Părintele Paisie Aghioritul și pocăința unui tânăr

Mărturie a Protopresviterului Evanghelos Papanikolaou, medic și misionar în

cadrul Mitropoliei de Camerun, Africa

Ceea ce vă voi povesti acum este foarte important, o să vă ridice foarte

multe semne de întrebare și trebuie să aveți grijă la toți frații noștri și la toți cei
care acum ne iau în râs sau ne vorbesc urât sau ne înjură, pentru că nu știe nimeni
sfârșitul vieții fiecăruia și cum pot să meargă în Rai unii ca aceștia fără să ne
așteptăm. Aceasta era și lucrarea Sfântului Paisie (de a-i întoarce pe oameni la
Dumnezeu).
În ajunul Bobotezei eram un grup de trei persoane la Mănăstirea Iviron, eu
împreună cu un prieten și un neamț care ne întreba în engleză: „ce faceți voi aici,
de ce este așa Biserica Ortodoxă, de ce preoții voștri (ortodocși) privesc spre
Dumnezeu și nu spre popor?”, lucruri de acestea, protestante. În timpul acesta se
apropie de noi un tânăr care purta tricou, o pereche de blugi subțiri și pantofi
sport, deși afară era foarte frig. Încerca să audă ce vorbim. Noi, de cum l-am
observat, i-am făcut loc și i-am spus: haideți și dumneavoastră lângă noi,
domnule. Aceste cuvinte au fost începutul a ceea ce vă voi povesti în continuare.
Acest tânăr venise în Sfântul Munte fără să știe nimic despre acest loc.
Auzise doar că acolo există preoți și un anumit părinte Paisie și că poți merge să te
rogi pentru ceea ce îți dorești. Fuma pipă și se vedea că este o persoană care avea
o situație financiară foarte bună. Am aflat ulterior că tatăl său era grec, iar mama
sa nemțoaică. Ne-a cerut să îl ajutăm să ajungă la părintele Paisie.
A doua zi, ajungem la părintele, sunăm din clopoțel iar acesta ne-a deschis
și ne-a invitat în curte. Părintele îl ia pe tânăr deoparte și încep să vorbească. Cu
cât vorbeau, acestui tânăr începuse să-i strălucească chipul din ce în ce mai tare.
La un moment dat părintele Paisie mă cheamă și îmi spune:

- De acum înainte, în toată viața ta, vei pomeni pe adormitul robul lui
Dumnezeu, și îi spune numele.

Iar tânărului îi spune:

- Tu nu trebuie să te mai gândești deloc la acest om, ci părintele

Evanghelos se va ruga de acum încolo pentru el.

Înainte de plecare, părintele Paisie îl ia de după gât pe tânăr, îi dă o palmă

ușoară peste față și îi spune:

- Copilul meu, să nu îți fie frică de nimic! Dacă m-ai păcălit pe mine, de nu
am înțeles ce este cu tine, gândește-te cum o să păcălești vameșii (de la
vămile văzduhului). Dumnezeu mi-a ascuns patima de care suferi până în
momentul în care tu însuți mi-ai mărturisit. Eu o să te pomenesc mereu.

Și acum să vă povestesc ce era cu acest tânăr și de ce mersese în Sfântul

Munte. Pentru mine acest tânăr este un sfânt, eu îl pomenesc ca și monah. S-a
născut în Germania. Era un tânăr foarte frumos. Părinții l-au dat la gimnastică și
acolo cineva s-a apropiat de el și astfel s-a înfiripat o relație nefirească. Mai târziu,
venind în Atena a lucrat ca profesor de germană, câștigând foarte bine. În Atena a
întâlnit un tânăr cu care a început o altă relație, și care la un moment dat s-a
îmbolnăvit de SIDA. Tânărul nostru avea o asemenea nebunie pentru acesta încât
i-a spus: „o să iau și eu SIDA ca să fim bolnavi împreună”. Atenție! Acestă
atitudine reprezintă o boală sufletească ce arată cât de puternică este patima. Eu
vreau să vă descriu cum s-a așezat Sfântul Paisie în legătură cu această problemă
și cum s-a raportat la ea.
Părinții tânărului bolnav nu îl primeau pe acesta în spital pentru a-l vizita.
Așadar, tânărul nostru aștepta mereu la intrarea spitalului și încerca să afle care
era situația prietenului său. Află că acesta a ajuns la 50 de kilograme, a slăbit și el
până la 50 de kilograme, apoi la 43 de kilograme, a ținut dietă și a ajuns și el la 43
de kilograme. În cele din urmă cel bolnav moare, moment în care tânărul nostru
spune: „Dumnezeule, ce să fac pentru acest om pe care l-am iubit?”. Cineva i-a
spus să meargă în Sfântul Munte să roage părinții de acolo să facă rugăciune
pentru sufletul celui adormit. Ce lucru interesant: patima l-a adus în Sfântul
Munte. Și astfel a ajuns la părintele Paisie.
Părintele i-a spus:
-Ascultă, dragul meu. Poți să postești miercurea și vinerea?
-Pot!
-Câștigi mulți bani. O zecime vei ține pentru tine, nouă zecimi le vei da la
săraci. Poți?
-Pot!
-Poți să citești Paraclisul Maicii Domnului în fiecare zi?
-Pot!
-Poți să mergi în spital o dată pe săptămână și să îngrijești un bolnav care
nu are pe nimeni?
-Pot!
-Poți să mergi să cauți un duhovnic și să te spovedești?
-Pot!
-Poți să respecți canonul pe care îl vei primi?
-Pot!
-Poți să mergi în fiecare duminică la Sfânta Liturghie?
-Pot!
Aceștia sunt sfinții lui Dumnezeu. Și ce îi spune Sfântul Paisie?

- Mergi, fă ceea ce poți și va face Dumnezeu pentru tine ceea ce nu poți!

 Înțelegeți ce i-a spus? Mergi tu și fă ceea ce poți și lasă pe Dumnezeu să îți
învingă patima. Să facă Dumnezeu pentru tine ceea ce nu poți tu să faci.
Acest tânăr a fost acoperit de Duhul Sfânt, iar restul vieții sale și-a petrecut-
o într-o extraordinară stare duhovnicească. Post, priveghere, rugăciune, metanii,
spovedanie, dăruindu-se cu totul aproapelui. Dintre cei care aveau SIDA și nu se
spovediseră, îi ducea la duhovnic; La orice oră din zi și din noapte pe bolnavii de
SIDA îi ducea să se împărtășească la anumiți preoți, pentru că nu toți împărtășeau
atunci astfel de bolnavi. Trupurile celor morți de SIDA le spăla, le pregătea pentru
înmormântare și le citea Psaltirea toată noaptea.
Dintre ei, majoritatea mureau în zile deosebite, cum ar fi: Sâmbăta lui Lazăr,
Joia Mare, Vinerea Mare.
Tânărul din povestirea noastră a murit în Vinerea Mare și a fost
înmormântat în Sâmbăta Mare. A spus așa: vreau să mă îngroape fără să știe
nimeni cine sunt, vor veni la înmormântarea mea numai două persoane (pe care
le-a numit el). Pe mormânt nu și-a dorit nici candele, nici altceva, astfel încât
oamenii să calce peste mormântul său.
Biserica nu este preocupată de ceea ce este sau cine este fiecare, ci are
puterea de a-i salva pe toți. Și această lucrare o vedem la Sfântului Paisie care i-a
spus tânărului: ‘’fă tu ceea ce poți și Dumnezeu va face restul’’. Duhovnicul care l-
a spovedit prima dată i-a spus: ‘’te vei împărtăși doar în ziua în care vei muri’’.
Foarte greu. I-am spus părintelui Paisie și acesta a spus: ‘’nici așa, copilul meu!’’
Însă pentru cuvântul duhovnicului, a așteptat mulți ani până a primit
binecuvântarea să meargă la un alt duhovnic pentru a se împărtăși.
Câtă smerenie! Acest tânăr nu a venit în Biserică cerându-și dreptul de a se
împărtăși, ci cu smerenie.