Vă spun, în următoarele luni,

episcopii care nu vor putea sta împotriva lumii,

Biserica nu va avea nevoie de ei!

Auziți ce spun?
Știu că acesta este un cuvânt greu!

Ce înseamnă să stai împotriva lumii?

Să ajuți lumea să se pocăiască!

Pocăința este terapie!

Dacă nu putem opri toate aceste dezastre,

măcar să fie o răspândire limitată -

- o răspândire mică!

Putem reuși acest lucru!

Noi!
Creștinii ortodocși!

Putem reuși!

Să vină un rău mic!

Cum a grăit Maica Domnului

către Stylian morarul în 1964,

căruia i s-a arătat în Evrychou

și i-a zis: "Styliane, trebuie să faci privegheri;

de la ora douăsprezece la ora trei!

Și să îngenunchezi, să te ridici,
și iarăși să îngenunghezi!"

'Pentru ce, Maica mea," întreabă el, ''să fac privegheri?"

"Peste 10 ani", în 1964 i-a spus aceasta,

''va fi un mare rău în Cipru!"

Iar bietul și simplul Stylian i-a zis:

"Păi, Maica mea, dacă răul tot are să vină,

eu pentru ce să-mi pierd somnul?"

Și îi răspunde dulcea noastră Maică din ceruri:

"Ca să vină un rău mai mic!''

Auziți cum lucrează Dumnezeu?

Cu iubire de oameni; cu adâncă milostivire!
Nu pedepsește!

Ne învață!
Intervine chirurgical ca să ne tămăduim!

Demonul este cel care voiește

nimicirea întregii lumi.

Nu-L poate nimici pe Dumnezeu - va nimici chipul lui Dumnezeu

și zidirea lui Dumnezeu. Asta voiește!

Așadar, noi suntem ... încercăm!

Nu zic că suntem; am greșit!

Încercăm să ajungem, pe cât se poate,

un chip curat al lui Dumnezeu.

Fără pofte rele, și fără mânie

și necredință.

Dumnezeu prețuiește încercarea fiecăruia.

Zicem:
Să vorbim despre pocăință oamenilor noștri!

Celor cărora sunt interesați.

Cel mai important:

Să ne rugăm intens!

Am întrebat un om al lui Dumnezeu.

"Merg să vorbesc'', i-am zis.

"Și sunt sigur că lumea va asculta acum",

i-am zis, "căci este foarte

îngrijorată pentru cele ce se petrec,

cele legate de război, dar cel mai mult acum,

pentru boli."

Nu știi de unde îți vine răul.

''Ce să le spun?"
Ce credeți că mi-a zis?

"Ei'', mi-a zis,

"să se roage Sfântului Haralambie,

căci acesta este cel care,

în vechime, a alungat ciuma."

Ce a fost ciuma? O epidemie!

Și lumea murea fără să știe de ce.

Iar acest sfânt

a dobândit mai multă cinste,

 pentru că mulți au văzut

cum a îndepărtat acea boală!

Dacă mergeți în Denia și întrebați:

“De ce îl aveți pe Sfântul Harlambie ca ocrotitor?"

Vor spune: ''Era ciumă și a ajuns până la Denia,

iar Sfântul Haralambie a alungat-o,

și n-a ajuns ciuma până în satele noastre!"

Vreți să vă spun despre ce sfânt se va arăta un mare

alungător al molimelor?
Căci această boală este o molimă!

Sfântul Nichifor Leprosul!

Sfântul Nichifor Leprosul!

Cel care a trăit pe pielea lui

această boală.

Acum Dumnezeu îi va da har,

ca oricine îl va chema

să îl aibă ocrotitor!

Căci, știți, dacă - Doamne ferește - se va extinde,

și va ajunge și în ținutul nostru,

lucru foarte posibil -

în Egipt a ajuns, în Italia a ajuns.

Nu este departe! Avem și ocupație alături,

avem și atâția străini și turiști!

Nu îndrăznește cineva să zică:

"Oprim deplasarea mulțimilor!

Călătoriile dese și fără sens!"

Dar și unul singur să se deplaseze, căci se deplasează.

Așadar, oamenii de credință vor fi foarte necesari!

Știți de ce în vremea prigoanelor

mulți deveneau creștini? În primii ani?

Pentru că apăruse atunci o epidemie

- holera.

Pănă și copiii Împăratului s-au molipsit de holeră.

Toți medicii de curte, care mâncau și beau bine,

au dispărut.
Și cine mergea să vadă copiii bolnavi ai Împăratului?

Creștinii din temnițe!

Făceau rugăciuni și masluri,

și mulți se făceau bine!

Și astfel mulți ajungeau să creadă.

Prin faptele bune și prin îndrăzneala creștinilor!

Aici să te văd!

Asta se va întâmpla acum!

Acum se va vedea care dintre noi,

indiferent de funcția pe care o avem,

avem credință în Dumnezeul nostru,

o vârâm înlăuntrul nostru

și mergem la fratele nostru bolnav.

Ca să îi ducem un pahar cu apă!

Sfântul Antim a stat cu leproșii în Hios.

În secolul XX.

Și le slujea, și le făcea Sfânta Liturghie,

și ÎI ÎMPĂRTĂȘEA!

Și nu s-a molipsit, n-a murit de lepră,

ci a trăit până la vârsta de 95 de ani.

Auziți?

Părintele meu Evmenie

- ucenic al Sfântului Nichifor!

Acesta s-a molipsit de lepră

la mănăstire, unde se afla.

Un om sfânt!

Dumnezeu a îngăduit să fie încercat cu această boală!

A mers la leprozerie.

La Sfânta Varvara din Aigaleo.

Lepra a început să îl afecteze.

"Dureri cumplite'', îmi zicea,

"parcă un cârlig de fier îmi smulgea

carnea de pe spate și o arunca jos",
așa mi-a descris.

Ridica mâinile:
"Hristoase, îți mulțumesc pentru Crucea pe care mi-ai trimis-o!

Mare este Crucea, mare este și Învierea!

Trimite-mi un om numai,

ca să mă învețe rugăciunea inimii!"

Și pe cine i-a trimis?

Sfântul Antim i l-a trimis pe Bătrânul Nichifor!

Pe Sfântul Nichifor. Din Hios l-a trimis

la leprozeria din Aigaleo.

Și i-a trimis o scrisorică

în care a scris: "Părinte"

Cum se numea pe atunci Părintele?

Sofronie! "Părinte Sofronie,

îți trimit o comoară

ca să te învețe ceea ce cauți!

Să îl îngrijești,
și vei fi moștenitorul acestei comori!''

"Și m-a învățat'', zice,

"toată viața duhovniceasă a sfințeniei".

S-a găsit medicamentul leprei

în cele din urmă!

Erau niște maici bune, le-am cunoscut,

cinci erau.

Și ele erau leproase.

Știți ce legământ au făcut?

Auziți cum întâmpină creștinii

virusul corona, lepra și toate relele!

(Nu mai lua alte întrebări!

O terminăm pe asta și mergem acasă!)

Așa.

Așadar,

aceste maici, era una dintre ele, îmi amintesc,

pe nume Filothea,

vedeau că oamenii sufereau, gemeau,

 unii își luau viața din pricina deznădejdii.

Îi alunga lumea, rudele lor ...

Nu erau toți "Antimi".

Nici "Nichifori".

Sunt multe feluri de oameni.

Pătimeau împreună cu ei, bietele maici,

și erau ele însele bolnave!

Și ce au zis? ''Hristoase,

să afle un doctor smerit

tratamentul leprei,

și facem legământ, pe viața noastră,

că atunci când ne tămăduim,

și se tămăduiesc și semenii noștri,

să nu mai consumăm ulei!

Nici măcar de Paști!"

Auziți? Nici măcar de Paști!

Și s-a descoperit medicamentul!

Auziți cum intervin creștinii în istoria lumii?

Cu rugăciunea lor!

Cu jertfa lor, cu postirea lor!

Cu sfințenia lor!

S-a descoperit medicamentul!

Ce credeți că au făcut cele cinci maici?

Și-au ținut legământul!

Eu le-am apucat pe toate cinci.

Am petrecut un Paște cu ele.

M-a luminat Dumnezeu,

când am hotărât să vin în Cipru,

și să mă fac monah,

am zis: "Pentru ultimul Paște nu voi merge

la Bătrânul Iacob, în Evia.

Voi merge la Bătrânul Evmenie, ca să fac un Paște

și cu acești oameni.
Chiar dacă n-are să fie atât de călugăresc!"

A fost cel mai frumos Paște pe care l-am făcut!

Să mă puneți odată, după Paști, să vorbesc

despre Paștele făcut cu leproșii.

Veți râde și veți plânge!

Așadar,

''Hristos a Înviat''

Repede - repede, cei mai mulți,

ca să meargă să mănânce ciorbă, frigări...

Nu? "Sigur'', zice (...)

- este primul!

Așadar, zice Maica Stareță Filothea:

"Coboară candela de la icoana lui Hristos!"

Am coborât candela,

a băgat degetul: "Hristos a Înviat, părinți și frați!"

L-a lins - atâta ulei consuma!

Și continua să mănânce cartofi copți

vopsiți în roșu!

Auziți? Și ea, și obștea ei!

Le-au dezgropat!
Oasele lor răspândeau bună mireasmă!

Sfinte ascunse au fost acestea,

care nu vor fi niciodată zugrăvite în icoane!

Dar la Dumnezeu, sfinte!

Bătrânul Evmenie!

S-a făcut și el bine

cu medicamentul pe care l-au găsit!

Când le-a văzut pe maici că au zis:

"Noi nu mai consumăm ulei, dacă Dumnezeu a făcut minunea

și s-a găsit medicamentul."

Și toți aceia s-au făcut bine și au mers la casele lor.

Dar unii mergeau acasă, iar cei din sat nu-i primeau!

Rudele nu-i voiau (ziceau): "Leproșilor!"

Se întorceau în leprozerie.
Trei sute s-au întors!

Cum a văzut acest fenomen,

Părintele Evmenie se vindecase,

și a zis,

cu toate că era foarte bine, nu avea nimic pe față,

care să fi arătat că a avut lepră.

Ce credeți că a zis?

"Voi rămâne alături de ceilalți frați leproși ai mei,

ca să le slujesc!

ca psalt"; nu era pe atunci preot,

era un simplu monah!

Astfel, "dacă pe ei nu-i primesc,

eu de ce să merg în satul meu?'', zicea.

"De ce să merg la mănăstire?

Voi rămâne alături de cei bolnavi!"

A rămas, l-a îngrijit pe Sfântul Nichifor,

a avut grijă de toți leproșii,

și le-a închis ochișorii pe rând,

și s-a sfințit și el.

Acum, îl văd unii în cer, și are aceeași vrednicie

ca Sfântul Paisie.

Unul lângă altul.

Auziți?

Și s-a făcut și preot, și îi împărtășea pe leproși.

Iar apoi consuma Sfânta Împărtășanie!

Spun asta pentru voi, tinerii preoți!

Să nu vă spună mâine că se vor molipsi

prin Sfânta Împărtășanie!

Ce este puținătatea credinței și micimea de suflet?

Aceasta este!

Sigur!

Așadar, Domnul să ne păzească!

Nu de boală! Aceasta este voia lui Dumnezeu!

De puținătatea credinței!

De puținătatea sufletească, de micimea sufletească!

Dumnezeu, vă spun, va folosi aceste boli

ca să soluționeze probleme care nouă

ne par acum de nerezolvat!

Bine?

Un singur cuvânt am să vă spun:

Va soluționa chestiunea imigranților

prin aceste probleme.

Și toți vor fi mulțumiți; și imigranții,

și cei care protestează!

Dar acum...

nu facem politică prin intermediul profețiilor.

Noi să facem lucrarea Sfântului Nichifor,

a Sfântului Antim,

a Sfântului Părinte Evmenie!

Lucrarea pe care a făcut-o cele cinci maici,

pe care au făcut-o leproșii!

Această lucrare să facem!

Toate celelalte țin de curiozitate!

Are Dumnezeu planul Său!

Și prin aceste procese dureroase - sunt dureroase!

- și cutremurele, și indundațiile, și războaiele,

și erupțiile vulcanice, și epidemiile,

și moartea - toate sunt dureroase!

Dar o operație nu este dureroasă?

Este!

Dar trebuie să o facem!

Ca să vină sănătatea!

Pentru toți cei care doresc sănătatea.

Cei care nu doresc sănătatea,

ci doresc ateismul,

până și suferința, durerea, îi va curăți

de multe și mărunte păcate!

Pentru cele mari și pentru care nu s-au pocăit

vor răspunde înaintea lui Dumnezeu!

Și aceia, și noi!

Dumnezeu

să ne numere - nu printre cei nepocăiți

ci printre cei pocăiți,

cei mărturisiți, și printre cei care au milă

și împreună-pătimesc

cu semenul nostru îndurerat,

bolnav și puțin-credincios.

Subtitrare@Elena.Dinu.2020