Proiectului Catehetic „Lumină din Lumină”

Lucrează! Dăruiește! Luminează!

Activitatea V – 29-30 – Sâmbăta morților:

De ce să ne rugăm pentru cei răposați?

Tema are legătură cu Moșii de toamnă care urmează sâmbăta viitoare 05 noiembrie 2022.

Slujbele pentru pomenirea morților (Parastasele)

După credința creștinească, viața omului nu se sfârșește cu moartea trupului; sufletul își
continuă existența și dincolo de hotarele vieții pământești, într-o altă viață. De aceea, Biserica
nu dă uitării pe cei morți, nici după înmormântarea lor.

Slujba săvârșită pentru cei morți, după înmormântarea lor, se numește îndeobște Parastas, de
la grecescul παράστασις, care înseamnă: înfățișare înaintea cuiva, mijlocire, deci mijlocire la
Dumnezeu pentru cei morți. Parastasul se săvârșește fie la casa mortului, fie la Biserică, după
sfârșitul Liturghiei sau după Rugăciunea Amvonului, fie la mormânt.

Cu toate că noi nu-i vedem și nu-i auzim, îi simțim aproape. Ei însă, prin voia Domnului, ne
pot vedea și ne pot auzi. Deci nu trebuie să socotim că între spațiul nostru de aici și sălașurile
lor cerești sunt distanțe de neparcurs. Biserica este locul sacru unde se unește cerul cu
pământul. Dacă Dumnezeu voiește, ei pot fi prezenți aici, în sfântul locaș, în chip tainic,
desigur. Ne pot vedea, ne pot auzi, pot fi fericiți că se roagă împreună cu noi, bucurându-se de
prezența noastră și mânguindu-se de rugăciunile făcute și de darurile împărțite pentru ei.

Din punct de vedere practic, e bine să reținem următoarele:

- după înmormântare, se fac parastase la 3, 9 și 40 de zile, la un an, apoi în fiecare an, până la
șapte; de asemenea, în sâmbetele morților, menționate în calendar (dinaintea Duminicii
lăsatului sec de carne, dinaintea Rusaliilor și cea din jurul datei de 1 noiembrie);

- la 40 de zile, la un an și în fiecare an până la șapte, solicităm preotul să vină și la cimitir,

pentru o slujbă la mormânt, și acasă, pentru a binecuvânta masa și lucrurile care se împart;
numărul vaselor, colacilor, lumânărilor, prosoapelor și altor obiecte care se dau de pomană nu
este fix. Fiecare familie va împărți după posibilități.

- la Biserică, familia care pregătește parastasul va veni cu prinoasele obișnuite: colivă, colaci
(sau pâini), vin, lumânări, tămâie etc. Cel mai bine este să se facă pachețele cu alimente, cât
să sature un flământ.

- Coliva, făcută din grâu fiert, îndulcit cu miere sau zahăr, închipuie însuși trupul mortului,
deoarece hrana principală a trupului omenesc este grâul. Ea este totodată o expresie materială
a credinței noastre în nemurire și înviere, după cum Însuși Domnul nostru Însuși ne spune:
după cum bobul de grâu, ca să încolțească și să aducă roadă, trebuie fie îngropat mai întâi în
pământ și să putrezească, tot așa și trupul omenesc mai întâi se îngroapă și putrezește, pentru
ca să învieze apoi întru nestricăciune (Ioan 12, 24; cf. 1 Corinteni 15, 26)

1
 Proiectului Catehetic „Lumină din Lumină”
Lucrează! Dăruiește! Luminează!

Trei îndrumări despre pomenirea morților, ale pr. Arsenie Boca:

 Pentru morți nu trebuie să plângem atâta de mult, ci mai ales să ne rugăm și să facem
milostenie.

 Scăderile unui om când se mută (la cele veșnice), mai rămân și urmașilor, să se lupte
și ei cu ele. Dacă le sting, le scot din fire, pentru biruința lor, se luminează și haina
sufletului ce s-a mutat din trup. Când se luptă cineva cu „scăderile sale” și, cu ajutorul
lui Dumnezeu, le biruie, se bucură și se luminează un șir nesfârșit din înaintașii noștri.
Aceste biruințe sunt cele mai puternice rugăciuni, pentru toți cei mutați de la noi.

 Pomenile pentru morți nu se fac cu rudele și cu vecinii, ci cu cei sărăci, care nu au.

Pildă – Folosul parastaselor după moarte

2
 Proiectului Catehetic „Lumină din Lumină”
Lucrează! Dăruiește! Luminează!

Ne-a povestit un călugăr: Tatăl meu era sărac, dar așa de evlavios încât, atunci când se
săvârșea Liturghia îl aștepta pe preot la poarta Bisericii. În schimb, mama nu era credincioasă
și rar mergea la câte-o slujbă. Duminica, prefera să stea acasă, să gătească pentru familie și să
facă treburile gospodăriei. După ce au murit, i-am văzut pe amândoi în vis. Tatăl meu se găsea
într-o grădină frumoasă și minunată, bucurându-se de fericirea raiului, în timp ce mama îmi
cerea cu mare durere: „dă-mi copilul meu și mie să mănânc ceva, că mi-e foame!”

A doua zi când m-am trezit mă gândeam că, dacă mama este moartă, ce fel de mâncare mai
poate să poftească? Cu siguranță avea nevoie de hrană duhovnicească... Am mers la
Mănăstirea Sfântului Sava și am dat cele rânduite, cu rugămintea să facă 40 de Liturghii
pentru mama, ca Dumnezeu s-o înalțe puțin și să fie împreună cu tata, să se bucure și să aibă
și ea parte de fericirea raiului. Mai înainte însă de a se încheia cele 40 de Liturghii, mi s-a
arătat în somn tata repreșându-mi cu o figură posomorâtă: „pe mine de ce m-ai lipsit de partea
mea?!”

N-am știut ce să-i răspund, dar a doua zi am cerut mănăstirii să adauge imediat și numele
tatălui meu la sărindar, iar când s-au împlinit zilele am mai dat încă unul pentru amândoi. De
atunci au trecut mai mult de 20 de ani și continuu fac parastase pentru ei și dau sărindare, ca
să aibă mai multă odihnă în Domnul.

Cuvânt despre folosul pomenirii morţilor.

Un oarecare om din Cipru a fost robit şi, ducându-l pe el în Persia, acolo l-au închis pe el în
temniţă. Iar, scăpând unii de acolo şi venind în Cipru, părinţii lui i-au întrebat dacă nu cumva
acolo l-au văzut pe dânsul. Şi, răspunzând, le-au spus lor că a murit. Şi încă noi, au zis ei, cu
mâinile noastre l-am îngropat pe el. Dar nu fusese acela de care l-au întrebat ei, ci altul care
semăna cu el; încă le spusese lor ziua şi luna în care murise el.

Deci, părinţii îi făceau lui, ca pentru un mort, pomeniri, trei Liturghii pe an. Iar, după ce au
trecut patru ani, omul acela robit, fugind de la perşi, a venit în Cipru. Şi i-au zis lui părinţii
săi: „Noi auzisem că ai murit şi îţi făceam pomenire de trei ori pe an". Şi, auzindu-i pe ei
spunând aceasta, i-a întrebat pe ei, în care lună şi în care zi făceau aceasta. Iar ei i-au spus:
„La Sfânta Naştere a lui Hristos, la Sfintele Paşti și în Sfânta zi a Cincizecimii". Deci, el le-a
zis lor: „Întru aceste trei zile ale anului, venea la mine cineva în haine albe ca soarele şi mă
slobozea pe mine din lanț și din temniţă și umblam toată ziua și nimeni nu mă cunoştea pe
mine. Iar a doua zi, iarăşi mă aflam purtând lanţuri".

(Proloagele, volumul 1, Editura Bunavestire, p. 232

II. Activitate practică: copiilor li se poate prezenta de către o enoriașă cum se prepară coliva
(pot învăța din prezentare sau chiar pot chiar experimenta singuri) iar părintele le va explica
cum se întocmește corect un pomelnic.

III. Agapă

Bucurie tuturor! Doamne ajută!