce!or 4 de zi!e se întâmp!ă să e o
Sâmbătă a Mori!or cu parastas de obLte !a biserică$ aceste fami!ii a!eg să nu participe.
*!e pri%ează suetu! ce!ui adormit de dez!egări Li uLurare în %iaa de apoi. 'a fe! se
întâmp!ă când fami!ia crede că Li-a făcut datoria creLtinească faă de ce! răposat
pomenindu-! o dată în ecare an$ !a o dată apropiată de cea a morii. 5ceste fami!ii$ în
mod greLit$ nu consideră necesar să participe Li !a a!te pomeniri de obLte rânduite de
Biserică. +n a!t caz care %ădeLte ancorarea întru ce!e forma!e$ este insistena unor
fami!ii de a face parastas indi%idua! pentru cei adormii chiar într-o astfe! de Sâmbătă a
Mori!or$ dar !a o a!tă oră$ separat de parastasu! obLtesc. =um putem a&uta cu ade%ărat
pe cei adormii Sfântu! 6oan ură de 5ur deta!iază sensu! mi!osteniei "i a! rugăciuni!or
făcute pentru cei adormi,i )=um "i în ce mod îi putem a&uta/ Să ne rugăm pentru cei
mor,i$ punând "i pe a!,ii să se roage "i dând mi!ostenii pentru suete!e !or. =ăci nu
degeaba s-a rânduit de către 5posto!i ca să se facă pomenirea !a Snte!e "i
înfrico"ătoare!e <aine pentru cei muta,i de !a noi@ au "tiut ei că mu!t fo!os %or a%ea$ mu!t
a&utor %or căpăta. #entru că atunci întregu! popor stă cu mâini!e ridicate către
1umnezeu când c!eru! întreg se roagă$ când înfrico"ata <aină stă de fa,ă$ apoi cum să
nu îmb!ânzim pe 1umnezeu rugându-' pentru ei/) #arastasu! ce! mai bun dintre toate
pe care î! putem face pentru cei mor,i este %ia,a noastră petrecută cu !uare aminte$
ne%oin,a pe care o facem pentru a ne tăia neputin,e!e "i a ne cură,a suetu!. #entru că
dez!ipirea noastră de !ucruri!e materia!e "i de patimi!e suete"ti$ pe !ângă faptu! că ne
pricinuie"te nouă u"urare$ are ca rezu!tat "i u"urarea suete!or ce!or adormi,i din tot
neamu! nostru. =ei adormi,i se bucură atunci când un urma" de-a! !or se aă !ângă
1umnezeu. 1acă noi nu suntem într-o stare duho%nicească bună$ atunci suferă părin,ii
no"tri adormi,i$ mo"ii "i strămo"ii "i tot neamu! nostru. (+ită-te ce nepot am făcutD)
spun ei "i se mâhnesc. 1acă însă suntem într-o stare duho%nicească bună$ se bucură
pentru că "i ei au contribuit !a na"terea noastră$ iar 1umnezeu într-un anumit fe! este
ob!igat să-i a&ute. 5dică ceea ce %a da bucurie ce!or adormi,i este străduin,a noastră de
a binep!ăcea !ui 1umnezeu$ astfe! încât să-i întâ!nim în 0ai "i astfe! să trăim cu to,ii
împreună în %ia,a cea %e"nică. #rin urmare merită ostenea!a să !o%im în omu! nostru ce!
%echi ca să se facă nou$ astfe! încât să nu se %atăme nici pe sine$ nici pe cei!a!,i oameni$
ci să se a&ute atât pe sine însu"i$ cât "i pe cei!a!,i$ e ei %ii sau mor,i. P =u%. #aisie
5ghioritu!$ 2iaa de fami!ie I<ot ceea ce facem pentru aproape!e nostru %om primi de !a
1umnezeu. 1acă %om ierta$ *! ne %a ierta$ daca %om iubi$ *! ne %a iubi$ daca %om 
mi!osti%i si *! ne %a  mi!osti%. 1acă nu-! osândim pe om$ nici 1umnezeu nu ne %a
osândi. <oate se %or întâmp!a !a fe!. =eea ce %om dărui %om Li primi înapoiDJ- 5%%a
*frem 8i!otheitu!$ Sfaturi duho%niceLti - See more at
httpTTporuncaiubirii.agaton.roTartico!T9CTparastasu!-U*AUCU?:-rugU=4UC:ciune-
mi!ostenie-sau-ospU=4UC:U=CU?BVsthash.c6:i6Hi.dpuf

de e2emplu noi am vorbit cu preotul inainte de cele &' de #ile si

preotul a #is ca ceea ce contea#a e slujba in biserica si slujirea
hainelor de pomana cat si a mancarii de la pra#nic, asa ca la cimitir
putem merge singuri ulterior cu sticla cu vin amestecat cu ulei etc...
am facut asa....s-au ofuscat nemaurile ca era musai sa mergem la
cimitir cu preot si cu alea obiceiuri..galeti, prosoape date de pomana
peste mormant ...si nu mai tin minte cate alea in va#ul
lumii...preotul a spus ca sunt obiceiuri laice si ca nu au legatura cu
drumul sufletului celui decedat.... nici mesele intinse si copioase nu
au a face cu spiritualitatea dar macar daca cei de la pra#nic
pomenesc numele decedatului inainte de a incepe sa bage in gura
se cheama ca pomana si-a atins scopul....adica "pomenirea
mortului"...

asta le-a comunicat preotul celor de la pra#nic, pentru ca au fost

persoane care luat "atitudine" in fata lui incercand sa ne arate cu
"degetul"

ps. la &' de #ile nu cred ca e2ista ta2a la biserica, trebuie mers din
timp cel putin o saptamana inainte sau poate chiar doua! si
anuntat ca aveti pra#nic de &' de #ile in #iua G, apoi cand se merge
la biserica ptr slujba cand se da liturghie se scrie pe pomelnic
numele pomenitului si ca e pomenit la &' de #ile si ii si spuneti
preotului ca a#i aveti pomenirea de &' de #ile, trebuie sa stie3
pentru cat se da la preot ca vine acasa sau si la cimitir vorbiti cu
persoana de la lumanari sau cu dascalul, daca ei va spun ca trebuie
vorbit direct cu preotul , faceti cum spun ei