Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Tara a Luanei
Iulian Bunila,
Misterele din Muntii Buzaului sunt, de cativa ani, un subiect inepuizabil de dezbatere printre impatimitii
fenomenelor paranormale. Relatari despre disparitii inexplicabile ale unor persoane, despre morminte ale unor
uriasi, aparitii de OZN-uri sau defectari ale aparaturii electrice sunt frecvent publicate pe bloguri sau in
publicatii de specialitate.
Cercetatorul Vasile Rudan, autorul blogului jurnalparanormal.ro, sustine ca Muntii Buzaului sunt cunoscuti ca
regiune unde se manifesta fenomene ciudate.
Tocmai de aceea, generalul Ilie Ceausescu a stabilit aici o subunitate cu un caracter ocult, pentru cercetare, dar
si pentru a antrena soldati pentru ,,unitatea de paranormali" pe care voia s-o infiinteze. Insusi Rudan ar fi fost
parte a echipei de extrasenzoriali care au fost dislocati in Muntii Buzaului pentru a efectua teste.
Mistere din Muntii Buzaului. ,,Cerul straniu", printre constatarile echipei de cercetatori
In aceasta zona, sustine Rudan, cerul capata o intensitate ce nu poate fi descrisa prin cuvinte, pe care oamenii de
stiinta o masoara in grade Kelvin, avand valoarea de peste 23.000. Pentru comparatie, azurul cerului deasupra
marilor orase abia depaseste 16.000 de grade Kelvin.
Cercetatorul Vasile Rudan, in timpul unei sedinte de radiestezie
O prima referire la aceste disparitii face Dan Fodor, in ,,Monitorul de Iasi". El relateaza intr-un numar al
publicatiei despre doi braileni, care, in anul 1980, au plecat spre catunul Nucu, iar intr-un loc numit ,,La
Tiharie" unul dintre ei s-a gandit sa faca o urcare pe una dintre stancile cu forme ciudate din zona.
Folosind echipamente de alpinism, tanarul a urcat pana in varf, de unde a strigat la prietenul sau: ,,Uite ce am
gasit!". S-a aplecat, a ridicat ceva ce parea a fi un lant metalic si apoi a disparut. O vreme, cel ramas jos a
asteptat ca prietenul sau sa termine cu glumele, apoi s-a convins ca s-a intamplat ceva cumplit. L-a anuntat pe
fratele disparutului, care a sosit din Braila cu o echipa de zece persoane, unele din Ministerul de Interne. Chiar
fratele disparutului a urcat pe stanca. A gasit si el lantul metalic, pe care l-a ridicat, dupa care a disparut si el.
,,Cei doi frati, cautati in zadar prin imprejurimi, n-au mai aparut niciodata", scria Adina Mutar in ,,Formula As".
Unele persoane ar fi disparut ca apoi sa apara in alt loc, dupa o anumita perioada, fara sa-si aduca aminte ce s-a
intamplat, dupa cum reiese din povestirile satenilor, adunate de profesorul de romana din comuna Bozioru, Ilie
Mandricel.
Tara Luanei este marginita de adevarate ziduri de roca
O alta poveste se refera la un oarecare Matareanu care, sapand dupa o comoara, s-a trezit, dupa vreo saptamana,
departe de acest loc, intr-o poiana, in padure, unde l-au gasit oamenii ,,cam zapacit la cap". Acesta uitase si cum
se numea.
Alexandru Mironov, care fusese de mai multe ori in zona, a subliniat de cate ori a avut ocazia ca regiunea este
foarte deosebita, chiar si fara astfel de disparitii misterioase. Printre altele, a precizat ca aceasta zona nu este, in
primul rand, identificata arheologic, desi acolo au fost descoperite fragmente de ceramica a unei civilizatii
careia nu i s-a putut preciza epoca, diferita de vestigiile cunoscute deja din punct de vedere arheologic.
Aminteste despre anomaliile magnetice, despre un pisc care atrage toate fulgerele, despre izvoare radioactive si
despre o regiune unde solul este negru, ca si cand, odata, acolo, a ars ,,ceva", probabil o constructie imensa.
In vechime, cu mult inainte ca localitatea sa fie atestata, se spune ca zona Boziorului era locuita de uriasi sau
,,tartari". Legenda spune ca acestia ar fi construit doua subterane sub niste stanci enorme si ca tot ei ar fi sculptat
Stalpii Tainitei, de pe muntele cu acelasi nume, zona in care nu poate ajunge picior de om in zilele noastre. De
asemenea, pe muntele Tainita exista un loc unde in stanca sunt sapate "scaune" domnesti a caror origine este
inexplicabila pentru localnici, deoarece se afla, de asemenea, la inaltimi foarte mari si in zone inaccesibile.
Diana Gavrila, o tanara care si-a dedicat multi ani culegerii de legende si, mai nou, activitatii de calauzire a
turistilor prin tinutul asezarilor rupestre, a invatat cuvant cu cuvant legenda Luanei, pe care a auzit-o la batrani
in variante foarte asemanatoare intre ele. O povesteste la fel de fidel fiecarui curios care se incumeta sa viziteze
ansamblul rupestru format din bisericuta lui Iosif, chilia lui Dionisie Torcatorul, Agatonul mic si Agatonul mare
sau grota Fundul Pesterii, pe peretii carora se afla incizate misterioasele scrieri inca nedescifrate si simboluri
stravechi, precum crucea malteza, pestele paleocrestin sau pumnalele Akinakes.
,,Tinuturile acestea, care sunt cunoscute pentru ansamblul religios de asezari rupestre, le mai putem numi,
metaforic, Tara Luanei. Lucrul acesta se datoreaza unei legende, culeasa din zona, din randurile celor mai in
varsta, care nici nu mai exista printre noi. Legenda vorbeste de o fiinta atotputernica, un batran de demult, un
intelept al timpurilor, stapan nu numai al meleagurilor ci si al unei cetati cu ziduri care atingeau cerul. Aceasta
cetate se pare ca era strajuita zi si noapte de un soare stralucitor, aidoma astrului zilei. Cei ce traiau acolo erau
netematori de moarte. In aceasta poveste este amintita prezenta izvoarelor tamaduitoare, Luana fiind cel care
cunostea leacul lor, avand grija ca de fiecare data sa-i tamaduiasca pe cei raniti in razboaie. Cei ce se incumetau
sa foloseasca singuri leacul se imbolnaveau si mureau", ne povesteste Diana.
Diana Gavrila este convinsa ca legenda izvoraste din fapte reale si are si argumente pentru asta. ,,Stie toata
lumea ca zona rupestra Nucu este o adevarata vale a apelor tamaduitoare, susurand un izvor cu proprietati
tamaduitoare si care in vremea lui Ceausescu ar fi fost verificata iar in urma brevetului obtinut ar fi fost ridicat
acel stabiliment balnear de la Fisici", spune ghidul nostru.
Tanara care a ascultat variantele povestii despre Tara Luanei de la batrani indrazneste chiar sa emita ipoteza ca
legenda este de fapt o frantura de istorie straveche a zonei. ,,Daca ar fi sa talmacesc aceasta poveste, as spune ca
ea nu face decat sa aminteasca clar legaturile noastre cu cea mai veche civilizatie a lumii, civilizatia sumeriana.
Spun asta nu prin prisma faptului ca cineva ar fi venit din Sumer si ar fi lasat urme in zona muntilor Buzaului ci
ca, de fapt, poporul presumerian ar fi poporul pelasgic, cel in randul caruia era obiceiul de migrare catre alte
teritorii atunci cand cresteau numeric. Mama batrana, fiind perioada matriarhatului, conducea tribul impreuna cu
un initiat. Luana, daca ar fi sa discutam pe marginea acestui nume, nu il regasim decat in civilizatia sumeriana,
ca si divinitate, venind de la Luanu, creatorul zeilor, ceea ce pentru noi ar insemna Dumnezeu, dar in acelasi
timp figureaza si ca rege pamantean", ne spune Diana Gavrila, ghidul turistic din Colti care este si licentiata in
istorie.
Localnicii dar si primii geografi care au luat contact cu aceste stanci le-au numit Babele de la Ulmet, pentru ca
seamana izbitor cu cele din Masivul Bucegi. Odata ajunsi in centrul comunei Bozioru, oricare dintre localnici iti
poate deveni ghid turistic. Daca vii in zona, tresari la vederea fiecarei ciudatenii a naturii, de care dai la tot
pasul. Dupa o calatorie pe ulitele inguste de munte de la marginea comunei Bozioru spre Valea cu Teiu, traseul
continua pret de 20 de minute catre creasta Babelor de la Ulmet. O piatra perfect rotunda anunta apropierea de
suratele mai mici ale Babelor din Bucegi. Dupa o lupta apriga cu maracinii, turistii care ajung in zona pot
admira frumusetea stancilor in forma de ciuperci frumos slefuite parca de misteriosi mesteri pietrari. Cea mai
inalta dintre babele de la Ulmet are doi metri. Ciudat este ca formatiunea stancoasa se afla pe un platou de nisip,
izolat, iar unele dintre stanci sunt perfect ovale, iar altele au forma unor farfurii zburatoare.
Numeroase bloguri au fost create special pentru discutii in spatiul virtual despre Tara Luanei, Asezarile
Rupestre sau Babele de la Ulmet. Iata impresiile unei turiste, dupa o vizita in Muntii Buzaului, postate pe blogul
romaniamegalitica: ,,Acolo, la Fundul Pesterii, vazusem pe pereti desenate multime de pumnale, varfuri de
sageata si de lance orientate cu varful in sus, intre care erau figurate zeci de linii. Profesorul Vasile Boroneant
spune ca sunt pumnale de tip Akinakes, tipice perioadei sec. VI-IV inainte de Hristos. Imaginea este
impresionanta si parca ilustreaza, intr-adevar, un atac, un razboi, poate chiar trambe de foc. De altfel, Fundul
Pesterii este incadrat in Lista Monumentelor cu datarea in sec. XVI-XIX! "Sumerienii aveau 12 zei-regi", ma
lamureste fata. "Cand intre ei se nastea un alt zeu, cel mai batran trebuia sa plece. Iar Luana e atestat, a fost unul
dintre regii Sumerului, prediluvian, al treilea la numar. De altfel, numele acesta e strain de noi, nimeni nu il
poarta, el apare doar in legenda". O las sa continue, dar pentru mine e parca prea mult. Am patruns dintr-o data
intr-o lume fantastica, dar care e pe jumatate aievea: "tablita" sumeriana de la Policiori, scrierile ciudate de pe
Broscaru, povestea regelui Luana, carele si trambele de foc, florile uriase de pe dealul Martirei".