MĂRTURISITORI ȘI DUHOVNICI AI TEMNIȚELOR COMUNISTE 415

K.- ARHIMANDRITUL ILIE CLEOPA

1912 - 1998
Cleopa Ilie, născut cu numele
de Constantin Ilie (n. 10 apr.
1912, în com. Sulița, jud.
Botoșani, d. 2 dec. 1998
Mănăstirea Sihăstria) a fost
arhimandrit și stareț
la Mănăstirea Sihăstria, fiind
un renumit trăitor al credinței
ortodoxe. Părintele Cleopa (pe
numele de mirean,
Constantin) s-a născut într-o
familie de țărani, fiind al cincilea copil din cei zece ai familiei lui
Alexandru Ilie. Urmează cursurile școlii primare din satul natal,
făcând apoi trei ani de ucenicie duhovnicească la
schimonahul Paisie Olaru, pustnic în Schitul Cozancea.
În decembrie 1929 se alătură obștii schitului Sihăstria,
alături de fratele mai mare, Vasile. Pe 12 decembrie 1932, de
ziua Sfântului Ierarh Spiridon, sunt primiți în obștea schitului.
În 1935 este luat în armată, în orașul Botoșani. În 1936 se
reîntoarce la schit și este uns în monahism pe 2 august 1937,
primind numele călugăresc de "Cleopa". În iunie 1942 este
numit locțiitor de egumen, din cauza stării precare de sănătate
a starețului Ioanichie Moroi.
Pe 27 decembrie 1944 este hirotonit ierodiacon, iar
pe 23 ianuarie 1945 este hirotonit ieromonah de către
Episcopul Galaction Cordun, pe atunci stareț al Mănăstirii
Neamț. Ulterior este numit oficial egumen al Schitului Sihăstria.
În 1947, Schitul Sihăstria este ridicat la rang de
mănăstire, iar protosinghelul Cleopa Ilie este hirotesit
arhimandrit, cu aprobarea patriarhului Nicodim Munteanu.
În 1948, urmărit de Siguranță, se retrage pentru șase luni în
pădurile din jurul Mănăstirii Sihăstria, iar pe 30 august 1949,
arhimandritul Cleopa Ilie este numit stareț al Mănăstirii
Slatina Suceava unde se transferă alături de 30 de călugări din
obștea Mănăstirii Sihăstria, ca urmare a deciziei
patriarhului Justinian Marina.
416 CUGETĂRI CREȘTINE

Întemeiază la Mănăstirea Slatina o obște care numără

peste 80 de persoane. Între 1952-1954, este urmărit
de Securitate și se retrage în Munții Stânișoarei, împreună cu
ieromonahul Arsenie Papacioc. După doi ani este readus în
mănăstire, din dispoziția Patriarhului Justinian.
În 1956, revine la metanie, iar în primăvara anului 1959,
se retrage pentru a treia oară în Munții Neamțului, unde își
petrece următorii 5 ani. Revine la Mănăstirea Sihăstria în
toamna anului 1964, ca duhovnic al întregii obști, și
povățuiește fără întrerupere atât călugări, cât și mireni, timp de
34 de ani. Încetează din viață pe 2 decembrie 1998.
Extras din: "Fericiți cei Prigoniți"

În beci la securitate

Spunea
bătrânul: ''Odată am fost
arestat de securitate la
Mânăstirea Slatina si apoi dus
la Fălticeni. Aici am fost bătut
si băgat într-un beci în care
ardeau câteva sute de becuri.
Toți care intrau acolo, ieșeau
aproape nebuni. M-au băgat și
pe mine, ca să-mi pierd
mințile. Nu mai vedeam cu
ochii și nu mai puteam de
căldură. Atunci mi-am coborât
Arhimandritul Ilie Cleopa,
mintea în inimă cu rugăciunea
portret de Paul Mecet
lui Iisus.
După o oră m-au scos și s-au mirat toții că încă mai
vorbeam și mergeam fără să mă țină nimeni''... (Arhim.
Ioanichie Bălan - Viaţa părintelui Cleopa Ilie)

CUGET RI CREȘTINE

• "Fraţii mei, omul care are frica de Dumnezeu nu trebuie

să-l păzească nimeni să nu fure, sau să nu fie curvar, sau
beţiv, sau hoţ, sau să nu facă rău. Cel ce are frica lui
Dumnezeu şi ziua şi noaptea pururea veghează asupra lui: să
nu gândesc ceva rău asupra omului, să nu vorbesc ceva rău că-
 MĂRTURISITORI ȘI DUHOVNICI AI TEMNIȚELOR COMUNISTE 417

i păcat, să nu fac ceva rău că-i păcat! Cine are frica lui
Dumnezeu, acela se face santinela întregii înţelepciuni, îşi
păzeşte sufletul şi mintea sa de gânduri rele, limba sa de
cuvinte rele şi toată aşezarea sa de a lucra împotriva lui
Dumnezeu."
• "Pentru mântuire sunt necesare trei lucruri. Primul:
răbdare; al doilea: răbdare; al treilea: răbdare. Frate Ioane,
da-ţi mai trebuie ceva: milostenie. Nu trebuie să dai vaca!
Nu ţi-a cerut Dumnezeu vaca, niciodată! Ferească Dumnezeu!
Nici viţelul. Da' sticla de lapte trebuie s-o dai! Şi încă un lucru,
frate Ioane: rugăciunea. Pasul şi Dumnezeu! Fără răbdare, fără
milostenie şi fără rugăciune nu se poate mântui omul!"
• "Doamne, Ţi-am cerut linişte, dar mi-ai dat mai mult
decât Ţi-am cerut!"
• "Nimic nu este mai uşor decât a învăţa pe alţii şi nimic
nu este mai greu decât a face ceea ce înveţi pe alţii."
• "Niciodată nu este prea târziu pentru a pune început
bun."
• "Mintea trebuie să se pogoare în inimă, că inima este
cămara minţii. Aceasta-i cămara de care spune Hristos: Tu,
când te rogi, intră în cămara ta şi roagă-te Tatălui tău întru
ascuns şi Tatăl tău, Care vede cele întru ascuns, îţi va răsplăti
ţie la arătare. Voi credeţi că acea cămară este cea de lemn,
casa? Dacă o luaţi aşa, o luaţi după literă. Ori aici
dumnezeieştii Părinţi înţeleg cu totul altfel: Trei uşi ai de încuiat
când te rogi: uşa cea de lemn, pentru oameni; uşa buzelor,
pentru cuvinte, ca să nu grăieşti cu nimeni decât cu
Dumnezeu; şi uşa inimii, pentru duhuri, ca să te pogori cu
mintea în cămara inimii. Că inima este cămara minţii."
• "Este bine să ştim că în vremea plânsului, cineva poate
să înceapă cu lacrimile cele rele şi să termine cu cele
duhovniceşti şi bune. De pildă, cineva plânge de necaz că nu s-
a putut răzbuna pe cel ce i-a făcut lui pagubă. Dar, aducându-
şi aminte de Mântuitorul nostru Iisus Hristos, Care S-a rugat pe
Cruce pentru binele celor ce L-au răstignit, spre a fi iertaţi de
Părintele Său, acela se linişteşte şi începe a se căi din inimă, că
a avut gânduri de răzbunare asupra celor ce l-au necinstit sau
l-au păgubit. Astfel, cunoscându-şi greşeala, cere iertare de la
Dumnezeu şi începe a se ruga pentru binele celor care l-au
necăjit şi lasă toată răzbunarea sa la judecata şi dreptatea lui
418 CUGETĂRI CREȘTINE

Dumnezeu. Aşadar, unul ca acesta a început cu lacrimile cele

rele şi a terminat cu cele bune."
• "Precum când tună si fulgeră, odată auzi tunetul și odată
vezi lumina fulgerului, așa în clipa când s-a zămislit copilul se
zidește în el și trupul și sufletul lui, într-o formă ca o sămânță
de cânepă sau poate mai mic, dar în aceeași clipă. "
- Prea Cuvioase, copiii care sunt avortați au suflet?
- "Au! Cum să nu aibă?" - Dintr-a câta zi au ei
suflet? - "Din clipa zămislirii. Căci spune proorocul Ieremia:
Doamne, Tu zidești duhul omului întru zămislire." - Păi,
înseamnă că sunt numai suflet, părinte. - "Sămânța bărbatului
și a femeii este vie. Și atunci, în clipa împreunării, s-a zidit și
sufletul și trupul."
• "Dacă ar fi omul fiară, n-ar fi o pagubă mare, că o fiară
este mult inferioară omului, dar omul este chipul și
asemănarea lui Dumnezeu. De aceea cei ce fac avorturi distrug
chipul lui Dumnezeu din om, icoana Preasfintei Treimi pe
pământ, și este foarte mare păcat."
• "Nu vezi mata că și o furnică și un țânțar și o muscă, o
jivină cât de mică, ea vrea să-și salveze viața. Fuge, aleargă,
se păzește să nu o omori. Dar omul, care-i chipul și
asemănarea lui Dumnezeu, cât de scumpă este viața lui
înaintea Tatălui ceresc?"
• "Du-te să întâlnești în pădure o scroafă cu purcei. Eu
eram în pădure și am întâlnit o scroafă cu purcei într-un munte.
Eram singur. Când am dat față în față cu ea, să ferească
Dumnezeu, m-am întors, că am avut un brad și m-am agățat
de dânsul. S-o repezit ca fulgerul la mine. Când ai pus mâna pe
un purcel te-a făcut praf. Și vânătorii se tem de ei. Așa își
apără scroafa sălbatică purceii. Numai mamele creștine își ucid
copiii!"
• "Mântuitorul aseamănă pe cei ce se căsătoresc numai
pentru păcat, sau de ochii lumii, sau pentru avere, cu
smochinul blestemat care nu voia să aducă nicio o roadă pe
pământ. Pentru că nașterea de copii nu este numai o datorie
socială, firească, ci este mai întâi o poruncă dumnezeiască,
care contribuie foarte mult la mântuirea părinților. Soții care nu
vor să nască copii, care îi avortează sau practică păcatul pazei,
sunt pedepsiți de Dumnezeu cu boli de tot felul, cu necazuri în
viață, cu grea mustrare de conștiință, iar dincolo cu osândă
veșnică."
 MĂRTURISITORI ȘI DUHOVNICI AI TEMNIȚELOR COMUNISTE 419

• "Cine mulțumește lui Dumnezeu în boală, este un martir

de bunăvoie."
• "Milostenia și postul sunt aripile rugăciunii. Rugăciunea
noastră niciodată nu zboară mai repede la Dumnezeu ca atunci
când e ajutată de post și milostenie."
• "Nu fugi de la durere spre plăcere, adică numai să
trăiești cu soțul, dar să nu faci copii, că în durerea cea veșnică
te duci. Că dacă fugi de la durere spre plăcere, vei cădea în
mâinile și brațele cele veșnice ale iadului, că nu vrei durerea
care ți-a rânduit-o Dumnezeu aici, ci vrei să trăiești plăcerea și
să omori copiii."
• "Cea mai mare misiune pe care o are femeia în familie,
rolul ei este să fie mamă de copii! Să ferească Dumnezeu pe
femeia aceea care vrea să înlăture durerea nașterii! Pentru că
primul canon pentru că a greșit, ăsta a fost: Întru dureri vei
naște fii. Sfântul Ioan Gură de Aur zice: "Dacă fugi de durerea
nașterii, de durerea veșnică vei da!"
• "Vai de lumea asta stricată de cei fără de minte! Își fac o
mulțime de haine frumoase, mai ales femeile, ca să vadă lumea
că au haine, și se duc în biserică ca la teatru, să le vadă cineva
cum sunt îmbrăcate. Dar de aceea ne ducem la biserică? Nu te
duci acolo să faci teatru, să te vadă cineva cum ești îmbrăcată
și boită și cum ești încălțată. Acestea sunt lucrurile vicleanului
diavol. Luxul este o nebunie a veacului și sminteală pentru
tineri și bărbați."
• "Când vă treziţi dimineaţa, să nu vă apucaţi de treabă
întâi, că sunteţi batjocoriţi de satana! Ci să ziceţi: „Slavă Ţie,
Dumnezeul nostru, slavă Ţie!” Slăveşte-L pe Dumnezeu, că
apoi ai să ai spor la muncă în ziua aceea. Ţi-ajută Dumnezeu,
îţi întăreşte şi mintea şi braţele ca să lucrezi cu spor, să te
păzească de primejdii, de fulgere, de tunete, de accidente, de
orice. Roagă-te lui Dumnezeu şi porneşte la muncă cu toată
inima. Dar întâi roagă-te Lui şi ai să vezi cu cât spor mergi în
ziua aceea."
• "Postu-i maica sănătăţii şi lungimea vieţii!"
• "Ortodocșii sunt puțini, dar sunt Biserică întreagă. Nu le
lipsește nimic."
• "Niciodată să nu dai sfat nimănui, până când nu l-ai trăit
tu! Cel ce dă sfat, dar el nu l-a trăit, este ca izvorul de apă
pictat pe perete."
• "Mânca-v-ar raiul!"
420 CUGETĂRI CREȘTINE

• "Rabdare, rabdare, rabdare!"

• "Da, frații mei! Într-adevăr, Preasfânta Fecioara Maria a
fost împodobită de Dumnezeu cu toate darurile cele
duhovnicești. Însă darul cel mai mare care i-a fost ei pricină de
slavă și de cinste negrăită a fost darul smereniei. Fără de acest
dar, toate celelalte daruri nu i-ar fi fost de nici un folos."
• „Omul făţarnic întotdeauna una are în inimă şi alta pe
limbă, una are în minte şi alta la arătare. Omul făţarnic nu are
nici mintea sănătoasă, nici inima, nici arătarea, ci toate îi sunt
stricate cu aluatul acesta care creşte din vicleşugul inimii lui.
Una spune, alta gândeşte, una te sfătuieşte, alta plănuieşte,
una îţi arată că este şi alta este de fapt.

Dacă priveşti la făţarnic, îl

Arh. Ilie Cleopa, o viață în slujba lui
Dumnezeu și a omului
vezi bocind, rugându-se, spu-
nând că face bine. Dar toate
astea le face urmărind sau
câştigul, sau răzbunarea pe
altul, sau vătămarea cinstei
altuia. Şi câte chipuri nu ia
făţărnicia, că nu ajunge
vremea şi nimeni nu poate
spune felurile vicleşugurilor
făţarnicului.

De aceea s-a spus că făţarnicul este ca un cameleon.

Viaţa făţarnicului este pestriţă ca râsul. Aţi văzut blana râsului,
că are numai ţepi, când albi, când negri, când vineţi. Aşa e
viaţa făţarnicului; acum e într-un fel, acum în alt fel. Trece de
la o stare la alta, că făţărnicia nu-l lasă să fie cinstit, nu-l lasă
să aibă sinceritatea şi nerăutatea sufletului, cum a cerut
Hristos: „Fie dar vouă cuvântul ce este da, da, şi ce este nu,
nu. Că ce este mai mult, vine de la cel rău”. Hristos îmi cere:
dacă inima mea zice da, da să zică şi limba mea; dacă limba
mea zice nu, nu voi zice şi cu mintea. Iar dacă inima mea
zice da, iar limba nu, sunt făţarnic şi pestriţ, sunt râs, sunt
cameleon, sunt drac făţarnic, sunt blestemat de Hristos pentru
făţărnicie, că una am în inimă şi alta pe buze.
(Arhimandrit Cleopa Ilie, Predici la Duminicile de peste an,
Editura Mânăstirea Sihăstria, 2007, p. 18) – doxologia.ro