CREDINCIOS ESTE DOMNUL ÎNTRU CUVINTELE SALE”!

 „În ce te voi găsi, întru acelea

te voi judeca!”

Dată: 21 mart. 2022Autor: stranaortodoxă

”CREDINCIOS ESTE DOMNUL ÎNTRU CUVINTELE SALE” 

                                        (Ps.144/13)
    MÂNTUIREA este eliberarea omului din robia păcatului ( prin pocăință ! ) și dobândirea
vieții veșnice în Hristos, prin harul Dumnezeiesc. 
    Condiția obligatorie pentru a ne putea mântui este să avem CREDINȚĂ
DREAPTĂ și FAPTE BUNE. Sf. Ap. Iacov  spune în Epistola sa :”Credința fără de fapte
moartă este” și faptele fără credință, niciun folos n-aduc.
    Vreau să vă spun două întâmplări cutremurătoare, ce pun în evidență aceste adevăruri
evanghelice, întâmplări pe care le leagă momentul morții omului de cuvântul Mântuitorului : ”În
ce te voi găsi, întru acelea te voi judeca !”
    Știm cu toții ce s-a întâmplat în Creta ! Știm că acolo s-au semnat documente eretice,
acuzatoare pentru ierarhii noștri, prin care   s-a legiferat ecumenismul, care este erezia tuturor
ereziilor (Sf.Iustin  Popovici). În Creta Hristos a fost din nou trădat și vândut , Ortodoxia a fost
iarăși răstignită și Adevărul  blasfemiat, hulit și crucificat .
    Am călcat și eu pragul bisericii mulți ani, dar nu m-am rezumat doar la atât  și, din respect
pentru credința mea , m-am documentat , am citit despre Ortodoxie , am aflat ce are voie și ce nu
are voie să facă un ortodox, ce înseamnă  lege, dogmă, Sfinte Canoane și cum jalonează acestea
viața Bisericii . 
    Așa am aflat că în biserică nu ai voie să spui ”după părerea mea…!” În biserică lucrează strict
Dogma, Sfinții Părinți, Sfintele Canoane… Altfel este erezie !
    De aceea, când a venit ”sinodul” din Creta , am simțit că acolo nu a fost lucru curat, fapt pentru
care am căutat ajutor duhovnicesc. Am găsit un preot îngrădit de erezia din Creta , care a întrerupt
pomenirea numelui ierarhului semnatar, m-am spovedit , iar Sfinția Sa  mi-a explicat  gravitatea
situației.
    Mi-a spus că  prin participarea  la slujbele unde sunt pomeniți ierarhii care au semnat
documentele din Creta, prin preotul care slujește în biserică, ortodoxul intră în comuniune cu
ereziile semnate de ierarhi și se contaminează, se întinează  de erezie, devenind părtaș la trădarea
și vânzarea lui Hristos. 
    Mi-a mai spus că Sfinții Părinți spun hotărât că prin această participare și nepăsare ( că, adică–
”alții vor răspunde  !”) ortodoxul devine vrăjmaș al lui Hristos și al Maicii Sale. Sf. Ioan Gură de

1
Aur spune și mai apăsat că ”vrăjmașii lui Hristos nu sunt doar ereticii, ci și cei ce sunt în
comuniune cu ei.”
    Am înțeles , cu durere, că suntem în mare primejdie  și a înțeles aceasta toată familia mea ,
inclusiv bătrânul meu tată. Și nu a mai mers nici tatăl meu la biserica al cărei prag îl călcase , cu
evlavie, o viață întreagă,adică s-a îngrădit și el de erezie, ca toată familia.
    Dar, din păcate, după o vreme, împins de o ”rușine” nemotivată, tatăl meu s-a întors în biserica
satului, pentru că  i-a fost teamă de ce o să zică lumea, că o să-l numească ”lepădat, schismatic ,
ieșit din biserică ”…Nu i-a fost teamă, din păcate, de ce va zice Hristos !
    Nu a înțeles tatăl meu, deși i-am explicat îndelung, că ÎN BISERICĂ – STÂLP ȘI
TEMELIE  ESTE ADEVĂRUL și că acolo unde nu este Adevărul – nu este biserică,sunt doar
ziduri cu sfinte icoane ! I-am spus că A IEȘI  din biserică” este a ieși din Adevăr, nu dintre
ziduri, că Biserica nu stă în ziduri, ci în Adevăr. 
    I-am mai spus că ierarhii sunt cei care au căzut în erezie, pentru că ierarhii  pot cădea , preoții
pot cădea și ei, dar Biserica nu cade și nu va cădea niciodată, deoarece este întemeiată pe piatra
Adevărului – Hristos. 
    Zadarnic !  Lumea l-a biruit !  I-a fost teamă și rușine de lume, de ce zice lumea, iar lumea, cu
ale ei, ca o mlaștină, l-a tras înapoi ! 
    Din momentul când s-a întors în biserică, la preotul ecumenist, tatăl meu n-a mai vrut (sau n-a
mai putut ! ) să înțeleagă nimic : s-a închis în el, și-a scurtat rugăciunile,s-a înverșunat , a devenit
irascibil, supărăcios…A  devenit…  un altul ! 
    Cu mare durere în suflet i-am respectat dorința !
Și a venit boala și i s-au  făcut toate cum și le-a dorit : spovedanie la preotul ecumenist,
Împărtășanie, dezlegări…
    Și a  venit și moartea , care l-a luat… așa cum l-a găsit ! Și a plecat tatăl meu la cele veșnice…
    LA CARE DINTRE ELE ? m-am întrebat, dorindu-mi ca Dumnezeu să-mi dezvăluie cumva,
unde este…Și, după un timp, Dumnezeu S-a milostivit și l-am visat…
    Se zbătea, săracul, scufundat până sub braț, într-un lichid vâscos, înspăimântător, gri-roșiatic,
dând continuu din mâini, pentru a nu se afunda de tot… Se stropea cu acel groaznic lichid, care îi
ajungea pe față și pe restul corpului … Avea fața parcă mai mare, nefiresc de mare, foarte urâtă,
plină de pete roșietice, ca de la arsură. Când s-a întors cumva , am văzut că o falcă îi atârna…
    De ce era acolo?! De ce numai până la jumătate ?! De ce se chinuia așa de îngrozitor ?!…
    Se spune că nu trebuie să crezi în vise  și așa este ! Înțeleptul Isaac Sirul spune că visele pe
mulți i-au aruncat în rătăciri pierzătoare de suflet !
    Dar sunt și vise de la Dumnezeu care, în nemăsurata Lui iubire și purtare de grijă pentru
oameni, ridică, pentru câteva clipe, tainica perdea care separă văzutul de lumea de dincolo… 

2
    De ce o face ? Cred că din MILĂ, pentru învârtoșarea inimilor noastre, pentru cerbicia cu
care I ne împotrivim, cu scopul de a ne îngrozi, spre îndreptare, ca să ne întoarcem de la rău, cât
mai suntem încă în trup și să ne îndreptăm spre bine, cât încă mai putem .
    Un părinte de la Sihăstria mi-a povestit o altă întâmplare, la fel de zguduitoare, revelată tot prin
vis,prin care Bunul Dumnezeu atenționează omenirea că  EL ”credincios este întru cuvintele
sale.”
    O familie din Bucovina a venit la Părintele, acum vreo 20 de ani, să-i spună necazurile sale :
nimic nu le mai mergea bine, mereu se îmbolnăveau ai casei, le mureau animale, nu aveau nici un
spor ,la nimic. Femeia a povestit că a avut un unchi, cu viață păcătoasă,care murise de curând, în
păcate, nespovedit, nepregătit sufletește  și că în cele 40 de zile l-a visat pe cel plecat…
    Stătea , parcă, pe o colină verde, iar nu departe de el era o prăpastie adâncă, înfiorătoare, cu foc
și cu țipete . Întrebându-l de ce este trist,el i-a răspuns că, după 40 de zile, va merge și el în acea
prăpastie. I-a cerut femeii să se ducă la Mânăstirea Sihăstria și să plătească slujbe pentru el, iar de
nu va face așa, atunci și ei vor merge unde se va duce el… După câteva luni, familia respectivă s-
a întors la preot și i-au spus că , făcând cele cerute de cel mort, au încetat necazurile și bolile și
pierderile.
Ce leagă aceste două întâmplări adevărate ? Le leagă cuvântul Sfintei Evanghelii !
    În prima , sufletul care a plecat la judecată avea fapte bune (multe, puține, nu știm) dar s-a
întors de la Credința Dreaptă și moartea l-a luat în părtășie cu ecumenismul și va fi judecat ca
atare .
    În cea de-a două întâmplare, cel plecat era în Dreapta Credință (faptele petrecându-se înainte
de ”sinodul” din Creta), dar faptele lui erau păcătoase, pline de patimi nemărturisite , potrivnice
lui Hristos.
    Faptele bune (rugăciunea, postul, milostenia) sunt doar  o aripă cu care zburăm spre cer .
DAR… putem să ne îndoim ca arcul de post, putem să facem metanii până la București, putem să
facem milosteniile de pe lume, dacă nu avem și DREAPTA CREDINȚĂ—totul e zadarnic ! 
    Aceste vise nu cred că au fost de la cel rău, pentru că vrăjmașul nu vrea ca noi să știm ce ne
așteaptă, cea mai mare viclenie a lui fiind aceea de a ne face să credem că el nu există , deci că nu
există iad. 
    Vrăjmașul nu vrea ca noi să credem că, de  ne va găsi moartea pe drumuri lăturalnice , în cele
potrivnice lui Hristos, dar plăcute lui, prin acestea  ne-am agonisit osândă veșnică și am pierdut
raiul. 
    Și nu vrea nici să știm că, de ne va găsi moartea mărturisiți, în pocăință, în plângerea
greșelilor– avem nădejde la  mila lui Hristos.

3
    Cei care stau în nepăsare și în amăgirea că ”sunt în ascultare”– preoți, maici, călugări –  să nu
uite și ei că aceste atenționări li se potrivesc și lor, nu doar mirenilor ! 
    Cinstim pe Sf. Ioan Gură de Aur , pe Sf. Grigorie Palama, care au întrerupt pomenirea
patriarhului eretic ; cinstim pe Sf. Maxim Mărturisitorul , care, într-un imperiu de câteva sute de
milioane de oameni, doar el și doi ucenici ai săi erau în Adevăr, pe piatra Adevărului–Hristos ;
cinstim pe toți Sfinții care au luptat pentru Adevăr ! 
    Nu suntem la măsura lor, e adevărat dar, pentru a ne mântui, trebuie să le urmăm faptele,
lucrarea lor, fiecare  după puterea lui, fiecare la  măsura lui . Să nu le facem doar prăznuirile
acestor apărători ai Ortodoxiei, ci să urmăm exemplul vieții lor, al luptei lor, al jertfei lor. 
    E o înșelare a spune : ”facem ascultare” și că ”ei vor răspunde !” 
 Da, ei vor răspunde, dar ei vor răspunde pentru ale lor, pentru că au rătăcit poporul.   Însă tu , cel
ce nu ești nici ierarh, nici preot , tu vei răspunde pentru ale tale, adică vei răspunde de ce l-ai
urmat pe ierarh sau pe preot , dacă știai că te duce în rătăcire ? 
    Nu poți spune că n-ai știut ce se întâmplă cu credința ta !  Ești oaie gânditoare, nu-l poți minți
pe Dumnezeu, EL știe câți talanți a dat fiecăruia dintre noi ! 
Să nu ne amăgim !  
    Avem un singur Dumnezeu – și Acesta este Hristos ! Există un singur Adevăr – și Acesta este
Hristos ! Există o Singură Biserică și aceasta este Biserica lui Hristos! 
Restul e înșelare, adică ecumenism !
    Să ne rugăm să ne lumineze Bunul Dumnezeu pentru a  înțelege  prin ce trece Ortodoxia
noastră, ca  să ne dea puteri duhovnicești  și curaj mărturisitor până la ultima zvâcnire a inimii !