Sunteți pe pagina 1din 8

Formula AS - Societate

Enigmele din Muntii Buzaului


- Chiliile si bisericile rupestre din Muntii Buzaului
sunt una din marile enigme ale trecutului
romanesc. Ascunzis de comori, refugiu pentru
primii crestini prigoniti si apoi sihastrii ortodoxe,
asezarile de la Bozioru si Alunis asteapta inca sa li
se dezlege misterul -
Acum cativa ani, Viorica Nica din satul Colti a visat intr-o noapte o crima. Nea
Craciun, paznic de livada la Nehoiasu, il striga rugator pe fratele ei: Vino, Pamfile, ca ma
omoara !. "usese in#unghiat in $urta, plangea dupa a#utor si nu era nimeni in prea#ma sa-l
auda. %are s-a tul$urat a doua zi, cand in curte s-a napustit cineva cu vestea: Ai auzit,
Viorico, niste hoti l-au omorat pe nea Craciun &aca trecea asta noapte cineva pe la
livada, omu putea fi salvat!. &oar de curiozitate, femeia a plecat pana acolo: poiana,
livada, locul erau intocmai cele pe care le vazuse in vis.
Asa e la Colti: multor oameni li s-au incrucisat visele. Parca o forta nevazuta se
distreaza cu mintile lor, incurcandu-le gandurile, inlesnindu-le treceri spre alte lumi. Viorica
Nica afirma ca i se intampla foarte des sa vada peste umar, in partea dreapta, o um$ra
al$a, cu profil omenesc, o prezenta stranie, care dispare ori de cate ori isi intoarce
privirea. Nu poate fi inchipuire, prea multi consateni au patit la fel: oameni care se
intalnesc cu sufletele mortilor neingropati crestineste, in chip de curcani al$i, oameni care
sustin ca vad um$rele unor osti de calugari, um$land pe munti. 'i, cand ii intre$i de unde
vin toate acestea, iti raspund ca nu stiu, dar privesc tematori in acelasi loc, spre capatul
de rasarit al satului. %oate vedeniile vin de acolo, de sus, de pe (unte. Caci satul Colti se
afla in (untii )uzaului, aproape de culmile Crucii 'patarului si (artirei, piscuri incon#urate
de taina, a caror piatra e ciuruita de o multime de locuinte rupestre, chilii calugaresti si
$iserici vechi de doua milenii, dar a caror enigma n-a fost dezlegata nici pana azi. &esi
primii sihastri crestini au disparut in urma cu cateva veacuri, localnicii inca mai $anuiesc
ca ei haladuiesc prin paduri, ii au intruna in minte, $a chiar ii si vad!: $ar$ati im$racati in
straie al$e, lungi, din tort de canepa ca panza de sac, purtand $racinari, co#ocel si caciuli
incovoiate, asemenea celor sapate in Columna lui Traian.
%oate acestea mi le marturisea intr-o seara de toamna gazda mea din Colti, Viorica
Nica, iar fiecare vor$a a ei imi atata si mai tare foamea de $asm. 'tateam in veranda
larga a casei, care da cu fata spre munte, privind culmile negre, de piatra, in linistea
inspaimantatoare a locului, sfasiata ici-cand de hauitul prelung al lupilor. 'e facuse tarziu,
a doua zi urma sa urc intr-acolo, impreuna cu sotul ei, profesorul &umitru Nica,
neintrecuta calauza a curiosilor care vor sa vada cu ochii lor $isericile rupestre din munti.
Nu va fi usor!, mi-au spus amandoi, zam$indu-si complice si mi-au dat noapte $una. (ai
apoi, am aflat ca profesorul nu se culcase in noaptea aceea. A mai colindat cateva
ceasuri, mult dupa miezul noptii, departe, prin paduri.


Primii crestini ai Daciei
Am pornit la orele sapte ale diminetii. Vom avea de mers nu
mai putin de douazeci si cinci de *ilometri pe #os, cea mai mare
parte, suis de munte. Profesorul ma analizeaza din cap pana-n
talpi, sa vada cum sunt im$racat. (a previne apoi ca unele
portiuni mi se vor parea foarte anevoioase, aproape de netrecut,
de aceea ar fi $ine sa fac ce mi se spune si sa calc numai pe
urmele lui. "ara indoiala, $ar$atul acesta are toate calitatile unei
adevarate calauze. &esi acum numai cateva zile urcase acolo
impreuna cu alti curiosi, desi a$ia putea vor$i din pricina unei
$lestemate de gripe, a acceptat sa ma insoteasca spre $isericile
rupestre, $a chiar s-a aratat $ucuros. +m al muntelui! asta e
portretul lui cel mai potrivit. A stat ,- de ani si #umatate dascal de
istorie aici, la Colti, si niciodata nu si-a dorit mai mult. 'pune ca, atunci cand mergea la
)ucuresti pentru sesiunile de e.amene, i se facea rau din cauza aerului si strazilor. /a
$loc, urca sase eta#e si se simte o$osit. /a Colti, urca un munte intreg si se simte $ine. 0
un $ar$at de statura normala, vanos, cu chipul masliniu, privirea arzatoare, dotat cu o
agerime uluitoare.
1umatate de drum tre$uie sa urmam ulita: prile# de taifas. %recem prin sate tot mai
razletite, Valea )oului, 'tram$a, pana intr-un colt de Alunis, acolo unde ulita o face spre
dreapta, a$andonandu-ne in singuratatile padurii. 2l rog sa-mi spuna cate ceva despre
originile acestor $iserici rupestre, dar el isi incordeaza auzul spre departari: 2a auzi, au
iesit mistretii. 'unt pe-aici cativa vieri hamesiti. 1irul e $un, proaspat!. 'e apleaca si da
putin iar$a la o parte, scotand din stanca o floare mica, al$astruie: toporasi in noiem$rie.
'pune zam$ind ca, printr-un miracol, oamenii de aici au doua primaveri. Nu de mult, au
inflorit a doua oara ciresii. 2n cele din urma, isi aminteste, ca printr-un vis, si de intre$area
mea: )isericile rupestre3 4m, greu de zis. Asta e taina mare !. Profesorul stie totul, dar
refuza cu precautie sa se avante in afirmatii. 'unt pe aici multe $iserici ascunse in stanca,
zeci de grote miraculoase, unele inca din neolitic, altele din epoca primelor crestinari ale
getilor, pentru ca mai tarziu, in aceeasi patrie a stancilor, sa se zavorasca cei mai aspri si
desavarsiti anahoreti ai ortodo.iei romanesti din 0vul (ediu. Pe aici au trecut, la inceputul
veacului al 2V-lea, vizigotii lui Atanarich, in prigoana lor sangeroasa impotriva crestinilor,
pe care i-au haituit pana la sud de &unare, pe pamanturile &aciei. 2ar muntii dimpre#ur
sunt intesati de moaste de martiri %ot in veacul patru, pe cararile acestea au urcat, izgoniti
tocmai din (esopotamia, vestitii calugari crestini ai episcopului
Audios, sapand cu palmele goale manastiri intregi in spinarile
de calcar ale Carpatilor de Cur$ura. /ocurile pe care le vedem
acum le-au pastrat amintirea. 5ndeva, in stanga, se inalta
Culmea (artirei6 codrii ce o acopera au acelasi nume:
Padurea (artirei. 2n zarea cealalta, curge paraul 7otilor, iar
piscul golas de deasupra, numit Varful 4otilor, este de fapt al
7otilor!, doar ca oamenii i-au schim$at numele, pe masura
vremurilor in care traiau. Cu alte cuvinte, in sihastriile )uzaului au trait primele comunitati
crestine de pe teritoriul de azi al 8omaniei. /asate de iz$eliste, prea putin cunoscute si
cercetate astazi, cavernele acestea sunt, poate, dovada cea mai $una a continuitatii unei
populatii cu origini geto-dace, a faptului ca dacii nu erau nici pe departe atat de inapoiati
cum se credea si ca religia noua, a crestinismului, a fost asemenea unei samante
aruncate pe un pamant $un si roditor.


ata Muntele !fant"
'i totusi, de ce tocmai muntii acestia si nu altii3 Ce
incarcatura magica au ponoarele )uzaului, pentru ca tocmai aici
sa se statorniceasca atatea generatii de sfinti!3 Profesorul se
margineste la o$isnuitul motiv al locurilor ferite, unde nu putea sa
te gaseasca nimeni. (untii )uzaului nu sunt inalti. &ar, lucru foarte
ciudat, tocmai modestia lor masiva, culmile acelea lenese ce se
opintesc greoi catre cer, imediat ce se termina un co$oras,
prapastiile camuflate de ar$ori toate ii fac inaccesi$ili, uneori de
neatacat. &e #os, locurile unde vrei s-a#ungi par aproape. 2nsa
dedesu$tul perdelelor incalcite de crengi e numai stanca, stanca
al$a si verticala n-o urci nici pe funie.
&umitru Nica imi spune ca multi straini s-au lasat pagu$asi,
motivand ca nu mai pot face un pas si tin sa se intoarca acasa. Altii spun, dimpotriva, ca
incolo drumul li s-a parut ca un z$or, nevenindu-le sa creada la intoarcere, ca au putut sa
mearga atat. 2n sfarsit, e.ista si altii care declara ca acelasi drum, parcurs prima data intr-
o #umatate de ora, altadata le-a luat ore intregi de urcus. 2ncet-incet, s-a nascut o $anuiala
sau poate un adevar, si anume ca intre )ozioru si Colti, pe culmile Crucii si pe ale
(artirei, timpul nu curge in directii egale, ca se produc adevarate falii temporale!, ca
niciodata nu poti aprecia cata vreme-ti tre$uie sa a#ungi. Ceea ce, marturisesc, nu e chiar
departe de adevar: a$ia pornisem din sat, cand profesorul mi-a spus ca dupa culmea din
fata vom vedea (untele. (ersesem aproape noua *ilometri.
5rcam un fel de deal. /ung, luminos, mocnind de liniste. 'e face
cald, ca de vara, desi ne aflam in noiem$rie, si in pamant incep sa apara
carari. 'unt multe, zeci, poate sute, o increngatura de santuri, sapate in
carnea uriasului dam$, ulicioare ce par sa se amageasca intre ele si sa nu
duca nicaieri. &umitru Nica isi aminteste de cand era copil. 2ntr-o seara cu
luna, pazea oile impreuna cu un alt fecior si co$orau amandoi un astfel de
drum adancit. Cand, deodata, pe partea cealalta, au vazut mergand o data
cu ei o um$ra. 0ra un soldat inalt, cu o manta veche, putin incovoiat de
sale. /-au strigat, i-au dat $una seara, dar soldatul nu i-a auzit. 2ntre ei si el
curgeau oile. Apoi, a disparut su$ ochii lor, risipindu-se incet, in intuneric.
&ac-as fi fost singur, ziceam ca-i nalucire, dar am fost doi si sa ma $ata
&umnezeu daca n-am vazut acelasi lucru /a fel, intr-o alta incrucisare de
drumuri, la Cruce, niste flacai se intorceau catre sat cu oile. 0rau patru, ii
stiu $ine. 'i acolo, chiar la rascruce, cu totii au vazut o hora de fete.
"rumoase foc, asudate, cu parul despletit, im$racate in camesi al$e, #ucau in lumina
ametitoare a lunii. 'i n-au disparut pana ce toti feciorii s-au pus in genunchi si s-au rugat
cu credinta la &umnezeu sa scape vii !
Vor$ele profesorului se pierd in vant. 2ntram pe un plai inalt, vanzolit de neguri si
um$re, rafalele naucitoare ne lovesc in piept, tinandu-ne locului, impiedicandu-ne sa
mergem mai departe. Pentru prima data, &umitru Nica se asaza pe iar$a si ofteaza a
odihna, ca si cum locul acesta ar fi predestinat unui popas mai lung. 2si arunca privirea
spre vai, iar chipul sau se lumineaza de o nesfarsita mandrie: 2ata (untele 'fant !.
2ntr-adevar, de acolo se vede cel mai $ine. 'pre
rasarit, e o culme ascutita, aproape conica, ferestruita
de vai adanci, iar numele de Athos 8omanesc nu e o
e.agerare. 2n muntele acela, sunt ascunse aproape
douazeci de asezari rupestre, cele mai importante din
tinutul )uzaului. Acolo sunt chilia lui &ionisie
%orcatorul, 7hireta, Casa 4otilor, )ucataria, Varful
Camerutei, "undatura, Agatonul Vechi si Agatonul
Nou, )iserica lui 2osif, Piatra 2ngaurita, 8uginoasa,
"undul Pesterii locuri mustind de sfintenie, vechea
tara a monahilor din stransura Carpatilor, marturisind despre stravechimi ce iti dau fiori.
Cine mai stie ca acolo, in varf, va fi fost altadata o cruce3 + cruce uriasa din piatra, urcata
de spatarul Cristea cu treisprezece perechi de $ivoli, pe un drum care astazi nu se mai
cunoaste. 'capat de prigoana turcilor, spatarul si-ar fi ascuns averile in stancile din varf,
incrustand pe o piatra un cap de cer$ cu coarnele indreptate spre ascunzisul aurului,
precum si numarul de pasi ce tre$uie facuti pana acolo. +amenii au smuls crucea din
stanca, sapand la radacina ei cu nade#dea ca vor gasi ceva. &umitru Nica a cunoscut
cativa tarani din Nucu, care au vazut capul acela de cer$, dar aur n-au gasit nici un fir.
(untelui i-a ramas insa numele de Crucea 'patarului.
A#ungem intr-o lim$a de poiana insorita, ce incon#oara poalele (untelui. 0 dum$rava
Cozanei 9in lim$a dacilor, coz inseamna frumos:. &in stra$uni, se zice ca aceasta Cozana
ar fi fost nimeni alta decat /uana, zeita fugara din partile nordului, care a ales drept
ascunzatoare de nepatruns tot cur$ura Carpatilor. 0a i-ar fi dascalit pe localnici in tainele
scrisului si cititului, medicinei, cititului in astre, dar si in cea mai de pret dintre stiinte,
aceea de a se ascunde in stanca, spre a trai intelepti, feriti de pacatele lumii. 'e zice ca
tocmai $iserica rupestra de la Alunis ar fi fost templul /uanei, pestera pazita de doi caini
cio$anesti, in care zeita ar fi inchis doi sori: unul luminand ziua, altul noaptea.
Altii, mai tineri, ii spun poianei acesteia /a (aici!. 2nainte vreme, aici a fost o
manastire cu hramul 'fantului 7heorghe, manastirea-mama!, spre care co$orau toti
sihastrii din munte. /a ;<=,, au fost aduse maici, monahii fiind mutati la schiturile
"undatura si 7avanele. Profesorul Nica spune ca pe la ;>,=, zidurile vechii $iserici inca
mai erau in picioare. Astazi, in locul manastirii se afla o stana si-o
cruce rupta in care se agata vantoasele fara stapan. &upa caldura
de adineauri, din cerul senin incep sa cada fulgi.


Dionisie Torcatorul
Pasim parca spre o alta lume. Chiar si padurea devine altfel, mai rara, mai inalta, cu
trunchiuri lungi si halucinante, golase pana spre varf, de ar$ori din cele mai amestecate
specii. &in loc in loc, se ridica stalpi gigantici de piatra ce sustin, parca, asemenea
colonadelor unui templu, acoperamantul veste#it al codrului secular. N-as fi o$servat-o
niciodata: parca doi munti uriasi s-ar fi spri#init sau ar fi cazut unul pe altul, unindu-si pana
sus trupurile de stanca, lasand numai la pamant o mica despicatura triunghiulara, inalta
cat un stat de om. Aceasta e grota "undul Pesterii, locuita in perioade mult mai vechi
decat crestinismul, cea mai importanta dintre toate, din punct de vedere istoric. &egetul
profesorului urmareste liniile pe stanca. 2mi arata varfuri de lanci si de sageti, dar mai ales
cele douasprezece pumnale cele$re de tip a*ina*es!, despre care cercetatorii spun la
unison ca au fost incrustate in secolele V2-2V i.4r. de mana unor daco-geti. (ai mult, se
pare ca inscriptiile din capatul pesterii marturisesc despre un alfa$et autohton, un
adevarat grai al locului!, ce folosea unele semne, straine oricarei lim$i din acea vreme.
2ntamplare sau nu, dupa mai $ine de o mie de ani, la ;?->, in aceeasi vagauna stramta, a
fost facut un schit crestin-ortodo., purtand numele de Profirul.
Ceva mai incolo, desprinsa din poala muntelui, e stanca lui &ionisie %orcatorul. 5n
pinten ascutit si anevoios de piatra, tasnind dintr-un palc de faget $atran, la mi#locul
caruia, in peretele vertical, se vede o taietura de usa. 2ti pare de necrezut cum a putut
pustnicul acela sa sape in piatra, atarnat de o funie, peste o prapastie de zece metri, pana
ce sco$itura a a#uns de marimea unei intregi chilii. &umitru Nica este cel care a potrivit
dedesu$tul intrarii doua scari lungi, din lemn de $rad, insa acum ii pare rau. "iind grota
cea mai apropiata de satul Nucu, tot mai multi nechemati incep sa se adaposteasca intr-
insa. Piciorul imi tremura pe scara si el ma roaga sa nu privesc in #os. Patrundem intr-o
incapere destul de inaltuta, lunga de cativa pasi, cu cateva nise si o vatra de foc, dupa
toate calculele chilia unui calugar audian din veacurile 222-2V. Pe dinafara stancii, se vad
sapate in piatra cruci cu capetele latite, de tip latin!.
Pe un perete interior, o inscriptie in chirilica aminteste de un
an @A-B, ;?>? adica. Cine sa fi fost acest &ionisie, zis %orcatorul3
Nimeni nu poate sti. Vreun schimnic anonim, dintre miile care au
impanzit muntele prin veacul al CV22-lea, pesemne cel care
supraveghea din inaltimea stancii sale vaile dimpre#ur, pazind de
intrusi numeroasele sihastrii. Caci prin ferestruica din dreapta poti
cuprinde o priveliste indumnezeitoare: intreaga poiana a Cozanei,
pana la culmea %ocitorilor, si Varful 4otilor. 0 dureros sa vezi
inauntru, printre stravechile cruci $izantine, inscriptii! mai recente,
cu (ihaela D Costel E /ove!, sau acele graffiti care impodo$esc
de o$icei cartierele oraselor. 'atanistii dracului!, pufneste
profesorul si pentru prima data imi spune ca mai $ine n-am pu$lica
nimic despre pesteri, ca sa nu afle si alti nenorociti de ele. Nu are
nimic impotriva Foghinilor care vin din toata tara aici, ramanand
inauntru cu lunile, pentru a se incarca energetic. 0l insusi simte ca locurile acestea sunt
incarcate de o emanatie pozitiva, altfel nu-si poate e.plica in ce fel a putut unul dintre ei
sa reziste aici, in chilia lui &ionisie, aproape o iarna intreaga. %raia ca un pustnic, departe
de oameni, numai din ce-i daruia padurea. 2l chema 2oan. Cu timpul insa, satenii din Nucu
au aflat de el si li se rupea inima stiindu-l acolo singur. Au inceput sa-l viziteze, sa-i aduca
mancare si chiar sa-l indrageasca. Cu totii i-au spus parintele 2oan!. &ar el devenea din
ce in ce mai trist, mai indaratnic, caci urcase pentru a do$andi singuratatea, nicidecum
prietenia semenilor. Astfel ca mila omeneasca l-a readus in lume.
/a co$orare, profesorul Nica imi cere sa-l a#ut sa dea #os scarile si le ascundem
amandoi intr-un loc ferit, printre stanci.


Aurul calugarilor
5rcam, tot urcam si devine o$ositor. &in cand in cand, prin
poieni limpezi, &umitru Nica se lasa in iar$a si se intinde cu fata in
#os, lipindu-si o$razul de pamantul #ilav. 2n ragazul acela de numai
cinci minute, imi pare ca atipeste sau chiar doarme de-a $inelea.
&upa ceva drum, imi face semn sa nu mai fac nici un pas si
ramanem amandoi impietriti in mi#locul linistii. 0 pe-aici, pe
undeva !, spune, ascultand pamantul cu ochii intredeschisi.
Alearga cativa pasi intr-o parte si-si infige mainile in covorul gros
de col$ si frunze moarte. Printre degetele sale incepe sa curga
apa. 5n izvor $un, nitel sulfurat, din care $em pe saturatelea.
Alteori, aude glasuri indepartate de om. &upa un timp, sus, pe o
poteca suspendata, apar doi tarani. Ne apropiem si dam $una
ziua. 'unt $ar$ati din Nucu, astazi le-a venit randul de paza la cireada satului. Nu se
sfiesc sa raspunda despre vedenii. Cel mai inalt, un $ar$at pe la ?, de ani, cu chip rosu,
durduliu, recunoaste ca a vazut cu ochii lui, si nu o data, um$rele unor calugari haladuind
pe coclaurile astea. Pacat ca nu mai traieste mos 0ne, tacsu lu tata!, sau altii si mai
$atrani, precum )a$a 2linca sau Neculai a lu "lorea tot din Nucu, c-ar fi putut sa ne spuna
mai multe.
Gice ca in $isericute! au ramas de la calugari foarte multe comori si pretinde ca stie
sa deose$easca culorile focurilor care #oaca deasupra lor!. &aca-s flacari rosii, inseamna
ca acolo e aur, dar de cele mai multe ori sunt al$astrii, ca de spirt ars. Cele care #oaca
seara nu sunt $une, caci sunt comori #urate!. &aca le iei, sigur iti moare cineva din familie
sau te pasc prime#dii. )une sunt numai cele ce ard dupa miezul noptii. Pana-n HBB, HB<,
inca se vedeau multe, le-am vazut si eu, da de gasit, n-am gasit. 'punea unu aici, pe
8uginoasa: cum um$lam la ea, cum incepeam sa ma inmoi, sa ma doara toate. 0ra
#urata. 'unt o multime de locuri d-astea, de le zice II/a ComoriJ: la "undatura, unde-i
paru ala mare, la 7hireta, la Culmea (artirei, la Piatra 2ngaurita, unde au sapat vreo
patru metri, ca niste transee.! 2ntra in vor$a si profesorul, spunand ca da, e adevarat. A
auzit si el ca intr-un loc numit /a %ocitori! s-au gasit foarte multe comori, fiindca odinioara,
de spaima turcilor, satenii isi piteau acolo granele si $anetul in tocitorile! 9vase mari de
lemn: pentru prune. 'i astazi, in sat, cand ii vezi pe mai multi dormind ziua, e sigur ca in
puterea noptii se duc impreuna dupa aur. Nu mai departe, casierul comunal Negoita a
vazut intr-o seara, la doi pasi, tocmai unde e releul de televiziune, o flacara palpainda, tot
aparand si disparand. A sapat su$ releu si a gasit o oala veche, in care era o $ucla de par
din aur, amandoua foarte vechi si pretioase. 2ncet-incet, cei doi isi dau ghes la poveste.
&e la $atranii satului, cio$anul auzise de unul %oader Popa, care, langa $iserica
"undatura, daduse peste un ditai $anaretul. 'i cum mergea catre casa, a auzit in spatele
lui un glas care-i poruncea sa lase $anii de unde i-a luat, dar el stia ca, daca se uita
inapoi, ar fi mutit, de aceea a plecat mai departe. Au pornit necazurile. Nevasta-sa a
inceput sa ai$a vise urate, s-a im$olnavit rau si dupa scurta vreme a murit. Apoi, i-a murit
o fata si in cele din urma s-a im$olnavit chiar el. 2nainte de a se prapadi, crezand ca toate
nenorocirile i s-au tras de la $anii #urati!, a ingropat ceea ce a mai ramas din comoara,
dar napasta tot nu s-a risipit. Cea de-a doua fata a fost crescuta de un frate, insa la varsta
de sapte ani a murit si ea.
Astfel a pierit neamul lui %oader Popa din Nucu, su$ $lestemul necrutator al aurului.
&in comorile calugarilor nu s-a im$ogatit nimeni, niciodata.


Agatonul
2nainte de a ne desparti, &umitru Nica ii intrea$a
pe cio$ani daca stiu unde sunt Agatoanele. 'tupoare:
desi amandoi sunt nascuti-crescuti aici, nu stiu prea
$ine sa raspunda. Plecam, iar profesorul rade pe
infundatelea: &aca ai numara copacii pana acolo si
tot n-ai gasi Vedeti, nici macar localnicii, tarsiti prin
muntii astia, nu stiu unde sunt pesterile!.
%recem mai intai pe la Pestera lui 2osif, cea care
mie avea sa-mi placa cel mai mult dintre toate. 2ntr-o rariste de mesteceni, la picioarele
unui perete gigantic, neted si piezis, o usita misterioasa, daltuita de cine stie cand in
maruntaiele pietrei. 2ntreg noianul de stancarie de deasupra e verde, acoperit de sus pana
#os cu un strat foarte su$tire de muschi, ce tine parca de cald $isericii dinauntru. +
$iserica in toata puterea cuvantului, cu naos, pronaos si altar, inchisa de-a latul fatadei
peretelui, cea mai veche chinovie crestina din Carpatii Cur$urii, unde au vietuit calugari
pana in anul ;<@;. &easupra usii, profesorul imi arata o scri#elitura infatisand un peste,
spunandu-mi ca aceasta urma de pe zid face mai mult decat sute de carti de istorie
laolalta. Pestele, cel mai vechi sim$ol al unei noi religii Pentru crestini, acest sim$ol
inseamna un salut si precizarea ca acolo locuieste un crestin. Pentru preotul misionar, era
su$iectul celei dintai invataturi despre 4ristos. Astfel, conturul acesta dovedeste ca
Pestera lui 2osif va fi fost asezamant monahal, inca de la primele zvacniri ale
crestinismului, din veacul al treilea.
2ncercarea cea mai grea a fost insa Agatonul. A#ungem chiar su$ varful (untelui, la
inceputul unui povarnis aspru, pe care nu-l mai poti urca in picioare, ci tre$uie sa te prinzi
cu mainile de coltii de stanca. 'i imi dau seama ca e.peditia noastra se va sfarsi curand
2l urmez pe profesor mai mult de-a $usilea, din cand in cand piciorul aluneca pe grohotisul
su$tire, starnind spre vai tram$e prafoase de tarana. 1udecand dupa
urme, &umitru Nica zice ca n-a mai fost nimeni pe aici, de cateva luni.
Altminteri, cred ca poti sa fi venit de nu stiu cate ori si tot sa gresesti
drumul: schitul Agatonul Nou ocupa o platforma de numai cativa pasi din
versantul care apoi se continua, incat de #os nu poti vedea nimic. &esi
astazi este mai mult o daramatura, iti poti inchipui lesne cum a aratat el
altadata: o $isericuta minuscula, in $uza unei prapastii adanci de doua
sute de metri.
2n afara altarului, incapator doar pentru un om, si a chilioarei din
stanga, unde traia calugarul care avea gri#a de schit, nimic nu mai e acoperit. Naosul e
incon#urat de doua ramasite de pereti, in care inca se mai vad sapate stranele marilor
ierarhi, iar din pronaos n-a mai ramas decat podeaua de piatra groasa si rece, a#ungand
pana la marginea haului. 2n stanga ferestrei altarului, acolo unde altadata atarnau
icoanele imparatesti, se vede inscriptia chirilica cu hramul 2oan Galatust, anul ;,<@,
numele voievodului Neagoe )asara$ si al unui oarecare monah Agaton. (ai #os, cu litere
romanesti: in ;<?>, in grota acestei $iserici, s-a gasit! Ce s-a gasit3! 'crisul nu prea se-
ntelege $ine. Profesorul Nica completeaza cu voce inceata: '-a gasit o comoara !. Chiar
dedesu$tul platouasului, imi arata o gaura ingusta, spunand ca inauntru se largeste un
$eci adanc, numit Camera "etelor. Aici, in pivnicioara de su$ schit, care astazi colcaie de
serpi sal$atici, isi ascundeau odinioara taranii copilele, cand navaleau tatarii, si tot aici s-a
gasit mai tarziu cea mai fa$uloasa comoara dintre toate. 2n satul Nucu, venisera niste
straini de la )ucuresti, tocmindu-l calauza pe unul )eganu, sa-i urce la Agatoane. 'tiau ei
ce stiau. A#unsi aici, au dat la o parte cu rangile o piatra mare si su$ sfantul lacas a aparut
un ochi de $eci in care au co$orat cu totii, lasandu-l pe )eganu afara, sa-i astepte. &upa
un timp, s-au intors cu un ladoi doldora de aur, pe care l-au impartit intre ei, l-au $agat in
desagi si au plecat.
&intr-o data, ma incearca un straniu sentiment de teama. Ametit de $asme, nici nu-
mi mai dau seama de unde vine glasul povestitorului si am sentimentul ca am ramas
singur. &e #ur-impre#ur, doar padurea. 7al$ena, trista, rascolita de vant. 2n cele din urma, il
vad. Profesorul se odihneste intr-o strana lunga, de piatra, in locul unde altadata atipeau
la vecernii sfintii. Gam$este multumit, misiunea lui e pe sfarsite. /asandu-si capul pe
spate, imi face semn sa sed in dreapta, langa dansul. 2nchide ochii si asculta Nu-i asa ca
e minunat3! 'trangerea pleoapelor ustura si aproape iti vine sa plangi: intr-un varf de
munte, atat de departe de lume, doi oameni care s-au cunoscut ieri stau cu ochii inchisi si
asculta padurea. &easupra lor, padurea ii ocroteste maiestuos, ca o $iserica.
BOGDAN LUPESCU
(Fotografiile autorului)
Ke$ design : : Direct Design